tag:blogger.com,1999:blog-87253018528516856852024-03-13T12:59:29.153-07:00Student la poliBlogul unui student la UPB.David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.comBlogger92125tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-48394960475098566542019-09-09T02:11:00.002-07:002019-09-09T03:41:08.286-07:00Opt zile, trei vârfuri alpineÎn vara asta am fost prin Alpi în vacanţă cu gândul de a merge pe Grossglockner şi pe Triglav. Între timp, am schimbat planul pe parcurs şi am făcut şi Marmolada. Cum s-a întamplat? Bianca m-a întrebat dacă vreau să vin cu ea în Alpi în concediu să mergem pe Gross. Având în vedere că ratasem Mont Blancul pentru 1 oră de mers, am zis ok, sigur, poate iese ceva frumos de data asta. Ştiam despre vârf că este un pic tehnic, dar m-am uitat pe youtube şi am văzut ca ai asigurări fixe peste tot pe traseu, aşa că am acceptat. Am plecat din România într-o zi de marţi. Eu aş fi vrut să mergem cu avionul dar Bianca a zis că pentru ea e mai comfortabl sa mergem cu maşina, eu oricum n-am carnet şi nu pot spune că sunt fan călătorii foarte lungi cu maşina, dar ea a venit cu ideea aşa că am fost de acord cu asta (sau cum ar zice Bianca, am avut şofer de lux). Oricum, fără maşină era greu spre imposibil să fi făcut toate cele 3 vârfuri în timp util, ar fi necesitat destule schimbări de avion, etc, aşa ca per total a fost mai bine. Am ajuns în staţiunea Kals miercuri, ne-am cazat acolo la cort (scumpe campingurile străinilor, în jur de 15-20 de euro pe zi ca să îţi pui cortul pe iarbă şi să ai acces la budă si la duş, incredibil). Vremea se anunţa urâtă în fiecare zi, nu părea să avem noroc, era prognoză de ploaie cu fulgere în fiecare zi din următoarele 2 saptămâni. Ne-am trezit joi dimineaţă la 5, ne gândeam să facem traseul one take, dar când am văzut ce nori sunt şi ce densă era ceaţa am abandonat ideea, mai ales ca eram destul de obosiţi. Am decis totusi să plecăm pe la prânz să facem o recunoaştere, dar am plecat totuşi cu tot echipamentul la noi în caz că cine ştie, prindem vreme bună. Aveam oricum rezervare la Erzherzog la 3400m, am zis ca poate ajungem până acolo în timp util.<br />
<br />
Am mers cu maşina pe serpentine până am ajuns la baza traseului. Nu prea aveam idee pe unde sa o luam, stiam doar ca trebuie sa ajungem la Studlhutte, am intrebat lumea, erau totusi marcaje si vremea a fost buna. Pana la Studlhutte nimic complicat, un pic abrupt dar in rest o urcare destul de usoara. Acolo vremea incepuse sa se strice, Bianca a zis sa mai asteptam o ora sa vedem ce se intampla, eu i-am zis la modul it is now or never, ori plecam la Erzherzog ori nu mai avem timp, mai ales ca ne spusesera sa ajungem pana la 18 acolo, si era deja ora 15. Era un pic rea vremea, statea sa ploua si era ceata, asa ca am decis sa ne cazam la Studlhutte şi sa mergem a doua zi când pleacă toată lumea. Ne-am trezit la 5 şi am plecat pe traseu pe ruta normală. Când am auzit că şi Bianca zice Doamne ajută să nu prindem vreme proastă am zis că e clar, o să ajungem cu bine, nu ne lasă Dumnezeu să ne rătăcim pe acolo. După vreo 30 de minute de mers am dat de o zonă de gheţar dar foarte scurtă, doar am traversat gheţarul şi am intrat pe zonă de via ferrata. Am ales prost să ne păstrăm colţarii pe via ferrata şi ne-am chinuit destul până la cabană. De acolo a mai urmat o porţiune de gheţar, apoi urma porţiunea finală de via ferrata, destul de nasoală, aş zice că cel puţin cu 50% mai naşpa decât creasta craiului, dar măcar aveai stâlpi în care să te asiguri. Am mers cu coardă la noi, pe urcare mergeam eu în faţă, asiguram la următorul stâlp, o aşteptam pe Bianca şi tot aşa, nu era foarte greu dar a durat foarte mult, mai ales că mulţi deja se întorceau de pe vârf, dormiseră la Erz, şi a fost destul de mare ambuteiaj. Eram cam singurii de acolo fără ghid, majoritatea veniseră cu un ghid atestat. Mai dădusem de o echipă de români la Studlhutte, ei au făcut ruta tehnică, prin Studlgrat, ne-am întâlnit cu ei pe vârf la 3800m şi am făcut poză (din păcate nu ni le-au mai trimis). La întoarcere s-a stricat un pic vremea, iar pe final Bianca a vrut să facă rapel într-o zonă unde i se părea un pic mai riscant, s-a încurcat coarda şi când a pus-o pentru rapel şi când a dat-o jos, aşa că am pierdut vreo 30 de minute, timp în care eu deja mă panicasem că ne prinde ploaia. Vremea se stricase destul de nasol, plouase, gheţarul se topise într-un timp foarte scurt, aşa că am mers pe gheaţă amestecată cu apă, un teren destul de nasol. La Erz cand am ajuns era deja frig, i-am zis din nou Biancăi că it is now or never, ori coborâm ori rămânem acolo - am decis să coborâm, n-am avut mult timp ceaţă, din fericire, şi am ajuns înapoi în siguranţă, atâta că ne-a prins ploaia pe ultima oră. Per total un vârf destul de accesibil, îl recomand oricărei persoane care se simte safe pe un traseu de genul creasta Pietrei Craiului.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-ACKFkGkm-6A/XXYrzTFjVLI/AAAAAAAABaM/JGEpC8uxBW8LOyWuqNPZ6sELF2NuZbMsACK4BGAYYCw/s1600/68850768_2736387666373341_810978778552467456_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://1.bp.blogspot.com/-ACKFkGkm-6A/XXYrzTFjVLI/AAAAAAAABaM/JGEpC8uxBW8LOyWuqNPZ6sELF2NuZbMsACK4BGAYYCw/s320/68850768_2736387666373341_810978778552467456_o.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
Grossglockner summit<br />
<br />
Următoarea oprire a fost în Slovenia, să mergem pe Triglav. Am ajuns sâmbătă seară la Camp Spik, foarte mişto campingul, deşi enorm de scump (18 euro de om, ejnebun, găseşti hotel la banii ăştia). Am optat pentru ruta cea mai simplă, prin Krma Valley. Duminică am fost în recunoaştere şi luni am făcut traseul. Până la baza traseului am mers cu maşina pe un drum relativ nasol, de ţară. De acolo urma o urcare foarte abruptă până la ceva refugiu/ cabană părăsită, apoi o urcare pe grohotiş/ pietriş până la cabana de unde începea porţiunea finală de via ferrata. Am tras foarte tare de Bianca deoarece se anunţau furtuni cu fulgere după ora 14, am plecat de dimineaţă de la 6, dar culmea că după ce am tras tare de ea am avut eu ceva probleme de la efort/ altitudine/ stomac, n-am înţeles exact de ce, însoţite, evident, şi de o uşoară anxietate, aşa că până pe vârf am mers mai mult în transă, Bianca se speriase un pic dar eu eram obişnuit cu senzaţia, nu era prima oară când mergeam aşa în anxietate. Evident, pe vârf toate problemele au trecut şi am putut merge înapoi fără stres. Poate era şi de la altitudine, nu zic, deşi nu e foarte înalt Triglavul (2800m). Ultima oră a fost pe ploaie cu fulgere, am fugit să scăpăm de zona de risc, din fericire eram deja destul de jos, dar tot a fost puţin riscant, mai ales că se vedeau arcuri electrice în apropierea noastră, aşa că alergam şi mă rugam să nu ne lovească fulgerele. Am trecut cu bine şi peste aventura asta, şi între timp mi-a venit mie o idee genială, ce-ar fi dacă am mai face un vârf? Era de abia luni şi mă gândeam că până se termina concediul mai era mult şi nu voiam să pierdem timpul. Bianca mi-a zis că Dolomitii sunt destul de aproape, am întrebat-o care e cel mai înalt de acolo, mi-a zis că Marmolada, şi aşa s-a decis următoarea distracţie.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-bzgaddX4n94/XXYsAexVb9I/AAAAAAAABaU/yA0JU5rrE84WV1Xv25CP9NtSgv5UK7k2QCK4BGAYYCw/s1600/69740634_2741885059156935_9140900663247503360_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://3.bp.blogspot.com/-bzgaddX4n94/XXYsAexVb9I/AAAAAAAABaU/yA0JU5rrE84WV1Xv25CP9NtSgv5UK7k2QCK4BGAYYCw/s320/69740634_2741885059156935_9140900663247503360_n.jpg" width="177" /></a></div>
<br />
Triglav summit<br />
<br />
Marmolada mi-a plăcut cel mai mult, am mers prin Passo Fedaia, care deja e la 2000 de metri, aşa că până la 3300 nu era foarte mult de urcat. Prima parte e foarte lejeră, se urcă pe un drum un pic abrupt dar fără probleme. Din nou, am plecat de dimineaţă, pentru ca ploaia cu fulgere era anunţată în continuare. După zona simplă se ajunge la o porţiune de gheţar cu foarte multe crevase şi foarte mari, dar din fericire se vedeau urme şi părea destul de safe treaba. Am mers legaţi în coardă dar sincer nu cred că era nevoie (oricum dacă era să cad eu în vreo crevasă greu de crezut că m-ar fi putut ţine Bianca în pioletul ei tehnic, mult mai mari şansele erau să cădem amândoi... invers,ea fiind mai uşoară era o şansă mai mare să o pot ţine eu, dar tot mică). A urmat apoi o porţiune de via ferrata relativ uşoară, mai puţin fix prima parte de 5 metri, care în mod normal putea fi evitată pe gheţar, dar se stricase foarte rău şi era o crevasă imensă, aşa că în loc să mergi pe gheţar trebuia să te caţeri pe o stâncă verticală, un pic udă, cu o funie pusă acolo de o asigurare care nu era foarte stabilă. M-am urcat ţinându-mă de coarda pusă de ei, n-am avut mari probleme, dar fără aia ar fi fost foarte greu, nu prea aveai prize pe stâncă, aşa că pot considera că a fost cea mai naşpa bucată pe care am făcut-o în această vacanţă. Iar dacă se rupea asigurarea şi dădeam drumul la frânghie, puteam sa cad în crevasă. Nişte francezi ne-au zis că italienii special n-au bagat pe acolo cabluri de ferrata, să îţi fie frică şi să mergi cu ghid. Erau destui şi aici cu ghid, ce e drept. După acea porţiune n-a mai fost nimic complicat şi am ajuns pe vârf. La coborâre, Bianca a ţinut să facă rapel pe porţiunea nasoală şi să mă fileze pe mine, eu m-am ofticat destul de rău pe moment pentru că iar s-a încurcat coarda (fiind de 60m, ar fi fost bună una de 30 dar nu aveam), aşa că am pierdut iar o grămadă de timp. De data asta avea totuşi o scuză, dacă se rupea asigurarea de care era prinsă coarda lor (şi era posibil, că nu era prea stabilă), te panicai şi dădeai drumul la coardă şi puteai să cazi în crevasă. Mai făceau şi alţii rapel, dar au fost şi care au mers fără. Până la urmă am înţeles-o că a avut motivele ei, a fost mai safe aşa per total, deşi cred că se putea coborî fără mari probleme şi folosind coarda pusă de italieni. Din cauza rapelului ne-a prins ploaia din nou pe ultima coborâre, fără fulgere de data asta, aşa că am ajuns uzi la maşină. Per total un vârf frumos şi destul de uşor.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-M4Lh3xcme_Q/XXYsKd6zmSI/AAAAAAAABag/mAScG9gl91Qng6i8md6QyJaRO4OZW8KbwCK4BGAYYCw/s1600/69366258_2747627525249355_8450589111135240192_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://1.bp.blogspot.com/-M4Lh3xcme_Q/XXYsKd6zmSI/AAAAAAAABag/mAScG9gl91Qng6i8md6QyJaRO4OZW8KbwCK4BGAYYCw/s400/69366258_2747627525249355_8450589111135240192_n.jpg" /></a></div>
<br />
Marmolada summit<br />
<br />
Şi cam asta a fost, poate mai sunt doritori de asemenea distracţii, în principiu zonele sunt sigure, sunt asigurate bine şi daca mergi cu grijă n-ar trebui să fie probleme şi nici nevoie de ghid (cel puţin dacă e vreme ok şi nu e ceaţă).David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-66984536333082209912019-07-24T09:12:00.001-07:002019-07-24T14:43:46.994-07:00In cautarea muntelui albZilele astea am incercat sa urc pe Mont Blanc alaturi de un coleg de facultate. N-a fost sa fie, ne-am oprit la aproape 4400 de metri, la refugiul Vallot, la doar 90 de minute de mers pana pe varf - vantul batea foarte tare si a trebuit sa ne intoarcem, deoarece muchia finala este foarte ascutita si nu puteam sa o urcam in conditii de siguranta. M-am gandit ca sunt multi interesati de o asemenea tura, asa ca am zis ca ar fi util sa povestesc aici un pic.<br />
<br />
Logistica a fost relativ complicata, din fericire stiam deja zona de la Tor Des Geants. Am luat avion pana la Milano Bergamo, bus pana in centru, metrou pana in Lampugnano, Flixbus pana in Chamonix, iar acolo am stat intr-un camping unde puteai ajunge daca mergeai 3km pe jos sau daca luai un tren, ii zice camping de la Mer de Glace. Evident, toata distractia asta dureaza cam o zi intreaga. Ca si costuri, am ales sa merg cu un ghid prin intermediul Flo Adventure (ii stiam de la scoala de iarna din Retezat), un italian atestat UIAGM, am mers eu cu colegul meu de master, Mihai, cu el, fiecare trebuind sa plateasca 600 de euro pentru ghid. Avionul a mai fost vreo 200 de euro, am cheltuit acolo cam 500 de euro, inclusiv cazarea la camping, mancare, cazare la refugiu la Tete Rousse, o vizita la Aiguille du midi care costa 60+ euro pentru aclimatizare, si in plus mi-amluat si bocanci de iarna care au fost 300+ euro, deci in total sa zicem ca a fost pe la 1600-1700 de euro toata "distractia". O galagie de bani, ce sa faci, distractia costa... Acuma daca va intrebati de ce am optat pentru ghid si daca merita, eu stau foarte prost cu orientarea, noaptea am avut conditii foarte nasoale, vizibilitate practic 0, oamenii fara ghid au avut probleme serioase de orientare, unii chiar s-au intors din drum la Gouter, in plus iti ofera o siguranta mai mare psihica, mai ales ca nu sunt obisnuit cu zonele alpine (pana acum altitudinea maxima unde am fost era de 3300), asa ca nu regret absolut deloc ca am dat bani pentru ghid. Desigur, daca ai un partener de incredere si te descurci la orientare, poti merge si fara ghid, dar eu prefer sa ma las pe mana cuiva care a mai fost de multe ori acolo (ghidul nostru ne-a zis ca mai fusese de vreo 20 de ori doar pe traseul asta).<br />
<br />
Am pregatit totul cu lux de amanunte, am fost cu Mihai pe Omu pe un traseu mai riscant decat ce am<br />
facut acolo (bine, doar partea de zapada zic acum), pe hornuri, in perioada cand erau avalanse. Pe atunci Mihai era mai putin antrenat si recunosc ca am avut dubii legat de modul in care se va descurca, dar s-a descurcat cel putin onorabil, am reusit sa fim chiar sub timpii prevazuti de ghid. In afara de asta, a trebuit sa ii spun exact ce echipament ii trebuie, a facut si el investitii mari pentru a putea veni. O alta problema a fost legata de raul de altitudine, eu sunt un om caruia ii place sa spuna lucrurilor pe nume asa ca o sa recunosc ca am folosit Acetazolamida. Stiu ca e considerat dopping in competitii, dar acum nu era o competitie si nu voiam sa mi se faca rau asa ca am preferat sa iau cateva pastile preventiv, am luat 2 pastile vineri, cu o zi inainte de traseu, si 2 pastile sambata. Nu le pot recomanda totusi, tine de alegerile fiecaruia, am avut mici efecte secundare - furnicaturi in degete, buze si chiar pe obraji uneori, e un medicament destul de dubios dar avantajul e ca n-am resimtit absolut nicio problema inclusiv la Vallot, care e aproape de 4400, am auzit ca unii au reactii adverse mai naspa, a fost un risc pe care mi l-am asumat, pentru ca stiam ca altfel n-aveam cand sa ma aclimatizez.<br />
<br />
Acuma, despre drumetie... Am plecat joi din Bucuresti, am ajuns joi seara in Chamonix fara niciun eveniment spectaculos pe drum. Am gasit campingul, a fost totul ok, 14 euro de persoana la camping, folosind acelasi cort, destul de scump. A doua zi am mers la Aiguille du Midi pentru o mica "aclimatizare" mai degraba psihologica, pentru ca fizic oricum nu te poti aclimatiza decat dupa minim o saptamana. M-a amuzat ca am dat in camping de Alex Capitanu, un alergator din Cluj pe care il stiam de pe internet, care era sansa sa ne intalnim fix acolo in acelasi camping? :) Am fost la Aiguille du Midi si m-a lovit un pic dupa ce am urcat cateva scari pe acolo, efectiv ma simteam ametit din cauza lipsei de oxigen, desi abia urcasem, sa zic, 200 de trepte. Mihai era la fel, asa ca am zis ca nu merge asa, hai sa bagam ceva antrenament mai calumea - am facut treptele alea de 11 ori, fiecare urcare avea cam 90 de trepte, deci spre 1000 de trepte urcate. Dupa primele 300 restul au mers mai usor :) Si cam asta a fost ziua de vineri, totul frumos, am dormit bine la cort, nimic rau.<br />
<br />
Sambata am plecat sa ne vedem cu ghidul in Les Houches (am aflat si eu ca se citeste "lez'uş”, taranul de mine mereu pronunta "les huces"). Am luat telecabina + tren pana la Nid d'aigle, punctul de plecare (scumpa rau si aia, 40+ euro dus intors). Se putea ajunge si pe jos dar nu era ceva greu sau spectaculos ca sa merite efortul, insemnau doar niste ore pierdute pe un traseu simplu. Am plecat de la 2370 si am urcat in 90 de minute pana la 3167, la Tete Rousse. Traseu usor, fara mari dificultati, doar un pic faptul ca era totusi destul de sus.<br />
<br />
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-vA9pJ3fEi3Q/XTiCkPlHcHI/AAAAAAAABYw/4SPjp49piH4jqcdWa5TNeCApVaUVO6zvgCLcBGAs/s1600/IMG-20190722-WA0015.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="768" height="320" src="https://1.bp.blogspot.com/-vA9pJ3fEi3Q/XTiCkPlHcHI/AAAAAAAABYw/4SPjp49piH4jqcdWa5TNeCApVaUVO6zvgCLcBGAs/s320/IMG-20190722-WA0015.jpg" width="240" /></a><br />
citat din ghid - hai sa va fac poza inainte, ca dupa cine stie<br />
<br />
Cand am ajuns acolo, am vazut infamul "grand couloir" de la distanta. Am uitat sa povestesc partea cea mai relevanta - ca sa ajungi pe varf exista mai multe trasee - din Nid D'aigle, din Courmayeur, de la Aiguille du Midi, si teoretic ruta clasica e cea mai usoara si e cea pe care am mers noi. Acuma, riscul sa o mierlesti pe Mont Blanc e real si este destul de mare - pe ruta clasica exista culoarul asta unde au murit peste 100 de oameni din 90' pana acum, pe la Aiguille pe traseul 3 monts (Mont Blanc de Tacul, Mont Maudit, Mont Blanc) au fost avalanse, unele chiar tragice, cu multi morti, pe la Courmayeur e mai tehnic si riscul sa cazi e mai mare, fiind zone mai expuse... deci oricum ai lua-o, pleci de acasa cu ideea ca e posibil sa o mierlesti. Eu m-am bazat, ca de obicei, ca o sa ma ajute Dumnezeu sa ies cu bine si din aventura asta - consider ca daca reusesc sa ajung undeva inseamna ca e ok si ca o sa fie bine, daca nu sunt sigur ca n-as ajunge acolo. De exemplu la UTMB n-am fost tras la loterie 2 ani la rand si in ultimul an nu am avut puncte, poate n-a fost pentru mine acolo. Deci daca am ajuns acolo, am plecat cu credinta ca ma voi si intoarce acasa, chiar am avut asa un sentiment la modul "ma voi intoarce acasa in siguranta, de varf nu se stie", si fix asa s-a intamplat. Oricum, ideea cu acest Grand Couloir e ca in primul rand cad pietre imense si sunt avalanse de pietre tot timpul acolo, care te pot omori, in al doilea rand e in panta si poti aluneca - daca ai cazut, ai mierlit-o cu probabilitate 1, cazi vreo 300 de metri fara sa te mai poti opri. Eu din poze si din filmulete vazusem ca era totusi decent, in general era inghetat, era un drum clar pe care puteai merge, nu parea asa abrupt peretele.. Cand l-am vazut in realitate, efectiv am innebunit, era mult mai nasol decat credeam. Ghidul ne-a speriat si el, a zis ca ne face poza inainte, ca dupa cine stie, si tot ne zicea ce naspa e culoarul si cum moare lumea acolo.<br />
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-At49pEjLgfM/XTiCgqYOFNI/AAAAAAAABYs/6UjoBKU8I28FFt96PEwTq1E7wD7Jtr-hgCLcBGAs/s1600/IMG-20190722-WA0016.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="768" height="320" src="https://1.bp.blogspot.com/-At49pEjLgfM/XTiCgqYOFNI/AAAAAAAABYs/6UjoBKU8I28FFt96PEwTq1E7wD7Jtr-hgCLcBGAs/s320/IMG-20190722-WA0016.jpg" width="240" /></a><br />
Grand Couloir si drumul spre Gouter<br />
<br />
Dupa am dormit o ora la pranz, efectiv nu ma puteam calma, aveam puls 95-100 stand in pat, pana la urma am reusit sa adorm si a fost relativ ok. Cand m-am trezit si am mers la masa, nu intelegeam de ce am atatea fire de par in mancare, si cand mi-am pus mana in cap nu mi-a venit sa cred, am ramas cu vreo 10 fire de par in mana, imi cadeau asa instant din cauza stresului... Am dormit si seara un pic, undeva pe la 2-3 ore, apoi am pornit pe traseu. Am dat de niste romani care mergeau fara ghid, un cuplu, dar nu pareau sa se descurce prea bine mergeau foarte incet. Am ajuns la culoar... Ne-a zis ghidul ca e totul ok, ca nu cad pietre si vom traversa toti 3 deodata. Nu ne-am legat in coarda, nu eram asigurati, nimic, pentru ca daca a cazut unul mor toti 3, e inutil. Era un cablu de care ne puteam lega cu coarda, dar te incetinea foarte tare pentru ca era destul de sus si trebuia sa mergi incet si riscai sa vina avalansa de pietre intre timp. Deci pe langa ca e abrupt si aluneca, trebuie sa mergi si repede, e cum nu se poate mai nasol. Ah, n-am mentionat - vantul batea destul de nasol, vizibilitatea era efectiv 0, si inainte tocmai ce plouase, asa ca tot culoarul era ud. Diferea complet fata de ce vazusem in poze - nu aveai niciun indiciu legat de unde trebuie sa pasesti, nu era efectiv un drum, era practic ca un nisip miscator in care trebuia sa intuiesti unde e mai sigur. Ghidul a traversat destul de repede, parea si el stresat, eu am intrat in panica pentru ca nu puteam merge asa repede ca el pentru ca imi era frica sa nu alunec, am ramas in urma si a trebuit sa ma descurc cam singur. Pe primii metri am intrat intr-un rau format dezapada care se topise - evident ca aluneca. Am folosit pioletul pentru echilibru dar nu ajuta foarte tare, fiind pietris peste tot. Pe la mijloc am simtit cum pun piciorul un pic gresit si incepe sa se miste si sa cada pietre sub mine, mintea mea deja era blocata total, nu mai puteam sa ma gandesc la nimic, m-am tinut de ceva piatra parca, am continuat sa merg aproximativ pe unde a luat-o ghidul. Pe ultima portiune nu mai puteam merge drept pentru ca era o mica pojghita de gheata, pe care daca as fi calcat sigur alunecam cu sanse maxime de a o mierli. Italianu' tot striga dupa mine "right, right", ca sa ocolesc gheata, eu eram blocat total, nu stiam ce sa fac, am incercat sa pun un pic pioletul in gheata, am coborat un pic, am simtit cum incep sa alunec si efectiv nu pot sa descriu sentimentul trait, a fost cea mai la limita chestie pe care am trait-o, mintea blocata, panica totala, viata in fata ochilor, gandeam doar "nu, nu, nu, nu, nu se poate, nu, nu asa, nu", am luat in brate culoarul, m-am pus in patru labe... Doi pasi si am ajuns la capat, in zona de siguranta. Groaznic a fost... Cosmarul nu se terminase totusi pentru ca Mihai era in spate inca - reuseste si el sa traverseze, panicat total si el, in mare soc. Apoi erau si cei 2 romani care s-au chinuit destul de rau pe culoar, au stat vreo 2-3 minute cred in conditiile in care trebuie sa il faci cat mai repede...<br />
<br />
Si a trecut culoarul... Imi venea sa plang de la soc, nu stiam cum sa reactionez, iar cateva minute mai tarziu am auzit o mare avalansa de pietre pe culoar, a durat un minut cred.. In fine, poate pentru unii mai experimentati pe partea asta de alpinism nu pare cine stie ce, dar pentru mine a fost absolut traumatizant, riscul la care te expui si mai ales conditiile alea - vizibilitate aproape 0, vant si ploaie recenta, au facut mult mai greu de traversat portiunea. A doua zi pe lumina a fost mult mai decent, dar ajung si acolo imediat. Dupa culoar, am urcat vreo 500m diferenta de nivel pe un traseu de via ferata cu multe lanturi si stanci, nu foarte complicat dar pe ceata era chiar nasol, pana si ghidul avea probleme sa gaseasca traseul iar romanii din spatele nostru au avut probleme mari, au ratacit foarte rau, nu stiu ce au facut, Mihai zice ca i s-a parut ca ii vede un pic dupa Gouter cand noi deja coborasem, deci la ore distante de noi. Deci de asta nu mi-a parut rau de banii pentru ghid... La Gouter am dat de unii care se intorceau pentru ca viziblitatea era 0. Noi am continuat, traseul era lejer, o plimbare pe zapada, dar nu se vedea nimic, doar ghidul stia ce face, cred ca ninsese proaspat (mai mult ca sigur, de fapt) si nu se mai vedeau nici urme. A fost interesant cand a inceput sa se lumineze, vedeai o lumina alba, foarte puternica din spate, dar nu stiai ce e - era soarele care se reflecta in zapada prin nori, n-am mai vazut asa ceva. Era amuzant totusi ca avea momente cand se enerva pentru ca se mai intampla ca Mihai sa calce coarda, si era super haios ca se intorcea si incepea sa o dea pe italiana, il auzeai "tension!! tension in the rope! porco dio!" si dupa incepea sa boscorodeasca in italiana lui =)) La un moment dat a ratacit si el un pic si am dat de o crevasa, moment in care a facut o reconfigurare de traseu si am facut stanga pe langa crevasa. Am ajuns la Vallot destul de inghetat, se oprise la un momentat dat ghidul sa se schimbe si imi inghetau mainile, cred ca erau resimtite undeva spre -20, vantul avea 60-70km/ ora.. Mihai facuse greseala sa isi scoata manusile ca sa manance, dupa a realizat ce prostie a facut si nu stia cum sa le mai puna la loc, nu i-a mai trebuit nici mancare, nici nimic. Am avut manusi si supramanusi si tot mi-ar fi trebuit o manusa prim strat de rezerva, pentru ca pe prima am folosit-o initial fara supramanusa, aveam nevoie de degete ca sa urc mai bine pe stancile de pe traseu si evident ca manusa s-a udat destul de rau, asa ca supramanusa nu prea mai avea efect.. Si am vrut sa iau la mine, dar eu ca prostul m-am bazat pe temperatura de pe google, scria -2 grade si vant de 10 / ora, am zis ok, deci nu e nimic. La Vallot ne-a zis ca nu putem urca pe varf, ca nu se pune problema, noi n-am avut nimic de comentat, i-am zis dinainte ca o sa mergem 100% pe mana lui, daca ne spune sa ne oprim, ne oprim fara nicio discutie, pentru ca stiu ca asa mor oamenii - se ambitioneaza sa faca un varf pentru care au dat bani, dar nu inteleg ca viata lor e mai importanta decat banii aia.<br />
<br />
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-9mvWUuQeRW4/XTiCkCY0eAI/AAAAAAAABY4/xQhoXGTWci87PoDu4cVKa8kOu_YvO4tMACLcBGAs/s1600/IMG-20190722-WA0007.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="768" height="320" src="https://1.bp.blogspot.com/-9mvWUuQeRW4/XTiCkCY0eAI/AAAAAAAABY4/xQhoXGTWci87PoDu4cVKa8kOu_YvO4tMACLcBGAs/s320/IMG-20190722-WA0007.jpg" width="240" /></a><br />
un pic obosit si infrigurat la aproape 4400m altitudine<br />
<br />
Drumul de intoarcere a fost mult mai ok, fiind vizibilitate buna, asa ca n-am intampinat dificultati pana la culoar, chit ca initial eram asa panicat ca ma gandeam daca ma pot lua aia cu elicopterul de acolo ca sa nu mai traversez culoarul. Pe lumina a fost mai decent, era si mai uscat, am traversat fix pe urmele ghidului, care chiar a alergat pe o portiune, am inceput sa alerg si eu, iar la final m-a ajutat el putin pentru ca trebuia sa fac un pas mare fix in raul de care ziceam inainte si era sa alunec, dar per total chiar a fost safe fata de noapte. Am bagat acolo cateva cruci, am scapat... Luasem cu mine si o bratara pe care mi-o daduse tata, in general nu cred in chestii de genul dar am luat-o asa mai mult de amuzament, era ceva bratara cu niste cruci, am pierdut-o pe acolo, imi place sa zic ca eu am supravietuit, bratara a ramas undeva prin Alpi. Mai rau a fost ca m-a durut stomacul cu 20 de minute inainte de culoar, psihicul meu stia ca urmeaza ceva naspa si incepuse sa imi dea semnale fizice, mi-am revenit cu stomacul abia cand am ajuns jos. Si cam asta a fost... Am scapat cu viata, am ajuns la aproape 4400 de metri... Eu sunt super multumit. Acuma eu stiu sigur ca Dumnezeu m-a ajutat sa ma intorc, mereu consider ca daca ajung undeva o sa fie ok, si mai mult, consider ca tine oarecum de datoria mea sa spun asta si sa povestesc mereu ce patesc, in sensul ca eu cred ca daca povestesc mereu si le spun oamenilor cum ma ajuta Dumnezeu, ma va ajuta in continuare, altfel cine stie. Nu ma deranjeaza daca cei care citesc nu sunt de acord cu mine sau li se pare amuzant, eu totusi consider ca e de datoria mea sa spun si asa voi face mereu.<br />
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-SDLbTwjtLng/XTiCkBOdNNI/AAAAAAAABY0/53D7Ln3sS8sYr8Vu3I7s1HB7HziBHmfXQCLcBGAs/s1600/IMG-20190722-WA0014.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="768" height="320" src="https://1.bp.blogspot.com/-SDLbTwjtLng/XTiCkBOdNNI/AAAAAAAABY0/53D7Ln3sS8sYr8Vu3I7s1HB7HziBHmfXQCLcBGAs/s320/IMG-20190722-WA0014.jpg" width="240" /></a><br />
dupa ce trecusem culoarul a doua oara<br />
<br />
Drumul de intoarcere a fost amuzant, ne-a dus italianu' cu masina la camping dupa ce bause si el o bere ca omul, pe drum a injurat-o pe una ca bloca traficul, dar a facut-o intr-un mod foarte haios, apasa pe claxon intermitent, ca un roman as zice, si avea un zambet bolnav pe fata, noi muream de ras langa el, se vedea ca se distreaza tipul, dupa a si deschis geamul, a inceput cu "porco dio", "fanculo", din astea :)) Pe flixbus spre Milano am dat de un indian care punea seriale indiene cu grasi mustaciosi si muzica tare pe repeat la mobil, iar ne-am distrat... Pe aeroport a fost cam naspa, ne-am zgarcit sa luam avionul la 6 dimineata asa ca am dormit in aeroport ca boschetarii in sacul de dormit, am dormit doar vreo ora si am ajuns destul de rupt acasa, dar cel putin am ajuns cu bine...<br />
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-ZczMmKrBMdA/XTiClIpBaRI/AAAAAAAABY8/h5afaMhyKSEEXVS2swCHKC0SsIosqj5RwCLcBGAs/s1600/IMG_20190723_000356.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://1.bp.blogspot.com/-ZczMmKrBMdA/XTiClIpBaRI/AAAAAAAABY8/h5afaMhyKSEEXVS2swCHKC0SsIosqj5RwCLcBGAs/s320/IMG_20190723_000356.jpg" width="320" /></a><br />
boschetar level - maxim<br />
<br />
Concluzia - never again pe ruta clasica, poate as incerca pe 3 monts, prefer sa am o ruta mai dificila tehnic dar sa stiu ca nu imi joc viata la ruleta, si sfatul meu pentru oricine vrea sa faca varful asta, pentru sanatatea voastra fizica si psihica - nu o luati pe ruta clasica!<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<br />David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-13629973140690246222019-05-20T13:51:00.001-07:002019-05-20T13:51:14.811-07:00Ultrabalaton 2019 - O noua experientaAm abandonat din nou la Ultrabalaton. Daca imi pare rau? Cu siguranta bine nu imi pare, dar nu pot spune nici ca sunt foarte suparat, am mers fix cat sa nu ma distrug prea tare, 100 de km nu ii resimt foarte mult timp din punct de vedere muscular, mai mult timp am febra dupa un maraton montan alergat tare decat dupa 100km pe sosea alergati in 11-12 ore. De de am abandonat, atunci, daca nu ma resimteam foarte tare muscular? Mai multe motive - oboseala generalizata, cauzata de caldura si poate de o nutritie deficitara in cursa (desi eu cred ca am mancat destul de bine), gradul de durere atinsese totusi cote mari mai ales cand mergeam, ma dureau talpile, muschii, tot, dar posibil asta datorita epuizarii (si din nou, poate mi-a lipsit ceva pe nutritie, cine stie), ma durea undeva in spate, la omoplat, cand respiram, cred ca datorita miscarii repetitive a bratului... Si nu in ultimul rand, poate chiar in primul rand, am primit feedback de la Marinescu (biciclistul meu) ca nu arat prea bine, ca m-am tras la fata, asa ca in momentele acelea in care nu mai esti foarte lucid ii crezi mai mult pe cei din jur decat pe tine, mi-a zis ca nu arat bine, am considerat ca are dreptate si ar fi bine sa ma opresc (si probabil asa a fost).<br />
<br />
Ok, acum dupa acest incipit ex abrupto, ca sa zic asa, sa o iau cu inceputul. Despre Ultra Balaton am mai scris si in 2017, cand am mai participat - 220 de km pe plat, in jurul lacului Balaton, prin caldura ziua (fara pic de umbra) si frig seara, si cu ceva diferenta de nivel (nu foarte mare, totusi, dar se simte). Dupa ce am abandonat acolo am zis ca nu mai merg a doua oara, dar acum m-am razgandit si am mai vrut sa vad o data showul, si pot spune ca nu am fost dezamagit. Pentru curiosi, taxa e pe la 600 de lei, transportul, fie ca mergi cu avion, tren sau masina (noi am optat pentru tren) te va costa intre 300 si 600 de lei, cazarea acolo e foarte scumpa, 4 nopti de cazare costa minim 800 de lei / camera, deci 400 lei de persoana.. Nutritia si mancarea ne-am cam carat-o din tara, ca sa iesim foarte ieftin, plus 2-3 drumuri la Tesco, undeva pe la 300 de lei cred, cu totul, nu am calculat, posibil mai mult. Prin urmare, cine vrea sa participe trebuie sa se astepte sa dea undeva pe la 1500 - 2000 de lei pe toata distractia.<br />
<br />
Antrenamente am facut destule pe plat, nu foarte mult ca volum, pentru ca nu imi permite timpul si nici nu ma refac, nu inteleg cum pot face unii 150-200 km pe saptamana fara sa se degradeze constant, pe mine incep sa ma doara toate alea daca alerg 4-5 zile consecutiv fara nicio pauza, asa ca ma axez mai mult pe odihna, avand un volum mult mai mic decat ar trebui. Practic, incerc sa obtin cat pot dintr-un volum mai mic, facand multe alergari de timp tempo, cel putin 1 antrenament de tempo pe saptamana, si doar un long run la o saptamana sau chiar mai rar. Pana acum a mers aceasta strategie, cel putin pana in 100km ma simt destul de bine, dar poate ar trebui sa cresc un pic volumul pe viitor. Am avut longuri de 40, 50, 60 si chiar 100 de km inainte de cursa, si toate au mers bine. Ce e drept, temperatura a fost considerabil mai scazuta, la modul ca nu se putea alerga in tricou, ba chiar multe longuri le-am facut pe timp de iarna, la 0-5 grade, dar nu vad cum as putea face altfel ca sa ma pregatesc pentru un concurs care are loc in luna mai. Ca echipament, am alergat cu Adidas Ultraboost, de care am fost un pic dezamagit pe partea de insole/ branturi/ talpic sau cum vreti sa ii spuneti. Abia ii cumparasem si noul talpic este foarte usor si subtire, asa ca dupa 2-3 alergari unul dintre talpici s-a stricat, s-a indoit si imi crea disconfort in timpul alergarii. Am cautat pe net si e o problema frecventa la UltraBoost. Asa ca ce am facut? Mi-am cumparat eu frumos la pantofi de 800 de lei, varful de gama de la Adidas, talpici de la Decathlon, nici macar alea mai scumpe, ca nu le-am gasit, am luat niste branturi de 30 de lei si au fost foarte bune, ba chiar as spune mult mai bune decat cele originale, pentru ca nu m-au deranjat. Deci cam asta e si cu firmele astea... Deci recomand branturile Decathlon, folositi-le cu incredere. In rest, am alergat cu jambiere CEP, dupa ce am renuntat definitiv la Compressport (mi-am luat niste jambiere care s-au rupt instant, mi le-au inlocuit baietii, nimic de zis, dar nu mai am curaj sa folosesc produsele lor, le fac foarte subtiri si se rup, acuma fiecare face cum crede). Compresia la CEP mi s-a parut ceva mai buna chiar decat la CS, dar dupa vreo 10 ore au inceput sa ma jeneze si cred ca le-as fi dat jos, era cam prea multa compresie pentru un timp foarte lung. In rest nu prea conteaza, tricou Compressport, colanti Deca, dar am ajuns la concluzia ca diferenta dintre Decathlon si orice alta firma e de maxim 20%, iar preturile pot fi si triple. Dar na, nu arata la fel de bine, pe partea estetica au intr-adevar mult de castigat produsele de firma, sa zic asa.<br />
<br />
Ca nutritie, am avut multe geluri si ciocolati pe care aproape ca nu le-am folosit pentru ca in checkuri aveai foarte multe. Sincer, unul dintre motivele pentru care as reveni la Ultrabalaton cu placere este pentru ca ok, dai niste bani, dar spre deosebire de concursurile din Romania unde am incetat de mult sa mai am orice pretentie cat de mica acolo chiar te simti respectat. Practic, poti veni cu mainile goale la tine - ti se ofera apa si isotonic la fiecare 5km, 5 puncte de mancare calda, ti se dau inclusiv geluri, pastile de sare, glucoza, rosii cu sare, fructe, tot felul. Doar niste carne mai lipsea, niste sunca ceva era buna, cum era la Tor des Geants. Deci chit ca am mers doar pentru 100 de km, consider ca am avut parte de cele mai bune conditii ca sa termin ok cursa. Am inteles totusi ca nu ar oferi transport inapoi daca abandonezi, ceea ce mi se pare aiurea, dar n-a fost nevoie sa testez deoarece am niste rude care stau la 2 ore de lac si m-au putut lua cu masina. Totusi, in caz ca mergeti, e bine sa aveti o masina la suport, nu doar biciclist. Am avut si multe suplimente, calciu, magneziu, supradyn, etc, din care din nou nu am folosit aproape nimic (o greseala, probabil, poate ar fi fost nevoie de mai mult de un pliculet de vitamine, adica sigur, nu probabil).<br />
<br />
Acuma despre cursa... Ideea e simpla, ai voie sa mergi insotit de un biciclist care sa iti care boarfele. Multi triseaza noaptea si se urca pe bicicleta, dar eu nu as face asta pentru ca pana la urma m-as pacali pe mine insumi, oricum nu ii pasa nimanui ca am alergat eu sau nu 200km, doar mie, alergam pentru noi, asa ca mi se pare absurd sa trisezi la o cursa. Iar ce am vazut e ca multi folosesc si diverse substante mai mult sau mai putin legale, o femeie isi injecta ceva in fund prin tufisuri la km 86, nu stiu ce si sincer nici nu ma intereseaza, dar din nou cred ca te pacalesti pe tine, scopul ar trebui sa fie sa vezi ce poti face tu fara sa iti pui sanatatea in pericol folosind diverse substante. Pana si un amarat de nurofen/ ibuprofen are o groaza de contraindicatii, am avut la mine dar n-am vrut sa folosesc, as fi luat doar in caz de nevoie maxima.<br />
<br />
Am mers cu trenul - o distractie, vreo 15 ore, am stat la cuseta asa ca a fost chiar fun, si am iesit si ceva mai ieftin. Din Budapesta am mai schimbat un metrou si 2 trenuri pana in Balatonfured, locul startului. O data ajunsi acolo n-am avut mare lucru de facut, ne-am plimbat un pic, am luat kitul a doua zi, ocazie cu care am dat si de Iulian Serban, singurul roman pe care il cunosteam si stiam ca participa, si cam atat. A, si am vazut cursa de 6 zile din oras, foarte interesant ce fac oamenii aia acolo... Castigatorul, Dan Lawson, are si recordul pe Balaton, 18 ore 30, acum a alergat peste 900 km, pur si simplu incredibil. Am dormit destul de bine, mai putin in noaptea de dinainte, cand m-am tot perpelit. Din fericire startul a fost la 7, nu la 5 ca acum doi ani, asa ca am dormit cred ca pe la 6-7 ore (incluzand aici si trezirile din timpul noptii), psihic am fost foarte bine, nici vorba de anxietati sau alte chestii. M-am dus de dimineata la start, m-am vazut cu Iulian, Flavius si inca un roman la start, Mihaly Zsolt, ne-am urat succes si am plecat in cursa. Primii 7km am alergat alaturi de Iulian, asteptand biciclistii care nu mai veneau. Am avut o prima lovitura la km 7, pentru ca pe ceasul lui Iulian aveam aproape 8 km, si totusi eram la km 7 oficial - pe clasament se poate vedea ca am fi alergat primii 7km cu 6'44", desi noi am avut sub 6 media. Te loveste un pic la moral, pentru ca te gandesti ca cine stie cati km reali are cursa - e posibil sa fie un pic peste 220 dar nu cred ca mult, au mai fost mici neconcordante cu kilometrajul de pe bicicleta, dar pana in 2km in primii 100. Apropo, am uitat sa spun, am sperat ca daca ajung cu trenul de la linia 13, la editia XIII, avand numarul 65 (13*5), o sa fie cu noroc, pare ca totusi n-a fost sa fie, m-a amuzat totusi coincidenta. Urmatoarea lovitura a fost ca nu aparea Marinescu cu bicicleta, il tot sunam si nimic, m-a sunat dupa o ora si ceva ca trecuse de km 15, eu abia eram la km 10, dupa da-i cu share location, ne-am vazut abia dupa vreo 2 ore, eu deja imi faceam calcule ca la 4-5 ore fara biciclist abandonez ca nu am apa suficienta. Ce facuse el - o luase pe traseul de biciclete, care ocolea un pic traseul alergatorilor si ajungea ceva mai inainte, el tot spera sa gaseasca alergatori asa ca a tot pedalat, nerealizand ca de fapt a trecut de primii alergatori de mult. In fine, ne-am intalnit la km 16, n-a mai contat dupa. Am incercat sa ma tin de planul de acasa, 7km alergat cu 1km mers, dar n-a mers intotdeauna, pentru ca am preferat sa merg pe unele urcari. Per total cred ca am pastrat, totusi proportia. Ce n-am luat in calcul si uitasem de acum 2 ani e ca fiind multe check pointuri si fiind si foarte cald, te opresti foarte des sa bei apa, dupa in mod evident sa iti faci nevoile, asa ca practic o medie de 8 km la ora, sa zic, inseamna de fapt ca tu ai alergat constant cam cu 9-10 si eventual ai mai mers un pic cu 6. Pana la km 50 nu prea am ce sa povestesc, am mers destul de constant, am facut vreo 5 ore jumate pe primii 50 de km sau pe acolo, 5 ore 40. Am stat destul de mult in checkpoint, fiind primul cu mancare calda, aparent acolo era si crama pe care am ratat-o anul acesta, voluntarii mi-au zis sa ma intorc in sosea, dar de fapt ar fi trebuit sa trec prin crama, am scurtat si eu fara sa vreau vreo 500m din traseu. M-am intalnit cu Iulian in checkpoint, parca, si in perioada urmatoare ne-am tot intersectat. Urmatorul punct de care imi amintesc bine e km 86, pana atunci tot alergam faceam calcule, la km 86 am mancat din nou, am dat de Iulian, de tipa care isi injecta chestii (zicea ca e din Moldova dar totusi nu voia sa vorbim in romana, ma lua pe engleza). Altfel, super motivational sa o vezi, avea in jur de 60 de ani, parul alb, imi era rusine un pic, dar stiu de la ultra ca oameni de 50-60 de ani alearga mai bine decat mine asa ca nu ma mai mira nimic, daca imi arati un tip de 70 de ani si imi spui ca alearga 300km nu ma mai mira. Il avem si noi exemplu pe nea Stan Turcu, face ultra la 70 de ani si ii depaseste pe multi si pe viteza, are sub 2 ore pe semimaraton. Aici m-am simtit un pic obosit, am zis ca daca stau prea mult o sa ma racesc, asa ca am luat-o din loc. In calculele mele, mai aveam 2 ore sau sub 2 ore de fapt pana la km 100, si ma gandeam asa - alerg pana la 91, merg pana la 92, alerg pana la 99, merg pana la 100, daca tin media de 8km/ ora constanta, fac suta sub 12 ore.<br />
<br />
Momentul cand am cedat psihic a fost dupa ce m-am uitat pe telefon la ora si am vazut ca as fi alergat ca timp suficient pana la km 91, apoi am luat-o la mers, m-am gandit ok trebuie sa fi trecut de 91, ajung curand la 92, dar cu toate astea am mai mers un pic si am vazut pe strada km 90. N-am inteles ce s-a intamplat, am stat prea mult in checkpoint sau scazuse tare viteza, cert e ca era clara concluzia - nu mai aveam media de 8 la ora, ajunsesem la 7/ ora desi alergam constant. Dupa km 100 ma gandeam ca mai sunt 20 de ore de parcurs cu 6/ ora, dar deja daca aveam 7/ ora si alergam aproape tot timpul insemna ca ceva se intampla - ori pierdeam mult timp cu opririle, ori scazuse media destul de tare, cert e ca insemna ca nu pot sa scad prea tare ritmul daca vreau sa termin, altfel spus trebuia neaparat sa continui sa alerg cat de cat constant. Problema era ca simteam ca nu mai pot tine ritmul de alergare suficient de mult, iar la mers era absolut groaznic, preferam sa alerg decat sa merg, cand mergeam ma dureau rau talpile, nu imi placea de niciun fel. Motivatia a fost mare, m-am rugat mereu sa termin ca sa pot sa scap de cursa asta, dar cand am ajuns in punctul acela am inceput sa ma gandesc ca e cam mare chinul si mai bine abandonez. Probabil Dumnezeu a vrut sa imi arate ca mai am destule de invatat in domeniul alergarii, cine stie... M-a ajuat oricum si inainte de cursa sa nu gresesc cazarea, si pe drum a fost bine, dar nu iti baga in traista, trebuia sa trag si eu de mine mai mult.. Momentul in care mi-a zis si Marinescu ceva de genul ca arat rau, ca m-am tras tot la fata, a fost decisiv - oricum ma simteam rau, mi-a zis si el ca arat rau.. Am zis ok, e clar, ma simt rau, trebuie sa abandonez. Plus ca nu stiu de ce, ori de la miscarea bratelor, ori poate chestie mai veche, ma durea un pic la omoplat, in coaste in spate undeva, si se accentua cand respiram mai tare, incepuse sa devina enervant psihic, ma stresa ca la fiecare respiratie mai puternica ma durea in spate, poate pare un motiv penibil, din exterior, dar cand ai cate o obsesie din asta ajungi sa te concentrezi numai pe treaba respectiva, te gandesti la fiecare respiratie daca te doare, daca nu te doare, si o iei razna un pic, asa ca am cedat, am zis ok nu mai vreau durerea aia in coasta. Si aia a fost, am abandonat, au venit niste rude sa ne ia cu masina, apoi am ajuns la cazare si m-am culcat.<br />
<br />
A doua zi i-am vazut pe cei care terminau, cei care erau cam in rand cu mine, sa zic, terminau pe la 31 de ore, deci cam ala ar fi fost si timpul meu... Si aratau cam rau, unii erau inclinati intr-o parte, altii abia mai mergeau, dar parca imi parea rau un pic ca eu ma simteam relativ bine... Ce e drept, ma cam dureau chestii, am mers toata ziua doar pana la start si inapoi, sa predau chip-ul electronic, si m-a obosit si aia, dar oricum. Am plecat luni inapoi cu trenul, am facut o scurta plimbare prin Budapesta, apoi ne-am intors acasa (alte 15 ore cu trenul), am ajuns acasa, un dus, apoi la birou direct :D.<br />
<br />
Ce am invatat din asta... Pai destul de multe. In primul rand am invatat sa fiu umil, din nou. Incerc sa fiu, sa las capul jos si sa nu ma consider mai bun, dar un ultra cred ca te invata asta mai bine decat alte experiente. Am invatat ca nu mereu in viata e cum vrei tu sa fie... Si mai ales, am invatat sa ma bucur de ce am. Am avut un singur moment in care m-am bucurat intens de peisaj si mi-am spus "David, esti un om norocos". Dumnezeu m-a ajutat sa ajung din nou la Balaton, sa fiu acolo la o cursa speciala, sa pot alerga 100 de km... Sunt atatia oameni cu probleme de sanatate, fara picioare sau fara maini, cu probleme de inima sau alte probleme, suntem asa de norocosi ca putem alerga.. Pur si simplu, daca poti iesi din casa si sa alergi, fara sa ai stresul ca ceva rau se poate intampla, deja esti cel mai fericit om de pe pamant. Practic am cea mai frumoasa viata pe care o pot avea, daca pot iesi din casa, ma pot bucura de aerul curat, de miscare.. e suficient. Si asta va incurajez si pe voi sa faceti, nu neaparat sa va testati limitele la maxim sau sa faceti o distanta anume, ci pur si simplu sa fiti recunoscatori pentru ceeea ce aveti. :)David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-14757825923891887612018-10-10T08:04:00.000-07:002018-10-10T08:04:17.118-07:00Tor des Geants 2018 - jumatate de cursaNu cred ca voi putea sintetiza bine experienta mea de la TDG. Planificarea si emotiile au tinut nu cateva zile, ci jumatate de an, de cand am aflat ca sunt inscris pana am plecat de acolo. Pentru cei carora le e lene sa citeasca fac un TL;DR - am parcurs aproape 200 km din cei 340, cu 18.000 + din cei 30.000+, deci peste jumatate, in jumatate din timp (75 ore / 150), as fi fost in grafic dar am avut probleme cu respiratia/ plamanii (tuse, wheezing), si am preferat sa ma opresc. Ulterior am aflat ca majoritatea concurentilor au intampinat probleme similare, dar eu sunt de parere ca nu are rost sa te chinui - adica ok, ultra, ultra, nesomn, dureri musculare, basici, dar deja cand apar chestii mai nasoale, la modul entorse, dureri puternice de genunchi, spate, sciatic, probleme cu respiratia, rinichii, puls (desi la ultra mai greu sa ai puls prea mare), mai bine te retragi, pentru ca pana la urma sanatatea e mai importanta si nici nu sunt sportiv profesionist. Nu zic, poate puteam termina asa chinuit, dar cred ca deja in momentul in care dispare orice placere de a continua, fizica si psihica, nu mai merita.<br />
<br />
Primul pas a fost sa platesc taxa, deloc mica (660 euro) si sa imi cumpar echipamentul lipsa - coltari de alergare, tricouri si pantaloni suplimentari, lenjerie, manecute, etc. Am cheltuit o gramada cu acest concurs si sincer nu stiu daca m-as mai intoarce din acest motiv, e foarte scump. Muscular nu e un efort deosebit dar trebuie antrenament la altitudine mare, si din pacate Varful Omu nu prea se compara cu altitudini apropiate sau chiar peste 3000. In fine, am reusit sa imi pregatesc tot echipamentul, am luat si cazare la un camping, am luat si bilet de avion, totul pregatit.<br />
<br />
Am ajuns in Courmayeur joi la pranz, avion pana in Milano apoi Flixbus. Din pacate de la aeroport pana la Lampugnano a trebuit sa iau taxi, m-a costat 60 de euro pentru 17 km, pentru ca eram la limita sa ratex busul si urmatorul era abia la 1 dimineata. Imi calculasem asta, oricum, dar m-am ofticat putin cand am vazut ca a intarziat juma' de ora Flix-ul.. As fi putut merge cu maxim 5 euro cu un autobuz local si metrou, dar eram la limita si nu puteam risca. Am ajuns in Courmayeur, am vazut poarta de start, deja emotiile au inceput sa isi faca loc, apoi am mancat o pizza la un restaurant local. Cred ca am facut greseala suprema, am cerut ketchup la pizza, mi-a aruncat chelnerul o privire urata si mi-a zis ca nu folosesc asa ceva, apoi mi-am amintit ca italienii considera ca strici pizza daca pui ketchup si ca e o moda de la americani :)) Intre timp, la restaurant o gagica din Noua Zeelanda m-a abordat sa ma intrebe ce fac, etc, i-am zis ca la concurs, ca trebuie sa ajung la 5-6km de centru in camping (era deja noapte, nu am realizat ca nu mai e autobuz la ora aia si va trebui sa merg cu trollerul 6km pe jos). Mi-a zis ca e cam tarziu, ca ea sta la un hotel acolo si e 40 de euro camera si daca vreau pot sta si eu acolo cu ea ^_^. M-am gandit un pic, sincer imi era sila sa merg drumul ala, dar am zis ca cine stie ce voia fata de fapt, asa ca avand prietena a trebuit sa o refuz politicos si am plecat in drum, prin noapte. Ce nu stiam eu e ca jumatate din drum a fost in bezna, am zis ca nu e adevarat, bezna, urcare, si un troller in spate. Imaginati-va. A fost creepy.. Am ajuns intr-un final la cazare, dar ma cam luase panica pe drum..<br />
<br />
Am stat 3 nopti la camping inainte de start - joi seara, vineri seara si sambata seara. N-a fost seara sa nu ma apuce panica si sa ma gandesc ca poate nu iau nici startul macar. Le-am si zis prietenilor ca daca iau startul deja e peste asteptari, in prima seara deja imi cautam avion de intoarcere in ziua urmatoare, in halul ala am fost de panicat. In a doua zi m-am dus in Chamonix cu intentia de a face o aclimatizare la Aiguille de Midi. Ghinionul meu a fost ca nu era deschis cablul pana sus, asa ca am mers doar pana la 2300. Am facut cunostinta cu un roman random care era si el pe acolo, aveam un tricou pe care scria ceva in romana (maratonul zapezii), tipul m-a vazut si m-a abordat, si asa am ajuns sa cobor cu el pe jos desi platisem telecabina, am fost la Mer de Glace, apoi am coborat in Chamonix, a fost dragut. Dupa asta m-am intalnit cu unul dintre concurenti, Cristi Manole, care m-a dus pana la camping cu autorulota lui smechera si am discutat un pic de echipament. Seara m-a prins o oboseala nefireasca, ce e drept in prima noapte dormisem putin si foarte prost, m-am trezit de o gramada de ori de emotii, si m-am culcat vreo 10-12 ore cred vineri spre sambata. Sambata a venit Vlad Munteanu la camping, vorbisem cu el sa stam in acelasi loc, am mai glumit cu el si m-am inveselit, ne-am luat echipamentul, am stat 3 ore la coada sa ne verifice echipamentul obligatoriu (singurul defect din organizarea lor, altfel impecabil), am lasat drop-bagul, apoi am fost la cina festiva, unde ne-am intalnit cu mare parte din romani - Viorica Malai, Alex Petrut, Cosmin Rugina. Mihai Serban si Costica Anghel au lipsit dar i-am vazut a doua zi la start. Ne-au pus un filmulet motivational cu niste oameni care nu puteau sa mearga, aveau ceva probleme neorologice parca.. Oricum deja eram in lumea mea, nu prea am fost atent la ce se intampla, ma gandeam la ce avea sa urmeze. In seara aia am avut din nou emotii, inclusiv cu manifestari fizice, dar eram constient ca asa va fi si nu m-am speriat. Am avut tot timpul la mine Extraveral pentru stari de anxietate dar nu am folosit niciodata, l-am avut doar asa moral ca sa stiu ca e acolo in caz de ceva. Am mai carat si imodium si acetazolamida pentru rau de inaltime, si in dropbag am mai avut nurofen parca.<br />
<br />
Din fericire startul e la 12, asa ca am dormit bine si sambata seara dupa ce mi-au trecut emotiile. Duminica am ajuns la start cu Vlad Munteanu, ne-au activat trackerul GPS (foarte linistitor sa stii ca ai asa ceva la tine, unul din motivele pentru care as avea curaj sa ma bag la asa ceva e ca oamenii dispun de multe elicoptere si te salveaza daca apesi pe butonul de panica) si am intrat in zona de start. Acolo am stat pe jos vreo 30 de minute, efectiv pe jos, pe asfalt, ca sa economisim energia. Am stat cu Cosmin Rugina sa barfim lumea, majoritatea erau peste 40 de ani, si era motivarea mare sa stii ca daca pot si unii de 50-60 de ani atunci trebuie sa putem si noi, nu? Am vazut un tip care cred ca avea 70, venise cu ochelari de vedere la el, aducea a Iliescu acum niste ani (dupa l-am cautat pe net si am vazut ca era cunoscut, facea ultra de vreo 20 de ani, nu stiu daca a terminat ca i-am uitat numarul dupa ce l-am cautat prima oara). Cred ca oamenii de varsta lor rezista pentru ca ritmul nu e unul rapid, adica am mers toata cursa, cu exceptia primilor 2-3 km unde am alergat, plus prima coborare. Diferenta e ca poate traiesc la munte si au organismul mai adaptat la altitudine, asta e singura mea explicatie.<br />
<br />
A venit startul, eram cam toti romanii grupati - eu, Vlad, Cosmin, Mihai si nea Costica. Alex Petrut cu Viorica si cu Cristi Manole o luasera in fata, dar teoretic ei nu erau romani, ca reprezentau Italia, Moldova, respectiv Spania. Am inteles ca a fost si Georgiana Popa in cursa dar a abandonat devreme si nu am vazut-o. Oricum, o felicit pentru curaj, cine are curaj sa participe la asa ceva clar nu e sanatos la cap, deci tot respectul. Am ajuns la concluzia ca per total e un efort supraomenesc TDG - chiar daca il poate face oricine bine antrenat, dar tot supraomenesc ramane. Asa cum mi se pare un efort supraomenesc si sa mergi 6 zile la Cercul Polar (chiar daca nu e neaparat o performanta, dar efortul tot ramane supraomenesc - cum ziceam, chiar daca l-ar putea face oricine bine antrenat). Pe prima urcare s-a mers cam tare, nu prea mi-a placut, chiar ma luase un pic panica si ma gandeam sa abandonez pe prima urcare sau cel mult dupa prima coborare. Ca sa imi spuna Vlad Munteanu ca un tip chiar a abandonat la 1 ora de la start, pe prima urcare - probabil un atac de panica ceva.M-am gandit ca e bine, nu sunt primul care abandoneaza. Totusi, in cursa, incet incet am scapat de starile de stres si frica, asta mi s-a parut incredibil, si am intrat asa treptat intr-o transa, ignorand orice problema care ar fi putut aparea. Am terminat prima urcare ok, am mai redus ritmul, cred ca incepusem prea tare de fapt, apoi am inceput sa alerg pe prima coborare. M-am intalnit cu Mihai si nea Costica, eram cu Cosmin Rugina, ne-au zis sa nu alergam pe coborare ca nu are rost, dar nu i-am ascultat, si mi-a parut rau, pe final de coborare simteam un pic ficatul, asa ca am zis ca nu voi mai alerga deloc in cursa aia. Si asa am facut - 3 zile de mers. Prima urcare se termina pe la 2600, deci din start peste vf Moldoveanu. Prima coborare a mers rapid, dar urmatoarea urcare m-a gasit lipsit de energie. M-am intalnit cu Cristian Matei care era la sustinere pentru nea Costica, ne-am luat in brate si m-a energizat un pic ca l-am vazut acolo, am plecat un pic mai optimist. Am ajuns pe la 2000 si ceva si i-am gasit in checkpoint pe Mihai si pe nea Costica, am mers cu ei o bucata pana pe primul varf de 2800. Nu stiu daca a fost doar in capul meu, dar mi-a fost greu dupa ce am trecut de 2500, asa am patit si anul trecut la Irontrail. Cred ca fiecare are o limita de unde nu se mai simte comfortabil -daca la 1500 nu simt nicio diferenta in respiratie, de la 2000 deja parca, parca, nu mai respir la fel, iar de la 2500 devine chiar nasol, si cand trec de 2700-2800 am vazut ca nici macar nu mai pot sa merg, trebuie sa fac pauze direct, ca nu rezist. Pe urcarea spre 2800 l-am vazut pe Ion Iliescu in varianta ultramatonist, era transformat, tragea acolo pe urcare, am innebunit, am zis mama, ma face asta la 70 de ani, am tras un pic si l-am depasit. A venit coborarea, destul de tehnica, si am ajuns la urmatorul punct de control. Aici am ajuns cand plecau Mihai si cu Costica Anghel, l-am vazut si pe Cristi Manole si pe urmatoarea urcare l-am depasit pe Vlad Munteanu, deci eram cam toti romanii grupati. Urmatoarea urcare a fost oribila. O R I B I L A. S-a ajuns din nou la 2800, dar mult mai abrupt, a fost o portiune nasoala de stanci, lanturi, unde puteai clar sa o mierlesti. Pe coborarea care a urmat cineva chiar a mierlit-o, un chinez, acum vreo 5-6 ani. :( Are si monument, e cunoscut cazul. Si chiar era periculos, era rapa, noapte.. Am si vazut pe cineva care era sa cada chiar aproape de zona respectiva. Aici era Col Crosatie, inainte fusesem la Passo Alto. Ce mi s-a parut super fascinant, fata de Carpati, Col-urile astea ale lor, ajungi pe un varf, intri pe creasta, si pe cealalta parte e alt munte!! Si nu e doar un Col, sunt zeci!! Absolut incredibil. La noi nu vezi asa ceva. Pe coborarea de pe Col Crosatie am vorbit cu un italian, i-am zis ca sunt din Romania, mi-a zis ca a auzit de Robert Hajnal (bravo Robert, ne-ai facut cunoscuti), si ca nu am mai fost niciodata la 3000 sau mai mult. Pana la base vita a durat o gramada, speram sa ajungem cum se termina coborarea, dar nu.. Au mai fost vreo 7 km de plat. Incredibil - 50 de km facuti in 13 ore. Eu speram initial sa fac 10-11.<br />
<br />
Am dormit 1 ora jumate, si momentul in care m-am trezit practic mi-a aratat ca deja intrasem in transa de ultra, care m-a tinut vreo 2 zile. M-am uitat in stanga, in dreapta, dupa 90 de minute de somn, i-am zis unui tip de langa mine "Show must go on!!" si am plecat. Distractia continua. Urcarea spre Col Fenetre a fost dura, inceputul a fost ok dar am vazut ca dupa ce treceai de 2500 se strica panta. Pana la 2500 e ok, esti in padure, pe la 2200 incepeau sa se duca brazi, dar macar erai inconjurat de pasuni alpine.. Iar pe final aveai un "atac", asa l-am numit, toate urcarile deveneau mai abrupte la final. Atacul de la Col Fenetre m-a cam rupt, m-a si intepat in stanga la coaste, si cred ca n-a mai fost de la anxietate, care in mod miraculos disparuse complet, ci de la lipsa de oxigen - te mai inteapa una alta cand nu ai oxigen suficient. Nu m-am speriat deloc, am continuat urcarea, eventual cu mici pauze. Pe coborarea de pe Col Fenetre m-au apucat nevoile fiziologice si a trebuit sa ma ascund undeva sa imi rezolv problema. In urmatoarele 2 dimineti (se facuse dimineata) m-am lovit de exact aceeasi situatie, asa ca deja ma gandeam ca ziua buna incepe cu o ... in padure. :)) Finalul coborararii m-a gasit un pic rupt, dar in plan era sa continui pe Col Entrelor si m-am tinut de plan. Nu stiu daca mi s-a parut sau chiar a fost asa, dar urcarea pe Col Entrelor a fost groteasca, mi s-a parut cea mai grea din tot concursul (din ce am apucat eu sa vad, mai bine zis). Horror absolut. De jos a fost abrupta si m-a rupt, dar sus am facut cred ca 20 de pauze ca sa ajung. Imi imparteam vizual drumul in bucatele de 100 de metri, in halul ala eram. Si cand in final am ajuns sus de tot, ghici ce? Mai era un pic!! Putin de tot ce e drept, dar deja eram rupt.. Am ajuns intr-un final, am facut niste poze si am continuat drumul. Coborarea mi s-a parut ok, dar am ajuns jos relativ distrus, si am realizat ca nu pot face inca o urcare la peste 3000 fara somn, asa ca am dormit un pic - in jur de o ora, as fi vrut mai mult dar nu am putut, m-am trezit ca era prea cald. Oricum, in check pointuri totul a fost excelent - slanina, prosciuto fungi, cascaval, branza, prune uscate (alea au fost preferatele mele), si multe altele. Efectiv, nici nu mi-am folosit gelurile si am ajuns acasa cu aceeasi greutate, deci nutritia a functionat foarte bine, am slabit 0 pe parcursul a 3 zile, stiu ca altii se mai plangeau. Oricum la mine am vazut ca merge bine nutritia, si la europene am slabit 0... Urcarea pe Col Loson a fost mult mai blanda, chiar si "atacul" final a fost mai decent, asta sau ma obisnuisem eu. A, si luasem si o pastila de rau de altitudine. Am mai avut si supradyn, bagam cate 2 in fiecare check, omega, calciu si magneziu.. da' nu am folosit decat supradyn-ul. A fost cam subtire, trebuia sa iau si eu niste vitamine mai de calitate, asta e, probabil sistmul imunitar s-a stricat in timp de la efort si nesomn si de asta si problemele.. Coborarea de pe Col Loson e extrem de periculoasa - cea mai periculoasa zona din concurs. Si de asemenea, extrem de lunga. Pe coborarea asta au aparut primele halucinatii - am vazut caini, o fata in genunchi care plangea, vaci.. Psihicul era bun, inca ma amuzam ca vad chestii, adica bine stiam ca nu sunt acolo, dar se insera si vedeam aiurea de la oboseala + lumina slaba. Coborarea a durat o gramada, si mai rau, din oras a mai durat o gramada pana in check point. Incepusem sa simt destul de nasol basicile si am decis sa fac ceva in privinta asta pentru ca nu se mai putea continua asa. Am ajuns intr-un final la Cogne, am dormit nu mai putin de 3 ore, si m-am trezit mai rupt decat m-am culcat. M-am dus la asistente sa imi repare picioarele - mi-au intepat basicile si mi-au pus bandaje si am fost aproape ca nou - a fost super tare, daca stiam mai de mult de asta... Am inceput apoi urcarea catre Fenetre di Champorcher. Lunga si urcarea asta dar destul de blanda. M-au apucat din nou nevoile pe final.. Urma apoi o coborare care stiam ca e lunga. Si cand zic lunga, zic de la 2800 la 300m. Deci vreo 2500-3000 diferenta de nivel negativa, ca mai si urcai la un moment dat. M-am oprit la un moment dat sa imi iau niste geluri, si cand m-am uitat din nou in zare un grup de 4-5 vaci se uitau urat la mine si ma muu-au (ca nu stiu cum sa zic altel) . De frica sa nu ma muste vacile nebune, mi-am uitat si gelul pe iarba, m-am ofticat, ca voiam gelul ala, dar n-am avut tupeu sa ma intorc dupa el, ca vacile nebune se uitau la mine.. Asta e, le-am lasat tribut.. Coborarea era impartita in vreo 3 tronsoane parca. La primul am ajuns ok. La al 2-lea am ajuns semi distrus, nu mai sportam deja coborare. La al treilea deja am zis ca voi claca psihic. Incepusem sa am halucinatii ziua in amiaza mare, am vazut steagul romaniei de cateva ori, cand a venit si urcarea am innebunit, ca stiam cat mai e de coborat.. Efectiv eram rupt, am zis ca ma innebunesc, deja ma dedublasem, vorbeam singur la plural, auzeam voci care imi raspundeau, un fel de eu versus mine.. Am ajuns pana la urma in Donnas dar rupt, mai rupt ca in celelalte, desi pe ultimii 2-3 km de plat mi-am mai revenit.<br />
<br />
Sa nu uit. Regulile la TDG - oricat de aproape ti se pare ca e urmatorul varf.. e mai departe decat pare. Oricat de mult ti se pare ca ai parcurs, stai linistit, ai parcurs mult mai putin. Si atunci ma mai gandisem si la altele similare da' acum le-am uitat. La Donnas am dormit vreo ora, n-am reusit mai mult, si dupa a urmat urcarea urcarilor, de la 300 inapoi la 2200. Vreo 2000+ minim, ca mai si coboram ceva. Prima parte a trecut rapid, frumos, prin oras.. Am ajuns la Perloz cu resurse, am vazut si o fanfara acolo.. Aici am avut prima oara un pic de wheezing si am mai avut o senzatie dubioasa, pe care n-am mai intalnit-o pana atunci - ma furnica partea dreapta a spatelui, probabil de la transpiratie sau nu stiu, nu imi dau seama. Am ignorat si am plecat mai departe. La Sassa (1300+) in continuare am fost ok, desi m-a demoralizat sa vad un tip cu mana plina de sange din nas. L-am intrebat de 2 ori daca il pot ajuta cu ceva, dar mi-a zis ca e ok ca e doar nose bleeding, cred ca imi faceam eu mai multe griji decat el. Ultima portiune din urcare nu se mai termina. Am crezut de 2-3 ori ca e gata, dar mai era! Horror.. 6 ore urcarea. Am ajuns la Coda cu resurse, era jumatatea concursului, km 169, chiar optimist, ma gandeam, super am facut jumatate.. Cand am iesit din Coda, dintr-o data ceva s-a schimbat - deci asa, instant! Am iesit de acolo, era noapte, cam 1 dimineata, si dintr-o data tuse, wheezing, da' asa la modul nasol, plus din nou senzatia aia nasoala ca ma furnica spatele daca stateam pe loc - trecea daca incepeam sa ma misc. Foarte dubios, nu inteleg ce a fost, wheezing mai avusesem, tuse la fel, da' furnicatura??? Ma innebunea furnicatura aia. Efectiv nu intelegeam ce e. Poate stie careva din cei care citesc.. Eu cred ca eram transpirat si din cauza asta ma furnica, sau poate se saturase spaele de umezeala + tinut rucsac pe el si incepea sa ma furnice, o fi fost vreun nerv afectat. Nu stiu ce a fost da' a fost nasol. Bine, pe tot parcursul cursei m-am rugat aproape mereu si am 'vorbit' cu Dumnezeu ca sa zic asa, am stat destul de linistit, pentru ca stiam ca nu ma lasa Dumnezeu sa mor pe acolo si ma voi intoarce acasa cu bine, tot timpul am avut sentimentul asta, ceva de genul "stai linistit ca te intorci cu bine acasa, nu iti fa griji". Stiam ca nu mor, dar ma scotea din minti furnicatura. O fi doar in capul meu? Nu o fi? Oribil... De la Coda la Balma, urmatorul refugiu, sunt 9-10 km. O mizerie, nu? I-am facut in 3 ore sau peste. Cand credeam ca nu mai e mult, a mai venit o urcare nasoala.. Efectiv numai urcari si coborari, nu stiai cand se termina. Daca pana atunci traseul a fost super clar - urcarea era urcare, coborarea era coborare, etapa asta m-a innebunit - urcari si coborari ca in Fagaras, sa te termine psihic, sa nu stii cand ajungi si tu. La Balma am ajuns distrus. Am vrut sa dorm, stiam de la prietenii romani ca nu te lasa mai mult de 2 ore in refugiu. Apropo de prietenii romani, ma depasisera toti in prima noapte, mai putin Vlad Munteanu care a dormit mai mult si probabil m-a depasit in ziua a 2-a, dar eu credeam ca sunt ultimul, oricum. De fapt nu, credeam ca e Cosmin Rugina ultimul, si el de fapt era in fata mea, ca a dormit doar 7 ore in 6 nopti, de, medic, obisnuit cu nesomnul :)) Ma intreaba un voluntar cat vreau sa dorm, zic eu "i don't know.. 2 hours?" speram sa ma lase peste sincer, dar face el "i'm sorry.. it's impossible.. one hour and a quarter.. if you want!". A zis asa cu o figura semi sadica, imi venea sa il intreb cum adica ma baiatule if you want, pai nu e normal ca vreau daca am zis ca as vrea sa dorm?? In fine.. am dormit maxim 30 de minute din cele 75, ca tot venea sa ii trezeasca pe altii, erau putine locuri si oameni multi, am inteles.. Am dormit dupa inca vreo ora cred in sala de mese, dar am dormit prost, nu stiu cat s-a pus.. M-am trezit si eram efectiv distrus. Stiam ca nici macar nu pot abandona ca eram in varful muntelui. Sa ii sun pe baieti sa ma ia cu elicopterul.. parca n-as fi riscat sa ma puna sa platesc. Eu asa aveam asigurare facuta, dar era acolo o * mica de care nu mi s-a spus la telefon, cica daca depaseai peste 3000 de metri asigurarea nu mai era valabila.. Stiam si ca cei de la TDG ne-au facut asigurare, deci salvarea cu elicopterul ar fi fost gratis, dar riscai?? Ma puneau aia sa imi amanetez casa ca sa platesc o salvare din aia.. Am zis ok, ce mai, inca 13-14 km, am estimat la vreo 6-7 ore, cred ca am facut 6. Am mers un pic, cred ca am vazut si Mont Blancul, sau cel putin asa parea, era mare si alb, apoi am sunat-o pe Cami, am zis ca daca a terminat medicina o sa stie daca e ok ca ma furnica spatele si nu pot sa respir. Am sunat-o, mi-a zis ca nu e grav, in gandul ei de fapt era ca o sa mor acolo, asa mi-a zis, ce e drept si eu am jucat poate un pic teatru, speram sa spuna sa chem elicopterul, daca imi zicea asta apasam clar pe buton, asa ca am tusit si eu un pic mai rau decat era cazul, am vorbit cu ea pe urcare, si s-a gandit direct ca am edem pulmonar sau altceva, dar nu a putut sa imi spuna decat sa incerc sa merg incet si sa vad eu. A venit o urcare, am facut-o, m-a ajutat moral si ca erau oameni care mergeau mai slab decat mine (si totusi ei au terminat, ca i-am cautat dupa). Se facuse frig, primele zile a fost super cald si frumos, senin, acum erau nori, imi era un pic frig chiar si cu manusi si geaca de goretex. Am stat la un check point facusera un foc.. apoi am continuat drumul. Am mai avut cateva urcari si coborari pana in Col della Vechia. De acolo ai fi zis ca urmeaza doar coborare, dar nu!! Urcare pe alocuri. Din nou nevoile fiziologice.. Deja incepuse totul sa para repetitiv, asa. Am zis, gata, la Niel neaparat abandonez, nu se mai poate. Am ajuns cu chiu cu vai la Niel.Aici am vazut mesajele de acasa, ma incurajau toti, sa continui, hai ca e bine ,etc (eu nu stiam ca aflasera ca nu prea sunt ok, Cami se alarmase si ii daduse mesaj sor'mii ca mor acolo). Sor'mea ce e drept mi-a zis sa nu mai continui daca simt ca e prea mult pentru mine. Am vorbit cu o tipa care cica era medic dar nu stia bine engleza, mi-a dat un paracetamol, mi-a zis ca nu e nimic grav ca ma furnica spatele atata timp cat trece la miscare.. Mi-a facut impresia ca nu prea stie nici ea ce am de fapt. Sau oare aveam ceva?? Cand m-am oprit mi-a trecut, am dormit vreo jumatate de ora, ma simteam ca nou, am zis ok hai sa mai incerc. Am luat-o la pas pe urcarea urmatoare, si cred ca facusem jumatate din ea cand recunosc ca m-am lasat invins de panica. Simteam ca nu mai am aer, ca ma tine o mana de gat, adica pe langa wheezing, parca ma tinea ceva de gat. Stiam ca asta e psihic, cel mai probabil, cum am coborat spre vale a disparut mana care ma tinea de gat, dar pur si simplu mi s-a facut sila, adica deja era prea mare chinul si n-am mai vrut sa continui, am facut mersul rusinii inapoi catre Niel dupa ce parcursesem chiar repede cel putin jumatate din urcarea urmatoare. M-am oprit cand am ajuns sus pe platou, imi pare rau intr-un fel ca n-am avut curaj sa continui pana la Gresoney ca mai era putin, si sa mai dorm, dar ma stresa prea tare ca nu respir cum trebuie si m-ar fi macinat, si m-am gandit ca nu pot continua inca 3 zile in halul ala.Asa ca m-am intors...<br />
<br />
Cum am abandonat, s-a terminat transa. Instant panica, parca nu imi venea sa cred ce facusem, efectiv 3 zile fusesem o masina care a mers non stop aproape, cu cateva ore de somn, pentru mine a fost wow, chiar daca nu am temrinat cursa.. Am mers cu o masina pana in Gresoney cu inca un baiat, ne-am luat dropbag-ul, apoi am fost dusi in Courmayeur. Noaptea de miercuri a fost una odihnitoare, am dormit 10-12 ore neintors. Joi in schimb am fost distrus, n-am fost in stare sa merg decat prin camping pe acolo, am mancat, am dormit si cam atat. Am si vorbit cu tipa de la bucatarie, care aparent era romanca din Iasi. Multi Romani in Italia.. Aveam avion luni seara si m-am gandit ca nu mai suport sa stau inca 4 zile singur acolo, asa ca mi-am cumparat avion pentru vineri, am gasit super ieftin, mai ieftin decat mancarea in Italia pe 3 zile. Joi seara din nou nu m-am simtit prea bine psihic, m-am trezit noaptea si mi se parea ca am mainile amortite, am bagat 3 pastile efervescente de magneziu si calciu.. A doua zi am plecat din Courmayeur, am ajuns la limita la avion, imi era frica sa nu il pierd, pentru ca am ratat busul din Lampugnano spre Bergamo, n-am reusit sa imi cumpar bilet la timp si l-am luat pe urmatorul. Din fericire am ajuns cu bine la avion.. Cum am ajuns in Bucuresti, fix cand am aterizat,inainte sa ies din avion, mi-a curs sange din nas de la presiune. Meh, mai bine la final decat in cursa..<br /><br />
Saptamanile care au urmat am tot visat ca sunt la TDG, ba ca termin cursa, ba ca abandonez, si am fost destul de slabit psihic si fizic, dar cred ca acum mi-am revenit. Am fost din nou la MPC, pentru al 4-lea an consecutiv, si de data asta a mers bine pentru mine, am facut PB fata de 2015, ce e drept doar cu vreo 10 minute, dar in conditiile in care urcarile mi-au mers greu, mai ales pe final, si pe coborare pe alergare m-a durut un pic ficatul, dar per total am fost puternic si am trecut peste acesti factori si am terminat in 5 ore 39. Am primit si un tricou misto de la Merino, a meritat MPC anul asta :D Cam atat.. I call it a season :) Mai vedem ce urmeaza pentru anul urmator.. Important e sa fim sanatosi, restul vine de la sine.<br /><br />Acum fara legatura cu alergarea. As mai fi vrut eu sa fac un articol (scriu tot pe blogul asta ca teoretic inca sunt student la doctorat, si mi-e lene sa fac altul, mai ales ca nu o sa mai postez des), despre cum poti fi fericit in cativa pasi. Poate revin la el, las aici un sumar:<br /><br />1. Crede ca exista viata dupa moarte - Viata e complexa si nu te poti baza pe tine pentru orice. O viata lipsita de credinta, pentru un ateu convins de exemplu, este complet absurda, asa ca nu prea are sens sa traiesti - doar sa ai niste valori in care sa crezi si eventual sa vrei sa lasi ceva pentru cei care vin dupa noi. O viata traita din pozitia de crestin iti da speranta ca nu totul se termina aici. Cine crede ca totul se termina aici nu poate trai decat intr-o frica continua, sau intr-o apatie totala, depinde decaz. Speranta in viata de apoi ne face sa fim oameni mai buni si chiar sa fim morali (altfel, daca totul s-ar termina aici, ce motiv am sa nu ucid, de exemplu, daca am un avantaj imens din asta? Ca oricum mor si nu mai e nimic dupa. Sunt si filosofi care isi pun intrebarile astea).<br /><br />2. Fii bun cu cei din jur - nu stii niciodata cand te pot ajuta la randul lor sau cand se intoarce roata.<br /><br />3. Fii optimist - o viata optimista este o viata mai buna.<br /><br />4. Fa sport, daca poti - miscarea ajuta atat fizic cat si psihic. Nu trebuie totusi exagerat si trebuie facute mereu analizele sa stim daca totul e in regula. Poti face sport si cu probleme de sanatate, dar probabil mai putin/ mai moderat, sau in cazuri mai grave deloc; de asta trebuie sa stim exact ce avem.<br /><br />5. Fa-ti hobby-uri si dedica-le timpul tau - munca face pe om, dar fara hobby-uri innebunesti. Fiecare are nevoie de hobby-uri ca sa poata sa se deconecteze de la ceea ce face in viata de zi cu zi. Alergarea ,de exemplu. :)<br /><br />6. Interactioneaza cat mai mult cu cei din jurul tau, in special cei apropiati - asta te va ajuta la moral si iti va face viata mai frumoasa, cred ca e evident.<br /><br />7. Nu complica viata, traieste cat mai simplu - viata e simpla, noi o complicam. O viata simpla e o viata fericita.<br /><br />Cam atat. Sper sa ne auzim cu bine si in sezonul urmator.David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-47315338255213033092018-06-05T08:54:00.000-07:002018-06-05T08:57:17.564-07:00CE alergare 24 ore si nu numaiProbabil majoritatea stiu deja, nu am facut o cursa buna, am alergat cel mult 16 ore din cele 24, timp in care am facut 130 km. Am avut niste probleme cu burta, nu stiu exact cauza, probabil de la multe lichide, dupa vreo 10 ore aveam niste dureri destul de mari cand incercam sa alerg chiar si 2-3 km, asa ca m-am gandit ca decat sa trag de mine sa imi fie rau si sa scot undeva pe la 180km cel mult, mai bine o las moale si astept sa imi revin. Din pacate asta nu s-a intamplat asa ca m-am culcat un pic, iar dimineata cand m-am trezit problemele mele disparusera si am putut alerga in continuare pentru ultimele 2-3 ore.<br />
<br />
Pentru mine totusi, cursa a fost una reusita, deoarece am fost pe plus din punct de vedere psihic, mi-am facut PB pe 100km si am rezistat foarte bine la stres, caldura si conditiile de acolo, asa ca sunt optimist in legatura cu viitorul meu, in alergare si nu numai. Dupa Ciucas ultra 2017, am cazut in cea mai proasta perioada din viata mea - am avut atacuri de panica, griji legate de starea de sanatate si tot felul de probleme ce pot fi caracterizate intr-un singur cuvant prin anxietate. Au fost mai multe cauze, probabil, atat situatii pe plan personal, pe care nu am de gand sa le spun aici, cat si probabil stresul din timpul concursurilor si faptul ca mi s-a facut rau la Ciucas, la semi, etc. Intre timp am constientizat ca toate problemele mele nu au o cauza cardiaca - am o inima foarte buna, puls 60 in repaos (chiar spre 50 noaptea), tensiune 11.. Evident, am facut o gramada de analize si teste pentru a vedea ce se intampla cu mine. Dupa Ciucas, primul atac de panica a aparut intr-o zi cand ma gandeam de ce mi s-a facut rau atunci - cautam tot felul de probleme legate de inima, totul culminand cu un atac de anxietate ce a durat ore intregi - maini amortite, tensiune mare, puls crescut, etc. Permanent credeam ca o sa am un infarct sau ceva similar. Zilele urmatoare a fost mai bine, doar pentru a reveni din nou panica in perioada urmatoare. Cred ca in cei 25 de ani pe care i-am trait, a fost cea mai rea perioada din viata mea. Am atins fundul, ca sa zic asa. Cand imi amintesc, vad parca asa ca prin ceata.. In maxim 2 saptamani ajunsesem nu doar sa nu mai alerg niciun km fara sa am ganduri negre, dar chiar imi era uneori frica sa ies din casa de teama sa nu am un atac de panica. Mi-am facut toate analizele posibile - cele generale, am fost la cardiolog, la neurolog, ba chiar si la ORL si chirurgie maxilo-faciala, fara a gasi nimic relevant, doar niste dureri la articulatia temporomandibulara cauzate cel mai probabil de la stres. Am fost o data la un psihiatru, la indicatile mai multor medici, dar m-a lasat rece, mi-a dat o reteta pentru un medicament de tip SSRI - care iti creste cumva serotonina, dar n-am vrut sa iau niciun medicament din aceasta categorie, preferand sa lupt singur cu boala, desi medicul mi-a spus ca pentru a-ti regla singur serotonina trebuie sa fii "divin". Cu siguranta Dumnezeu m-a ajutat sa ma ridic de unde eram, pentru ca am fost desul de jos (din fericire pentru o perioada relativ scurta). Am avut cateva zile sa zic in care a fost rau de tot, la modul ca imi era frica sa ies din casa, dar am trecut peste ele si am ajuns sa ma descurc destul de bine in situatii obisnuite. Am aflat multe lucruri interesante. Anxietatea nu inseamna ca esti tu mai stresat sau mai speriat, in niciun caz, chiar e o boala cu simtome concrete, cum ar fi tensiune mare, puls marit, amorteli la degete sau maini, furnicaturi, dureri in piept, dureri de cap, junghiuri, dureri de stomac, derealizare (ti se pare ca esti intr-un vis), depersonalizare (ti se pare ca esti intr-un joc si te vezi de undeva de sus, asta nu am experimentat), si multe alte simtome. Cel mai frecvent simtom este frica constanta ca ceva rau se va intampla si ca nu e ok ceea ce faci, ca ar trebui mai degraba sa fii acasa de exemplu. Alt lucru interesant e ca un numar enorm de oameni se confrunta cu anxietate - am inceput sa observ cati oameni de langa mine au asa ceva: rude, prieteni, actuali sau fosti colegi, etc.. Si cel mai rau e ca nimeni nu spune nimic despre asta, din motive evidente, asa ca atunci cand ajungi acolo nu stii ce sa faci.. Am reusit sa trec peste asta cu optimism si credinta in Dumnezeu. Cealalta metoda este cu pastile si psihoterapie, altfel chiar nu se poate din pacate.. Am mai avut in 2014 o perioada mai anxioasa, sa spun,dar se limita la iesirea din Bucuresti, imi era frica atunci sa ies din oras, dar credeam ca e pentru ca mi se face rau de la oboseala. Nu aveam o cauza concreta, dar acum imi dau seama clar ca erau simptome anxioase. Cu timpul am ajuns sa nu imi mai fac griji legat de iesirile din Bucuresti. Am realizat ca multe din problemele mele erau de fapt doar in mintea mea - abandonul de la Ciucas de exemplu, cand am crezut ca nu mai pot urca 3km si ramane in viata in acelasi timp. Cum incepeam sa cobor, revenea pulsul, nu mai aveam nimic. Ma intorceam cu fata la munte, crestea pulsul instant fara sa fac niciun efort.. Si multe ale situatii. Practic, absolut orice problema la care te poti gandi poate sa apara. Te gandesti ca te doare piciorul drept? In 10 minute o sa te doara, asa ca anxietatea poate avea o gramada de manifestari.. Partea buna este ca o data ce constientizezi ca anxietatea chiar joaca un rol important in starea de sanatate, te poti lupta mai bine cu aceste senzatii.In cazul meu, de fiecare data (si in 2014, si in 2017) a trebuit sa invat treptat sa am curaj sa fac lucruri obisnuite. Practic e ca si cum cineva te-ar reseta si ar trebuie sa inveti din nou cele mai simple chestii, cum ar fi sa alergi 5km. Doar ca nu muschii sunt problema, ci frica. Am avut initial mai multe atacuri de panica cand alergam, ba chiar psihiatrul la care am fost imi recomandase sa nu mai alerg daca imi face rau, dar nu am putut renunta la alergare, pentru ca ar fi fost un pas inapoi pentru psihicul meu, si am reusit din nou sa ajung intr-o forma decenta. Acest articol il scriu pentru ca imi dau seama ca sunt o groaza de oameni care se comfrunta cu aceste probleme si totusi nimeni nu spune nimic, asa ca poate o sa ii ajute un pic experienta mea. Poate Dumnezeu m-a pus in situatia asta tocmai pentru a putea povesti despre ea si a face si altora viata mai usoara, cine stie.. Oricum, avand in vedere ca unii imprastie zvonuri ca am reteta de la psihiatru, nu ma deranjeaza sa recunosc, anxietatea, ca si depresia, sunt tratabile, si in plus oricum nu am folosit reteta respectiva, voiam sa aflu parerea unui medic, dar am fost dezamagit total, mi-a dat pastilele si atat, ma asteptam la mai multe sfaturi, dar probabil mai degraba m-ar fi ajutat un psihoterapeut. Ca idee e la anxietate sau depresie nu o iei razna (chiar daca asa ai senzatia uneori), din contra, esti perfect constient de ceea ce se intampla. Am prieteni care iau SSRI sau calmante (gen xanax) si isi desfasoara viata in conditi normale.. Cred ca anxietatea e si provocata de societatea in care traim - si sunt destul de sigur ca si faptul ca stam toata ziua pe mobil si pe laptop/ PC ne face mai anxiosi, pentru ca ne refugiem intr-o realitate virtuala si ne e frica sa facem fata realitatii adevarate, de aceea un sfat pentru cei care sufera de asa ceva ar fi sa o lase mai usor cu tehnologia.<br />
<div>
<br /></div>
Prima experienta dupa Ciucas a fost o iesire la munte in Piatra Craiului. Drumul cu trenul a fost oribil - panica tot timpul, apoi in prima noapte am dormit doar 30 de minute cred. A doua zi, in mod incredibil, pe masura ce am inceput sa merg pe traseu mi-am revenit si am putut sa ma bucur de munte. Urmatoarea iesire cred ca a fos chiar la MPC - de data asta panica a disparut in timpul mersului cu trenul, in schimb concursul a fost foarte dur si am avut parte de multa panica pe parcursul lui, atat la inceput, dar mai ales pe ultima urcare, unde am crezut sincer ca nu o sa reusesc sa termin viu. As fi vrut sa ma pun acolo pe jos in zapada sa stau, dar erau multi in spatele meu si m-am ambitionat sa merg in continuare.. Cand s-a terminat urcarea s-a terminat si panica, si am reusit sa merg in continuare fara probleme. De asta am si facut un articol dur despre MPC, pentru ca incercam sa imi explic propria clacare prin greselile altora, dar acum imi pare rau ca am facut asta.. A fost apoi o perioada cand am iesit la ski la munte.. Intre timp ma mai calmasem, activitatile de zi cu zi deja le puteam face destul de ok, ba chiar incepusem sa fac si antrenamente fara sa ma mai panichez. La ski a fost destul de bine, cu mici exceptii n-am avut simptome anxioase. Un pas important pentru mine a fost ca m-am inscris la TDG (330km in 6 zile), pentru ca am avut curajul si puterea psihica de a face asta. Primul concurs din 2018 a fost semimaraton intersport Brasov, unde am reusit chiar sa fac mai bine decat in 2017. Aici n-am avut deloc atacuri de panica, doar vreo 2 km poate unde mi-a fost mai greu, si ceva dureri de stomac spre final de cursa pe care le-am ignorat cu succes. La maraton Brasov, am avut din nou ceva dureri pe urcarea spre Postavaru, ba chiar ma gandeam sa si abandonez (da, la maraton, stiu ca e incredibl pentru mine), dar m-am intalnit cu Lucian Clinciu care m-a motivat si m-a incurajat si am iesit din pasa proasta, am scos un timp destul de apropiat cu ce facusem in 2016 in conditiile in care pe prima urcare am mers semnificativ mai prost. Cred ca Eco a fost primul concurs care a mers bine cap coada - m-am panicat un pic ca mi-a curs putin sange din nas dupa bucla 2, dar asta in conditiile in care era foarte cald, asa ca n-am mai tras pe ultima bucla si am facut un pic mai slab decat in 2017, dar mai bine decat in 2016, totusi. Am fost si la semimaraton Bucuresti, unde am fost mai panicat un pic datorita experientei din 2017 cand am terminat in ambulanta (evident, tot anxietate, acum ca rememorez episodul), dar am pastrat un ritm foarte scazut, am terminat intr-un timp cu care puteam face fata la antrenament fara probleme,1 ora 36. Cam asta a fost experienta mea in 2018, pe langa vreo 2-3 antrenamente facute acasa, de 50-60km. In ultimele 2-3 saptamani chiar alergasem zilnic fara nicio problema, de asta am si declarat pentru aimx ca sunt in cea mai buna forma psihica din anul acesta.<br />
<br />
Si acum despre CE de alergare, am terminat cu backgroundul. Nu ma consider in niciun caz un alergator de performanta. 200km in 24 e un rezultat bun pentru un amator, dar nu ceva spectaculos. Acum incercasem sa alerg 210 si eram in grafic, aveam 75km in primele 8 ore, urma sa fac 70 in urmatoarele 8 si 65 in ultimele 8 pentru 210km. Poate am tras un pic prea tare pentru posibilitatile mele.. Oricum, as fi facut suta de km undeva pe la 10 ore jumate daca ma simteam bine, si totusi muscular n-am simtit ca fiind un efort foarte mare, deci 200km ii poate face orice persoana are sansa sa aiba o cursa buna cap coada in care sa alerge in majoritatea timpului. Ceea ce da, nu e foarte usor. Claudiu de exemplu e alergator de performanta si totusi n-a reusit sa faca 200km pentru ca a plecat prea tare si in ultimele 8 ore doar a mers. Sunt realist si stiu ca sunt putini in tara capabili sa treaca de 200, dar sunt si putini care incearca, probabil numarul ar fi semnificativ mai mare daca ar incerca mai multa nume. E vorba si de sansa, sa mearga totul bine, temperatura, nutritie, tot, am vazut ca majoritatea au multe curse slabe la o cursa buna, asa ca sansa sa iti iasa din prima si sa faci peste 200 nu este foarte mare. Indiferent ca esti bun si tragi la 240 sau vrei doar 200, daca te-ai taiat prea repede si nu mai poti alerga, nu vei trece de 200. Oricum, am avut sansa extraordinara sa ajung acolo si sa fiu si eu in primii 6 romani care au alergat la aceasta proba, asa ca am putut reprezenta tara.<br />
<br />
Sa ajungi la CE e greu nu doar ca alergare, dar si ca organizare. Din fericire am avut o perioada fara job altfel nu stiu cum faceam fata. Am fost de 4-5 ori cel putin pentru teste medicale, teste de efort, analize, programe de nutritie, etc. A fost destul de solicitant psihic sa ajungem acolo, dar pana la urma am reusit cu totii si am primit avizul medical. Pentru mine cred ca a fost cel mai greu, cum ajungeam la testul de efort ma panicam si aveam tensiunea 14-15 in repaos.. La testul de efort intr-un final am inceput cu tensiune 15, am ajuns la 19 si la final de test, cand trecuse stresul, scazusem aproape imediat la tensiune 14. Asa ca a trebuit sa fac si un test de tensiune, sa mi se masoare tensiunea din 30 in 30 de minute, din fericire am facut fata destul de bine situatiei, si am avut o tensiune chiar foarte buna, media a fost pe la 11 ziua si 10 seara, deci o tensiune foarte buna. Intr-un final am obtinut avizul, cu multiple eforturi, ca timp, stres si bani, dar m-am gandit ca probabil e o ocazie unica in viata si ar trebui sa incerc.<br />
<br />
Drumul l-am facut pe tren, fiind gratis, sa fiu sigur ca evit situatii nasoale in care nu mi se dau banii inapoi (anxiety much?). Inca o chestie, ca persoana care sufera de anxietate, incerci sa iti imaginezi toate scenariile posibile si sa gasesti mereu o portita de scapare, de aceea daca sa zicem ramai fara baterie innebunesti (pentru ca daca ti se face rau nu mai poti suna la salvare, nu?). Drumul a fost destul de placut, chit ca a durat mult, vreo 9 ore. Am stat in camera cu Florin Ionita, ceea ce pentru mine a fost foarte bine pentru ca pe el il stiu de cel mai mult timp, si ne-am inteles bine, desi el se culca la 9 si se scoala la 5 si eu ma culcam la 12-1 si ma trezeam la 9-10. A doua zi am avut defilarea, un moment foarte emotionant pentru toti, in care fiecare se chinuia sa nu planga, unii nu au reusit :) Eu stiu doar ca s-a cantat imnul si trebuia sa stam cu mana la inima si nu ma puteam gandi decat la "ce tare bate, sigur ti-a crescut tensiunea, inca un pic si cobori de pe scena si o sa revina la normal". Dar cred ca era ceva normal, toti am fost emotionati, a fost un moment unic sa fim acolo reprezentand tara.. Am avut apoi o sedinta tehnica si cam asta a fost ziua de vineri.<br />
<br />
Acum efectiv despre concurs. Ne-am trezit devreme pentru gustul meu, la 8, desi startul era la 10, ne-am invartit destul de mult pana sa incepem.. Asta nu prea mi-a placut, abia asteptam sa incep sa scap o data de emotii, toti erau emotionati, nu prea vorbea nimeni, nu voiam decat sa inceapa distractia. Sincer imi doream mult sa vad showul, eram sigur ca o sa fie o experienta deosebita. M-am pus in primele 5 randuri la start sa vad cum se pleaca, dar n-am apucat sa vad foarte bine pentru ca primii au disparut rapid, dupa ce facusem 2 ture ei deja aveau 3. Bogdan Ofiteru a plecat tare, in urma lui Sorokin, un lituanian care a alergat 200 de km cu 5 pe mie. Da, cu 5, daca vi se mai pare o realizare un maraton in 3 ore jumate ganditi-va ca omul asta a facut aproape 5 maratoane din astea cu 3:30, fara pauza intre ele.. In capul meu a fost clar - o sa se taie. Eu am plecat incet, cu peste 6 pe mie, exact cum am vrut. Primele ore au trecut destul de bine, planul de nutritie a fost respectat, nu am avut niciun fel de problema. Cred ca abia dupa ce am trecut de maraton am inceput sa ma resimt un pic muscular, am trcut de maraton pe la 4 ore 30. Intre timp spectacolul era in toi, Sorokin facuse maratonul in putin peste 3 ore, Mara era prima, echipa Romaniei era prima la feminin si a 2-a la masculin sau asa ceva. In capul meu era clar, o sa cadem sigur repede, dar Claudiu de exemplu mi-a zis ca el nu stia cu cine concureaza si s-a ambitionat crezand ca o sa ramanem in top.. Evident, usor usor am inceput sa pierdem pozitii, si dupa maxim 10 ore nu mai eram pe podium ca tari. Mara a rezistat eroic in top, a fost pana spre final in primele 5-6 fete, in ultimele ore ce au mai depasit-o, dar tot a fost cea mai buna ca pozitie, locul 15 la general la fete.<br />
<br />
Intre timp, eu imi tot calculam timpi, in special cat mai e pana se termina caldura, luand ca referinta ca o sa fie canicula pana la 8 seara. Dupa 6 ore am mancat niste paste din mers, sincer nu prea mi-au placut, nu aveau niciun gust, dar au fost bune ca si calorii.. (evident, nu inseamna ca dau vina pe organizare, au niste reguli stricte, am inteles ca nici la mancare nu poti da chiar ce vrei tu.. In 2016 parca mi-a placut mancarea mai mult, la S24, acuma nu stiu poate e doar o preferinta personala). Incet incet incepea sa se simta caldura, tot bagam gheata in sapca, imi dadeam cu apa pe mine la fiecare tura.. Planul initial de a bea apa la minim 2 ture nu a fost respctat si am ajuns sa beau apa la fiecare tura. Isotonic nu am baut decat rar, cam de 2 ori in 8 ture.. Planul a fost similar cu 2016, 7 ture de alergat si una de mers. Voi incerca acest plan si pe viitor in caz ca mai particip vreodata la 24 de ore, e un plan bun cu care poti scoate pe la 210km, dar daca vrei mai mult trebuie sa incerci sa alergi tot cap coada si sa pleci cu sub 6, cam asta e ce am invatat de la cei de aici - pleci cu 5 si ceva si termini cu 6 si ceva si asa poti reusi spre 240. Dar mna.. e greu. Cand o sa reusesc, daca o sa reusesc planul cu 7/1 o sa incerc dupa si sa alerg full dar momentan nu ma consider pregatit pentru asta. Dupa 6 ore oricum lumea incetinise ritmul, adica nu prea mai alerga nimeni sub 5 pe mie cum se plecase initial, pe la 4 si un pic. In continuare ma depasea lumea dar nu in aceeasi viteza. In fine, pe masura ce trecea timpul simteam ca nu mai rezist la caldura. Dupa vreo 9 ore a venit si o ploaie torentiala.. La 8 ore aveam 75km, Florin se apropia de 100.. Bogdan se taiase de mult, Mihai Pantis mergea cel mai constant, avea ca obiectiv 175 si a si reusit sa ii faca. Zuzzy incepuse si ea sa scada, Ana plecase cam tare pentru nivelul ei (cred eu), a alergat constant cu mine primele 3 ore cred, dupa care usor usor a inceput sa o lase mai moale, din pacate ei i s-a facut foarte rau.. Claudiu a continuat sa alerge bine in primele 14 ore, chiar credeam ca o sa treaca de 220 dar din pacate si el s-a taiat si in ultimele 8 ore doar a mers, a facut si pauza de somn.. Pe la 10 ore cred ca am avut prima oara probleme cu stomacul. Nu stiu exact care sa fie cauza, am mai avut astfel de dureri, ma doare undeva in mijlocul pieptului sa zic, durerea este constanta, simt exact zona care doare, se accentueaza durerea daca respir mai tare.. Sper sa nu fie o gastrita ceva facuta poate tot pe fond de stres, o sa vad cum mai merge in continuare si in functie de asta voi face analize specifice (de stomac chiar nu facusem). Sau poate pur si simplu organismul a zis stop, nefiind obisnuit de ceva timp sa alerg mai mult de 7 ore, asa ca nu pot spune ca sunt foarte suparat ca au aparut aceste dureri dupa 10 ore, pentru ca privesc partea plina - am putut alerga 10 ore fara probleme, iar pe toata durata cursei am fost ok psihic, nu am fost speriat sau stresat.. Am avut un moment mai slab dupa 100km, am zis ca trag sa fac suta macar, si chiar am facut timp mai bun decat in ceilalti ani pe 100km, la S24 in 2016 facusem pe la 11 ore 30 sau 35 si la balaton tot pe la 11 ore jumate, iar acum reusisem 11 ore 15 in conditile in care real ar fi fost cam 10 ore 30 daca nu ma durea stomacul.. Dupa 100km am zis ca daca nu trece durerea nu mai alerg, ma gandeam chiar sa ma intorc la hotel.. N-a trecut, am fost si la toaleta, in continuare a ramas acolo. Am incercat sa merg constant si in continuare resimteam un pic durerea, desi foarte putin, dar cum incepeam sa alerg ma durea din nou. Aveam de ales - sa merg inca 12 ore, putand trece de 170km, poate chiar spre 180km, sau sa ma duc sa ma culc in cort. Momentul de slabiciune a fost ca am preferat cortul, sperand ca o sa imi revin mai incolo. Evident, dupa o pauza mai lunga de 15-20 de minute abia mai reuseam sa merg, ma durea totul si cand mergeam, si cand alergam evident era si mai rau..<br />
<br />
In urmatoarele ore practic n-am mai facut nimic, am dat cateva ture prin parc doar ca sa merg la toaleta, apoi de la 4 dimineata pana pe la 7 chiar am dormit un pic pe un scaun, apoi am dormit pe jos pe bagaje, evident, nu prea am reusit sa ma odihnesc, dar macar am mai acumulat un pic de energie. Florin arata bine tot timpul, era puternic, doar pe final s-a simtit oboseala si la el.. Bogdan cu Claudiu si cu Ana erau si ei mai mult in cort cu mine, era cortul ranitilor acolo.. Sergiu Dascal l-a motivat foarte bine pe Claudiu, care desi nu mai putea sa alerge, de gura lui a continuat sa mearga pana la final. Mi-a parut rau ca nu am putut aduce si eu pe cineva la suport, as fi avut nevoie de cineva care sa ma motiveze si sa il cunosc bine, dar asta e, regulile sunt reguli.. Asa au mai incercat baietii sa ma motiveze dar nici ei nu ma cunosteau, nu stiau ce pot, nici eu pe ei, si nu prea au reusit.. O fata ce m-a mai motivat un pic, tot tipa la mine sa alerg ca nu am nimic, si sincer de gura ei am mai facut cateva ture, asa ca ii multumesc aici pe blog, nu stiu cine era dar m-a ajutat. Probabil daca era cineva la suport as fi continuat si eu sa merg, de revenit nu stiu daca imi reveneam dar sigur acumulam mai multi km, practic eu intre 11 seara si 7 dimineata nu am mai alergat deloc.. A contat mult si faptul ca stiam ca e irelevant ce fac, practic contau primele 3 performante ale echipei si n-am fost deloc motivat sa trag de mine toata noaptea in conditiile in care oricum nu puteam ajuta scorul echipei, pentru ca nu aveam cum sa ii ajung pe Florin, Razvan sau Claudiu. Razvan arata si el destul de rau, a mers destul de incet toata cursa, a avut si el probleme cu stomacul.. Practic in afara de Florin, Mara si Zuzzy, noi toti ceilalti am clacat intr-un fel sau altul. Mara a ramas puternica pana la final, inca ma depasea.. Zuzzy a tras de ea incredibil, spre final se vedea ca nu mai poate, avea pantaloni albi de la sare desi ei erau negri, dar a incercat sa faca tot ce poate. Intre timp, poloneza care avea record mondial a inceput sa urce pozitie dupa pozitie, a pornit constant de la inceput si a ramas la fel pana la final, reusind sa le intreaca pe fete una cate una pana a ajuns pe primul loc. Si la premiere am inteles ca arata foarte bine, nu avea nicio problema, asta inseamna sa ai un corp puternic, un psihic bun si antrenamente multe in spate.. Sorokin a fost jucat pe final, dupa 200km cu 5 pe mie n-a mai rezistat, si rand pe rand era atacat de baieti care alergau in ultimele ore cu sub 5 pe mie, pana cand a cazut pe locul 3, la distanta de 5km de castigator (tot polonez). Sincer pe castigator nu l-am remarcat, in schimb am inteles de la Florin ca vomita apoi continua din nou sa alerge, deci absolut incredibil.. Au fost multi care au tras de ei pana la epuizare, unii au lesinat, unii au ajuns la salvare, au fost tot felul de probleme, din fericire niciuna foarte grava, dar toate acestea au contribuit si ele la a ma face sa nu trag asa de tare ("doar un vrei sa ajungi asa, nu?"). Beatrice, medicul de la federatie, s-a descurcat bine avand in vedere ce era acolo. Si Andrei Nana a incercat sa ne motiveze cat a putut, dar a avut si multe treburi administrative asa ca n-a putut sta cu noi mereu.. Din nou s-a vazut ca am fost o echipa noua fara experienta, pe viitor probabil va fi mai bine. M-a impresionat si un spaniol, Perez, care la 63 de ani a alergat 202km in conditiile in care e cocosat.. A fost si o tipa din ucraina de aproape 70 de ani, mult peste greutatea unui sportiv, dar cu o ambitie incredibla, nu prea a alergat, dar a mers aproape non stop in cele 24 de ore, admirabil.. Totusi cel mai tare de acolo a fost Stephane, un francez, l-am vazut cu Razvan pe final, arata absolut horror, tinea spatele la 90 de grade fata de picioare, deci pur si simplu nu mai putea nici sa stea drept si continua sa alerge/ sa mearga asa desi mai erau 15 minute din cursa.. Amandoi (eu si Razvan) ne-am gandit ca o fi un alergator mai slab, era si mai in varsta, 52 de ani, si nu intelegeam de ce se chinuie la modul ala.. Cand am vazut ca a facut 263 km, a 3-a performanta din istorie la masculin peste 50 de ani, in conditiile in care prima e a lui Kouros deci e ca si cum nu se pune, am ramas masca.. Incredibil cum au tras toti acolo de ei.<br />
<br />
La 7 m-am trezit si am inceput din nou sa merg cu Claudiu, nu prea mai aveam ce face la cort si mai era putin din cursa asa ca am zis ok, o sa merg, de ce nu. Initial ma gandeam doar sa mai fac cateva ture sa ajung si eu la 120km, aveam vreo 115 cred, dar pana la urma am zis hai sa fie 126 sa fie 3 maratoane, si spre final chiar am alergat sa ajung la 130. Mi-a parut rau ca nu m-am simtit asa bine si seara, am alergat ultimele 2 ture mai repede decat facusem primele 2. A contat mult si atmosfera, pe final erau zeci de oameni la finish, poate sute, si toti urlau cand trecea cineva din echipa nationala, cu greu imi puteam stapani lacrimile, mai ales cand a spus prezentatorul "Aplauze pentru Iancu! Iancu e de-al nostru". A fost chiar un moment special pentru mine.. Si cam asta a fost cursa. CE 24 ore alergare. Am dormit cateva ore dupa amiaza, am mancat, am dormit iar, am mancat iar.. Apoi a doua zi din nou 9 ore in tren.<br />
<br />
Acum si concluzii... Nu stiu cat ultra voi mai face. Cred ca TDG va fi ultimul meu ultra pe munte din afara, indiferent daca termin sau nu, pentru ca pur si simplu costa foarte mult si nici nu e ca si cum as fi un alergator de top sa merite cheltuiala, mergi ca sa iti demonstrezi tie ca poti si pentru peisaje. Dar cred ca mi-am demonstrat destul de multe deja si incep sa imi pierd motivatia asta cu "sa vad daca pot". Da, oamenii pot face multe, dar intrebarea ramane.. Vrei sa faci aia? Merita efortul? Curse de 24 de ore as mai face, daca cumva o sa fiu chemat la mondiale probabil o sa merg si o sa dau tot ce e mai bun. Oricum, si aici am dat tot ce am putut, fiecare a dat ce putea.. Puteam mai mult daca as fi mers, dar luand in vedere cumulul de factori fizici + psihici cred ca am dat tot ce am putut, mai ales pe final dimineata. Acum imi pare rau ca n-am mers si noaptea, dar pe moment am considerat ca e decizia cea mai buna si mi-e greu sa cred ca as fi putut schimba asta fara niste oameni care sa ma motiveze foarte bine la suport. Articole nu stiu daca o sa mai fac prea des, dupa atatea curse am inceput sa mi se para lejer un efort de 4-5 ore, asa ca parca n-as mai face un articol intreg pentru un maraton. Inainte eram mai entuziasmat si descriam mai pe larg, acum cred ca ma voi rezuma la a descrie cursele pe facebook, la poza de dupa, o sa pun acolo informatii relevante. Posibil asta e ultimul meu post de pe acest blog, nu de alta dar termin masterul si nu voi mai fi student :) Poate o sa mai scriu daca o sa mai fac niste curse de unde sa am ce povesti util si pentru altii, dar pe alt blog cu alt nume. Nici curse normale nu cred ca voi mai face foarte multe, motivatia fiind tot financiara. O cursa te duce la cateva sute de lei bune.. Poate va imaginati ca lucrez in IT si am multi bani, dar concret pana acum am fost student si am lucrat mai mult part time, asa ca nu am dat niciodata pe dinafara, cam toate veniturile mele le-am cheltuit pentru sport. Cine stie, poate daca vreodata o sa ajung sa am suficienti bani cat sa nu imi pese, nu o sa mai conteze acest aspect, dar ca idee cu cat ai mai multi bani cu atat ai si cheltuieli mai mari, asa ca depinde mult pe ce pui accentul. Mi-ar placea totusi sa imi pastrez un numar de curse mic, de suflet asa, la care sa merg pentru atmosfera, cum ar fi Eco, Brasov, Ciucas, MPC (astea mai aproape de Bucuresti), eventual Retezat Skyrace, si ma mai gandesc. Pana la urma imi place atmosfera si mi-am facut foarte multi prieteni prin sport, asa ca mi-ar placea sa particip in continuare la astfel de evenimente macar din cand in cand. Intr-un fel, toti alergatorii imi sunt dragi, pentru ca empatia ma face sa ma gandesc ca sunt si ei niste oameni la fel ca mine, asa ca imi place sa fiu acolo in mijlocul multimii. Dar inainte de asta mi-ar placea sa am un an in care sa fac tot circuitul carpatilor, sa zic ca am vazut si eu toate cursele importante din tara. Oricum, ramane de vazut ce va mai fi, sa ne tina Dumnezeu sanatosi si atunci putem face orice ne propunem. Si daca e sa mai cad pe viitor, am invatat ca nu conteaza daca ai cazut de N ori atata timp cat te-ai ridicat de N + 1 :)<br />
<br />David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-81378277326089132282018-04-02T07:16:00.000-07:002018-04-02T07:16:16.161-07:00Master anul 2 sem 1Ultima postare legata de facultate si final de blog semestrul acesta, cand sper ca imi voi lua dizertatia (of, da, ar trebui sa ma si apuc sa o scriu, cred ca n-ar fi o idee rea.. :)). Nu prea e mult de spus despre semestrul 3 de master la IA. Am avut doar un curs important, NN (Neural Networks), dar care din pacate nu s-a lipit prea mult de mine. Tudor parea ca stie ce e pe acolo, dar era prea multa materie, prea multa matematica, asa ca am avut cea mai mica medie posibila din acesti ani, 6. Poate ca nota a fost un pic random, avand in vedere ca trebuia sa prezentam 12 teme, care de fapt erau laboratoare, care de fapt erau luate de pe net, si Tudor ne dadea cam cat credea el ca meritam/ cat am inteles din ce am citit pe net. Erau, ce e drept, cativa care chiar intelegeau ce se intampla acolo, dar doar cativa colegi pasionati care lucrau si cu retele la facultate, atat. Noi ceilalti ne uitam ca prostii fara sa intelegem mare lucru, radeam intre noi, etc. Pe langa cele 10-12 teme cate au fost (oficial 12, practic parca 10 sau 11), a mai existat un proiect unde doar mi-am prezentat cercetarea de la master, si m-a ars si acolo la punctaj pentru ca nu optimizasem eu reteaua in vreun fel, si un examen nasol, din toata materia, la care credeam ca am facut destul de bine, ca im tocisem subiectele inainte, dar totusi am primit feedback ca am multe lucruri neclare in examen, si am avut 5 in examen. Parerea mea totusi e ca am fost corectat un pic cam exigent, mi s-a parut totusi ca ma pregatisem mai bine de 5 in examen, 6 la general, mi-as fi dat un 8, dar am mai auzit de la lume ca Tudor are o incarcare cam mare pentru materia lui. Ce e drept, e cea mai importanta din semestru, dar mult prea putin timp pentru continutul ei, ar trebui sa fie 2-3 semestre cu NN, nu doar unul. Cursul era pus foarte aiurea, miercuri de la 6 la 10 seara, uneori se statea si pana la 11, asa ca apuca anxietatea cand ma gandeam la cursul lui..<br />
<br />
Am mai avut o materie cu Mogos, ceva cu inteligenta preluata de la animale, swarm intelligence (materia se numea altfel, Self Organised Systems, dar as fi numit-o Swarm Intelligence mai degraba). Mogos a fost baietas, ne-a dat note mari tuturor, au trecut toti. Am avut 3 teme pe care le-am luat de pe net si le-am modificat, ceva legat de swarm intelligence, si un proiect pe care l-am luat tot de pe net. Doar pentru examen ce m-am straduit, si bine, a trebuit sa vin la cursuri pentru ca dadea bonus pe prezenta. Mi-a iesit 10.<br />
<br />
Ultima materie era ceva cu Lorina, o materie fara legatura cu IA, SVV - software verification and validation. Am avut un examen random, la care am invatat favoritele, si un proiect la care am facut un site (evident, luat de pe github si modificat un pic). Si au mai fost vreo 2-3 echipe care au venit tot cu site-uri (si se vedea ca sunt de pe net si alea, aveau acelasi format). Nici macar nu cerea prezenta, mi-a iesit 10, dar cred ca m-a punctat mai generos un pic, pentru ca ma cunostea, mi s-a parut ca aici as fi meritat 9. Ah, si a mai fost un paper pe care l-am facut din cateva surse, am rezumat ceva de pe net si aia a fost.<br />
<br />
La optional am ales ceva de la e-Gov, SSD parca ii zicea, Sisteme de Suport pentru Decizii, Am avut de mers de 7 ori, obligatoriu, si 2proiecte, unul individual si unul in echipa. Notele variau random intre 9 si 10, eu am avut 9, dar nu pot sa ma plang, pentru ca nu am facut nimic pentru materia asta, doar am venit acolo fizic de cateva ori, evident, fara sa fiu atent.<br />
<br />
Pentru cercetare am facut un numar de experimente, in schimb partea scrisa a fost mai slaba - am avut doar 15 pagini de documentatie, m-am gandit ca semestrul asta ar trebui sa ne focusam pe experimente, nu pe documentatie, dar profii n-au considerat acelasi lucru, mi-au zis ca nu am o bibliografie foarte bogata si ar fi vrut sa lucrez mai mult la document, asa ca mi-au dat 9. Aia e, inca un semestru si scap si de etapa asta din viata. Ar mai fi de prezentat o cercetare si apoi examenul final de dizertatie, sau poate direct doar dizertatia, ramane de vazut.<br /><br />Si cam atat legat de Politehnica. Indiferent daca voi face doctorat, acum sau mai incolo, consider ca doctorandul deja depaseste calitatea de student, e mai degraba angajat al facultatii, asa ca nu ar avea sens sa mai spun informatii pe acest blog. Mare lucru nu e de spus - doctoratul e, de fapt, un proiect mai mare care trebuie sa aiba si o documentatie serioasa, pe la 100 pagini sau ceva. Dureaza minim 3 ani, il poti prelungi la 5, si poti termina in maxim 7 - dupa cei 5 mai ai dreptul la 2 ani ca sa termini. In primul semestru doar citesti niste carti si dai examen din cartile alea, din ce am inteles.. Apoi trebuie sa prezinti 5 rapoarte de cercetare in urmatorii 2 ani jumate, cate unul pe semestru (probabil inca 2 pentru fiecare an). Exista si o bursa destul de mare, care se da doar pentru primii 3 ani, practic daca termini doctoratul la timp, dar am auzit ca trebuie sa o dai inapoi daca nu termini, asa ca nu e chiar afacere, deci ma mai gandesc daca sa ma bag sau nu. Oricum, nu sunt ore, nu ai cursuri, asa ca nu mai pot considera ca doctoratul e parte din facultate, e oarecum ceva extra, deci cam atat cu povestile studentului la Poli. :) Dupa acest semestru, ma mut pe alt blog. :DDavid Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-64479278580049698502017-10-09T04:20:00.001-07:002017-10-09T04:20:01.708-07:00Maraton Piatra Craiului editia Survivor, 2017Avand in vedere ca aveam o oarecare traditie in acest concurs (bine, nu cine stie ce, doar 2 editii, am mai fost in 2015 si in 2016), m-am inscris si in acest an la MPC, si le-am luat cu mine si pe Cami si pe Ade. Sora mea a venit vrand, nevrand, am inscris-o eu si doar am anuntat-o ca trebuie sa vina si ea, iar Cami avea dubii daca sa vina sau nu, dar i-am zis ca nu poate sa rateze tocmai craiasa, fix cel mai tare concurs, etc, etc. Planul era sa stam la cort, dar avand in vedere ca vremea nu a tinut cu noi ne-am gandit sa luam o camera pe ultima suta de metri, asa ca am gasit undeva la 1 km si ceva de start. Am plecat cu trenul cu Cami si cu Godza, sor'mea s-a ambitionat sa vina a doua zi cu cineva cu masina (si era cat pe ce sa rateze startul, a ajuns cu 10 minute inainte, sa nu faceti asa ceva). Pe tren ne-am uitat la vreme, eu faceam pe nebunul, ziceam ca imi doresc sa fie vreme rea - ninsoare, viscol, grindina, temperaturi negative, vant, ceata.. :)) Aveam sa platesc pentru aceste arogante, pentru ca am primit fix ce mi-am dorit (mai putin ceata si grindina). Intre timp am aflat ca s-a modificat si traseul cu o ruta mai usoara (sau cel putin mai putin expusa, fara zone de creste sau alte zone de risc in conditii de umezeala si frig). Am ajuns in Zarnesti, am luat kitul de participare (spre dezamagirea mea a continut niste manecute extrem de largi, chit ca erau S, eu port XS la cele de la Compressport asa ca o sa i le dau sor'mii sa le vanda, nici macar nu le-am deschis pe ale mele) si ne-am dus sa ne culcam.<br />
<br />
Am ajuns a doua zi la start cu echipament complet (suprapantaloni si polar in rucsac, plus folie de supravietuire), pe mine avand colanti lungi, tricou, maneci (de la Compressport, evident, nu cele primite in kit), buff, manusi si geaca de ploaie de la Salomon. M-am gandit ca ar trebui sa fie suficient avand in vedere ca am mai mers in frig, mai ales in iarna trecuta am facut multe antrenamente sub 0 grade doar cu tricou si geaca, dar ce nu am pus in calcul e ca acum au fost precipitatii tot timpul, am inceput pe ploaie, a continuat cu zapada si am terminat pe ploaie. Am inceput cursa cu o alergare pe plat, nu am tras foarte tare pentru ca nu voiam sa obosesc de la inceput. A urmat o urcare destul de lunga si cu multe stanci care m-a solicitat un pic, dar am terminat-o fara mari probleme. La finalul urcarii deja incepuse sa ninga. A urmat apoi o coborare pana la primul punct de alimentare. De acolo am avut o zona lunga de coborare/ plat, inclusiv o urcare spre final pana la Table. La Table am ajuns cu rezerve si cu moral destul de ridicat. Acolo a urmat o bucla de vreo 7km care se intorcea tot la Table, din punctul meu cam inutila, pentru ca a adaugat kilometri in plus dar fara vreun peisaj senzational sau ceva similar, pur si simplu a fost o bucla doar ca sa se ajunga la distanta de maraton (ba chiar sa treaca de distanta de 42km cu vreo 2-3km). Auzisem de la ceilalti ca sunt cam 2100m urcare cu 42km distanta. Dupa bucla asta urcasem deja vreo 1700 si am crezut ca mai e un pic si se termina urcarea, dar de fapt de acolo a urmat cea mai grea portiune din traseu, o urcare super lunga, prin frig, care am crezut ca nu se mai termina, tot timpul ma rugam sa termin viu eu si ceilalti concurenti.. A urmat apoi o coborare foarte alunecoasa (am cazut de 2-3 ori pe acolo), pentru ca in final sa ajungem la cabana Curmatura. Aici deja eram inghetat complet si incepusem sa imi fac griji din cauza frigului. Imi era prea frig ca sa pun polarul pe mine (sa deschid rucsacul), nu mai puteam nici sa scot gelul din rucsac, a trebuit sa rog pe cineva.. Aici am primit o supa apoi am continuat coborarea spre Zarnesti. Dupa vreo 2km zapada a disparut si conditiile au fost mai prietenoase, am inceput sa imi simt mainile din nou, apoi au urmat 7km de plat pe care i-am alergat aproape in intregime. Am ajuns la finish dupa 6 ore jumate, as fi putut mai bine daca eram in forma mea maxima, probabil spre 6 ore, dar nu am tras, avand in vedere ca era foarte frig si ca nici macar nu era traseul original. Am purtat tricoul cu "I Run with God" si l-am si aratat la finish, dar din pacate nu era niciun fotograf acolo care sa importalizeze momentul (sau nu am vazut eu).<br />
<br />
Dupa ce am terminat m-am dus in sala de sport unde am inceput sa tremur incontrolabil, m-am incalzit abia dupa vreo jumatate de ora. Aveam temperatura 35.5, deci la limita dintre a fi ok si a nu fi ok, dar totusi eu am fost ok, avand ani de experienta in spate, problema e ca au fost si oameni care alergau pentru prima oara in asemenea conditii. L-am asteptat apoi pe Godza, care a sosit dupa aproape 8 ore. Dupa am primit mesaj de la Cami ca a abandonat si a ajuns deja la cazare (aparent i-au intors din drum pe ultima urcare, i-a imprumutat chiar Lucian Clinciu un polar, mi-a placut ca a stat si el pe traseu sa vada ce se intampla cu lumea, eu l-am intalnit cu 500m inainte de Curmatura). Intr-un final a ajuns si Ade dupa vreo 9 ore jumate, mi-a zis ca a fost cursa vietii ei si ca a tras maxim de ea sa nu abandoneze, fiind printre ultimii care nu au fost intorsi din drum la Table.<br />
<br />
Acum e acum, cateva pareri de final. Din punctul meu de vedere, concursul trebuia anulat, nu poti organiza asa ceva in conditii de siguranta cu 700 de participanti, au fost multi care au intrat in hipotermie, li s-a facut rau, etc. Inteleg ca fusesera investiti deja niste bani, oamenii aveau rezervari etc, dar siguranta este mai importanta, cel putin asa consider eu. In al doilea rand, taxa de inscriere a fost nejustificata. Inteleg ca sunt multi care spun ca mergem pentru alergare, etc, prieteni, alte vrajeli, dar totusi am dat niste bani. 30 de euro pentru niste maneci largi si 2 check pointuri cu mai nimic in ele mi se pare total exagerat, basca medalia care era o bucata de lemn.. Din pacate in ultimul timp concursul a fost tot mai orientat sa scoata bani, ceea ce pentru mine inseamna ca ma voi gandi de 3 ori inainte sa ma mai inscriu la MPC, parca si-a pierdut din acea atmosfera de sarbatoare pe care am resimtit-o in 2015... Nu ma deranjeaza sa platesc o taxa oricat de mare, atata timp cat mi se asigura niste chestii - mancare in checkuri, ceai cald, etc. Nu vreau sa il acuz pe Lucian Clinciu (mai ales ca a facut si el ce a putut, a stat pe traseu, a ajutat lumea..) sau pe oricine altcineva, dar pur si simplu mi s-a parut ca am primit mult mai putin decat am dat. Inteleg ca e un efort mare sa organizezi asa ceva, dar nu imi pot ascunde dezamagirea si sa spun ca a fost OK. Nu a fost, ar fi trebuit mai multi voluntari, mai multe checkuri, ceai cald, bucla de la Table trebuia sa fie taiata cu totul, etc. Ce nu inteleg unii este ca poti alerga acel traseu si fara sa te inscrii, practic cand mergi la un concurs te intrebi: "merita taxa aceea? Face vreo diferenta ca dau 30 de euro sau pot alerga eu singur pe 0 tot traseul?". Aici pot spune ca am fost pe 0. Am mancat 5 geluri de la mine, ce e drept mi-au dat apa voluntarii dar asta puteai lua oricum si daca nu te inscriai in concurs (sigur nu te lasa nimeni sa mori de sete). Deci practic aici ieseai mai castigat daca alergai bandit (fara taxa platita). Pe viitor am de gand sa ma gandesc inainte de fiecare concurs in felul urmator: merita taxa? Sau mai bine alerg banit? Sau mai bine alerg in alta parte aceeasi distanta, pe cont propriu? Sunt intrebari normale pe care ti le pui dupa mai multi ani de competitii, cand nu mai esti dispus sa mergi peste tot doar de dragul atmosferei, pana la urma totul este un schimb, dai ceva, primesti ceva. Per total a fost un mare survivor care nu prea a avut nicio treaba cu alergarea, sunt fericit ca am supravietuit, atat eu, cat si ceilalti participanti, si sper ca pe viitor se va insista mai mult pe siguranta.<br />
<br />
Pana una alta, MPC ramane un concurs de referinta pentru alergarea montana in Romania si ii doresc succes, sper ca pe viitor lucrurile sa fie mai bine organizate. Ca parti pozitive, apreciez totusi marcajul foarte bun (nu te puteai rataci, ce e drept era si multa lume si mereu vedeai pe cineva). Felicitari tuturor celor care au participat la acest concurs, sper sa ne vedem cu bine si la altele.David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-29459586086079638662017-09-11T04:38:00.000-07:002017-09-11T04:40:19.321-07:00Ciucas ultra 2017 - un alt abandonAm reusit performanta de a abandona la 2 ultra din 4 cate am incercat in 2017. Am fost la Balaton si am dat fail, apoi la 7500 unde am terminat onorabil pe locul 7 (probabil cea mai buna cursa din an), dupa la Irontrail am terminat doar pentru ca nu eram in Romania si nu aveam cum sa ajung la start, altfel eram DNF fara doar si poate, iar acum am reusit sa abandonez si la Ciucas Ultra, n-as fi crezut ca o sa reusesc aceasta performanta, e greu sa abandonezi la un concurs asa usor, dar am reusit :)<br />
<br />
Acum lasand ironia la o parte, anul acesta am incercat sa trag de mine si sa scot un timp mult mai bun decat anul trecut. Concursul il mai facusem de 2 ori, nu avea niciun sens sa ma duc doar ca sa termin, punctele pentru UTMB le am (in cazul in care ar conta pentru cineva acest lucru).. deci am zis ca ma duc si rup norma. Pentru mine a fost si o lectie de modestie, sa nu cumva sa uit ca sunt totusi un alergator slab si sa mi-o iau in cap. Inainte de start eram poate prea increzator, un pic arogant as zice, le ziceam tuturor ca fac sub 16 ore daca merge bine, dar ca sper cat mai aproape de 15, etc. Si daca m-as fi simtit bine eram undeva intre 15 ore si 15 ore jumate, dar asta e.. Deci din punctul asta de vedere macar mi-am invatat o lectie, anume ca muntele te poate pune in genunchi oricine ai fi, nu conteaza cati km ai in spate, cum te cheama si cate ultra ai mai facut.<br />
<br />
Planul era simplu - trag de mine pe prima parte, dar totusi nu chiar la maxim, cat sa am energie sa alerg si dupa baraj (km 65, aproximativ). Pana la CP 2 am alergat cu Octavian. M-am gandit eu ca ceva nu e in regula daca l-am depasit pe Cojan, insemna ca sunt un pic cam prea tare (pana la urma a abandonat si el chiar dupa CP2, am dat de el pe la km 12, mergea, nu parea ca se simte prea bine), dar ma simteam destul de bine, mai ales ca nu mi-am luat apa pe primii 8km si aveam rucsac usor. Am avut in rucsac doar frontala, geaca de ploaie si suprapantalonii de ploaie (ambele au 200g maxim), folia de supravietuire, telefonul si gelurile, atat - practic fix echipamentul obligatoriu. Cum ziceam, pana la CP2 nu a fost nimic interesant, abia incepuse cursa, erau o gramada in fata mea (cel putin asa credeam eu, aparent erau doar vreo 8-9), si imi vedeam de ritmul meu, nu ma interesa decat timpul. Dupa CP2 urmeaza o urcare, apoi se merge printr-un fel de defileu. Aici m-am intalnit cu Laurentiu Moga, cu care am mers aproape pana cand am abandonat, avand in vedere ca aveam cam acelasi ritm si stiind ca sunt si caini pe traseu am zis ca e o idee buna sa mergem impreuna. Treaba a fost ca eu am tras de el pe urcare, el pe coborare, si am mers mai repede decat ar fi fost normal. Dupa defileu se ajunge in CP3 (unde nu e apa din cate stiu, doar niste voluntari), apoi urmeaza inca o urcare pana la CP4, destul de sustinuta.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-2lyS3a853XA/WbZvZkgW1eI/AAAAAAAABPA/q9X8TCRn0dYLxKvuwtGi3XVgHWKQg2jaACLcBGAs/s1600/21462528_274432989727031_233220142893878501_n%255B1%255D.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://4.bp.blogspot.com/-2lyS3a853XA/WbZvZkgW1eI/AAAAAAAABPA/q9X8TCRn0dYLxKvuwtGi3XVgHWKQg2jaACLcBGAs/s320/21462528_274432989727031_233220142893878501_n%255B1%255D.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
inainte de CP4, inca fericiti</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
De acolo se merge pana pe varful Ciucas, o urcare relativ scurta. din CP5 pana in CP6 e o coborare lunga pe care o stiam de anul trecut, vantul incepuse sa bata cam tare, dar am trecut relativ repede de zona respectiva. Aici cred ca am inceput sa maresc cam mult ritmul, pentru ca era coborare si ma simteam bine. De la CP6 la CP7 se urca destul de mult dar sunt si niste zone mai alergabile, unde am tras de mine si am incercat sa alerg inclusiv pe urcari - o greseala care cu siguranta m-a costat. De la CP7 la CP8 se coboara, din cate tin minte e o coborare destul de urata, cu multa iarba, iar de la CP8 la CP9, desi tineam minte ca se coboara incontinuu, de fapt era si o urcare foarte urata, nu imi venea sa cred ca uitasem de ea. La CP9 deja eram obosit, dar inca nu incepusera problemele. Intre timp ajunsesem cu Laurentiu pe locurile 7-8, il depasisem pe Octavian, care avea ceva probleme (basici si bataturi la calcai, din ce am inteles) si nu putea sa alerge. La CP9 am ajuns in acelasi timp cu un alt concurent, iar Larentiu a coborat foarte tare urmatoarea bucata ca sa ne distantam de el, evident si eu am tras.. Si desi credeam ca e doar coborare, mai era niste urcare, destula chiar, si abia de acolo incepea coborarea finala.. Deja pe coborarea asta au inceput problemele, am inceput sa imi simt pulsul cam mare si sa am niste dureri in zona inimii (din cauza pulsului, batea inima repede si destul de tare si o simteam). Am lasat-o mai moale pe coborare, Moga se taiase si el, n-am mai fost in stare nici macar sa alergam toata coborarea, am facut pauze de mers.. Si anul trecut stiu ca m-am simtit rau pe coborarea aia, dar acum a fost mai rau clar. Desi tineam minte ca e un drum serpuit forestier interminabil pana la baraj, mi s-a parut destul de scurt acum, si intr-un final am ajus la baraj destul de obosit.<br />
<br />
La baraj nu am stat prea mult, am ramas dezamagit ca nu aveam izotonic in checkpoint, asa ca am luat un pic de supa si am plecat. Acolo am vazut ca in loc de izo aveau cola si Red Bull, fix ce nu trebuie intr-o cursa, un concurent a luat niste Red Bull desi il avertizasem ca o sa ii fie rau - si evident, i-a fost foarte rau, mi-a si spus. Moga o luase un pic in fata, eu am lasat-o mai incet, la mers, dar tot nu ma simteam prea grozav cu pulsul. La un moment dat l-am ajuns pe Moga din urma si am continuat impreuna cu el o perioada, cand vedem ca vine cineva din spate alergand tare pe urcare. Ne gandim noi cine sa fie oare asa bun, cand colo, Octavian venea dupa noi, isi revenise si n-a mai abandonat asa cum planuia. Ne-am bucurat ca am ajuns acolo si am continuat impreuna urcarea. Intre timp ne ajunsese si concurentul care bause Red Bull, Costin, si eram 4 oameni in drum spre CP11. Chiar inainte sa ajungem in varf, ni s-a alaturat si Niga, asa ca am ajuns la km 78 5 oameni.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-uwI6gYViZzM/WbZvwyGLXFI/AAAAAAAABPE/bIaTUYVNbB4Ki4wRk1Rsz10GjuB9WInMACLcBGAs/s1600/21432821_1602755686421990_6780252889083065264_n%255B1%255D.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://4.bp.blogspot.com/-uwI6gYViZzM/WbZvwyGLXFI/AAAAAAAABPE/bIaTUYVNbB4Ki4wRk1Rsz10GjuB9WInMACLcBGAs/s320/21432821_1602755686421990_6780252889083065264_n%255B1%255D.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-rT5SMzEK0CU/WbZ1VWhknKI/AAAAAAAABPU/0hooZiUMXbokTbDutguZIDCXbBQ1xnosgCLcBGAs/s1600/21430341_274421999728130_3514695399045052532_n%255B1%255D.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="960" height="320" src="https://3.bp.blogspot.com/-rT5SMzEK0CU/WbZ1VWhknKI/AAAAAAAABPU/0hooZiUMXbokTbDutguZIDCXbBQ1xnosgCLcBGAs/s320/21430341_274421999728130_3514695399045052532_n%255B1%255D.jpg" width="320" /></a>Pe varf am dat de Victor Iliescu care ne-a incurajat. Desi imi revenisem cu pulsul, chiar inainte de varf m-a luat iar, si din pacate si pe Octavian l-a luat din nou calcaiul. Laurentiu era si el obosit, asa ca eu am luat-o inainte cu Costin, el a ramas in spate cu Octavian. Eu doar voiam sa ajung la checkpoint-ul urmator sa ma mai odihnesc. Desi stiam ca e multa coborare, aparent a fost o zona mare cu plat/ fals plat unde nu am putut sa alerg. Am reusit totusi sa alerg anumite portiuni si am ajuns la CP12 cu aproape o ora mai bine decat anul trecut, deci eram in timpul pe care mi-l doream, dar din pacate deja imi era rau. Aici am dat de Dinu Turcanu, care a incercat sa ma incurajeze, mi-a zis sa continui ca am timp bun.. N-am vrut sa ii stric entuziasmul si sa ii spun ca nu ma simt bine deloc asa ca am plecat mai departe in CP13. Aici la fel, voluntarii entuziasti.. Costin ma asteptase la CP13 si i-am zis sa o ia in fata ca vin si eu dupa el. Am plecat dupa vreo 10 minute de stat in CP, si chiar il aveam in fata. Din pacate, situatia se inrautatea cu fiecare pas. Pur si simplu, nu mai mergea sa urc, pulsul o lua razna, incepusem sa vad un pic in ceata.. Am incercat sa stau pe copaci un pic, nu m-am simtit mai bine.. In momentul ala am zis ok, trebuie sa abandonez ca sa nu mor pe aici, deja ma rugam doar sa traiesc, nu imi mai pasa nici de timp, nici de altceva. M-am gandit ca anulez si ultra-ul de la Timisoara daca scap viu de acolo, cel mai probabil asa voi face.. Ce e drept m-am si speriat, dar cine nu se sperie cand vede ca ii bate inima cu putere fara sa faca aproape nimic? Ma puneam pe un bustean, asteptam sa imi revin.. Imi reveneam, Mergeam 100 de metri si ma lua din nou. De 3 ori am coborat, de 2 ori m-am urcat iar pe panta in speranta ca poate sunt ok.. Dar din pacate n-am fost, cand am vazut ca e groasa treaba si ametesc doar daca intorc capul mai brusc, plus vederea in ceata, am zis gata - abandonez, nu ma mai uit inapoi, sanatatea e mai importanta decat orice. Pe drum am dat de Octavian si Moga, care au crezut ca i-am asteptat sa termin cursa cu ei. Le-am zis ca abandonez, Octavian a zis ca vine si el cu mine - el oricum voia sa abandoneze, dar i s-a spus ca dureaza ore intregi pana va veni cineva sa il ia, asa ca a preferat sa continue. El ar fi terminat cursa, dar nu mai avea motivatie. Am mers cu el, am ajuns la CP, le-am zis voluntarilor ca abandonam ca am probleme cu pulsul, si ne-au bagat intr-un cort unde am asteptat vreo 2 ore pana sa vina o masina a jandarmilor sa ne duca la start (kit ca erau doar 10 km). Am apreciat ca au facut tot ce au putut sa ne ajute, dar ca o mica sugestie, pe viitor ar trebui investit mult mai mult in siguranta la cursa asta, macar un voluntar care sa poata lua un puls, o tensiune, ar fi putut sa fie ceva grav, din fericire nu a fost cazul.. Am auzit ca un participant a facut stop cardiac pe la km 80, mergea si a cazut din picioare pur si simplu :( Nu sunt 100% sigur de informatia asta, asa am auzit, si ce stiu e ca din fericire a supravietuit.. Am tot spus-o, e doar o chestie de timp pana va muri cineva la ultra.. Nu ar trebui sa fie lasati oamenii fara aviz de la medic, stiu ca se poate lua fara nicio problema dar deja asta tine de constiinta fiecaruia, eu ca organizator nu as permite la un ultra sa vina oameni fara un control minim. Eu mi-am facut toate controalele posibile anul trecut (analize, cardio, plamani, rinichi) si nu aveam nimic si tot mi-a fost rau, dar cineva care are probleme poate sa moara clar la un concurs de genul.<br />
<br />
In CP 13 ne-am intalnit si cu Adrian Grigore, care a abandonat si el (probleme cu stomacul, a vomitat, etc) si am mers impreuna la start. Din fericire intre timp imi revenisem aproape complet, cred ca m-am si speriat un pic, dar cu siguranta ceva a fost acolo, am tras prea tare, nu stiu. Concluzia personala e ca trebuie neaparat sa fac niste analize, sa vad cum mai stau, si daca vad ca nu ies bine chiar sa tai din concursuri, in special din cele lungi, pentru ca pana la urma sanatatea e mai importanta decat o medalie sau un timp. Sper sa revin cu un articol mai optimist data viitoare, va doresc sanatate tuturor celor care alearga pe munte :)David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-14918032900768202612017-08-21T07:37:00.002-07:002017-08-21T07:42:05.595-07:00Cu bicicleta in VamaAm tot incercat sa ajung in Vama prin propriile puteri - de 2 ori in alergare cu Godza, o data cu bicicleta cu o prietena. In alergare am abandonat o data la Fetesti, o data la Slobozia (i-au cedat colegului glezna, respectiv genunchiul), iar cu bicla am abandonat pentru ca batea rau vantul, eram abia la Slobozia si era octombrie, iar Giuliei i s-a facut frica, asa ca am mers pana la Fetesti, apoi am luat trenul pana in Constanta, si am continuat pana in Vama a doua zi. Mai eram si pe MTB.. Dupa toate aceste incercari, am reusit anul acesta, intr-un final glorios, sa ajung cu cursiera. Traseul nu este foarte dificil si il recomand tuturor celor care au pedalat macar 150-200km dintr-o bucata la viata lor. N-am avut mari probleme dupa, un pic genunchiul stang m-a suparat, dar mi-am revenit repede, dupa 2 zile deja mai faceam Vama Veche - Constanta si retur cu bicla (deci peste 100 km).<br />
<br />
Ca si date tehnice, am pedalat fix 326km din Militari pana la intrarea in Vama. Traseul pe care am mers este Bucuresti - Urziceni - Slobozia - Harsova - Constanta - Mangalia - Vama Veche. Initial am aproximat ca voi face undeva in jur de 15-16 ore cu tot cu pauze (deci pe la 20/ ora media), dar am reusit sa o scot la 14 ore cu pauze, respectiv 12 ore jumate fara pauze (cam 26/ ora media de pedalat). N-am inregistrat cu Strava ca sa nu imi consum bateria, si in plus nu m-a interesat foarte tare. Am mers singur, deci n-am beneficiat de un pluton care sa mai taie din vant. Traseul arata cam asa: https://www.strava.com/routes/10250306 Mai exista o varianta prin sud, dar trebuie sa treci cu bacul Dunarea. Aceasta este singura varianta prin care poti traversa Dunarea fara sa o iei pe autostrada (deci cu bicla sau pe jos) - podul de dupa Giurgeni.<br />
<br />
Am plecat din Bucuresti la 4 dimineata. La inceput a fost foarte bine, pana in Urziceni am facut undeva pe la 2 ore jumate, maxim 3 (nu mai stiu exact), pe drum am facut o singura pauza inainte de Urziceni, de 5 minute, apoi pana la Slobozia am facut 5 ore jumate, am mai facut o pauza de 10 minute intre timp, planul era sa fac pauze la 2 ore o data, dar din cauza caldurii a trebuit sa cumpar apa mult mai des si am ajuns sa fac pauze cam la o ora , o ora jumate. A fost cald tare, peste 30 de grade, niciun nor pe cer, dar macar a batut vantul (din pacate doar din fata pana la Constanta, ca de, asa e in drum spre mare). Dupa vreo 6 ore si ceva in care am facut pauze doar 15 minute si mancasem fix 2 ciocolati Lion si un gel, mi s-a facut un pic rau de la lipsa de mancare si a trebuit sa ma opresc sa mananc ceva. Urmatoarea pauza, daca tin eu minte bine, am facut-o direct in Harsova, unde am ajuns aproape de 12. Posibil sa mai fi facut o pauza intre timp dar nu mai tin minte. In cadrul unei pauze imi cumparam apa (am avut 2 bidoane de 0.75) si mancam o ciocolata sau un gel. Partea cu cumparatul apei dura gel mai mult. Din cand in cand am mai cumparat si Gatorade.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-Keb4B1M5mpQ/WZrwGSaKqmI/AAAAAAAABOo/e6UryY1Vi9QJHvANB4SgL2UMYiGNAaSXQCLcBGAs/s1600/20993578_1683803561631762_1212321638_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1280" data-original-width="960" height="320" src="https://2.bp.blogspot.com/-Keb4B1M5mpQ/WZrwGSaKqmI/AAAAAAAABOo/e6UryY1Vi9QJHvANB4SgL2UMYiGNAaSXQCLcBGAs/s320/20993578_1683803561631762_1212321638_o.jpg" width="240" /></a></div>
<br />
<br />
Din Harsova a inceput chinul - poate as fi suportat caldura, vantul din fata si faptul ca aveam multe dealuri de urcat, care desi nu erau mari, erau oarecum solicitante (am cedat pana la urma si am ajuns sa le urc cu foaie mica, cu 15/ ora), dar si asfaltul prost a fost prea mult pentru mine, avand in vedere ca eram pe cursiera. Nu mai merg pe acolo niciodata pe cursiera, e un asfalt ingrozitor, te zdruncina la fiecare metru si imi era frica sa nu fac pana, dar m-a ajutat Dumnezeu si n-am avut nimic pana la final, chiar am zis ca e o minune daca nu fac pana pe hartoapele alea. Am facut inca 2 opriri pana in Constanta, o data dupa vreo 25 km si a doua oara dupa alti 30, deja media mea scazuse aproape de 20 la ora (noroc ca pe prima portiune am avut spre 30). Am ajuns la Constanta pe la 3:30 sau chiar mai tarziu, am stat o gramada in Constanta, nu prea era semnalizata Mangalia, dar de acolo a mers foarte bine pana in Mangalia, am avut sigur medie peste 30 a batut vantul din spate, am ajuns in Mangalia pe la 5:30 daca tin minte bine. Acolo am facut o pauza mai mare pentru ca imi era un pic rau de la caldura, am aruncat 2 litri de apa in cap si mi-am mai revenit, iar de acolo am mai tras un pic pana in vama, unde am ajuns in jur de ora 6 pm. Cu totul, vreo 14 ore, 326km si vreo 1500m urcare (deci traseul destul de plat, avand in vedere distanta foarte mare). O experienta placuta, mai ales ca nu mi s-a furat bicla de la camping (am legat-o cu vreo 3 antifurturi ce e drept, inclusiv unul de 2 kg, era greu de crezut ca o sa vina cineva in camping cu flexul). La intoarcere i-am dat bicicleta sor'mii sa o duca pe tren (eu plecam duminica si era clar ca va fi foarte aglomerat pentru bicla pe tren), e 30 de lei biletul daca iei tren direct, 45 daca faci legatura la Constanta.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-8539MltHXsQ/WZrwHi2LzrI/AAAAAAAABOs/gDJx5Drcr3EA5IX7IjJ7Kgls0leZeDJpgCLcBGAs/s1600/21034999_1683803151631803_1051793317_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1280" data-original-width="960" height="320" src="https://2.bp.blogspot.com/-8539MltHXsQ/WZrwHi2LzrI/AAAAAAAABOs/gDJx5Drcr3EA5IX7IjJ7Kgls0leZeDJpgCLcBGAs/s320/21034999_1683803151631803_1051793317_o.jpg" width="240" /></a></div>
<br />
Si cam asta ar fi.. Sper ca e de folos celor care ar vrea sa faca tura. :)David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-91404714291031116282017-08-02T11:07:00.001-07:002017-08-09T07:01:20.355-07:00IronTrail 2017O sa incep acest articol cu o discutie despre performanta. Multa lume se intreaba ce inseamna sa faci performanta in sport. Dupa parerea mea, performanta inseamna sa reusesti sa te clasezi in top in domeniul tau, la concursuri cu un numar relevant de participanti, iar aceste clasari sa se reflecte si la nivel international (daca esti primul in tara trebuie sa fii cat de cat bine clasat si prin afara). De exemplu, pe plat mi se pare ca faci performanta daca ai sub 1 ora si 10 pe semimaraton sau sub 2 ore jumate pe maraton (timpi pe care in Romania ii scot foarte putini). Pe munte e mai greu de evaluat pentru ca sunt multe concursuri, fiecare cu profilul sau. As zice ca performanta fac doar Palici, Szabolcs, Preda si baietii de nivelul lor, si as spune (desi unii ma vor contrazice) ca si Hajnal face performanta pe ultra (singurul, de altfel), avand clasari bune si in afara. E o diferenta intre amatori pasionati, care termina diferite curse, si oameni care fac performanta. Eu nu am facut performanta si nici nu voi face, pentru ca sunt amator, nu doar ca nu traiesc din sport, ba chiar dau bani ca sa il practic. Vorbeam si cu Vlad Tanase si zicea si el ca oricine poate face ceea ce facem noi, trebuie doar sa ai ceva ambitie, antrenament, si un pic de noroc sa nu te accidentezi. Pe triatlon/ ultra-triatlon as zice ca nu face performanta aproape nimeni din tara. Poate doar Balanescu, Baractaru si Vigariu, ca sa zic cateva nume, poate mai sunt si altii dar nu ii stiu eu. Oricum, ideea e clara, oameni care sunt mereu in top. De ce am facut discutia asta este pentru ca nu vreau sa fiu ipocrit si sa ma laud ca as face performanta, pentru ca eu nu consider ca este cazul. :) <br />
<br />
Acuma despre cursa. Una din pasiunile mele e sa caut tot felul de curse, sa vad care e mai dificila. Sunt putine curse montane peste 100 de mile. Una din ele este Irontrail, o cursa in Elvetia de aproape 220 de km cu peste 11.000 diferenta de nivel, si este o alternativa pentru cei care nu au fost acceptati la UTMB si vor ceva similar (bine, e semnificativ mai greu, dar nu stiam asta). Cum la UTMB nu am fost acceptat, am decis sa ma inscriu la Iron, mai ales ca eram motivat de faptul ca mai fusese un singur roman in 2016, care abandonase. Nu zic ca e o performanta sa fii primul roman care face cursa X, dar pentru fenomenul sportiv din Romania cred ca este totusi o realizare. Asa cum nu consider ca simpla terminare a unui Deca Ironman continuu, de exemplu, e o performanta, dar ar fi totusi o realizare pentru fenomenul sportiv din Romania, pentru ca momentan nu a facut asta nimeni (a facut doar Andrei Rosu 10 days Ironman, care e incomparabil mai simplu). Am vazut ca era si Mihai Serban inscris, un roman cu rezultate bune in cursele de ultra. Dupa Balaton imi pierdusem increderea in psihicul meu si am plecat din tara in ideea ca sansele cele mai mari sunt sa abandonez. Acum cand ma uit in perspectiva cred ca as fi putut termina si la Balaton, dar eram pur si simplu prea traumatizat de experienta cu salvarea de la semimaraton si la prima problema am cedat. Poate ca imi voi lua revansa la anul, cine stie. :) <br />
<br />
Am ajuns miercuri in Zurich, iar acolo m-a asteptat o prietena la care am stat in prima seara. Am plecat de la ea extraordinar de stresat, nu aveam nici internet si imi era frica sa nu ajung la start, stiam doar ca trebuie sa schimb 3 trenuri iar de acolo nu aveam nicio idee. Am ajuns in Davos, din fericire in tren am dat de un alt alergator, care din cate am vazut a terminat si el cursa mare, si mi-a aratat cum se ajunge la start. In Davos urma sa stau la Mihai Serban, care a fost amabil si m-a primit la el la cazare. Eu imi rezervasem ceva hostel acolo, dar am preferat sa stau cu persoane cunoscute, mai ales ca nu prea ma descurcam singur pe acolo. Mi-am luat kitul de start, care nu avea decat trackul si 2 pungi ca sa ne punem lucrurile - la km 60 si 150, aproximativ, iti puteai lasa lucruri ca sa te schimbi. Am uitat sa mentionez, in taxa de inscriere intra si biletul de tren, care ar fi fost 100 de franci dus intors, deci nu imi pare rau deloc de banii dati pe taxa. Plus ca organizarea a fost excelenta - marcajul impecabil, punctele de alimentare, desi doar 9, aveau de toate - paste, supa, geluri, batoane, fructe. Practic puteai sa vii fara nimic de acasa. Si in ultimele puncte puteai sa si dormi.. Iar apa gaseai destula pe drum din izvoare sau fantani publice. Mihai mi-a povestit ca avusese o infectie chiar cu vreo 2 saptamani inainte de concurs si nu stie exact cum o sa mearga. Am reusit sa ma culc la 9 (nu stiu cum, probabil eram foarte obosit), am dormit vreo 6 ore si un pic si m-am trezit pentru start, care era la 4.<br />
<br />
La start era destul de frig, ba chiar picura cand am plecat din camera. Nu pareau conditii ideale.. Am inceput sa alergam la 4 si cateva minute. S-a plecat tare, eu am incercat sa stau cat de cat mai in fata, se alerga si pe urcari, nu imi venea sa cred cum merge lumea la un concurs de peste 200km. Pana la primul CP a fost o urcare foarte lunga, cu panta foarte mica, s-a alergat o gramada pe urcarea aia, ceea ce mi se parea admirabil. Ma grupasem cu tipul de pe tren si inca o persoana. Nici nu m-am trezit bine ca am si vazut borna pe care scria km 200, deci alergasem deja 14. Bun.. In curand a venit si borna 195, a urmat o mica coborare, apoi iar urcare si am ajuns la primul CP, unde nu am stat mult, am baut niste supa am luat un gel parca si cam atat. In general intre 2 CP luam cam 2 geluri, atat. Deci am consumat cam 18-20 de geluri si batoane in cursa, sa zic. Batoanele mele nu prea le-am folosit, aveam unele de la Isostar si m-am cam saturat de ele, nu prea imi mai place gustul, in schimb am luat batoane Sponser de la ei care aveau gust mai bun un pic. In CP am ajuns aproape simultan cu Mihai, atata ca el a plecat ceva mai repede.<br />
<br />
Am plecat cat am putut de repede de la CP1, a urmat o coborare extrem de lunga si cam plictisitoare, dar am vazut cel mai frumos peisaj din viata mea in timpul ei - din ceata iesea, maret, un varf de munte, deasupra caruia era ceata din nou. Parea ca muntele e asa, undeva in ceruri. Eu nefiind obisnuit decat cu muntii din Romania, muntii aceia inalti mi s-au parut foarte spectaculosi, trebuie sa recunosc ca n-am vazut niciodata un spectacol asa frumos. Dupa e mi-a venit rau de atata coborare (m-am intalnit cu un american care mi-a zis ca suntem la mila 24 si inca nu se terminase, deci aveam aproape 40km), a inceput din nou o urcare, si imediat a venit CP urmator. Aici l-am vazut din nou pe Mihai, parea ca mergem aproape simultan, dar el statea mai mult in check pointuri. Se plecase oricum foarte tare, am facut 6 ore pe primii 46 de km.<br />
<br />
Intre CP2 si CP3 nici nu prea stiu ce s-a intamplat. A urmat o urcare destul de lejera, apoi multa coborare pana in Samedan, unde aveam haine de schimb. Stiu doar ca am intrat intr-o sala imensa, undeva la un subsol dupa o linie de tren, si n-am vrut sa schimb nimic, doar mi-am suplimentat gelurile si am lasat drop bag-ul neatins. Din nou am dat de Mihai, si din nou a plecat inaintea mea. Tin minte ca imi spusese ca pe primii 62km ai doar vreo 2500m diferenta de nivel. Trecusera foarte repede, dar era de abia inceputul. Cursa abia incepea.<br />
<br />
De la Samedan a urmat o bucata lunga de plat, apoi am inceput sa urcam, si am urcat, si am urcat, pana am ajuns la peste 2700. Panta nu era foarte grea, a fost un pic la inceput, dar pe platou era destul de lejer. La coborare stiu ca am facut la un moment dat o greseala, in loc sa merg pe poteca am luat-o direct pe zona abrupta (nu vasusem poteca) si am pierdut mult timp. Se facuse destul de cald si a fost singura zona aici unde chiar n-am gasit apa, incepusem sa nu mai suport coborarea aia, pana cand ajunsesem sa ma gandesc sa cer oamenilor pe strada apa, dar chiar atunci a venit si CP4, care era undeva pe strada, nu era intr-o cladire, ca pana atunci. Aici am dat, din nou, de Mihai, care zicea si el ca e cam obosit. <br />
<br />
Am plecat cu Mihai pe urmatoarea bucata, unde se ajungea si la cel mai inalt punct din cursa, 2750, cam asa. Am mers destul de greu pe urcare, dar intr-un final am reusit sa ajungem. Coborarea a fost extraordinar de plictisitoare. Acum ca ma uit pe harta vad ca apare un checkpoint si pe varf, dar eu de la CP4 pana la Maloja (km 106) nu am gasit nimic, nu stiu ce cauta pe harta. In varf nu era nimeni, am continuat sa alergam. Aici a aparut un fenomen urat, kilometrii treceau extraordinar de greu. La un moment dat nu aparusera toate bornele, dar de la km 150 in jos cred ca au fost toate, si noi speram sa nu fi existat o borna, dar de fapt nu ajunsesem la ea. Ori am ocolit noi foarte mult, ori a fost eroare de GPS, ori e traseul mai lung, cert e ca ceasul lui Mihai arata ca suntem la km 106 si comform bornei de 115 abia facusem 99km. Mult tare a durat coborarea.. Si chiar cand am coborat de pe munte si ne gandeam ca aia e, s-a terminat coborarea, ne-a zis o voluntara ca mai e o ora - mai erau vreo 6 km. Am luat-o in fata pe bucata urmatoare, care era mai mult plat, apoi m-a ajuns din urma Mihai cu americanul (Michael) si am ajuns impreuna la Maloja - km 106. Aici eram deja obosit, se dusese primul Ciucas Ultra, dupa cum imi placea sa zic. Am impartit cursa in 2 Ciucas ultra, pana la Maloja si dupa Maloja, dar nu stiam eu ca de fapt jumatatea adevarata ca timp e la km 125, nu la 106. La Maloja Michael a zis ca vrea sa doarma, ceea ce l-a facut pe Mihai sa decida ca se culca si el putin. Cum nu voiam sa abordez noaptea, am zis ca incerc si eu sa dorm, desi nu imi era prea somn si mai si bausem niste Cola in post. Ne-am dus intr-o sala mare de sport unde erau niste saltele pe care se putea dormi. Aici a avut loc primul punct critic din cursa, si e unul din motivele pentru care consider ca n-as fi terminat daca nu m-ar fi ajutat Dumnezeu, chiar cred sincer asta. Cand m-am pus in pat, am vazut ca am o problema cu respiratia - e o chestie mai veche la mine, si la T100 si la 7500 am observat (din fericire la 7500 doar la finish, iar la transylvania am abandonat cand am observat respiratia dubioasa). Nu stiu din ce cauza, dar daca stau seara cu tricoul transpirat, cand trag aer adanc in piept se aude un fel de suierat, am fost si la doctor si mi s-a spus ca nu e prea bine (acuma sincer nu cred ca e chiar cine stie ce, cred ca a exagerat atunci doctorul). Mi s-a zis ca se ingusteaza caile respiratorii si ar fi un semn de astm, dar m-am testat de astm si nu am asa ceva, spirometria a iesit bine, posibil mai degraba sa fie o raceala ceva... Cand am vazut asta, am zis ca e clar, trebuie sa abandonez. N-am putut sa dorm deloc si ma tot gandeam ce sa fac, n-as fi abandonat, fizic puteam, dar sa risc cu respiratia aia? Nu stiam ce sa fac.. A fost destul de greu, ma tot gandeam ce sa fac, clacasem psihic. Cum stateam asa, il aud pe Mihai ca imi zice "hai, mergem?". Era aproape 12 noaptea. Ajunsesem in CP pe la 9 si ceva, prima suta de km o facusem in vreo 17 ore jumate (admirabil, avand in vedere ca la Ciucas am facut 16:45 anul trecut, si nu mai urma altceva dupa. e e drept, prima suta avea mai putina diferenta de nivel aici). Ne mai ramasese multisor de urcat, vreo 6000m. Cand l-am auzit pe Mihai, i-am explicat problema mea, mi-a zis ca el nu aude nimic ciudat.. Am zis ok, merg cu el, stau pe capul lui macar, aveam si butonul de panica pe tracker in caz de ceva.. (bine ca nu l-am folosit, nu aveam asigurare pentru Elvetia si acolo orice chestie costa extraordinar de mult, de ordinul a mii de euro probabil daca veneau sa ma ia cu salvarea).<br />
<br />
Am plecat cu Mihai din CP Maloja. Afara nu era prea frig, din fericire. Am avut parte de o vreme perfecta tot concursul, nu a plouat, nimic, nu ceata, indiferent de altitudine.. Incredibil! A fost cam cald sambata dar aia a fost. Si atunci, cum aveam noi de urat 1000 de metri diferenta, a venit. O asteptam de mult, stiam ca urmeaza sa ne intalnim cu ea.. as fi sperat totusi sa fie mai devreme. Cum mergeam noi in noapte.. a venit TÂRÂREA. :)) Urcarea pur si simplu nu se mai termina. Respiratia ma supara in continuare.. I-am zis eu lui Mihai ca o sa ajungem dimineata in urmatorul check, dar nu m-a crezut. Kilometrii parca nici nu mai treceau, ne gaseam cu greu drumul in noapte. Chiar ne taram. Si cel mai rau e ca nu vedeam unde trebuie sa ajungem, doar ca nu se mai oprea urcarea. Si cand dupa multe chinuri am inceput sa coboram.. Dupa 200m de coborat am urcat iar. Aici e greseala mea ca nici nu stiam bine traseul pe zona asta. Si am urcat bine.. apoi a urmat o zona de fals plat/ coborare in care iar apareau urcari. Nu mai suportam efectiv, erau o multitudine de urari si ma gandeam doar ce mare greseala am facut la km 106 ca nu am abandonat.. Am zis ca mai am o sansa la km 125 si ca voi abandona acolo orice ar fi. Nu asteptam decat sa vina dimineata. Ca o paranteza, in cursa imi repetasem ca e simplu, tot ce trebuie sa fac e sa continui sa merg si intre timp sa astept noaptea, apoi dimineata, apoi noaptea din nou. Simplu, nu? Venise noaptea, dar nu mai parea simplu, voiam sa se termine chinul o data. La un moment dat a parut foarte rapida diferenta dintre 2 placute de marcaje (erau din 5km in 5km), ceea ce inseamna ca facusem 5km intr-o ora, dar mi se parea imposibil, ne taram! Altitudinea a fost dusmanul nostru. Am stat 11km la peste 2300 de metri, ceea ce in Romania nu se intampla niciodata. Nu mai aveam suflu, lui Mihai ii venea sa vomite.. Greu, tare greu. Pe coborare am mers.. Din fericire a durat putin, vreo 4km doar am coborat efectiv, am vazut si borna de 95 km din cate tin minte, apoi a urmat punctul urmator, Bivio. Parca am mancat ceva, nici nu mai stiu, apoi am mers sa ne culcam. Mihai stabilise si el ca abandoneaza, dar intre timp a zis ca macar sa se culce, ca poate totusi merge la km 148 unde i se recunostea oficial cursa.<br />
<br />
La Bivio am dormit vreo ora jumate (prima oara cand dormeam in concurs, la 25h de la start) pe un scaun pliabil. Imbracat cu tot ce aveam, cu frisoane.. Culmea ca am dormit neintors, asa de obosit eram. Aproape de ora 7 Mihai mi-a zis ca pleaca la km 148 ca sa i se recunoasca si lui cursa. Eu i-am zis ca abandonez si l-am rugat sa se intereseze cum pot sa ma intorc in Davos, daca mi se ofera transport. Mi-a zis ca daca nu se intoarce atunci nu are cine sa ma duca. Intre timp am intrebat un alt concurent care dormise cu noi, si mi-a zis ca nu se poate sa ma duca nimeni de acolo, si stie ca e greu, dar mai bine sa merg la Savognin si poate voi avea mai multa forta acolo, dar ca de acolo voi gasi transport mai usor. M-a ambitionat un pic baiatul.. Mihai nu s-a intors, eu m-am dus sa intreb cum pot ajunge in Davos. Nu aveam transport, ar fi trebuit sa am un bilet printat ca sa merg gratis cu busul, dar nu il aveam. Nici voluntarii nu stiau de el, mi-au zis doar ca trebuie sa merg cu autobuzul, si ca sunt sanse sa fie gratis cu numarul de participare. Acest "should be free" m-a cam speriat. La elvetieni daca esti prins fara bilet si fara buletin, asa cum eram eu, evident si fara bani, esti dus clar la sectie. Si dintre o zi petrecuta la sectie si inca 20 de km prin munti.. Ati ghicit, am decis ca distractia continua! Asa ca am inceput sa trag de mine, aveam 2 urcari destul de scurte, am tras un pic, am si alergat pe coborari, si am reusit sa il si ajung pe Mihai, l-am si intrecut. El mi-a zis ca vrea sa continue asa sa vada cat duce. M-a ambitionat, am zis ca daca el continua merg si eu in continuare. Am terminat urcarea impreuna, m-a ajuns din urma, apoi pe coborare m-a depasit bine. A urmat iar o coborare enorm de lunga, stiu ca am intrecut o fata, prima pe care am vazut-o in concurs (au fost doar vreo 6 parca, din vreo 90). In rest doar incercam sa nu ma gandesc ce rar trec placutele cu km, ma plictiseam tare, mai erau si urcari mici, asa ca sa fie totul mai frumos.. Plictiseala, ce sa mai. Am ajuns intr-un final in Savognin. Respiratia imi cam trecuse intre timp, incepuse sa se auda mai rar suieratul. Am dat de Mihai, care mi-a spus, spre surprinderea mea, ca abandoneaza. Parea ca se simte bine, dar a zis ca nu vrea sa mai riste inca o noapte ca e posibil sa ii fie rau, si ca nu vrea sa doarma 8 ore in ultimul CP (i-am propus treaba asta). Eu am decis totusi sa continui, urmand sa il sun daca vreau sa abandonez. <br />
<br />
Urmatoarea portiune chiar mi-a placut. O urcare destul de lina, apoi o coborare destul de lunga pana in cel mai jos punct din cursa. De acolo pana la urmatorul CP a fost o urcare cu panta decenta si chiar m-am bucurat de ea. Am mers asa, relaxat. Din pacate, daca pana atunci nu ma suparasera basicile, atunci au cam inceput sa se simta. Pe ultima portiune abia abia am reusit sa fac un jogging obosit. Daca la inceput era jogging relaxat, acum deja era un jog chinuit, iar la final un jog obosit (tarat). Portiunea asta a trecut repejor, doar ca era destul de cald, am suferit un pic de caldura, dar atat. In CP am mancat, mi-am pansat bataturile (complet inutil, as zice, m-au durut in continuare la fel, si s-au tot agravat), un voluntar simpatic mi-a dat un magneziu apoi am plecat.<br />
<br />
De aici pana la km 193 a fost destul de nasol. Aveam de atins 3 varfuri de peste 2500. Primul sa zicem ca a fost ok, pentru ca mare parte a fost pe asfalt, nu a fost foarte abrupt, mai putin ultima portiune cand parca nu se mai termina. Apoi a urmat o coborare chinuita (hai boss, stiu ca mai poti face jog 3 coborari), dar de fapt nu prea mai puteam. Urmatorul varf era destul de aproape, am urcat putin, iar sus am avut bucuria sa vad un punct neanuntat cu apa si mancare, si chiar imi faceam griji ca nu mai am apa si nu vedeam izvoare. Apoi a urmat o coborare pe care parca a merg mai bine joggingul, dar tot m-am chinuit. Asta a durat un pic mai mult, apoi venea ultima urcare din cursa la peste 2500m. Vad eu panta in fata mea.. Trag un pic de mine, o iau si pe abrupt in loc sa merg pe poteca, in speranta ca termin mai repede si poate ajung la CP pe lumina. Ajung eu sus, fericit.. Vad ca urcarea mai continua. Am fost prost sa cred ca ajungi asa repede la 2600.. Ok, bine, ia si trage de tine prietene. O urcare si mai abrupta, cam chinuitoare.. Ma saturasem deja de urcat, nu prea mai aveam chef. Aproape fara energie, reusesc sa ajung sus. Cand ajung.. Inca un deal. Deja simteam ca innebunesc. Incepusera sa apara mici halucinatii, vedeam oameni in loc de stalpi si alte chestii din astea (au continuat pana la CP aceste mici halucinatii). Din fericire asta chiar era ultima, am terminat si urmatoarea urcare, ceva mai scurta totusi, apoi a inceput coborarea, care a fost mai lunga decat as fi sperat. Desi speram sa ajung fara frontala, a trebuit sa o aprind la un moment dat. Aici am avut alt moment de clacare psihica. Stiam ca era CP la km 191, dar de fapt era la 193. In departare erau tunete si fulgere, in clacarea mea pishica am crezut ca e bombardament, vedeam lumini rosii, vuia tot muntele.. Chiar credeam ca e bombardament, ma gandeam bai Elvetia e tara neutra, incredibil, nu pot fi bombe, dar totusi de ce lumini rosii? In zare se vedea un oras, am zis ok aici e CP, dar nu era chiar acolo, am continuat, trecusem de mult de km 191, dar nu vedeam nimic. M-am gandit bai am ratat CP, e clar. Eram suparat pe mine, dar si pe organizatori, cum sa nu marcheze ei CP? OK, am zis, merg inainte si cand incepe drumul sa urce e clar, sun la organizatori sa ii intreb daca am trecut de punct, dupa semnalul de la tracker. Si cum mergeam, vad o intersectie: la dreapta mergea in jos, la stanga urca. Marcajele... urcau. Am zis e clar, iau telefonul si sun la organizatori. Am zis hai totusi sa mai merg un pic. In 200 de metri maxim drumul cobora din nou, si chiar de acolo mai urma un pic si am ajuns la CP. Am pierdut mult.. si mai rau a fost energia psihica disipata, am fost asa de speriat ca am ratat CP, cred ca aratam rau cand am ajuns, s-au speriat voluntarii, m-au intrebat cati ani am si daca sunt OK. Abia puteam sa vorbesc, era 10:30, am zis ca mananc ceva si ma culc. Aici o mare boierie, paturi adevarate cu cearseaf si patura, nu imi venea sa cred in ce lux am ajuns! Am pus alarma la 1:40. As fi putut sa o pun si la 5 dimineata, ca era tot cam aia, sincer, timp aveam pana la 6 dupa amiaza a doua zi, dar pur si simplu voiam sa se termine. Imi venea sa plec atunci, dar eram cam distrus, am zis ca 2 ore jumate de somn nu au cum sa strice.<br />
<br />
Am reusit sa dorm bine, n-am avut probleme, doar un pic la inceput ca nu gaseam o pozitie in care sa nu ma doara nimic, pana la urma am ales-o pe aia cea mai putin dureroasa. Cand a sunat ceasul.. durere. Eram rupt de somn. Am zis aia e, inca un semi, am tras un pic de mine, m-am imbracat, am luat pantofii, bufful, frontala, rucsacul, betele de trekking, am pus pantaloni de ploaie ca sa tina de cald si polar si am plecat. Afara surpriza - era foarte cald, am dat polarul jos. Nici de suprapantaloni nu era nevoie, mai ales ca i-am pus si pe dos din greseala. Ce sa faci.. Pe drum au inceput sa ma tot depaseasca participanti de la alte curse, in special de la maraton (incepuse seara pe la 10). Acum nu ma deranja, mai rau a fost in seara de dinainte cand ne depaseau cei de la proba de 133, era frustrant cum treceau plini de energie pe langa noi, avand sub un maraton in picioare. Unul a fost de apreciat, am vrut sa ne dam din drum sa ii facem loc si ne-a zis ca nu, ca noi facem proba mare, nu trebuie sa ne dam din drum pentru nimeni. :) Urcarea asta a fost groaznica. Lunga.. imi era somn, nu mai aveam chef, ma dureau basicile.. Nu se terminau o data brazii, stiam ca trebuie sa ajung la 2100m, si daca inca erau brazi inseamna ca era sub 2000 altitudinea.. Ce nu stiam eu ca erau vreo 3-4 km de platou, o data ce am ajuns in zona de peste 2000m, si au trecut super greu, ma dureau groaznic bataturile, incercam sa alerg, dar nu puteam. A inceput si coborarea, pana la urma. Chiar am depasit pe cineva, nu mi-a venit sa cred, cineva putea cobori mai incet decat mine si era doar la maraton! Jos a urmat un alt post surpriza, dar nu aveam nevoie de el, am luat niste apa si am plecat. Urmatoarea urcare, desi foarte abrupta, a fost ok pentru mine, am abordat-o incet si am reusit sa nu obosesc prea tare, am si socializat cu tipul pe care il depasisem pe coborare, pe urcare avea mai multa energie. Si s-a si luminat si am putut vedea drumul. Am ajuns sus la 5:30, am dat din nou de tipul respectiv, apoi am luat-o in fata pe coborare. Au urmat 6 km pe care i-am "alergat" cu 6. 6 la ora, v-ati prins da? :)) Era deja joggingul chinuit, si ce era haios e ca cei din jurul meu erau la fel. Nu se mai termina.. Am vazut la un moment dat finishul, si m-am bucurat, dar eram prea distrus sa pot realiza ce inseamna. Am mers in continuare, abia cand am ajuns jos in oras mi-am dat seama ca gata, se termina cursa, mergeam pe strada cu lacrimi de fericire in ochi, am terminat Irontrail! Am ajuns la stadion, unde era finishul, a urmat o tura de stadion, apoi am terminat.. fara nimeni pe acolo, doar 2-3 organizatori, dar ce mai conta? Era normal, era 6:30 dimineata.. Si cam asta a fost. Am dormit dupa vreo 2 ore la Mihai (care arata fresh), apoi a venit prietena la care statusem dupa mine, am mai stat putin prin zona, ea a mers sa se plimbe, eu am dormit pe o banca, undeva la 2400m (am ajuns cu telegondola, nu va speriati prea tare :) ) si dupa am plecat inapoi. Irontrail T214 terminat, loc 2 categorie, 21 masculin, 24 feminin cred, din vreo 90 de persoane care au fost la start, rata de abandon fiind de aproape 50% (40/85 la baieti, 5/11 la fete). <br />
<br />
A ramas sa vorbesc despre echipament, nutritie, apoi voi spune cateva ganduri de final - anumite persoane carora tin sa le multumesc. Nutritia a constat in principal in ce aveau ei in checkpoint, paste aproape la fiecare check (deci vreo 7-8 portii de paste), vreo 2 de supa, si maxim 20 de geluri si batoane, din cate estimez. Am luat si din batoanele lor vreo 3-4 cel putin, erau bune alea de la Sponser. Si astea de la Isostar sunt decente, dar numai cele cu ciocolata, astea cu lamaie am inceput sa nu le mai suport. <br />
<br />
Echipamentul l-am facut in felul urmator. De jos in sus: pantofi La Sportiva Akasha, sosete La Sportiva de la Ionut Zinca (mi le-a sugerat pentru bataturi, si m-am inteles mult mai bine cu ei decat cu cei de la Compressport), colanti Salomon pe care i-am schimbat la km 148 cu colanti Kalenji (mi s-a parut un pic ca regret lipsa compresiei, dar m-am gandit ca e doar in capul meu ca oricum sunt obosit, nu cred ca a facut vreo diferenta, ma indoiesc profund), chiloti Salomon (chiar ii recomand, nu te irita), tricou Compressport (a fost ca a doua piele, am stat cu el 50 de ore, nu l-am schimbat deloc ca am zis ca oricum transpir daca il schimb, poate si de asta problemele cu respiratia/ plamanii), manecute, buff (pe care l-am purtat non stop). Am avut si polar, suprapantaloni si geaca Goretex la mine (stiam ca e super frig aici, anul trecut plouase prima zi non stop), le-am carat degeaba din fericire, ba chiar aveam si polar de schimb in ambele drop bag-uri, tricou de schimb si colanti de schimb. Am folosit doar colantii de rezerva, nici eu nu stiu de ce, mi se parea ca am transpirat in ceilalti, nu cred ca a ajutat la ceva, doar am pierdut timp cu schimbatul. In rest, rucsacul clasic de la Decathlon, frontala Petzl, folie de supravietuire, bandaj elastic (era obligatoriu si cam mare, daca stiam ca nu ne controleaza nici nu il mai luam), si cea mai tare chestie, bete de trekking de aluminiu de la Decathlon. Asa, sa se mire toti hipsterii care folosesc Leki de carbon :D Glumesc, chiar sunt bune betele alea, poate imi cumpar si eu, sunt super usoare.. De obicei nu folosesc bete, dar aici le-am tinut in mana non stop, nu le atasam niciodata de rucsac, cand nu le foloseam alergam cu ele in mana. Si cam atat si cu echipamentul.<br />
<br />
Ca ganduri de final.. Nu as fi reusit fara sa ma ajute Dumnezeu sa trec peste durere, fara vremea buna pe care nu o putem controla (daca adaugam si ploaie la chinul asta nu cred ca mai rezistam), plus ameliorarea suieraturilor la respiratie (la final nu mai aveam nimic), si sa nu uitam faptul ca nu aveam cu ce sa ajung din Bivio la finish. :) Acuma, pe principiul Dumnezeu iti da dar nu iti baga in traista, trebuie sa amintesc cativa oameni care m-au ajutat. In primul rand Mihai, care m-a sustinut moral cand imi era rau, mi-a zis printre altele ca totul e psihic si ca nu o sa mor, ca daca inca pot urca nu e nimic grav. Si avea dreptate.. M-a ajutat si sfatul lui Sebastian Butcovan, care mi-a zis sa imi dau cu vaselina pe picioare pentru bataturi (chit ca farmacistele au ras de mine cand le-am zis). De asemenea, Adrian Grigore si Adrian Toma, finisheri Tor des Geants (fratele mai mare si mai nebun al lui Irontrail - 330km cu 24.000+, probabil cel mai greu ultra din Europa pe munte, poate o sa incerc sa il fac candva, cine stie), m-au ajutat cu sfaturi legate de somn, sugerandu-mi sa dorm asa cate 2 ore. Adrian Toma mi-a zis ca un somn te poate reseta complet, si a avut dreptate. Ar mai fi Tanase Vlad care m-a ambitionat sa termin, spunandu-mi ca motive gen bataturi nici nu ar trebui sa existe, ca poti trece peste ele. Nu in ultimul rand, cand eram distrus imi aminteam de Godza Mihai cum a terminat la 7500 in 34 de ore si 55 de minute, si ma gandeam ca inca nu sunt asa de distrus cum era el, deci inca pot continua, si el a fost o sursa de motivatie. Si cam atat cu arogantele pe 2017. Ar mai fi una, cursa de 48h de la Timisoara, poate merg si acolo, ramane de vazut cum ma refac :)David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-53845383361827902722017-07-17T07:10:00.001-07:002017-07-17T07:10:23.359-07:00Marathon 7500 editia a ix-aPentru mine, marathon 7500 este concursul meu de suflet, fiind al doilea concurs montan la care am participat in viata mea, in 2014, si evident, primul ultra. Anul trecut a mers destul de rau, am avut niste basici oribile, am terminat in 26 de ore, in ideea in care pe ultimii 15 km am facut aproape 6 ore, tarat (cu 2 km/ ora). Anul asta am zis ca poate o sa fie mai bine. Am mers in aceeasi formula, echipa Inginerii, eu si Octavian Ciorescu (amandoi am terminat Calculatoare si suntem la master), am tras de mine cat de tare am putut in fiecare moment al cursei, si prin urmare am iesit mult mai bine: 19 ore si 26 de minute, locul 7, un timp cu care pana in 2013 am fi fost pe podium :) Cel putin pot spune ca am "mandria" ca nu a facut niciodata o echipa de mixt sau feminin timpul ala, deci inseamna ca suntem pe drumul cel bun. (in niciun caz nu sunt misogin, dimpotriva, stiu ca sunt multe fete care nici nu au ce discuta cu mine pe alergare, dar la noi in tara pe ultra inca nu e asa o competitie mare la fete :) ). O sa abordez articolul un pic diferit, nu o sa povestesc efectiv ce s-a intamplat, ci voi analiza diverse aspecte din cursa.<br /><br />1. Echipamentul. Am constatat ca desi toata lumea, mai nou, foloseste compresii, nu au niciun efect (asta e parerea mea, nu am observat nicio imbunatatire). Mi-am luat echipament complet de la Compressport, intr-adevar, tricoul e exceptional (e foarte stramt si se usuca repede), la fel si manecile, sunt minunate, dar jambierele nu mi se pare ca ma ajuta, si mai mult, mi-am luat si niste pantaloni 3/4 pe care i-am purtat o singura data, la o alergare de 6 km in jurul blocului, doar ca sa observ ca ma incomodeaza in partea opusa genunchilor, ma cam strang (desi m-am masurat cu metrul de croitorie si mi-am luat marimea mea, cea mai mica, si in rest sunt ok, pentru ca la lungime imi sunt chiar un pic mari, sunt 3/4 dar mie imi vin aproape ca unii lungi). Asa ca daca ii vrea cineva.. Ii dau cu 100 lei mai ieftin decat pe site, imi puteti scrie pe privat - valabil pentru tipi care au cea mai mica marime de acolo. Ciorapii, de asemenea, sunt destul de buni, dar tot mi-au facut basici, in combinatie cu La Sportiva Akasha, niste pantofi foarte buni pentru ultra, genul de pantofi indestructibili. Ce e drept, am mers bine cu ei, i-am recomandat prietenilor, cumva toti au facut basici :)) Dar macar au stabilitate si iti ofera siguranta. Concluzia este ca de acum nu imi voi mai lua decat pantaloni scurti/ lungi de la Decathlon, nu e nicio diferenta fata de ceilalti, da' chiar niciuna. Acum, ce e drept, am folosit o pereche de colanti de la Salomon, au cel putin 2 ani, au fost candva de compresie, dar s-au largit si nu cred ca mai fac vreo compresie. In rest, am avut geaca mea de ploaie de la Salomon, frontala, niste manusi ieftine de la Deca, rucsac de la Deca si cam atat. Fara polar, fara suprapantaloni, cat mai light posibil. Si 2 flaskuri de la Salomon pentru apa.<br /><br />2. Nutritia. Din nou, consider ca nu are nicio relevanta daca folosesti Sponser, Isostar, Nutrend sau orice altceva. Eu folosesc Isostar ca se gasesc la Auchan si m-am obisnuit cu chimicalele din ele, e bine sa te obisnuiesti cu un singur tip de chimicala :) Am luat vreo 8 geluri si 8 batoane, cu batoanele am inceput sa nu prea ma mai inteleg, nu stiu de ce, per total am folosit doar vreo 6 geluri si 3 batoane sau maxim 4, nici nu mai stiu. In rest am rupt checkul de la Omu, care era foarte bine organizat ca nutritie, am mai mancat la Pestera din check, supa de la Bran si ceva de la Diham.<br /><br />3. Cursa. Planul era evident, urma sa trag de mine cat de mult pot iar Octavian, care este ceva mai valoros, sa se tina dupa mine, sau sa impuna un ritm mai tare atunci cand eu nu mai pot. Am inceput prima parte relaxati, in al doilea pluton. Unul dintre scopurile noastre era sa ne tinem dupa Sponser Master Team, niste oameni deosebiti, care stiu cum sa isi dozeze efortul si sunt foarte constanti. Am mers cu ei pana la primul check, unde am avut vreo 55 de minute, un pic mai slab decat in 2016, dar era foarte bine, ca am inceput usor. Desi ne-am fi dorit sa nu ne udam prin zonele de acolo, stiam de anul trecut ca sunt multe baltoace, evident ca ne-am udat ciorapii rau, iar asta, in timp, se poate traduce prin basici. Din fericire nu cred ca a fost cazul, am facut basicile mult mai tarziu. Am plecat tare spre al doilea CP, am ratacit un pic la un moment dat, dar o echipa de unguri (cu care urma sa terminam si cursa, cot la cot) ne-au fluierat ca am gresit, si ne-am intors. Am gasit o mica scurtatura si am reusit sa ajungem plutonul din urma. Am ajuns la CP, aici noi am stat cam mult, ca ne-a ajuns prima echipa de mixt, Cristina Cecan cu partenerul ei, apoi am inceput sa ii dam tare pe urcarea spre Piatra Arsa. Am depasit cateva echipe, inclusiv pe Sponseri, am ajuns la Piatra Arsa, am bagat un gel si i-am dat imediat pe coborare. Pe Jepii Mari sunt o gramada de scurtaturi, noi ne-am calicit sa le luam pe toate, asa ca am avut parte de un eveniment nefericit, Octavian a luat o scurtatura, eu nu, el a ajuns in fata mea, eu credeam ca e in spate, asa ca am ramas amandoi pe loc sa ne strigam, si desi eram la o distanta mica nu se auzea nimic. Pana la urma ne-am regasit, cu ajutorul celor de la Sponser, care i-au zis ca sunt un pic in spate si urlu dupa el, si am ajuns foarte suparati la CP4.<br /><br /> N-am mai mancat nimic, i-am dat direct cat de tare am putut pe Jepii Mici, am tras de mine aproape la nivel maxim (ca si cum nu as mai fi alergat deloc pana atunci), i-am depasit pe Sponseri, apoi am ajuns la Babele. Ce e drept, de la Caraiman la Babele am mers pe plat ca eram cam rupti, poate puteam sa castigam ceva si acolo, dar am lasat-o asa, ca sa ne revenim pentru coborare. La Babele parca am luat un baton si am dat imediat drumul la picioare pe coborare, unde n-am rupt norma, dar am ajuns in vreo 20 de minute la Pestera. Acolo am mancat niste pepene si ce mai era prin check, am luat gelurile pentru partea a doua a cursei, n-am mai schimbat sosete, tricou, nimic, am plecat direct. In capul meu era ca mai sunt 3 urcari nasoala pe Omu si 2 coborari pe care trebuie sa le tragem. Urcarea asta deja a inceput sa se simta, nu mai trageam asa bine, am alergat un pic pe plat dar asa cam lesinat.. Am reusit cumva sa terminam urcarea cu bine, iar de la Omu am pornit repede spre Valea Cerbului. Aici traseul e un pic ciudatel, se face stanga la un moment dat si mereu ne ratacisem in anii trecuti, acum am reusit sa gasim drumul, si le-am aratat si ungurilor, care o luasera prost (ne-am luat si noi revansa :) ). Chiar acolo ne-au depasit iar cei de la Sponser, apoi am tras mai tare i-am depasit si noi, am intrat in padure.. Aici s-a intamplat un eveniment demn de mentionat, cum alergam noi am vazut in fata mea un urs mare si unul mai mic, la maxim 50 de metri. Eu am ramas efectiv socat, nu mai vazusem niciodata un urs pe traseu, desi auzisem ca sunt pe acolo, pur si simplu n-am stiut ce sa fac. Nu imi venea sa cred, ma uitam si nu stiam ce e acolo, l-am intrebat pe Octavian "aia sunt ursi???" El a avut un impuls mai bun, m-a luat de maneca si a inceput sa alerge inapoi, in urcare, am bagat sprint pana am intalnit Sponserii si echipa de unguri, si ne-au invatat cei de la Sponser cum sa facem, am inceput sa urlam, sa fluieram, sa facem zgomot cat mai mare, si cand am ajuns in locul unde erau disparusera subit. Imi zisese cineva, ironic, ca cine alearga cu Dumnezeu nu ar trebui sa se teama de ursi. Intr-adevar, nu mi-a fost frica de faptul ca ma vor ataca, stiu ca Dumnezeu ma pazeste sa ajung acasa sanatos, in orice cursa mereu ma rog sa termin sanatos, dar pur si simplu n-am stiut ce sa fac, mi se parea incredibil ce vad.. De acolo am mers toti 6 (cele 3 echipe) pana la Diham, unde am stat vreo 5 minute sa mancam apoi am continuat cursa.<br /><br />Deja moralul meu era un pic la pamant, Octavian zicea ca nu mai merge niciodata la 7500 ca nu merita sa iti risti viata.. Am inceput sa urcam destul de greu spre Izvoare, ne-au intrecut ungurii, ne-au luat si Sponserii, eram destul de obosit. De la Izvoare mi-am revenit, i-am luat pe cei de la Sponser si ii aveam in fata pe unguri, am tras un pic de noi si am ajuns la Prepeleac, unde ne-am intalnit cu Alex Fazakas, ceea ce m-a inveselit un pic, apoi am continuat prin "jungla", e o portiune mare cu multa vegetatie si fara multe marcaje. La un moment dat nu stiam pe unde sa o luam, i-am asteptat pe cei de la Sponser, care ne-au indrumat, apoi am continuat toti 4 spre Omu. Au urmat cele 4 bucati care te duc la Omu, toate facute in 4 labe, e groaznica urcarea aia, pulsul deja o luase la trap. Ungurii trageau si ei cat puteau, la fel si Sponserii, care pareau si ei cam la limita cu pulsul, doar ca ei, spre deosebire de mine, nu se opreau deloc,eu deja trebuia sa ma opresc sa ma tin de stancile alea la 1 minut, ca nu mai puteam. A urmat si varful Bucsoiu, pe care ni se spusese sa nu il taiem (e ceva scurtatura, parerea mea total inutila, incredibil de abrupta, panta stanga- dreapta, ne-a dus cineva pe ea la hobby si mi s-a parut groaznica, nu scurtezi nimic daca nu esti super bazat). Silviu Balan ne astepta sa verifice daca am luat-o pe varf, acolo unde erau postate si niste stickere cu ProPark si Brasov Marathon, Am ajuns la Omu a doua oara, m-am intalnit cu multi prieteni care erau acolo prima oara, iar voluntar era Adrian cu care am terminat Ciucas Ultra, m-am bucurat sa il revad. <br /><br />Desi am stat putin, baietii de la Sponser au fost mult mai rapizi, au plecat aproape instant, si de atunci nu i-am mai vazut. In schimb cred ca i-am depasit aici pe unguri, desi nu stiu exact cand/ cum. Probabil s-au ratacit, pentru ca au ajuns cu 20 de minute mai tarziu decat noi in Bran.. Am alergat cat am putut pe coborare, am scos 1 ora si un sfert, destul de bine, iar la Bran i-am ajuns pe Adrian Tap si pe colegul sau. Am inceput sa urcam cu ei, dupa ce am mancat o supa si mi-am pus niste plasturi. La un moment dat am luat-o un pic inainte, Octavian era mai in fata, mie imi era cam rau, ma distrugea deja urcarea, imi tot repetam ca e ultima. La un moment dat il vad pe Octavian ca vine alergand ingrozit spre mine, si am realizat: a vazut iar ursul. Am alergat iar cu el in urcare (sprint la km 70 :D ) si ne-am intalnit cu Adrian Tap, de data asta stiam ce sa facem, am facut zgomot, am mers impreuna pana la Valea Gaura, iar de acolo am tras cat am putut pana la Omu sa ajungem cat mai aproape de lumina. Am reusit sa ajungem fara frontale (pe la 9:57 parca, tocmai atunci se facea bezna). Am fost ajutati si de o stana de caini, ne tot latrau, noroc ca era ciobanul acolo, dar noi tot am tras cat am putut sa scapam de ei. La Omu m-am echipat, mi-am pus maneci, geaca, manusi (Adrian de la check mi-am dat manusile lui si i le-am dat pe ale mele, din ceva motive erau ude, desi le purtasem doar la start, pe primele 2 bucati). Iesirea din cabana e groaznica, am inceput amandoi sa tremuram instant, desi cand intrasem eram in tricou. E groaznic checkul ala inauntru, acolo daca intri si stai mult e posibil sa abandonezi a 3-a oara, e prea mare diferenta dintre cabana si afara. La anu' daca mai mergem ne echipam full afara, mergem inauntru punem stickerul luam apa si plecam fara discutii.<br /><br />De la Omu ne-a dus o fata simpatica pe traseu, alerga in fata noastra, noi nici nu ne puteam tine dupa ea pentru ca tremuram. La un moment dat ne-am intalnit cu Silviu Balan care i-a zis ca e ok ca e vizibilitate buna, sa urmam banda rosie si ca nu mai trebuie sa ne arate fata drumul. La 2 minute dupa ce a plecat am intrat intr-un val de ceata, vizibilitate 5%, 1 metru in fata noastra, atat. :)) A fost rau, a trebuit sa mergem, sa cautam semne.. La un moment dat le-am pierdut si nu stiam ce sa facem. Am vazut 2 frontale venind din bezna, cine sa fie? Fratii nostri unguri :) Noroc cu ei ca aveau GPS, desi poteca mergea in fata, drumul o lua prin stanga, imposibil sa te prinzi fara GPS, chiar si cei de la Sponser ne-au zis ca s-au ratacit desi stiau drumul pe dinafara., Am hotarat sa ne tinem dupa ei, spre Gutanu am luat-o in fata totusi, dar cred ca si ei au vrut sa mearga cu noi, asa ca ne-au ajuns si am continuat impreuna ultima urcare. Eu deja eram cu psihicul la pamant - mai clacasem o data, pe final la Omu, cand intrebam lumea cat mai e, desi eram constient ca eram la 500-700m de cabana, pur si simplu nu mai suportam. Acum faceam la fel, ii ziceam lui Octavian ca nu ma mai pot tine dupa ceilalti, ca ne vor depasi ca nu am nici cea mai mica sansa sa ii ajung. Octavian nu s-a panicat, stia cum reactionez de anul trecut, mi-a zis sa tac din gura si sa trag de mine ca urmeaza stanile de caini :)) Cei de la CP ne zisesera ca sunt niste caini si ca latra la ceva, dar sa nu ne speriem, ca nu latra la noi. Evident, latrau la noi. Erau la 3 metri de noi , le vedeam ochii la frontala. Am ramas cat de cat calm, ma rugam sa nu ne faca nimic si am mers printre ei fara mari emotii. O singura data m-am speriat, unul din unguri, vazand cainii la 3 metri, a vrut sa ia de pe jos un cataroi sa arunce in ei, eu cu Octavian am innebunit, le-am zis "no. no, you will scare them", cred ca a inteles, ca a lasat piatra jos. Am continuat cu ei pe urcare, care din nou, nu se mai termina, eu nu mai suportam, ii ziceam lui Octavian ca m-a amagit, ca ma minte, ca a zis ca mai e un km si mai sunt foarte multi, ca mai avem jumatate de ora minim (mai aveam 10 minute maxim :)) ). De la Saua Strunga am trecut iar printr-o stana ("sunt cuminti cainii, nu latra deloc"). Evident, ne-au latrat cat de tare au putut, iar am trecut pe langa ei.. Am ajuns intr-un final glorios la Padina, de acolo am hotarat sa terminam cu baietii din Ungaria, asa ca ne-am luat dupa ei, cand alergau ei alergam si noi, cand mergeau, mergeam si noi, asa mi s-a parut cinstit, am fi putut sa ii depasim pe ultimii 2 km si sa facem sprint, dar nu mi s-ar fi parut frumos. Am terminat cu ei pe pozitiile 7-8 la egalitate, probabil cel mai periculos concurs din viata mea.<br /><br />4. Organizarea. Voluntarii de la 7500 sunt mereu inimosi si saritori si au incercat sa faca tot ce a tinut de ei, pe partea de nutritie au stat bine, checkuri bune la Omu, Gura Diham si Pestera, la fel si la Bran.. Tricoul a fost super, chiar mi-a placut mult, tehnic, maneca lunga.. Din pacate (si inteleg de ce, nu ii condamn), la Omu aveam ratie de apa, 0.3 de apa si 0.3 Sponser, ceea ce initial a fost un soc pentru mine si chiar ma gandeam ca va trebui sa abandonez. Din fericire m-am tot invatat sa merg deshidratat (am si nisip la rinichi din cauza asta, cel putin am avut anul trecut, poate o fi disparut), dar cei din spate au suferit destul de tare.. E greu sa faci o coborare cu doar 0.6 litri de lichide, mai ales pentru cei din spate, carora le-a luat chiar si 5 ore pana in Bran. As zice chiar ca e inacceptabil. Problema e ca apa la Omu se cara cu spatele si fiind din ce in ce mai multi participanti, iar voluntarii fiind aceiasi, e greu sa aduci multa apa, deci ii inteleg.. Daca stiam ii puneam pe ai mei sa urce cu apa la Omu, ca oricum ei m-au dus la start si erau prin zona. Si inca ceva, cred ca ar trebui facute macar in zonele foarte dificile cateva marcaje de noapte. Stiu, e cursa si de orientare, nu doar de alergare.. Dar cred ca ar ajuta, am inteles ca s-au ratacit multi noaptea pe Bucsoiu, nu mai zic spre Gutanu. In fine, stiu, e mai complicat.. Dar cred ca ar fi un mare plus, asta asa ca o sugestie.<br /><br />5. Dureri. La inceput am plecat cu ceva dureri in zona lombara, sciaticul sau ce o fi, dar stiu din experienta ca trece dupa vreo 30-40 km, nu am nicio explicatie pentru acest fenomen, dar ma bucur de el :)) Dupa au inceput basicile din zona calcaiului, cam dupa a 2-a urcare pe Omu, de asta le-am si pus plasturi la Bran, dar nu au rezistat prea mult, s-au dezlipit.. Am reusit cumva sa ignor durerea si sa merg cu basici, nu dureau asa rau, fiind pe calcai, nu pe mijlocul talpii. M-au durut si gleznele un pic, am avut si semn, pentru ca m-am strans foarte tare la sireturi, m-am gandit ca asa o sa opresc frecarea cu calcaiul, si chiar statea cat de cat fix pantoful, dar cred ca m-am si udat la picioare ca am transpirat.. In rest doar muschii, normal, am simtit la km 70 asa ca mi se blocheaza muschiul la cvadricepsul stang, m-am speriat un pic, dar a trecut repede.<br /><br />6. Pericole. Cred ca acest maraton devine din ce in ce mai putin safe. Daca organizatorii au vorbit, cel putin, cu ciobanii de la stana, si au mai calmat cainii cat de cat (desi aia dinspre Strunga i-au lasat liberi fara nicio jena), cu ursii nu prea e de glumit. Daca esti la drumetie da, poate poti sa strigi, sa ii eviti, dar noi nici macar nu vorbeam, ca trageam tare, asa ca poti sa dai nas in nas cu ei, cum am patit noi. A doua oara Octavian a vazut 2 ursi, unul chiar l-a vazut si a fugit cand l-a vazut. Erau doar 2 variante, sa fuga sau sa atace, putem spune ca am avut noroc.. (ne-a ajutat Dumnezeu, altfel zis). Nu stiu ce sa mai spun, aici chiar nu tine de organizatori, tine de administratia parcului natural Bucegi, ar trebui facut ceva, devin din ce in ce mai curajosi - vin la tomberoane la cota 1400, chiar si la Pestera, la Diham, in Bran.. Parerea mea (si aici ma puteti contrazice) e ca e doar o chestie de timp pana vor fi accidente serioase cu ursii, chiar in concursuri, ca atunci esti cel mai predispus sa nu fii atent. Si la Ciucas e destul de rau cu stanele, cainii sunt agresivi, e destul de aiurea situatia. Evident, la anul va fi la fel sau poate mai rau, nimeni nu o sa faca nimic, asa ca tot ce pot sa fac e sa ma mai uit la articole sa vad care e situatia. Au fost multi care s-au intalnit cu ursii, si daca tot vad multi oameni poate se sperie si incep sa atace.. Cam atat aveam de zis in legatura cu subiectul acesta, acuma fiecare stie sa evalueze gradul de risc si sa decida daca e safe sau nu sa mearga prin zonele respective.<br /><br />7. Experienta. Ca de obicei, m-am simtit foarte bine, am stat la cort, am socializat.. a fost destul de frumos. Cea mai tare parte a fost cand l-am vazut pe Godza terminand cu 5 minute inainte de timpul limita. El a venit aici pentru ca Octavian Toader ramasese fara partener, m-a abordat daca stiu pe cineva, eu l-am recomandat.. si asa a ajuns la 7500. Un efort demn de apreciat - 4 ore de ratacire pe Bucsoiu, 5 pana in Bran, 35 de ore nedormite. :) Eu imi doresc sa mai ajung, dar acuma vedem ce ne mai rezerva viitorul.<br />P.S.: felicitari primilor clasati, in special lui Robert si lui Andrei, care au mers incredibil si au scos un rezultat demn de alergatori internationali - 14:30. Cred ca nici Kilian nu scoate mult mai bine de atat, eu sincer m-as astepta pe la un 13 ore - 13 ore jumate sa faca,, dar acuma cine stie :) De asemenea, felicitari echipei Sponser Master Team, care au mers incredibil, ca de obicei, mai ales avand in vedere ca au de doua ori varsta noastra. :)David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-67493028478902439352017-07-03T04:51:00.001-07:002017-07-03T04:51:37.505-07:00Cozia Mountain Run 2017A mai trecut un concurs, Cozia Mountain Run, editia 2017. Am fost aici si anul trecut si mi-a placut concursul, e un teren care ma avantajeaza, pot sa trag destul de tare, nefiind multe coborari tehnice (e o bucata dupa Cozia mai tehnica, aia m-a obosit cel mai tare), dar in rest se poate trage, prima urcare e alergabila, dupa e o urcare lina iar alergabila, si nici distanta totala nu e asa mare (sub 30 km). Am venit de data aceasta cu un tip pe care il stiam de pe facebook, Dorin Costea, un tip super, la baza alpinist, dar care s-a apucat si de trail running. Desi planul era sa plec sambata dupa concurs, m-a convins sa mai raman si in seara aia la berea de dupa.<br /><br />Am ajuns vineri seara, ocazie cu care am observat ca nu am mai primit paste, ceea ce ne-a cam suparat, dar ce nu stiam eu e ca s-au dat a doua zi, ceea ce a fost mult mai bine, au mers bine dupa concurs, deci din punctul asta de vedere organizarea a fost buna. Am primit si un maieu frumos, fetele cel putin pareau foarte incantate, ca il purtau majoritatea pe acolo. Am dormit la cort de data asta, am avut si o mica neplacere, sa constat ca mi s-a spart salteaua, si a trebuit sa dorm direct pe foaia de cort, dar aia a fost, nu era prima oara, nu am de mult timp saltea (sub un an). Am dormit vreo 4 ore, apoi m-am trezit, m-am echipat de concurs (pantaloni scurti, tricou Compressport si sapca, atat) si m-am pus la start in primele randuri. Obiectivul era sa scot mai bine decat anul trecut (3:55).<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-hBKk2YErrYk/WVotsReBYiI/AAAAAAAABOA/OY5QhecyqF87ymmHGaPqytr9h6RGFah6wCLcBGAs/s1600/19488503_1400120650033712_5176154574331079157_o%255B1%255D.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1070" data-original-width="1600" height="213" src="https://2.bp.blogspot.com/-hBKk2YErrYk/WVotsReBYiI/AAAAAAAABOA/OY5QhecyqF87ymmHGaPqytr9h6RGFah6wCLcBGAs/s320/19488503_1400120650033712_5176154574331079157_o%255B1%255D.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<br /> S-a inceput destul de tare pe plat, undeva pe la 4 pe mie, apoi cand a inceput urcarea toata lumea alerga in continuare, m-am conformat si eu, pe prima urcare am mers foarte putin, doar vreo 2-3 pante mai abrupte. Stiam ca merg cam tare pentru ca era Codrea in spatele meu, era clar ca o sa ma depaseasca pe coborare, dar macar profitam de moment ca sunt in fata lui intr-o cursa. Cand a venit coborarea m-a depasit Codrea cu Florin Simion, apoi a inceput portiunea de fals plat, in urcare. Am luat un gel, iar dupa am alergat o parte cu Ilinca Tempeanu, care a castigat la Stanisoara. La un moment dat, cum vorbeam noi, vad ca vine Viorica din spate, m-am gandit bai gata cu socializarea, hai sa mai si alergam un pic, si am tras un pic mai tare, macar sa termin prima fata, daca primul baiat nu se poate :)) Ea a si castigat, de altfel, la traseul mare. Se termina si bucata de fals plat, a fost o singura urcare serioasa, pe asfalt, pe care nu am putut sa o alerg, un zambet pentru poza facuta de Radu Cristi, apoi vine urcarea mare, pe Cozia. <br /><a href="https://4.bp.blogspot.com/-HL9leFHVROA/WVot6wo7rzI/AAAAAAAABOE/24Qr_YcBhtwZIEXotXB4nl9F-6ifzbDJgCLcBGAs/s1600/19488953_1400160983363012_2210540477445314600_o%255B1%255D.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1070" data-original-width="1600" height="266" src="https://4.bp.blogspot.com/-HL9leFHVROA/WVot6wo7rzI/AAAAAAAABOE/24Qr_YcBhtwZIEXotXB4nl9F-6ifzbDJgCLcBGAs/s400/19488953_1400160983363012_2210540477445314600_o%255B1%255D.jpg" width="400" /></a><br />
<br />Am mai bagat un gel si am luat-o la pas, mi s-a parut mult mai lunga urcarea decat anul trecut, poate si ca am tras mai tare de la inceput, am si alergat un pic pe portiunile line din urcarea pe Cozia, cert e ca am ajuns sus destul de obosit sus. Am mai bagat un gel, am luat o bucata de pepene si am plecat repede pe coborare. Aici au inceput problemele, era foarte cald, mi se parea din ce in ce mai greu de alergat pe temperatura aia, era si multa vegetatie, am ratacit traseul de vreo 2 ori (deci as fi putut face cu 2 minute mai bine, daca nu ma rataceam pe acolo), dar asta e. Culmea e ca pe portiunea de inceput de coborare, destul de tehnica, nu am avut damage foarte mare, am cazut o singura data pe fund, dar nimic grav, in schimb, cand a inceput partea alergabila de coborare, am tras tare si am cazut de doua ori in 500 de metri, de fiecare data pe burta, direct. Primul meu gand: "sa vezi ca mi-am rupt tricoul de la Compressport si am dat o galagie de bani pe el sa il port de 4 ori". :)) Din fericire nu s-a rupt, in schimb eu m-am julit destul de tare, pe burta, genunchi, coate, nas.. Numarul de concurs era legat cu niste ace de siguranta foarte subtiri (daca ar fi ceva sa reprosez la organizare, asta ar fi, ar trebui niste ace mai solide), si dupa cele 2 cazaturi a ramas doar intr-un singur ac din 4, imi era deja sa nu pierd numarul.. Am tras tare pana la final de coborare, si de acolo a inceput ultima urcare, scurta dar intensa, 1km sau maxim 1.5 km dar atunci e cel mai greu, ca esti obosit. Am tras cat am putut, am vazut 2 concurenti de la Cozia in fata mea, dar nu m-am stresat sa ii depasesc, desi poate as fi putut, ba chiar era un tip cu numarul 007 si i-am strigat "succes James Bond", mi s-a parut ca s-a uitat urat la mine, poate credea ca vreau sa il depasesc, de parca ar fi contat ca sunt locul 17 sau 16 :)) Oricum, dupa urcare a urmat o coborare scurta, dar in caldura, si un pic panicat sa nu pierd numarul de concurs. Pe ultimii 300-400 de metri, de la iesirea din padure, m-a lovit valul de caldura, mi-am dat de 2 ori cu apa in cap pentru ca simteam ca nu mai pot ajunge la finish daca nu imi arunc apa aia in cap. Am terminat in 3:40:09, comform trackmyrace, desi cronometrul din poze arata 3:40:07, probabil a fost pornit mai tarziu, oricum, total irelevant, ce conteaza e ca am terminat cu 15 minute mai bine decat anul trecut, si cu 2 locuri mai jos (17 fata de 15). Ca si la Retezat, se vede ca peste tot concurenta e din ce in ce mai mare si devine imposibil sa te mai clasezi pe un loc bun daca nu esti chiar foarte tare, dar mie imi pare bine, ca macar nu mai am niciun stres, stiu ca oricum o sa fiu acolo in clasament undeva irelevant, si ma lupt doar cu propriul meu timp. Cert e ca la anu' va fi mai greu sa imi depasesc timpul, la nivelul acesta, cel putin pentru mine, si 5 minute o sa fie destul de greu sa mai scot, poate sa zic as putea maximiza sa ajung la un 3:30, dar incep sa simt ca imi ating limitele.. Era o teorie ca poti avansa in primii 7 ani de cand alergi, eu alerg deja de 4, deci as mai avea un pic de progresat, dar cred ca diferentele vor fi din ce in ce mai mici de acum inainte. Oricum, important e sa fim sanatosi, sa ne bucuram de miscare si sa ii multumim lui Dumnezeu pentru fiecare cursa pe care o putem alerga.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-OHeKEX-uGsQ/WVotg6FRGrI/AAAAAAAABN8/i2J4G3mRm7MOaTxSodcoCx-gWG-RJPebwCLcBGAs/s1600/19656994_1401310009914776_5201707740826622978_n%255B1%255D.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="637" height="320" src="https://2.bp.blogspot.com/-OHeKEX-uGsQ/WVotg6FRGrI/AAAAAAAABN8/i2J4G3mRm7MOaTxSodcoCx-gWG-RJPebwCLcBGAs/s320/19656994_1401310009914776_5201707740826622978_n%255B1%255D.jpg" width="212" /></a></div>
<br />
<br />
Dupa cursa am mancat o groaza de felii de pepene, plus paste, n-am mai avut nevoie de mancare pe ziua aia, in schimb s-a stat la bere pana pe la 9-10 seara, cand distractia ne-a fost stricata de vreme, care incepuse sa fie foarte rea, batea vantul si se anunta ploaie. Din fericire nu a plouat, dar a batut vantul toata noaptea. A doua zi am plecat devreme, eram invitati la o masa organizata de preotii de la manastirea Cozia, dar n-am mai putut ramane si la masa, am trecut putin pe la liturghie, apoi am plecat spre Bucuresti. Per total o cursa frumoasa, aproape de Bucuresti, o ocazie de a iti face noi prieteni si de a te bucura de natura. Urmeaza 7500 Elita :)<br /><br />
<div class="" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-68218638119364886542017-06-30T03:33:00.000-07:002017-06-30T03:45:42.681-07:00Inteligenta artificiala, Anul 1 semestrul 2Inca un articol despre facultate. Deja incep sa ma plictisesc de ele.. :D Partea buna e ca in afara de asta mai scriu 2 si gata, am terminat cu articolele despre poli, ocazie cu care ma voi muta pe alt blog. Chiar daca, sa zicem, as ajunge si la doctorat (ipotetic doar), acolo deja mi se pare ca nu prea mai are treaba cu facultatea si nu prea te mai poti considera student, e deja munca in mediul academic, asa ca nu o sa mai povestesc nimic despre el, presupunand ca ajung acolo (momentan nu am nicio idee, totul depinde de semestrul urmator).<br />
<br />
Asa, anul 1, semestrul 2, bla bla. Ca si semestrul trecut, aceleasi mizerii, teme, prezente, tot ce vreti. Semestrul acesta am avut 3 materii de baza: SSL, NLP si MAS, la care se adauga optionalul, vi-l recomand cu bucuriei - PUES - psihologia utilizatorului de e-servicii. Daca faci 2 prezentari si vii la toate laburile ai minim 9. Si, desigur, cercetarea, care chiar a fost naspa, si probabil la anu' o sa fie si mai nasoala. Ca idee, doar 15-16 din 35 au terminat in timp util si au prezentat, restul au lasat-o pe toamna, din pacate semestrul acesta trebuia sa ai si niste rezultate.. Mie mi-a luat foarte mult partea scrisa, cu rezultatele sa zicem ca am scapat mai usor, am antrenat o retea neurala, am facut niste experimente, n-a fost asa rau, dar semestrul urmator va trebui sa fac experimente mai serioase, ceea ce se anunta destul de dificil. Oricum, cu cercetarea puteam scapa mai ieftin daca prezentam ceea ce faceam la munca, asa cum au facut altii, asa ca nu o sa intru prea mult in detalii si voi povesti celelalte materii.<br />
<br />
1. SSL (statistic and simbolic learning, sau asa ceva) - cea mai grea materie din ultimii destui ani. Am invatat 6 zile pentru examen. Zvonurile spuneau ca au fost oameni care si-au luat si concediu 1 saptamana pentru materia asta. O materie grea, cu foarte multa mate, multe notiuni, legate de machine learning - regresii, clasificatori, expectation maximization, hidden markov models, markov chains, d separabilitate, ceva statistica, distributii gausiene, interpolare, etc. Cu fooarte multa mate, imposibil de retinut. Ai voie cu o singura foaie A4 la tine, scrisa fata verso. A fost utila, am reusit sa umplu cam toata materia pe foaia aia. Din fericire nu s-a insistat foarte mult pe mate, doar cateva recurente pentru expectation maximization pe care le notasem pe foaie, dar tot a fost un examen dificil, au picat multi.. Am luat 31/40 la examen, au fost doar 2 medii de 10, eu am avut 9. Au picat in jur de un sfert. Lasand la o parte examenul, ai de facut un proiect, comun la SSL si NLP, in 4 etape, unde trebuie sa aplici o gramada de metode de tip clasificatori sau regresii. Temele sunt propuse la inceput de semestru si sunt pe echipa, eu am facut cu un prieten echipa si ne-am impartit destul de echilibrat taskurile, eu scriam documentatia (care trebuie sa aiba, in final, vreo 10 pagini cel putin, din pacate) si faceam prezentarile, iar el a facut experimentele efectiv si codul. E mai usor asa, pentru ca el imi prezenta pe scurt ce rezultate are iar eu faceam documentatia si prezentarile, iar ca timp muncit era cam pe acolo pentru amandoi. Codul in sine nu era foarte complicat, trebuiau folosite niste frameworkuri pentru metodele respective. Si in afara de proiect mai este si o tema, evident, tot niste regresii de aplicat, ti se da un task si trebuie sa obtii un scor cat mai bun. Aici chiar a trebuit sa codez pe cont propriu, dar nu mi-a luat foarte mult nici asta, maxim 2-3 zile in total, sub o tema din anii de licenta. La curs n-am fost decat de 2 ori, nu se face prezenta, iar la lab vii doar de 5 ori, cand se fac prezentarile, la fel si la NLP, fiind comun.<br />
<br />
2. NLP (natural language processing) - in afara de laborator, mai ai de facut o tema, care in cazul nostru a fost destul de simpla - sa facem adnotari de mana pentru niste poezii in engleza, si mai trebuia sa facem si un mic articol despre cum se pot adnota poeziile automat, dar n-am mai facut, in schimb ne-a picat la examen, a fost asa un fel de punctaj din oficiu, ca fiecare putea sa scrie ce vrea. Examenul a fost extrem de random, cursurile n-au nici cap, nici coada, incredibil de prost structurate, n-am mai vazut de mult cursuri scrise asa prost - nici macar nu erau numerotate, multe erau inutile, erau prezentate lucrari ale unor romani (inutile, evident), per total un curs groaznic, la care se face si prezenta, si desi dl profesor Trausan zicea ca nu tine cont de ea, eu sunt sigur ca a tinut, pentru ca au picat un sfert, iar eu, care aveam multe prezente, am trecut la super limita, 25/40 parca, media finala 8, in conditiile in care aveam maxim pe proiect (cam toata lumea avea maxim pe proiectul ala). In mod normal erau niste subiecte clasice (deja le-am uitat si pe alea), dar nu, ne-a dat doar din 2 cursuri, dintre care pe unul nu il citisem deloc, dar macar il stiam pe celalalt. Au fost destui care nu citisera decat favoritele, si nu erau printre favorite, asa ca au picat. Si a mai si facut misto de ei, le-a zis ca nu poate da in fiecare an aceleasi subiecte :)) Un examen random, ce sa mai.. Iar cursul, incredibil de inutil.<br />
<br />
3. MAS (multi agent systems) - singura materie cu lab unde trebuia sa mergi constant. Laboratorul era groaznic, un schelet de cod imposibil de inteles, unul din cele mai oribile laboratoare pe care le-am facut vreodata, nu intelegea nimeni nimic. In afara de asta am mai avut un proiect la care am scris cam o mie de linii, muncitoresc, fara sens.. Deci destul de nasoala si materia asta. Iar teoria e destul de fara sens, am avut si un partial, din fericire doamna decan ne-a dat mai mult decat meritam si mi-a iesit 10, cumva, nu stiu nici eu cum. Per total, SSL o materie care ar fi putut fi interesanta, dar e mult prea teoretica, NLP la fel putea fi interesanta, dar e structurata foarte prost, iar MAS mi s-a parut pur si simplu inutila, o teorie despre agenti care ar fi putut sa lipseasca. Ah, am uitat sa zic, prezenta valoreaza 1 punct. Deci, semestrul asta trebuie sa fii pregatit sa vii la laburi si cursuri la MAS, la laburile de SSL si eventual si la cursurile de NLP.<br />
<br />
4. PUES - psihologia utilizatorilor de e-servicii. O mare caterinca, aici cursul se suprapunea cu labul de MAS, asa ca mergeam doar la laborator, si era in regula, profa puncta prezenta daca veneai la 2 ore din 4 (nu conta ca sunt primele 2 sau ultimele 2). O materie simpatica, erau discutii cat de cat interesante, apoi au fost multe prezentari individuale, iar la final niste prezentari de grup. Mie mi-a iesit 10 pentru ca am venit la toate laburile (a fost nasol, erau marti de la 6 la 8 seara, si eu veneam in poli de la 8 dimineata), dar am facut un efort minimal, doar eram prezent fizic si am facut 2 prezentari.<br />
<br />
Per total un semestru destul de nasol, clar mai greu decat primul, iar urmatorul am auzit ca e cireasa de pe tort, e cel mai greu dintre toate, in functie de cum o sa fie si ce chef o sa mai am o sa vad daca mai continui in facultate sau nu.<br />
<br />David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-73817145945571288402017-06-19T07:27:00.000-07:002017-06-19T07:27:13.678-07:00Retezat Skyrace 2017Pentru mine, Retezat Skyrace a fost o mare bucurie anul acesta. A fost primul concurs la munte dupa Eco, dar si primul concurs important dupa Balaton (triatlonul de la 2 mai l-am considerat o caterinca). Dupa Ultrabalaton m-a tot durut spatele, mai bine zis nervul sciatic, si am incercat diverse remedii ca sa imi treaca - fizioterapie, antiinflamatoare, si inainte de concurs chiar m-am simtit bine, cu 3 zile inainte am alergat la Romniceanu si chiar nu m-a durut nimic pe cei 6-7 km.<br />
<br />
Am plecat vineri seara in aceeasi formatie de anul trecut - eu, David Toma, Octavian Ciorescu si Stefan Buciuc. Din fericire, de data asta nu ne-am mai luat amenda (vezi postarea de anul trecut daca esti curios). Am plecat si mai devreme, am ajuns destul de bine, pe la 12 noaptea, in conditiile in care anul trecut am ajuns pe la 2,cred. La 1 deja terminasem de montat cort, tot ce trebuie. Mi-am amintit un pic de prima mea editie aici, 2014, emotionat la maxim, tot asa accidentat un pic, atunci ceva probleme cu inghinalii.. Atunci n-am putut sa dorm toata noaptea, acum m-am chinuit o gramada, eram obisnuit cu programul din sesiune - culcat la 3, trezit la 12, si chiar daca in seara de dinainte dormisem doar vreo 4 ore, am dormit si in masina o ora si nu am putut sa adorm.. Am deschis cortul sa se faca un pic de vant, am zis sa ma mai aerisesc un pic, degeaba, tot nu am reusit. Am adormit pana la urma destul de tarziu, nu am avut curaj sa ma uit la ceas, dar cu siguranta era minim 3 dimineata. La 7 deja eram in picioare, am fost sa ne luam kitul, sa ne echipam, apoi ne-am postat la start. Am alergat cu o borseta micuta, de la Decathlon, 2x250 ml, a fost mai mult decat suficient, din fericire, pentru ca a fost racoare. In rest, deja echipamentul devenit clasic, ciorapi, jambiere, tricou si maneci de la Compressport, pantaloni de la Deca (dar se cer a fi inlocuiti cu unii 3/4 de la Compressport :)) ), geaca de ploaia Salomon Bonati si pantofi La Sportiva Akasha (pantofi de ultra, dar la cat costa nu iti permiti mai multe perechi). Si, desigur, buff. As fi vrut sa imi iau si manusile, pentru ca stiam ca va fi frig, dar le-am uitat acasa...<br />
<br />
Am inceput cursa mult mai relaxat decat anul trecut, cand plecasem la rupere, si dupa 3-4 km eram lesinat. Am plecat cu Alex Fazakas, o tanara speranta a alergarii montane, dar m-a depasit dupa cativa km ( zicea ca vrea 5 ore dar a terminat in 4:16). Traseul incepe cu un plat pe care am alergat cu cel mult 4:30, apoi incepe o urcare super urata prin padure. M-am simtit bine pe ea fata de anul trecut, am mentinut ritmul constant, si am trecut cu bine de padure. Dupa mai urmeaza o zona de creasta, inclusiv o parte in care se urca pe muchia muntelui, oarecum, ai o oarecare prapastie in stanga, aia e partea care ma enerveaza cel mai mult, pentru ca e destul de tehnica. De obicei aici ma intrece lumea, pentru ca unii isi asuma mai multe riscuri decat mine sau chiar au o tehnica mai buna, dar eu nu am vrut sa ma complic si am mers incet pe acolo. Am mai mers un pic pe creasta, incepuse sa bata un pic vantul si chiar si sa picure, apoi a urmat coborarea. Pe coborare iar am fost depasit de cateva persoane, din nou, coborarea e destul de tehnica. Facusem o batatura, nu stiu cum, in exact acelasi loc ca la ultimele concursuri, cred ca am o zona sensibila acolo, si ma cam stresa, si deja incepuse sa ma doara si spatele (sau mai bine zis fundul, cred ca pe unde incepe nervul sciatic, pe acolo), asa ca mi se luase de coborat in viteza. La un moment dat, cand mai era putin de coborat, aud un tip in spate care imi zice "David, nu ma lasa in fata, David". Era un alt concurent, Robert Bacosca, nu puteam sa il vad, dar i-am zis ca sunt cam accidentat, ca ma doare spatele, ca nu ma simt ok. El mi-a zis ca e ok, ca multi sunt accidentati, ca si pe el il mai doare spatele, sa nu imi mai caut scuze si sa continui sa alerg :)) L-am lasat totusi sa ma depaseasca, si mi-a zis ca spera sa il ajung din nou, apoi sa ma ajunga el iar. Am continuat sa alerg in ritmul meu si am vazut ca eram la o distanta apropiata, asa ca am tras un pic si am zis ca daca omul spera sa il ajung, trebuie sa ii indeplinesc dorinta. L-am ajuns, am baut putina apa la checkpoint, am mancat niste portocale si un gel, apoi am plecat cu el spre Custura, a mai facut el cateva glume ca o sa ajunga pe blogul meu, i-am multumit ca m-a motivat, apoi l-am lasat in spate, moment in care mi-a spus ca rolul lui in cursa mea s-a terminat, ca m-a motivat suficient :)) A fost simpatic, chiar a reusit sa ma motiveze, asa ca dupa am continuat un pic mai tare urcarea. Pe urcare am mers aproape tot timpul langa Adrian Grigore,. Am prins un pic de grindina la un moment dat, dar din fericire a trecut dupa vreo 10 minute, in schimb vantul incepuse sa bata periculos, cred ca avea minim 80km/ ora in rafale. M-am tinut dupa Adrian, l-am intrebat la un moment dat la ce altitudine suntem (eram sigur ca are altimetru, doar fusese la Tor des Geants), eram la 2016m. Deci mai aveam vreo 450m de urcat, care au trecut destul de greu, pentru ca vantul batea chiar rau, ma incurca destul de tare. Ma si gandeam ca primii deja au terminat.. Cea mai naspa chestie e ca daca patesti acolo ceva si nu mai poti sa mergi e clar, vei intra in hipotermie destul de repede, pentru ca nu poti rezista doar cu o bluza si o geaca subtire. Asa ca am stat concentrat sa termin zona de pericol cat mai repede. Am ajuns pe varf cu Adi o data, am baut un pahar cu apa, inainte un pic am luat un gel, apoi urma coborarea. Adrian s-a distantat in 5 minute suficient cat sa nici nu il mai vad, e o coborare foarte tehnica mai ales la inceput, si eu o abordez cu mare grija, dar am vazut ca ceilalti s-au dus. Apoi vine o zona de iarba, foarte abrupta, de vreo 2 km jumate, pe care o consider una din cele mai nasoale coborari de la noi din tara. De data asta parca nu m-a speriat asa tare, am facut un jogging relaxat pe acolo. La un moment dat am vazut pe cineva in fata mea, care tocmai ma depasise, cum face o tumba pe iarba , se rostogoleste si continua. M-am gandit.. Ba, cred ca asta nu se rostogolea de fericire ca alearga la inaltime :)) Mai trece ceva timp, aud un urlet in spate.. Concluzia e ca pe acolo nu are sens sa alergi prea tare, ca poti sa iti rupi capu' si nu merita. A durat destul de putin si am intrat in padure, mi s-a parut mult mai scurta portiunea asta fata de alti ani, poate si pentru ca de obicei terminam deshidratat, iar acum fiind racoare nu a fost cazul. Si zona de padure a durat putin.. Am ajuns rapid la ultimii 5km de plat. Aici intr-adevar am tras un pic sa pot aborda acesti km in alergare, fara pauza, mai ales ca e si o zona de urcare, de vreun km jumate cred. Panta mica, dar se simte. La un moment dat o vad pe Mariana Nenu venind tare din spatele meu, am lasat-o sa se duca, eu mi-am vazut de ritmul meu relaxat. Am mai alergat cu un concurent, Dan Matei, o bucata de drum, a fost bine pentru ca a fost mai putin plictisitor si deja eram un pic obosit, dar cu 2km inainte de finish s-a oprit sa astepte un prieten, asa ca am continuat pana la finish singur. Cand sa ajung la finish, vad ca prima cifra de la ceas era 4, ceea ce insemna ca sunt sub 5 ore, in schimb nu puteam vedea minutele. Secundele erau vizibile, erau undeva aproape de 50. M-am gandit, bai sa vezi ca e 4:59:50 si ratez sa vin sub 5 ore, am tras cat de tare am putut dar mai era mult, nu aveam cum sa fac doar 10 secunde.. Am facut vreo 18, dar din fericire timpul era de 4:55:50, asa ca timpul final a fost 4:56:08. Cu peste 30 de minute mai bine decat anul trecut, dar totusi pe locul 87, fata de 78. Ce e drept, ca procent am terminat mult mai bine, au fost peste 600 anul acesta, iar anul trecut undeva in jur de 350.<br /><br />Cum am terminat a inceput ploaia, m-am gandit ca o sa fie cam rau de cei care inca sunt pe traseu, mai ales de Stefan, care plecase doar in tricou.. Octavian terminase in 4:25, cu 2 minute mai bine decat anul trecut, in conditiile in care pe coborarea de pe Custura mi-a zis ca a mers, efectiv, pentru ca nu avea chef sa mai traga. David Toma a ajuns si el dupa 6 ore jumate, era un pic dezamagit, a avut niste crampe si nici vremea nu a fost prea buna, dar arata destul de bine, nu parea foarte rupt. Stefan in schimb a venit cu 10 minute inainte de timpul limita de 8 ore, era distrus, ne-a zis ca l-a prins grindina 2 ore jumate, dar din fericire nu a avut voie sa mearga fara geaca pe Custura, asa ca a imprumutat de la un concurent de la cursa mai scurta. Dupa premiere a fost si un mare party, a cantat o trupa, apoi lumea a dansat in continuare pe muzica, dar cum a fost exact nu pot sa stie decat cei care au fost acolo :) Cert e ca merita foarte mult atmosfera de aici, merita sa mergi si daca nu alergi, macar ca voluntar, pentru atmosfera. Si cam asta a fost si cursa de anul acesta, sper sa pot ajunge si cu alte ocazii si sa ma bucur de atmosfera de acolo.<br /><br />David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-17398377156472955152017-06-06T11:01:00.000-07:002017-06-06T11:20:34.259-07:00Triatlon fara asfalt la mareCe poate fi mai frumos decat sa mergi la mare, sa te relaxezi, sa inoti? Sa faci asta la un triatlon! :)) Cel putin asa m-am gandit cand am vazut concursul, triatlon la mare, si nu in Mamaia, la cocalari, ci chiar in 2 mai, o ocazie perfecta ca sa merg in Vama. Asa ca m-am inscris fara sa stau pe ganduri, profitand de ocazia de a imbina utilul cu placutul - sportul cu mersul in Vama. Ce nu stiam eu cand m-am inscris e ca urma sa am probleme cu spatele inainte de concurs. Asta era ceva complet neasteptat. Ma asteptam la muschi, la articulatii.. Dar in niciun caz nu la spate. De ce e asta nasol? Pentru ca pe langa faptul ca m-a deranjat pe perioada alergatului, drumul in sine a fost foarte greu. A trebuit sa merg cu trenul, deci trebuia sa car bicicleta, si pe langa asta rucsacii. Dar sa o iau cu inceputul.<br />
<br />
Ca sa ajungi in Vama (evident ca nu am vrut sa stau in 2 mai, ca acolo e plictiseala, si stiam ca ar fi urmat sa ajung in Vama oricand) trebuie sa mergi cu trenul pana in Mangalia, apoi sa ajungi cu microbuzul. Daca ai bicla, atunci trebuie sa pedalezi de acolo pana in Vama (10-12 km, putin, dar nu cand ai doi rucsaci cu tine). Intr-un rucsac aveam chestiile pentru campare - sac, saltea, cort, pompa, plus neoprenul, iar in celalalt haine si mancare. Poate ca ar fi fost o idee sa nu ma zgarcesc si sa vin fara mancare, sau sa fi cumparat din Mangalia, ca tot aveam bicla. Dar asa e cand nu vrei sa te comformezi preturilor din ce in ce mai mari din Vama.. Asa ca mi-am cumparat o gramada de mancare si am avut nevoie de 2 rucsaci. Posibil ca daca renuntam la mancare sa fi putut sa iau doar unul. Oricum, pana la gara a fost ok, mi-a luat tata bagajele, eu am pedalat pana acolo, ne-am intalnit si am luat trenul. In tren alta distractie. Nu ai voie sa iei bilet de bicicleta de la casa, pentru ca nu exista vagoane speciale, asa ca mi-am pus bicla in tren, pe hol, am gasit cumva o metoda sa nu incurce, si am dat 30 de lei pe bilet. Nici macar nu s-a obosit sa imi taie unul, de fapt, mi-a zis ca imi da imediat si s-a facut ca a uitat, asa ca a bagat in buzunar, ceea ce a fost ok din punctul meu de vedere, da' macar putea sa dea si nasu' mai ieftin :)). Pe peron in Constanta m-am intalnit cu o prietena care m-a ajutat sa ma urc in urmatorul tren, aparent fusesem in acelasi tren dar n-am stiut. De acolo pana in Mangalia am luat alt tren, pentru ca CFR-ul nu mai baga trenuri directe pana in Mangalia - o mare tampenie. Asa ca, evident, inca un bilet pentru bicla luat in tren, alti 15 lei. 45 de lei dati pe bicla pana acolo, si pe al doilea tren am stat si in picioare. Asa e daca vrei fita, sa mergi cu bicla, dai banu'. O bicla e aproximata la 15kg si in functie de distanta platesti un anumit tarif pe kg. Intre 201 si 300km e 2lei / kg, deci daca ar fi fost tren direct era doar 30 de lei, asa am dat 2 taxe. In fine, ajung in Mangalia, imi pun un rucsac in spate, unul in fata si incep sa pedalez. Nu prea mergea.. Ma striga un tip si ma intreaba daca nu vreau sa ma ajute cu bagajele. Initial l-am refuzat ca ma gandeam ca poate mi le fura, dar dupa m-am gandit ca merita riscul, ca era prea mare chinul sa pedalez cu 20 kg pe mine. Asa ca i-am dat bagajele, si omul s-a dovedit a fi de treaba si chiar mi le-a adus in Vama, desi statea in 2 mai. Ce sa mai.. m-a ajutat Dumnezeu, am ajuns acolo. Am mai stat la caterinca clasica de Vama pana pe la 2 noaptea si dupa m-am dus la cort (baiat responsabil, am zis sa nu ma culc tarziu, ca ma scol devreme, la 7:30). Intre timp si taxa pentru cort a devenit 20 de lei pe noapte, ce sa faci..<br />
<br />
Ma trezesc eu de dimineata un pic obosit dupa 5 ore juma' de somn, fac repede bagajul, ma imbrac ma pun pe bicla si da-i la pedale pana ina 2 mai. Ajung in zona de tranzit, imi las bicla ma schimb, ma vad si cu tipul care mi-a dus bagajele cu masina in ziua precedenta, imi pun 2 casti pe cap sa fiu sigur ca nu imi cade casca (asa cum a fost la Ironman). Din ceva motive imi era foarte sete ( si cred ca nu doar de la caldura :)) ) asa ca am cautat niste apa, am gasit la o tipa care a fost draguta si mi-a dat din apa ei, bidonul de la bicla il dadusem gata pe drum.. Usor, usor s-a apropiat ora de start, mi-am pus neoprenul, in care simteam ca ma sufoc, si am intrat in apa. La inceput senzatia de sufocare nu a disparut, mi-a luat un pic sa ma acomodez, inotam bras si incercam sa ma concentrez pe respiratie, in continuare simteam ca ma sufoc. La un moment dat m-am acomodat si de acolo inotul a mers foarte bine, am si depasit, m-am simtit ok, alternam bras cu craul, doar ca la craul faceam ce faceam si o luam cam stramb, asa ca nu ieseam prea castigat. Ies din apa dupa 32 de minute, un timp slab, dar nu ma interesa (in ultimii 60 din 325), si in timp ce alergam spre bicicleta imi dau jos si neoprenul, cum vazusem si eu in videoclipuri cu Ironmani (pana acum n-am mai folosit neoprenul la concursuri). M-a amuzat ca l-am vazut pe Mihai Baractaru, campionul nostru la IM, si pare ca si pe el l-a distrat ca imi dadeam neoprenul jos din alergare in conditiile in care eu eram in ultimii, pentru ca a zambit si a zis "hai, bravo, tot asa". Am ajuns la bicla, dau neoprenul jos, raman in slipi (care de fapt erau pantaloni de alergat), pun casca, tricoul, adidasii (niste adidasi de strada, nici macar nu m-am obosit sa imi iau adidasi pentru alergare, am pedalat cu ei si am alergat cu ei, doar venisem la misto, nu? ) si plec. Pare ca a mers bine tranzitia, am fost al 12-lea la general la tranzitie, ceea ce m-a surprins un pic, mie nu mi s-a parut ca m-am grabit asa tare. La bicla a fost nasol, fiind MTB si eu nefacand MTB, m-a cam rupt, simteam toate denivelarile in spate, asa ca nu m-am stresat, am mers super incet, ba chiar la un moment dat vedeam copii de 15 ani pedaland in ritmul meu, moment in care am decis sa bag un pic mai tare. Altfel, traseul foarte frumos, zona interesanta, o noutate pentru mine sa merg pe drum asa de denivelat. Tot ce imi doream era sa nu fac pana, nu ma rugam decat sa nu fac pana pentru ca daca faceam insemna ca trebuie sa merg cu bicla pana la finish - nu avea cine sa ma ia de acolo din camp, si ar fi fost groaznic. Evident, nu aveam camera de schimb, ca si asa nu stiam sa o fac, asa ca nu m-ar fi ajutat prea tare. Am terminat bicla cu o medie de vreo 19 la ora, nici nu stiu exact pentru ca nu mi-a mers ciclocomputerul, cred ca s-a stricat senzorul wireless, merge doar daca il loveste magnetul, si scoate un zgomot enervant, si nevrand sa ma stresez am zis ca il las asa, ca sa merg fara nicio grija de viteza sau alte alea. Oricum, chiar daca am avut un timp foarte slab, ceva gen locul 230 din 325, tot am ajuns un pic cu dureri de spate la tranzit. Am mancat ceva, am lasat bicla si am pornit in alergare. Tranzitul asta nu prea mi-a iesit, am stat mult la masa de hidratare, nu m-am mai stresat. Intru in alergare, era cam nasol cu nisipul ala, si dupa vreun km de alergare relaxata cu 6 pe mie il vad trecand pe langa mine pe Mihai Godeanu, gafaia destul de rau desi nu avea un pace foarte ridicat, si ceasul ii tot piuia ca avea pulsul foarte ridicat, dar parea ca nu il intereseaza si tragea in continuare. I-am zis si la final ca a tras cam tare :) Nici lui nu ii placea MTB-ul, asa ca si el era obosit. Dupa, aproape de km 3 - Vama Veche, de unde urma sa ne intoarcem, am vazut o tipa care gafaia ingrozitor, era rosie la fata, am depasit-o si m-am dus la masa de hidratare. Am stat fara stres, am baut apa, apoi o vad pe fata ca vine in urma gafaind la fel. I-am zis ca nu e bine sa gafaie asa ca inseamna ca e la limita cu pulsul (si stiu asta din experienta :)) ), dar n-a vrut sa ma asculte, mi-a zis ca ea asa e mereu, si a tras in continuare. M-a amuzat, asa ca am marit ritmul doar sa nu o las sa ma depaseasca, sa aiba si ea motivatie sa traga in continuare, o tot auzeam gafaind in spate. La un moment dat ne-a dat un baiat apa, si m-a distrat teribil sa o aud "da-mi si mie, dar repede!" in conditiile in care noi eram trecuti bine de primii 50% din concurenti. Am vrut sa o intreb daca trage la podium, dar am lasat-o asa.. Un pic amuzant, dar si trist, cum trag multi oameni pentru un timp irelevant, si poate sa li se faca rau sau sa se accidenteze. E ok sa tragi, dar nu tot timpul, si doar daca e un timp relevant, dar asa sa tragi maxim de tine si sa iesi pe locul 200+ din 300 nu are niciun sens, parerea mea. Avand in vedere ca intoarcerea spre 2 mai era mare parte pe sus, prin camp, si nu pe nisip, poate si de asta am crescut ritmul. Ah, da, de la km 2 la km 3 am vazut o gramada de nudisti care se uitau mirati la noi, a fost haios, la un moment dat m-a si intrebat cineva de ce alergam, i-am zis ca de placere si m-a felicitat. In fine.. ajung eu la finish, si tipa care gafaia rau la 10 secunde in spatele meu. Cumva, desi am alergat incet, dupa parerea mea, am avut cel mai bun timp fata de celelalte, am fost in primul sfert. Totul bine, frumos, spatele desigur ma durea cam rau, dar am stat un pic si mi-am mai revenit. Timp total vreo 2 ore 50, o medie de 5:40 pe alergare. Si asa, cireasa de pe tort, am iesit si pe 3 la categorie. Si chiar ma rugasem inainte ca daca Dumnezeu vrea sa mai fac sport, sa ies pe podium la categorie. Pare ca m-a ascultat.. :) Am avut parte si de un premiu frumos, o sticla de vin, care, in mod evident, nu a mai existat pe fata pamantului a doua zi. :))<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-uJGGXPmrbOc/WTbutl9gK1I/AAAAAAAABNc/vd0Sg-1eH4IoKDyULfHauQnIwt8WnZ3-QCLcB/s1600/18838510_1588808881131231_485671123_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="1280" height="300" src="https://3.bp.blogspot.com/-uJGGXPmrbOc/WTbutl9gK1I/AAAAAAAABNc/vd0Sg-1eH4IoKDyULfHauQnIwt8WnZ3-QCLcB/s400/18838510_1588808881131231_485671123_o.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
La plecare mi-a dus bagajul pe autocar un tip simpatic, cunoscut in Vama. Mi-a lasat mie bagajul mai usor, eu am pedalat cu el si ne-am intalnit in Mangalia. In tren, distractia clasica. De data asta primul avea chiar si locuri pentru bicla, ala pana in Constanta. Eram 4 biciclisti, toti venisem special pentru concurs, nasu' a fost baiat destept si mi-a luat 10 lei in loc de 15, si nu mi-a mai dat bilet. Am apreciat, am avut bani de un suc in plus. In urmatorul tren, fiind inter regio, si mai mult, fiind plin, nu s-a mai intamplat asta, si am primit bilet pentru bicla - alti 30 de lei. Deci in total 85 de lei dati pentru transportul biclei. Aia a fost.. din fericire, trenul fiind plin, si la un capat al lui fiind deja postati ceilalti biciclisti, eu am ajuns la celalalt, care se intampla sa fie la clasa 1, si am putut sa stau jos. Dupa ce am coborat din tren nu a mai fost asa haios, nu avea cine sa ma ia, asa ca m-am chinuit teribil cu 15 kg bicla si alte 20 de bagaje. Cea mai tare parte a fost de la metrou pana acasa, cand am reusit ceva ce nu credeam ca e posibil - sa pedalez cu ambii rucsaci, unul in spate, unul in fata. Ba chiar am si intrecut un biciclist, sunt curios ce a zis cand m-a vazut pedaland cu 25/ ora cu toate bagajele alea.<br />
<br />
Concluzia e ca trebuie neaparat sa merg la doctor, din pacate. Si orice mi-ar zice lumea, nu e de la Balaton. Mi-am dat seama ca aveam dureri de la inceputul anului, de cand faceam long run-uri de 40-60 km cu diferenta de nivel, ma durea pe stanga, eu am crezut ca era ceva muscular, la fund, dar acum realizez ca cel mai probabil pornea de la coloana. Poate ca e doar o accidentare usoara, dar pana una alta a trebuit sa anulez Ironmanul, care era in weekendul asta, si sa vad ce o mai fi in continuare..David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-75153707777134617332017-05-23T04:03:00.000-07:002017-05-23T06:42:16.907-07:00Ultrabalaton 2017 - un concurs care a decimat româniiUltrabalaton este unul dintre cele mai mari concursuri de alergare pe plat din Europa, cu o lungime de aproximativ 220km, avand ca timp limita 32 de ore. In anul de gratie 2017 s-au prezentat la start 10 romani si un moldovean, deci practic 11 romani (pe lista erau chiar 13 romani (12+1), dar nu au venit toti la start). Unul dintre ei am fost si eu, si ma gandeam ca am sanse bunicele sa termin, avand in vedere ca facusem 200 km in 24 de ore. Desigur, la un ultra niciodata nu poti face calcule de acest gen, pentru ca depinde foarte mult de zi, de cum te simti, de vreme, etc., dar asa teoretic ar fi rezultat ca se poate, nu era ceva imposibil avand in vedere pregatirea mea. Nici ceilalti nu erau slab pregatiti. Din 11 romani au fost si 2 fete - Mariana Nenu, care are record national pe 12 ore, si Mara Morosan, cu record national pe 6 ore si pe 24 (180 km), deci aveau motive sa creada ca pot termina cu bine aceasta proba. De altfel, unul dintre participanti, Florin Ionita, chiar castigase anul trecut. Nici ceilalti participanti nu o duceau prea rau cu pregatirea, Laurentiu Moga avea si el alergari lungi, maraton sub 3 ore, si tot asa. Dintre toti, avea sa termine un singur roman, Szell Andrei, care din cate am inteles nu era nici el la prima incercare, mai venise si in alti ani dar nu se incadrase in timp. Dar sa o luam cu inceputul..<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-7BFoYTw0WLY/WSP-O30rXdI/AAAAAAAABMg/lED9cPCNHe8HjFHyzinuYmlKz2xhF5F6ACLcB/s1600/18491668_1567187779960008_8462070891416940178_o%255B1%255D.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://4.bp.blogspot.com/-7BFoYTw0WLY/WSP-O30rXdI/AAAAAAAABMg/lED9cPCNHe8HjFHyzinuYmlKz2xhF5F6ACLcB/s400/18491668_1567187779960008_8462070891416940178_o%255B1%255D.jpg" width="400" /></a>Pana in saptamana de dinaintea probei nu mi-am facut griji legat de acest concurs, ma gandeam ca o sa fie distractiv sa alerg pe malul unui lac, fie si 220 km, sau macar o parte din ei, nu? Si chiar daca nu reuseam, oricum nu ma stresam foarte tare. Totusi, cu o saptamana inainte, am facut un semimaraton la care am tras prea tare, am vrut neaparat 1:30 pe semi, am zis ca e un examen pentru Balaton, si am ajuns la ambulanta. Probabil nu era necesar, mi-as fi revenit si singur, dar am facut un atac de panica, si de unde planul initial era, citez din mine, "sa plec cu 6-6'15" pe mie si sa incerc sa alerg fara pauze de mers pana mi se face rau", dupa ce am vazut ce inseamna cu adevarat sa iti fie rau planul s-a schimbat dramatical, urmand sa fie "sa ma intorc sanatos acasa indiferent daca asta inseamna sa abandonez". Cert e ca mi-e greu sa cred ca as mai putea avea altfel de abordare, mi-am dat seama ca nu merita distrugerea daca nu esti pregatit, asa ca decat sa imi fie rau mai bine o sa abandonez de fiecare data. Am schimbat si tactica, am zis ca merg 1 km la fiecare 8 alergati pe prima suta si 1 km la fiecare 6 alergati pe a doua suta, sau cel putin incerc. In saptamana de dinainte n-am mai alergat deloc, n-am mai facut efort, in schimb cu o seara inainte sa plec am dormit doar vreo 7 ore. Acum ar trebui sa fac o paranteza si sa spun despre biciclisti, ce e frumos la UB e ca e un concurs de echipa, fiecare alergator are dreptul sa isi ia un ciclist sa il ajute cu nutritia. Initial trebuia sa merg cu Victor Iliescu, dar din cauza unor probleme n-a mai putut sa vina cu mine. Evident, panica maxima, am dat anunt pe Facebook, pana la urma s-au oferit chiar mai multe persoane si am mers cu Bogdan Todea, care pe langa faptul ca ma intelegeam cu el a fost si primul care s-a oferit. Urma sa mergem cu Florin Ionita, care avea chiar 2 biciclisti. Cel cu care trebuia sa vina avea o problema la genunchi si a mai chemat un prieten, urmand sa porneasca amandoi cu el, iar in cazul in care primul nu mai poate continua sa ramana doar cu al doilea. De plecat, am plecat joi la 5 dupa amiaza. Drumul a fost destul de relaxant, in sensul ca am vorbit, am ras, dar noaptea am dormit destul de greu, mai ales ca nici nu prea sunt invatat sa dorm in masina. Am dormit cam 6 ore chinuite, intre 1 si 7 dimineata. Cand am ajuns la cazare, in Siofok, eram rupti toti. Am mai dormit si acolo inca vreo 5 ore, de la 9 la 2, aproximativ, apoi ne-am dus sa ne luam kiturile. Ce mi-a placut e ca fiecare alergator avea cate un tricou personalizat, dar in rest kitul nu continea mare lucru, aveam totusi o portie de paste si o sticla de vin. Am putut schimba si numele biciclistului, ne-am intalnit si cu Mara, am facut niste poze si cam atat. Am fost sa mancam ceva in oras (la unguri preturile sunt un pic mai scumpe decat la noi, dar nu mult, maxim 50% din ce am observat), am mai discutat despre cursa, moment in care am aflat ca anul trecut a terminat un singur roman, Florin, care a si castigat. Cursa se anunta a fi mai grea decat credeam.<br />
<br />
Seara am dormit destul de bine, avand in vedere ca ora de start era una criminala: 5 dimineata. Am reusit sa adorm in jur de ora 10, deci am dormit aproximativ 6 ore, ceea ce a fost destul de bine, as zice, dar totusi nu a fost suficient avand in vedere si celelalte zile. Am ajuns la start, am facut o poza cu romanii de acolo, atmosfera era una prietenoasa, toti erau entuziasmati. Biciclistii aveau startul mai tarziu, ca sa nu fie probleme chiar la inceput, n-am fi avut loc toti pe stradutele alea. Eu am vazut-o pe Mara, am intrebat-o daca nu vrea sa mearga cu mine cu 6'/km, mi-a zis ca da.. A plecat cu 5 pe mie. Cum s-a dat startul nici nu am mai vazut-o, era in fata tuturor fetelor. Favorita la fete, Maraz Zsuzsanna, era in spatele ei (desi urma sa castige cu sub 23 de ore), iar Mariana se tinea dupa ea. M-am gandit eu ca au inceput cam tare. Eu imi vad de cursa, dupa vreo 30 de minute ma gaseste si Bogdan si continui cu el. Ne-am inteles bine pe traseu, la fiecare pauza de mers imi pregatea dupa caz gel/ baton/ vitamine, iar la check pointuri la inceput il lasam pe el sa vada daca e ceva de luat, dar ulterior, cand eram obosit, mergeam eu sa ma alimentez de acolo. Pe la km 20 a inceput sa ma doara un pic soldul, m-am ofticat, dar am zis ca aia e, la ultra oricum te dor chestii, ignori, n-ai ce sa faci. Pana la km 40 cursa a fost super lejera, nu m-am stresat deloc. Dupa ce am intrat in ultra am inceput un pic sa resimt oboseala. Cursa era impartita in 11 "arogante" de tip 8+1 (8 alergat , 1 mers) apoi ar fi venit 14 "arogante" de tip 6+1, asa grosier. Teoretic ies 99 km pentru primele 11 calupuri, dar am facut cumva si am terminat dupa 100 sau chiar 101, am alergat un pic mai mult de 8 pe primele. Dupa primele 6 arogante am trimis mesaj acasa ca sunt la km 55. Eram practic la un sfert de cursa, dar ma simteam deja cam obosit. Putin dupa km 40 am ratat niste paste, am innebunit cand am auzit, dar am zis ca aia e, mergem asa, pe geluri. Poate era bine sa il rog pe Bogdan sa imi aduca el, desi erau greu de carat pe bicla.. Urmatoarele arogante au trecut din ce in ce mai greu, simteam nevoia de mancare solida. Pe la km 70 asa ne-am intalnit cu Mihai, biciclistul lui Florin, care ne-a dat o veste proasta: din cauza unor dureri de sold, Florin abandonase. Mai mult, Mara ajunsese la spital, dupa ce condusese cursa timp de 60 km. Cumva nu am fost tare surprins de Mara, dar mi-a parut foarte rau.. M-am gandit la Florin, uite, baiat destept, a vazut ca nu merge treaba si a abandonat acum cu damage mic, mai bine decat sa te chinui si sa abandonezi dupa 20 de ore si sa termini distrus(cam cum urma sa fac eu). M-a cam demoralizat ca a abanonat, dar ai era, continuam asa. Mihai a decis sa continue alaturi de noi, m-am simtit privilegiat sa am doi bicilisti, si le multumesc frumos pentru ca au stat alaturi de mine tot timpul. Inca ceva foarte important. Eu am crezut ca mergem asa, pe malul lacului, dar cursa are vreo 1800m diferenta de nivel, toata pe prima jumatate. Practic, dupa km 50, urcai si coborai tot timpul. Nu resimteai, panta era micuta, am alergat toate urcarile.. Dar se aduna in timp din pacate. La km 80 a venit o ciorba fara de care probabil abandonam de atunci, a intrat bine de tot. Pe la km 90 am intrat intr-o crama sa facem poze, pe acolo trecea traseul. Cand am iesit din crama, biciclistii mei credeau ca o sa ies tot pe acolo, dar nu, am iesit prin alta parte, m-am panicat un pic, am intrebat un concurent daca ne mai intoarcem la crama, a inceput sa rada, a zis ca nu, dar probabil o sa se prinda ei la un moment dat. Ceea ce s-a si intamplat, eu deja ma apucasem sa ii sun la telefon. Treaba mergea bine, asta era ultima din cele 11 arogante tip 8+1. urmau cele de 6+1, ceea ce ma relaxa oarecum, pentru ca incepuse sa mi se para greu sa alerg cate 8 km, trecea timpul din ce in ce mai greu si profitam de fiecare check intalnit ca sa ma opresc, eventual ma si opream inca o data la baie ca sa mai segmentez. Cu toate astea, arogantele urmatoare nu au fost mai usoare, in mod ciudat incepuse sa mi se para greu sa fac chiar si aia 6km, mi se parea ca dura la fel de mult ca aia 8. Ce nu intelegeam eu era, ori scazusem pace-ul ori trecea timpul mai greu de la oboseala? Ambele erau adevarate, daca la inceput viteza pe bordul bicicletei nu arata sub 9 la ora cand alergam, ba chiar aveam si 10 (deci 6 pe mie sau si mai bine), deja ajunsesem sa nu mai arate niciodata peste 9 si ceva, dar arata frecvent chiar si sub, deci coborasem spre 6:30-7 pe mie. Dadusem si mesaj acasa ca sunt la km 100 intre timp, trecusera 11 ore 30 pe primii 100km, deci practic timpul meu de la s24 pe distanta aia in conditiile in care aici fusese diferenta de nivel, caldura mai mare si vant din fata. Insemna ori ca sunt eu mai bun, ori ca am tras prea tare. Nici acum nu stiu ce sa cred. Probabil un pic din ambele.<br />
<br />
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-tBIL8mgPx1w/WSQOSoLXD1I/AAAAAAAABMw/ayIfEXecC7g_eu-VqGL46OOIx_5-HyOSgCLcB/s1600/18519651_1914166648801766_2644075468082999023_n%255B1%255D.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="300" src="https://3.bp.blogspot.com/-tBIL8mgPx1w/WSQOSoLXD1I/AAAAAAAABMw/ayIfEXecC7g_eu-VqGL46OOIx_5-HyOSgCLcB/s400/18519651_1914166648801766_2644075468082999023_n%255B1%255D.jpg" width="400" /></a><br />
<br />
Descriere poza: 6 la start, 0 la finish<br />
<br />
In jur de km 100 l-am depasit pe Aris, un alt roman din cursa, care parea destul de obosit, m-am mirat totusi ca a pornit asa tare, avand in vedere ca era in fata mea pe prima suta, dar la cum arata m-am gandit ca probabil nici el nu va termina. Deja se imputinau romanii, cei la care ma mai gandeam erau Mariana, care incepuse prea tare, si Moga, care si el ar fi putut termina. Pe ceilalti nu prea ii stiam. Una din greselile mele e ca am tot comparat cursa cu S24, desi nu avea absolut nicio treaba, si stiam asta, am incercat sa merg la fel ca acolo in conditii mai grele. Deja incepeam sa numar calupurile descrescator, de la 14 in jos. Ultimii 20 km nici nu contau, ma gandeam ca la rigoare ii pot face si mers. Imi tot calculam cat timp imi mai trebuie, planul initial era ca fac 11 ore pe prima suta, 14 ore pe a doua ca o sa fiu obosit, si 4 pe ultimii 20 km, in mers. Pe prima suta deja nu facusem 11 ore, facusem peste, dar media totusi se apropia de 9/ ora, in schimb, desi ma gandeam ca e un calcul super pesimist ca voi avea de la aproape 9 la ora o medie de 7 la ora pe ultima suta, s-a adeverit. Nici macar nu imi mai iesea 6/1, ajunsesem la 5.5/1.5. Dupa al 3-lea maraton au venit niste paste, au intrat bine, dar apoi a venit noaptea. Mai ramasesera 11 calupuri de facut. Primul din astea a mers binisor, dar incepeam sa ma simt ciudat. Desi ma simteam ok ca si efort, puteam sa alerg, mi se parea ca nu stiu ce caut pe acolo, ce e cu mine exact. Termin si calupul ala, inca 10 arogante (70km) pana la 200, deci in jur de 50-55 km de alergat, daca mentineam un ritm de 5.5/1.5 sau chiar 5/2, si tot puteam termina in timp. Nu parea asa mult ca distanta de alergat.. Urmatorul calup devenise deja enervant, timpul trecea cu incetinitorul, intrebam destul de des cat am alergat, dar totusi a trecut si asta. Pana acum nu zisesem niciodata biciclistilor cum ma simt, nu voiam sa ii demoralizez, ei erau destul de entuziasmati, traseul trecea prin fata cazarii noastre, la km 205 era cazarea, Bogdan deja planuia sa alerge cu mine ultimii 15km.. Am zis ok, dau asa. Mai aveam 2 maratoane cu totul, era km 136, am mai mers pana la 138 aproximativ sau chiar mai mult (alergarea cred ca o terminasem in jur de 137). Si pentru biciclisti e greu, trebuie sa mergi cu viteza mica si sa stai toate orele alea in sa, e destul de neplacut, nu e chiar o distractie, unde mai pui ca Bogdan a si carat bartai rucsacul, in care aveam o groaza de chestii inutile, 3-4 tricouri de schimb, desi am folosit doar un tricou, ala de pe mine (de la Compressport), o singura pereche de sosete, dar aveam 2 de schimb, etc. Plus nutritia - geluri, batoane, praf pentru izotonic, supradyn, shoturi de magneziu, calciu, etc. Hai ca nu mai era mult. Inca 9 bucati, 45 km de alergat. Dupa alergarea asta ramanea sub un maraton de alergat, restul mers. Putin! Incep sa alerg increzator, deja se facuse noapte noapte, aveam frontala, nu mai vedeam nimic fara lumini, bantul incepuse sa bata destul de tare si din pacate aducea a ploaie. Alerg eu ce alerg, stiam ca timpul se dilata grav, dar ma gandeam ok, poate am alergat spre un km, special am asteptat destul de mult pana sa il intreb pe Bogdan deja clasica "cat e bordul?". Cand il intreb, rezultatul a fost incredibil. Alergasem exact 400m. Am zis ca o iau razna. 400m? Durerea oricum nu ma mai deranja asa tare, ma durea uniform tot ce era de la brau in jos, cu o exceptie ce e drept, glezna stanga, care ma durea destul de tare. Dupa l-am tot intrebat din maxim 500m in 500m. Am zis "ba.. in ritmul asta nu se poate". Pur si simplu desi ma simteam ok aveam o stare ciudata, nu pot sa o explic prea bine, imi simteam mintea goala, probabil de la oboseala. Am zis ca vad cum merge mersul, merg mai mult si in functie de asta le zic biciclistilor ce fac. Cand am inceput mersul, parca nici ala nu mai mergea! Daca la inceput mergeam cu 7/ora, apoi in general cam 6/ora, acum nu mai tineam nici 6. Le-am zis baietilor ca nu stiu ce sa fac, ca ma gandesc serios sa renunt ca nu sunt ok. Am mai mers un pic, dupa simteam ca vreau sa stau jos ca nu mai am chef de mers. Stiam ca asta inseamna sfarsitul cursei, dupa ce am stat jos 5 minute nu mai puteam nici sa merg. Am mers pana la urmatorul checkpoint ca sa anunt ca abandonez (km 148), de unde l-am sunat si pe Tudor, biciclistul lui Florin (cel cu care trebuia sa vina initial), care a venit sa ne ia de acolo. Pana sa vina, a fost un voluntar amabil si m-a lasat sa astept la el in masina, altfel innebuneam de frig. Oricum organizarea a fost impecabila, desi nu imi convine sa recunosc, mult mai buna decat la orice concurs la care am fost in Romania. Marcaje ca pentru prosti, circulatia oprita cand treceam noi, mancare si bautura din belsug, aveau chiar si geluri (!!) la punctele de alimtentare. Pe drumul de intoarcere a inceput si sa ploua, bine ca nu ne-a prins si ploaia ca era grav de tot.<br />
<br />
Si cam asta a fost cursa mea. Conditiile au fost grele, dar asta nu inseamna ca eu n-am fost slab. Am fost slab, am crezut ca pot sa duc o cursa pe care nu am putut sa o duc, m-am mai calmat si cu alergarea ultra.. Pur si simplu nu am avut pregatirea necesara pentru asa ceva, si din pacate in Romania nu prea e incurajat acest fenomen, cel de ultra pe sosea, nici macar nu avem curse. Avem doar S24h, concurs oficial pe sosea, si a fost organizat si un concurs pe pista de 6 ore, dar in rest nu prea avem ultra de sosea. Organizeaza Aris acum ceva interesant, vreo 100 km, Ultransilvania ii zice, dar din pacate nu am cum sa ajung. Imi pare bine totusi ca de acum o sa fiu mai reticent cand vine vorba de curse si le voi aborda cu mai multa seriozitate, si nici nu o sa ma mai deranjeze faptul ca abandonez sau nu. Oricum nu obtineam niciun premiu, deci pana la urma era mai mult o realizare personala. Era frumos sa fim mai multi romani care terminau, dar momentan asta e nivelul in Romania. Foarte putini ar putea termina cursa in conditiile de anul asta (vant din fata mereu, relativ cald ziua, ploaie noaptea). Cu toate astea, rata de terminare a fost mare, 44%, deci ungurii s-au descurcat, asta inseamna doar ca eu sunt slab, nu pot da vina pe conditii. Poate ca daca Dumnezeu ma ajuta si ma tine sanatos si mai particip si alta data, o sa fiu mai pregatit si o sa termin. Cel putin mi-am revizuit nivelul - un amator slab spre mediu pe alergari scurte, mediu pe alergari lungi. Nimic mai mult.<br />
<br />
Legat de ceilalti romani, Mariana din pacate a avut si ea parte de ambulanta dar nu ceva grav, hipotermie din ce am inteles, dar a fost mai mult ceva preventiv. Laurentiu Moga, care parea ca sta foarte bine, a fost si el lovit de vreme, dar si de epuizare, si a abandonat la km 170. Ceilalti romani au abandonat si ei pe unde au apucat. Eugeniu Dedov, din Moldova, a acuzat niste dureri, dar si faptul ca nu s-a putut trezi la timp si a luat startul cu o ora mai tarziu. Asta mi s-a parut cea mai tare faza :)) Un alt roman simpatic, Ioan Alexandru, pe care l-am depasit pe la km 40 parca, a abandonat si el din cauza genunchilor. Singurul care a terminat, Szell Andrei, probabil ca a fost cel mai constant dintre toti, fiind in spatele meu cand eu am renuntat, si a terminat in aproape 30 de ore. Primul concurent, ca idee, un englez cu 261km in 24 de ore, a terminat in 18:30, record de cursa din ce am inteles, o medie de 5'09"pe km, inacceptabil adica, viteza de extraterestru (unora le trebuie ani ca sa scoata viteza aia pe maraton, asa ca idee). Prima tipa a fost, evident, Zsuzsanna, cu un timp extraordinar, 22 de ore si ceva. Sper ca la anul care vine sa fie cel putin tot atatia romani, si mai multi la finish, si in cazul in care mai particip sa fiu mai pregatit si eventual sa si termin. :)<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-TNf-ZorJTHE/WSQ8G12sMoI/AAAAAAAABNA/VNVuFd0cvoM-_JxjRpWXwmPvpOXH0EuWgCLcB/s1600/18618367_1569222319756554_1795558507_o%255B1%255D.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://1.bp.blogspot.com/-TNf-ZorJTHE/WSQ8G12sMoI/AAAAAAAABNA/VNVuFd0cvoM-_JxjRpWXwmPvpOXH0EuWgCLcB/s320/18618367_1569222319756554_1795558507_o%255B1%255D.jpg" width="320" /></a></div>
<br /> Dupa finish, privind lacul.<br /><br />
P.S.: a doua zi dupa concurs nici nu mai puteam sa merg. Ma durea glezna stanga si soldul drept (inca ma dor, la 3 zile dupa concurs), dar la modul ca nici nu puteam sa merg, ca sa urc scarile aveam nevoie sa ma tin de balustrada cu ambele maini. Asta inseamna sa iti dai distrugere :))David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-24118913920281738222017-05-15T08:40:00.001-07:002017-05-15T08:45:15.006-07:00Semimaraton Bucuresti 2017 - un PB, un cosmarNu sunt un alergator bun, eu cel putin asta consider. Ce e drept, am multa ambitie si rezolv multe curse alergand cu creierul, nu neaparat datorita antrenamentului sau a formei fizice bune. Nu imi plac cursele de viteza, mi se pare ca e mult mai greu sa alergi intr-o proba de 10km decat intr-o proba de 21km, si mai usor la 21km decat la 42km. De asta nici nu particip niciodata la curse pe plat mai scurte de maraton, am alergat o data pe stadion un 10km in jur de 41 minute si a fost ingrozitor. Cu cat distanta e mai scurta, cu atat o sa ai pulsul mai mare. De data asta, sansa mea sa ajung la semi a fost ca am primit o inscriere moca de la un student care nu voia sa alerge (mersi domnu' Andreiev). Toata saptamana am avut emotii pentru cursa. Am facut chiar si un antrenament taricel cu bucati, 10 bucati de 1200m, nu mi-am luat ceas, dar sigur le-am facut in jur de 4'00"pe toate. M-a ajutat clar, dar nu a fost suficient. In general alerg si la ritm de 4'00", dar distante scurte, maxim 6-7 km.<br />
<br />
Pentru semi mi-am propus 1 ora 30. Suna bine, inseamna un pace de 4'15" aproximativ. Pacerii si-au propus un ritm de 4'14", deci 1:29:18. Auzisem ca se pleaca la rupere, cu 4'00", au fost suficiente zvonuri cat sa ma sperie, dar mi-am zis ca nu se poate sa nu scot si eu 1:30. Am avut cel mai bun timp pe semi 1:35, dar in timpul unui maraton, si tot mi-a fost destul de greu, avand in vedere ca urmatorul semi l-am facut in 1:47, deci m-am taiat destul de rau. Dar m-am gandit ca daca am putut tine un semi cu 1:35 in cadrul unui maraton, daca trag un pic mai tare de mine sigur pot 1:30 pe semi. De altfel, avand in vedere ca aveam 4'06"pe 10km dar in conditii grele, de iarna (erau 2-3 grade cand am dat verificarea), am zis ca merge un 4'15" acum. Nu pot spune ca am pregatit cursa, doar la modul ca am luat kitul si cam atat, in saptamana respectiva am bagat bucatile alea, am pedalat vreo 100km cu medie mare, tura efectiva avea 80 km si am avut medie de 36 (probabil n-a fost o idee buna), iar in noaptea de dinainte am dormit 6 ore. Mi-am pregatit frumos echipamentul, m-am dus la maieu si pantaloni scurti, ca elitele, mi-am luat 2 geluri la mine, unul urma sa il iau la start, un gel cu cofeina de la Gold Nutrition, pe care nu il folosesc de obicei, dar am luat la ultimele maratoane de plat si m-a ajutat, iar celalalt un gel de la Isostar, de care folosesc de obicei (nu fac reclama nimanui, altfel nu incercam mai multe tipuri de geluri :) ).. Nu am vrut sa imi iau nici telefonul la mine ca sa fiu cat mai light, de altfel nici n-am vrut sa imi iau bagaj la mine, ca am zis ca poate il pierd aia acolo si nu are sens. Urma sa ma vad cu Godza la start, el voia sa se tina dupa pacerii de 1:40 iar eu dupa cei de 1:30.<br />
<br />
A venit si ziua concursului, m-am intalnit cu multi prieteni la start, atmosfera era una frumoasa, parca uitasem un pic de griji. L-am gasit si pe Godza in primele randuri (mai bine zis el m-a gasit pe mine), am luat gelul de la Gold Nutrition.. Incepusem deja sa fiu un pic in priza. Am vazut si pacerii de 1:30, aveau niste baloane rosii, care nu stiu de ce m-au facut sa ma gandesc la pericol, zona rosie pentru inima. Mi-am pus ochelarii de soare si am asteptat startul. Vremea era destul de calduroasa dar totusi suportabila. A inceput startul, si contrar a ceea ce ma asteptam nu s-a plecat tare, am plecat cu 4'12" sau asa ceva, si chiar mi se parea destul de lejer de tinut. Ca sa fii pacer la 1:30 trebuie sa ai macar 1:20 pe semi, deci pentru ei era o distractie, ne dadeau ei apa din posturi, s-au organizat destul de bine, vorbeau intre ei.. Pentru noi, cei care trageam in spatele lor, nu era chiar asa de amuzant. Initial am stat chiar in spatele lor la 10 centimetri, imi dadeau cu baloanele in cap din cand in cand, apoi l-am vazut pe Mugur Fratila un pic in fata, il vazusem si la start si a zis ca si el vrea tot 1:30. Ce m-a socat e ca desi dupa 2 km aveam putin peste 8 minute (8:26 sau asa ceva) in fata noastra era o gramada de lume, nici macar nu puteai sa vezi unde se termina coloana, s-a alergat foarte tare, au venit oameni foarte bine pregatiti. La km 5 sau 6 s-a ajuns din nou la start (nu prea am retinut traseul pentru ca eram extrem de concentrat, am fost tot timpul concentrat la maxim, n-am scos aproape niciun sunet, doar cand voiam apa, atat). Pana acolo mi s-a parut ok, chiar ma gandeam ca a trecut cam un sfert, eram pe la minutul 23-24, si ma gandeam ca merge bine treaba. Usor, usor a venit si km 7, deci prima treime, aveam sub 30 de minute pe 7 km, deci eram clar in timp sub 1:30. Momentan eram chiar in fata pacerilor. La fiecare check luam o sticla de apa, beam o gura si restul aruncam pe mine. Urmatorii 2km au trecut relativ bine, ma gandeam ca incet incet ma apropii de jumatatea cursei. Dupa km 9, aproape de km 10, am auzit din spate ca a spus cineva ca ar fi momentul sa bagam un gel, ceea ce am si facut, am bagat gelul si mi-am mai revenit, incepuse sa mi se para greu de sustinut ritmul, dar m-am gandit ca mai pot tine macar pana la km 15. Deja stiam drumul din alti ani de la maraton, mergeam spre stadionul national, sa dam tura clasica de stadion pe exterior. Asta ma face sa imi amintesc ca a fost nebunie pe traseu, tobe muzica, dar nu am bagat in seama pe nimeni, eram in lumea mea concentrat 100%, ziceau organizatorii sa ne uitam care ne place din standurile respective cel mai mult, dar nu am retinut niciunul, mai mult m-au enervat ca era prea mare galagie si nu ma puteam concentra. Pe la km 9-10 l-am vazut si pe Florin Simion care m-a si depasit, ne apropiam de stadion. Tura de stadion incepea pe la km 11 si ceva si se termina pe la 13, era un pic mai lunga fata de ceea ce imi aminteam. Am dat si tura de stadion tot in fata pacerilor, dar deja stiam ca o sa imi fie din ce in ce mai greu sa ma tin dupa ei. La km 13 cred ca deja erau la 1-2 metri in spatele meu. Am ajuns si la km 14, intre timp din cealalta parte erau destui care ma salutau, ma incurajau, la ei era o veselie, ca aveau 10km facuti intr-o ora, parea ca sarbatoresc ceva, fata de noi care nu vorbeam niciunul. La un moment dat si-au comparat pulsul pacerii, aveau un puls extraordinar de mic pentru viteza aia, in jur de 150 (parca 147 si 155 au zis), la care unul din cei care tragea cu ei le-a zis ca nu poate sa le spuna cat are. Intr-un final le-a zis o cifra de genul 188, s-au speriat baietii, dar m-am gandit ca cel mai probabil si eu sunt tot pe acolo, si abia era km 14, deci multi au tras incredibil. Urmatorii 2-3 km am tot incercat sa ma tin de ei, stiind ca sunt ultimele eforturi si ca nu o sa reusesc sa termin cu ei. Oricum, deja spliturile lor erau din ce in ce mai scazute, ajunsesera la 4'09", 4'08", cifre din astea, si ca idee din ce m-am uitat la Tudor Sofron, a terminat in 1:28:50, deci cu vreo 4 secunde mai bine, pe km, decat ar fi fost pentru 1:30. Cred ca ultima oara cand am fost chiar langa ei a fost la Unirii, undeva in jur de km 17. Deja de acolo a inceput sa devina greu rau. Stiam ca nu ma mai pot tine dupa paceri. Mi-a tot zis Tudor sa stau langa ei, dar nu mai puteam, chiar nu se mai putea. Stiam si ca ei o sa termine sub 1:30, iar eu eram ok si cu 1:30, chiar si cu 1:31 asa la limita. Incepusem sa calculez, daca eu pierd 20 de secunde pe km fata de ei si ei termina in 1:30,inseamna ca eu termin in 1:31:20, deci inca e bine. Dar daca scad mai mult? Am scazut un pic ritmul pentru ca deja imi era rau, incepuse sa imi trozneasca si umarul, nu stiu de ce, imi troznea aproape la fiecare micare, imi aminteam de Mara Morosan la alergarea de 6 ore. Pe masura ce treceau secundele ma dureau umerii din ce in ce mai rau. La un moment dat am vazut ca am ajuns la km 18, si desi imi tot ziceam ca e ca de acasa pana la Poli, chiar mai putin, nu mai gaseam niciun pic de motivatie sa mi se para putin, mi se parea ingrozitor inca 3 km, imi venea sa ma opresc acolo si sa merg. Am continuat sa alerg, incepuse lumea sa ma mai depaseasca, asa cate 1, cate 1, tot asteptam sa ajungem la Eroilor sa intoarcem, am vazut voluntari de la Crucea Rosie pe stanga, e tot ce mai stiu din portiunea aia de drum.. Am ajuns la Eroilor, am intors cu mai multe persoane pe pod, mi-a fost greu sa intorc, dar sa innebunesc, nu alta, mai erau inca 2 km si timpul nu mai trecea. Am strigat la o voluntara din post "sticlaa"mi-a dat o sticla, am turnat jumate pe cap, am si baut un pic.. Tin minte ca la unul din checkuri, parca la eroilor, mi-a dat cineva o sticla nedesfacuta, ce m-am mai ofticat dupa ce am incercat sa beau cu capacul pus.. Deja mai era un pic, mi se parea ca alerg extrem de incet, dar probabil nu era asa. Nici nu tin minte daca am mai vazut borna de 20km, deja eram zombie si tot ce stiam e ca trebuie sa mai trag un pic sa termin. Deja devenise insuportabil, ma durea umarul drept la fiecare miscare dar il ignoram, pur si simplu nu mai suportam sa alerg, eu aveam senzatia ca facem dreapta de la Izvor la Constitutiei, dar nu, am mers inainte, nu se mai termina odata.. Inca un pic, am facut dreapta prin alta parte, si credeam ca vad poarta de finish, dar nu, nu era acolo, mai era de facut inca o data la stanga!! Oribil.. am bagat un sprint ca sa scap mai repede sa ajung la virajul la stanga, am incetinit un pic, apoi am facut stanga si am vazut poarta. Era asa departe.. cel putin 400 de metri, ingrozitor. Am incercat sa trag un ultim sprint pana acolo, m-am rupt la jumate si am terminat distrus.<br />
<br />
Ultimul lucru pe care l-am mai constientizat foarte bine e poarta, am vazut 1:30, nici n-am retinut secundele, dar stiam ca am facut 1:30, atata ca nu imi mai pasa absolut deloc. Eram distrus! Dupa, voluntarii tot incercau sa ma faca sa stau pe loc, sa le dau chipul inapoi. Le-am explicat de 2-3 ori cum am putut, ba baieti nu pot sa stau, daca stau mor, promit ca vin eu cu chipul la voi. Se tot uitau la mine asa ca am incercat sa alerg usor in zona de finish, in cerc, pentru ca nu aveam loc. Tot voiam sa ma opresc si nu se putea, cand incercam sa nu mai alerg simteam ca lesin, am incercat sa ma pun pe jos sau sa ma opresc un pic si nimic, nu se putea. Nu stiam ce sa mai fac, nu imi reveneam, era groaznic. M-a intrebat un voluntar daca imi e rau, probabil nu aratam prea bine,nici macar nu puteam sa ajung la masa cu nutritie/ hidratare, erau sute de oameni acolo, o imbulzeala incredibila, n-am putut sa ajung sa beau ceva, mi-ar fi prins bine.. I-am zis ca da, mi-e cam rau, si m-a dus la SMURD. Acolo baietii m-au intrebat cum ma simt, le-am zis ca sunt ok dar as vrea sa ma intind un pic. Nu eram ok, iar faptul ca m-am intins nu cred ca a ajutat, plus ca in ambulanta era si mai rau, era ingrozitor de cald.. Mi-au dat niste apa apoi mi-au pus o masca de oxigen, n-am nicio idee la ce ajuta, nu am simtit vreun efect sau ca respir mai bine. M-am intins pe spate si am inchis ochii, incercand sa ma calmez. Intre timp doctorii cred ca mi-au pus niste senzori de EKG, stiu doar ca m-am trezit cu ei pe mine, nici nu am realizat bine ca erau acolo. Principala problema era ca aveam niste furnicaturi in maini si ma simteam cam ametit, simteam ca am pulsul foarte mare. In momentul ala m-am si panicat foarte rau. I-am si auzit, de altfel, pe paramedici, ca discutau intre ei si au zis ceva de "atac de panica" si de "deshidratare". Ce e drept, nu e prima oara cand am astfel de probleme.. M-au intrebat daca alerg la vreun club, ca am terminat bine, daca iau pastile, daca am vreo problema medicala.. Cea mai mare problema a fost ca in momentele alea am crezut ca o sa mor. Mi-au trecut atatea prin cap incat nu pot sa le spun aici pe toate. Ma gandeam ca aia e, o viata avem si pana la urma toti murim, dar ma gandeam ca am facut multe greseli in viata asta si as mai vrea niste timp sa mai repar din ele, sa devin mai bun.. Deja cred ca e de la sine inteles ca ma rugasem toata cursa sa termin cu bine, dar acum deja ma rugam sa nu mor. Chiar asa, sa nu mor, pentru ca mai am multe de facut. Acuma nu stiu daca era chiar asa, pentru ca totusi cursa se terminase de ceva timp, dar m-am vazut in ambulanta, nu am mai fost niciodata acolo, si mi s-a parut groaznic.. Ma gandeam ce prostie e sa mori la un semimaraton. Chiar asa, am facut atatea curse, si sa mor la un semi.. Dupa m-am gandit la ai mei, ca o sa fie traumatizati, la toti prietenii ca o sa ramana toti socati.. Ce sens avea sa trag asa de mine ca sa mor? O sa spuna lumea "a scos 1:30 da dupa a murit". Ce sa mai a fost oribil.. Ma gandeam ca daca imi revin nu o sa mai alerg niciodata, anulez toate cursele si ma las complet. La un moment dat am simtit ca am inima in gat, tot simteam ca ma apasa ceva, ma gandeam ca uite ce ma apasa, ma doare si pe gat si la piept.. E clar. E pulsul mare, mor. Simteam asa o caldura.. Eram cu ochii in tavan, nu ma uitam deloc la mine. Pun mana la gat, si imi zice un medic "vezi ca aia e medalia de finisher". In momentul ala m-am calmat.. Ceea ce credeam eu ca e inima care ma apasa era medalia de finisher :)) Si mai mult, ce simteam pe piept erau senzorii EKG.. am inceput sa imi revin incet, incet, si sa admir "peisajul". Era o viata de care nu stiam pana atunci. Viata celor care au parte de finish in ambulanta. Auzisem ca mai aveau o pacienta in alta ambulanta, o femeie de 77 de ani. Cred ca inca eram intins in pat cand m-a vazut Cirpian Ioan, cu care am fost si la Ironman, si m-a intrebat ce am patit, daca stiu vreun numar de telefon, ceva. Eu eram inca speriat, nu aveam nici telefonul la mine.. Mi-a luat un pic sa imi amintesc nr de telefon al mamei, dar am reusit, iar Cirpian s-a dus sa o sune. Intre timp, a venit un alt pacient. M-au luat paramedicii, mi-au zis ca eu mi-am revenit, sa ma pun pe scaun, ca vine altcineva. Venise un tip trecut de 40 de ani, sufla saracul din buze, parea ca nu poate respira bine.. I-am auzit la un moment dat pe medici ca au zis "tensiunea s-a redresat. Nu mai e 5, e 9". M-am speriat, omul era foarte aproape de moarte, probabil mult mai aproape decat credeam eu ca sunt.. Le-a dat telefonul, le-a zis sa o sune pe sotia lui sa vina la el, dupa s-a mai gandit cateva secunde si a zis "de fapt lasa.. spune-i sa plece cu ceilalti". Nu parea foarte constient nici el de ceea ce zicea. A venit intre timp Ciprian si am plecat cu el din ambulanta.Clar ii raman dator ca a stat cu mine si a dat de ai mei, care intre timp plecasera sa ma ia. Inca eram ametit, mi se parea ca norii se vad HD, ma ameteau.. Imi cam revenisem. Am reusit sa mananc ceva, apoi am plecat cu Ciprian spre metrou. Nu putea sa ma ia nimeni de acolo, deoarece era traficul restrictionat, tot la metrou trebuia sa ajung. Am ajuns la metrou deja bine, am mers o statie pana la Eroilor, de unde m-au preluat ai mei pana acasa.<br />
<br />
Am fost suparat pe mine toata ziua. De ce trebuia sa trag asa tare? A aparut clasamentul, si desi ca pozitie relativa stau bine, primii 3.7% aproximativ, iar daca elimin concurentii din Africa ar fi probabil chiar primii 3%, dar per total locul nu era cine stie ce, 110.. Am tras practic ca un disperat ca sa fiu pe locul 110. Bine, nu am tras pentru loc, am tras pentru ambitia mea personala, pentru timp, dar nu cred ca a meritat.. M-a cam dat peste cap, cred ca voi aborda mult mai calm urmatoarele evenimente, momentan mi s-a cam luat, o sa treaca ceva pana sa imi revin.. Zicea cineva ca Dumnezeu iti da dar nu iti baga in traista, m-a ajutat intr-adevar, dar am fortat inadmisibil si fara o baza serioasa. Si culmea ca nu sunt singurul! Am auzit de oameni cu puls mediu 180 pe semimaraton, ceea ce sincer mie mi se pare inadmisibil, si ma face sa ma gandesc ca eu probabil am avut peste. Culmea ca nu am probleme cu inima, am facut multe controale si stau chiar foarte bine, am puls 50-60 cand dorm.. Dar pare ca pur si simplu ori nu e de mine viteza aia, ori nu ma antrenez eu cum trebuie. In 3 ani jumate am castigat fix 18 minute pe semimaraton. A meritat? Nu prea cred..David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-33353819789783489132017-05-07T13:18:00.001-07:002017-05-07T13:18:18.366-07:00Ecomarathon 2017 - Un nou PBEcomarathon e un concurs special: vine toata lumea sa traga maxim, sa scoata ce are mai bun. In functie de cat scoti la eco poti sa stii cam pe unde te situezi raportat la lumea alergarii montane din Romania. Anul acesta am venit pornit sa trag de mine cat de tare pot, sa scot mai bine decat anul trecut (4:52). Mai mult, de data asta am venit insotit de ai mei, a alergat si sora mea, dar si tatal meu la proba de 14 km. Pe sor'mea am inscris-o cu forta aproape, deoarece erau sanse maxime sa fie foarte putine fete la categoria ei si deci, sa ia podium (ceea ce s-a si intamplat). Am venit si cu colegul meu cu care am alergat spre mare anul trecut, Godza Mihai. Ca si mine, si el era dispus sa traga maxim, dar avea ca obiectiv sub 6 ore. Fiecare avea obiective diferite, dar un lucru era cert: toata lumea urma sa traga cat poate.<br />
<br />
Ne-am cazat in Bran, destul de aproape de start, as zice, avand in vedere ca anul trecut am nimerit si mai prost. Vremea a fost oribila cu o zi inainte de concurs si ma asteptam la ce era mai rau, dar a fost o zi excelenta pentru alergare, racoare, dar nu a plouat, doar un pic de noroi, dar nu cred ca a influentat asa de tare. O sa trec direct la ziua cursei ca sa nu o mai lungesc. Nu mi-am mai citit articolele din ceilalti ani, si nici nu m-am mai utiat pe harta, convins fiind ca stiu deja traseul, dar bucla 2 m-a luat prin surprindere, dupa cum o sa vedeti. Ajungem noi la start, ma pun cat de cat in fata langa Octavian, dar totusi tot prea in spate fata de cum trebuia sa plec, mai ales ca erau o gramada care nu aveau ce cauta in primele randuri. Serios ca nu inteleg ambitia asta, daca stii ca urmeaza sa scoti 5 ore sau peste, de ce te duci in primul rand ca sa ii incurci pe ceilalti? In fine, fiecare cum considera, dar nu mi se pare prea frumos, de asta sunt culoare speciale. Primul este clar delimitat pentru elite (sub 4h), apoi al doilea pentru 4-5 ore, daca vrei sa tragi la 5 ore te pui mai in spate, daca vrei la 4 te pui in fata, mi se pare normal. Totusi, o data ce a inceput concursul, a tot trebuit sa depasesc, si din pacate am inceput foarte prost, deoarece pe prima urcare pe care in mod normal as fi alergat toata lumea mergea, si mi-a fost destul de greu sa fac slalom printre oameni, asa ca am zis ca ma pastrez mai incolo. A urmat coborarea, pe care am mers destul de bine, apoi urmatoarele zone cu urcare le-am alergat aproape 100% din cate tin minte. Am ajuns la km 9 si am auzit ca avem deja 54 de minute, de 6'/ km. Anul trecut avusesem 1:21 pe prima bucla. Anul asta am avut 1:20, un timp nesperat de prost as zice, am innebunit cand am terminat prima bucla cu 1:20, dar cel putin eram fresh. Poate as fi castigat 1-2 minute pe ultima coborare, foarte abrupta, dar n-am vrut sa risc inutil.. Poate o sa invat si eu sa cobor mai bine, pana atunci ma multumesc sa alerg usor pe coborarile abrupte. Am inceput sa trag un pic de mine pe urmatoarea urcare, apoi a urmat coborarea pe care am facut-o binisor, si dupa o urcare de care uitasem, mi s-a parut cea mai nasoala din concurs, m-am chinuit tare pe ea, dar am reusit sa intrec cativa concurenti. De mentionat ca pe ultimele 2 bucle nu m-a mai intrecut nimeni, ceea ce pentru mine e un indiciu clar ca am fost extrem de slab pe prima bucla. Dupa au urmat 6 km de coborare/ fals plat, pe care ii tineam minte de anul trecut, foarte lungi km aia, dar parca au trecut mai bine decat anul trecut. La un moment dat, cineva mi-a facut poza si am aratat instinctiv spre cer, si atunci mi-am amintit de motto-ul meu, "I Run with God", si m-am relaxat. Mi-am dat seama ca daca alergi cu Dumnezeu sigur o sa iasa bine, si am inceput sa trag mai tare de mine. Bucla 2 am terminat-o dupa 1 ora si 40 de minute, cu foarta multa energie ramasa, asa ca pe bucla 3 prima urcare am alergat-o aproape toata. M-a si ambitionat cineva care m-a felicitat si mi-a zis ca merg bine si ca plutonul e aproape si ca sigur mai iau 5 din ei, si cred ca asa a si fost! Nu stiu cine era ca n-am vazut bine, dar ii multumesc. Dupa urcare, coborarea am facut-o un pic mai slab, dar am reusit sa imi pastrez pozitia. Ultima urcare m-a distantat foarte tare de cei din spate, eu sunt si mai bun pe urcari, si chiar ajunsesem niste concurenti din urma, dar le-am pierdut urma pe ultima coborare, care mi s-a parut ca nu se mai termina. Am ajuns epuizat la finish, mereu partea aia mi s-a parut foarte lunga, dar parca niciodata asa ca anul asta, pur si simplu nu se mai termina. Bucla 3 am facut-o in jur de o ora jumate, iar timpul total a fost de 4:33, ceea ce m-a multumit, mi-am depasit recordul vechi si m-am apropiat de 4 ore 30, un obiectiv la care mai mult visam decat sa cred ca il pot atinge. Poate cine stie, la anul o sa reusesc sa scad sub 4:30, desi sigur imi va fi extrem de greu. Cred ca totusi as putea recupera pe prima bucla cele 3 minute.<br /><br />Ca si nutritie, am luat doar 2 geluri, dupa fiecare bucla. De cand m-am apucat de alergat am mai pus niste kg, si se pare ca ma ajuta sa pot duce un maraton aproape pe 0. Am luat si cateva stafide si parca o bucata de banana pe langa cele 2 geluri, dar atat. In rest, izotonic am luat cu ambele maini si apa. Am avut si bidon de apa la mine, dar sincer cred ca se putea si fara, poate la anul o sa incerc sa vin fara bidon ca sa trag mai tare. O sa fac o proba la Retezat Skyrace cum e sa mergi fara apa.<br />Am avut si geaca de ploaie la mine, dar nu mi-a fost de folos, mai bine o lasam la start, asa am carat-o si pe aia degeaba. In rest, am avut tricou si maneci de la Compressport, am trecut si eu la firma asta ca am vazut ca e la moda, si chiar am avut socul sa vad ca produsele lor sunt "magice", tricoul era uscat dupa ce am terminat, iar ciorapii nu miros aproape deloc sau chiar deloc dupa un maraton. Ce e drept, am facut o batatura chiar dupa prima bucla, am innebunit cand am vazut, dar o sa le mai dau o sansa sosetelor, pentru ca era fix in acelasi loc unde am avut probleme si la Brasov. Iar cand m-am terminat am vazut ca era mai degraba o rana decat o batatura, se dusese direct pielea.<br /><br />Intre timp am ajuns la finish, tata terminase si el crosul de mult, am vazut-o si pe Ade ca termina bucla 2 dupa vreo 5 ore si arata destul de bine. A aparut si Godza dupa 5 ore 56, destul de afectat, dar foarte fericit. A avut o tehnica secreta prin care a reusit sa scoata sub 6 ore, si-a imaginat ca timpul acesta ii va aduce anumite reusite, intrebati-l pe el daca sunteti curiosi, pare ca a functionat :) De departe cel mai avariat mi s-a parut Octavian, care a tras de el incredibil si a scos 4 ore si 2 minute, un timp pe care nu il voi scoate niciodata, cel mai probabil. Pana la urma a terminat si Ade dupa 7 ore si 23 de minute, dar a ratat finishul, a luat-o pe strada in loc sa intre pe poarta, si pana a gasit poarta s-au facut 7:25. Nu ca ar fi contat, dar parea un pic dezamagita ca nu mai era nimeni sa o indrume. Ce mai conteaza, a fost pe podium la eco? A fost :)<br /><br />Per total o zi frumoasa, un show incredibil, merita sa vii la eco doar pentru atmosfera, e cam ca in vama, muzica rock si multa lume (ce e drept mult mai colorati decat in Vama). Ce mi-a parut rau e ca mi-a zis Ade ca erau si multi corporatisti care nu prea aveau ce cauta in peisaj, genul care faceau tot felul de glume proaste cu ea, sau chiar mai mult, se luptau sa o depaseasca, sa fie pe locul 470 in loc de 471 sau ceva de genul. In sensul ca i-a intrebat ceva si ei i-au raspuns ca "o sa terminam in fata ta", si i-a lasat sa se duca, pentru ca nu avea sens sa discute cu asemenea oameni. Dar pana la urma era normal, incet, incet nu toti oamenii care alearga vor fi si oameni, pentru ca atunci cand numarul creste foarte mult, e evident ca vor aparea tot felul de specimene (de genul celor care arunca pe jos ca sa fie mai usori si nu numai). Dar important e ca inca sunt foarte multi oameni frumosi, cu care imi face placere sa ma intalnesc de fiecare data. :)David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-61204374138622677682017-04-25T05:17:00.000-07:002017-04-25T05:18:24.464-07:00Brasov Marathon 2017Simt ca ar trebui sa pastrez traditia si sa fac o postare despre Brasov Maraton. Parca imi vine din ce in ce mai greu sa scriu despre curse, pentru ca incep sa semene si nu ma mai impresioneaza un simplu maraton, dar cred ca ar trebui sa spun cate ceva.<br />
A fost interesant pentru ca am ales sa stau la un hostel, prima oara in viata. Am ales asta deoarece am venit singur si nu voiam sa platesc o camera dubla, asa ca a fost ideal asa, am dat 30 de lei si am stat la 10 minute de centru, nu stiu unde mai gasesti asa ceva. Vineri seara am avut si un mic ghinion, mi-a cazut telefonul abia cumparat cu ecranul in jos si s-a spart ecranul, e prima oara cand patesc asa ceva.. Si asta dupa ce am luat Allview in ideea in care sa sustin produsele romanesti. Cea mai mare greseala, nu o sa mai cumpar niciodata de la ei, probabil data viitoare o sa ma orientez spre un telefon outdoor de gen Cat sau Homtom. M-am enervat teribil, dar aia a fost. Traseul s-a scurtat din cauza vremii, asa ca am avut doar 32 de km. Sunt in deriva daca sa imi pun acest concurs pe lista de maratoane, cred ca cel mai onest ar fi sa nu il pun, fiind mai degraba un long run pe zapada decat un maraton. Ni se cereau 3 bluze cu maneca lunga, pantaloni lungi suprapantaloni.. Am venit la start cu tricou Compressport + maneci, polar si foita de ploaie. Polarul l-am lasat la cineva, pentru ca era foarte cald pentru polar. Oricum primii au alergat doar cu pantaloni scurti si jambiere, eu am avut si suprapantaloni, dar nu cred ca mi-au folosit la nimic. A fost un picut frig spre cabana Postavaru, dar in general mi s-a parut vremea foarte buna.<br />
<br />
Am inceput un pic prost, aveam destui in fata mea si nu prea puteam sa depasesc, s-a mers incet pe Tampa, sau poate asa mi se parea mie ca eram fresh. Dupa ce am trecut de Tampa am inceput sa mai depasesc. O parte proasta pentru cei din concurs a fost ca intre km 3 si km 15 nu am avut apa deloc. Din fericire eu venisem cu 1 litru la mine, dar unii au suferit de sete din cauza asta. Spre cabana Postavaru m-am intersectat cu primii, eu urcam, ei coborau, nu erau mult in fata mea, se vedea ca e zapada si n-au putut nici ei sa traga asa bine, pana atunci. In schimb pe coborare trageau tare de ei baietii. Dupa ce am inceput si eu sa cobor m-am intalnit cu alti zeci de concurenti, eram incredibil de aproape toti unii de altii, practic doar coborarile ne-au diferentiat. Am dat tare pe coborare pana in Poiana, de unde a inceput inca o urcare, pe care am mai reusit sa depasesc cateva persoane. Dupa ce s-a terminat urcarea a venit o coborare extrem de lunga, o stiam de anul trecut, stiam ca e foarte lunga si te plictisesti de ea. Eram convins ca o sa ma depaseasca lumea pe coborare. Ma gandeam eu asa, macar sa nu ma depaseasca mai mult de 10, sa trag si eu de mine un pic. M-au depasit doar 3 si am depasit si eu pe cineva din punctul ala, ceea ce a fost ok, mai bine decat speram. M-a depasit Niga la un moment dat, apoi Florin Sebastien, iar aproape de finalul coborarii m-a mai depasit si Crina Buzgan, care a si castigat la fete ( si chiar eram mandru ca nu e nicio fata in fata mea :)) ). Pe final m-a ajuns si Adrian Plosnita, si m-am tinut aproape de el sa nu ma depaseasca. Dupa ultima coborare el a plecat un pic mai repede decat mine din check point, asa ca am tras un pic de mine sa il ajung. Dupa ce l-am ajuns, am lasat-o amandoi mai moale pentru ca nu avea sens sa ne "duelam", ca am terminat pe locurile 28-29, nu in primii 10, asa ca am terminat amandoi, prieteneste, un fel de amintire a finishului de la Ciucas. Per total a fost o cursa ok, nu stiu ce as putea sa zic mai mult, am cazut de cateva ori in zapada, dar vremea mi-a convenit pentru ca m-a avantajat pe mine care nu sunt asa rapid.Timp total 4 ore 31, cu 2 minute mai bine decat anul trecut, dar distanta a fost mult mai scurta, ar fi mers si urcarea pana pe varful Postavaru. O sa revin si la anul viitor, daca sunt sanatos :)<br />
<br />
Imi pare un pic rau ca nu mai am entuziasmul de a povesti de anul trecut, cand am fost prima oara la Brasov, posibil imbatranesc, au inceput sa treaca foarte usor 4 ore si ceva.. Primele 2 ore ce le-am mai simtit, am mancat 2 batoane pe primele 2 ore si dupa am mai luat un baton inainte de ultima urcare, dar deja timpul trecuse mult mai repede. Si nu, nu am aruncat ambalajele, incerc sa le pun inapoi in rucsac acolo unde sta si apa :)<br />
<br />
Urmeaza eco, semimaraton Bucuresti apoi Ultrabalaton. Dumnezeu cu mila! :))David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-35486019192328834342017-03-22T14:57:00.001-07:002017-03-22T14:57:14.806-07:00Ultra penta 6H - volumul de iarnaPerioada de iarna este grea pentru cei care alearga, in special pentru alergatorii care se pregatesc de munte (cum sunt eu), pentru ca e frig, nu poti progresa, alergi incet, putin.. De asta alergatorii care isi permit se duc in Portugalia sa se antreneze pe perioada iernii. Cum nu era cazul la mine, am facut si eu ce am putut si am mers la seria de antrenamente Ultra Penta 6H - 5 alergari de 6 ore, pe o panta de 600 de metri, la Stefesti, Prahova. Eu am participat la 4 din ele, am ratat-o pe cea din mijloc pentru ca am fost in Parang, dar in rest le-am bifat pe toate. O sa povestesc, pe scurt, cum a fost.<br />
<br />
UP6Ha.<br />
Vremea: frigut, sub 0 grade la start, toata panta acoperita de zapada.<br />
Strategia in cursa: Am alergat tare toate coborarile si am mers pe urcari. Asta a rezultat in 40 de urcari, echivalentul a 48 de km. Contrar a ceea ce ma asteptam, nu am fost nici macar in primii 3, am fost luat de Niga Cristian, Octavian si de Mihai Cervinschi (au facut 45, 45, respectiv 44 de urcari). Ritmul a fost tare, dar pentru conditiile de atunci si cum am tras am fost destul de multumit. In primele 4 ore am facut cate 7 ture, iar pe ultimele 2 ore am lasat-o moale si n-am reusit decat 6.<br />Nutritie: un baton la fiecare ora, plus 100-200ml apa la 3 urcari.<br />
<br />
UP6Hb.<br />
Vremea: la inceput a fost gheata pe panta, dar s-a incalzit tare si s-au facut rauri pe acolo, am alergat prin apa foarte mult.<br />
Strategia in cursa: Am zis ca nu mai merge doar cu mers pe urcare, asa ca am alergat cam 30 de urcari, din ce imi amintesc. Am bifat maratonul dupa 4 ore 33. A fost greu, iar spre final, cand deja calcam prin baltoace, am mers cot la cot cu Octavian si am terminat impreuna, amandoi cu 44 de urcari. In prima om avut 8 urcari, dupa am lasat-o mai moale, si am avut chiar si o ora cu doar 6 urcari bifate.<br />
Nutritie: un baton pe ora si apa tot cam 100-200 ml la 3 urcari.<br /><br />UP6Hd.<br />
Vremea: cald, frumos, am alergat in tricou si pantaloni scurti, ideal ca sa fac un record.<br />
Strategia in cursa: Am reusit sa alerg full aproape 37 de urcari, cu mici pauze. Ritmul a fost foarte tare, am venit cu tricoul cu "I run with God" si am fost motivat sa trag cat de mult puteam, chiar daca ma durea un pic piciorul stang la inceput. M-am rugat sa pot termina cu bine, ceea ce s-a si intamplat, si am facut 47 de urcari, cu record de cursa. Am atins maratonul dupa 4 ore si 14. Am avut 8 urcari pe prima ora, 9 pe a doua, apoi alte 2 de 8, iar ultimele 2 ore am avut cate 7.<br />
Nutritie: am trecut pe geluri, un gel la fiecare 6 urcari, iar apa cam 100-200ml la 2 urcari, fiind mai cald.<br />
<br />UP6He.<br />Vremea: un pic racoare la start, am fost singurul care a inceput in tricou si pantaloni scurti, dar s-a incalzit pe parcurs.<br />
Strategia in cursa: De data asta nu ma mai durea nimic, iar concurenta se anunta incredibila. Practic venise spuma ultramaratonistilor amatori din cadrul concursului si nu numai, cum ar fi Florin Ionita, Octavian Ciorescu, Niga Cristian, Mihai Cervinschi. Primele 2 ore am tras incredibil, cu cate 9 urcari pe ora. Dupa m-am mai domolit, am facut 8 urcari in urmatoarele 2 ore, am atins maratonul dupa 4 ore si 3 minute, apoi am mai alergat o tura si dupa am mers pe urcari, in total 49 de urcari, dar pe locul 1 a fost Octavian, cu 50, eu am fost al doilea. Desi imi propusesem doar sa imi apar titlul si sa fac in jur de 43 de ture, am dat tot ce am putut, a fost greu, si prin urmare am terminat destul de decimat (inca ma doare genunchiul de atunci, sper sa imi revin cat mai repede).<br />Nutritie: similar cu UP6Hd.<br /><br />Concluzii. Per total niste antrenamente reusite, atmosfera incredibila, multi oameni de valoare, recomand celor care vor sa se antreneze pe perioada de iarna pentru maratoane, dar mai ales pentru ultra.David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-70878052483362994602017-02-23T02:59:00.002-08:002017-02-23T02:59:37.143-08:00Inteligenta artificiala, Anul 1 semestrul 1O sa incep aceasta postare printr-o mica analiza. Am invitat studentii prin intermediul grupurilor sa propuna un articol pentru blogul meu, in care sa faca review-ul semestrului care a trecut, pentru ca s-au mai schimbat din profesori si ar fi bine sa existe un loc in care sa faca lumea review-uri si sa ofere diverse sfaturi pentru cei care vin. Am primit o gramada de like-uri, dar asa cum ma asteptam, nici macar o singura postare. De ce? Raspunsul este simplu, pentru ca romanii nu sunt oameni de actiune, ci dimpotriva, ne place spiritul de turma. De asta nu putem evolua in multe domenii, pentru ca lumea pur si simplu refuza sa ia atitudine. Era de asteptat, pentru ca e greu sa scrii un articol, trebuie sa pierzi 30 de minute, poate chiar o ora.. De ce sa faci asta, nu?<br />
<br />
In fine, pentru cei care sunt curiosi cum e la master si ii tenteaza IA, atunci trebuie sa stiti cateva detalii generale despre master. E ca la licenta si nu prea. Daca esti la un master greu, o sa fie ca la licenta: prezente (chiar mai multe, as zice), teme, proiecte (mai multe decat in ciclul de licenta), sesiune.. Tot tacamul. Daca mai pui in calcul ca aproape toti lucreaza, vei ajunge la concluzia ca timpul liber se micsoreaza semnificativ fata de licenta, pentru ca deja oamenii lucreaza 30-40 de ore pe saptamana, fiind putini cei care lucreaza doar 20 (si de asemenea putine companii carora sa le convina doar 4 ore pe zi). Atmosfera e un pic diferita, multe laboratoare sunt inlocuite cu "proiecte", si pur si simplu se discuta despre un proiect sau despre ce a facut fiecare pana atunci. Pe scurt, e mai naspa decat la licenta. Pe principiul "zambiti, maine va fi mai rau".<br />
<br />
Si acum, sa incep prezentarea materiilor, in ordine aleatoare.<br />
<br />
1. KRR - curs cu doamna decan, laborator cu Andrei Mogos. Cursul seamana foarte mult cu materia de la IA din anul 4, mult despre tipuri de logica, sisteme bazate pe reguli, etc. Se dau teste de prezenta dar nu prea se tine cont de ele. Laboratorul este usurel, cel putin la ultimele laboratoare terminam in maxim 1 ora. Au fost cateva teme, doar una de implementat, restul pe "hartie", de rezumat niste paper-uri sau de facut exercitii. Cea mai ok materie ca si incarcare, mai si inveti ceva si nu presupune mult efort. Se mai da un partial, iar examenul final este oral. Mie mi-a iesit 10, au fost multe note mari, cred ca au trecut toti. In general am observat ca in acest semestru nu prea s-a picat, cred ca in general la master nu prea se pica, daca vii si iti dai interesul o sa treci.<br />
<br />
2. DM - data mining, curs cu Florin Radulescu. Ai de facut un proiect, in cazul meu a insemnat sa rezum un paper de pe net despre GSP (generalized sequential pattern mining sau asa ceva), si exista si o parte practica, in care trebuie sa rulezi un cod pe care il gasesti pe net cu diverse date. De asemenea, trebuie sa scrii si o documentatie de minim 10 pagini, o vrajeala, evident. Notele pe proiect au fost foarte mari si nici nu era mult de munca, ba dimpotriva. Ce a fost naspa e ca se puncta prezenta si la curs si la "proiect". La proiect doar prezenta lumea ce a facut, si in plus era in acelasi timp cu optionalul meu, TSW, asa ca nu aveam cum sa ajung. Se da un partial si un final, ambele grila, ambele niste vrajeli cu subiecte din alti ani, se iau note maricele (10 totusi mai rar). Am avut media 9, probabil daca veneam si la proiect as fi avut 10.<br />
<br />
3. CV - computer vision cu Marius Leordeanu. Tipul e un fel de guru in domeniu, are mii de citatii, etc. Doar ca si nivelul este ridicat, am avut destule teme, un proiect.. A fost cea mai stresanta materie de pe acest semestru, si in plus se facea si prezenta la fiecare curs, iar cursurile durau pana la 9-10 seara (asa era in orar, ce sa faci). Din fericire pe proiect notele au fost foarte mari si mi-a iesit 9, cumva ne-a dat si 50 de sutimi in plus la toti, a fost baiat, ne-a trecut pe toti. O materie de unde chiar poti invata cate ceva, chit ca se insista pe algoritmi care deja exista implementati, asa ca n-ar trebui sa mai conteze si implementarea (dar se cere la teme).<br /><br />4. TSW - Technical writing cu Emil Slusanschi. Cel mai tare optional, trebuie doar sa faci o prezentare si un paper, atat. E bine sa dai de cateva ori pe la curs, altfel nu o sa stii exact ce se vrea. Eu am fost de cateva ori la inceput si mi-a iesit 10, mi-a dat profu' inclusiv bonus ca sa compenseze media si sa imi iasa nota, a fost super de treaba. P.S: la master nu prea mai conteaza media, dar am mentionat-o ca sa se stie cam cum e nivelul, avand in vedere ca nu m-am straduit foarte tare pentru master, ba dimpotriva.<br /><br />5. Cercetare - fata de ce am crezut, asta cred ca e de fapt cea mai importanta materie. Chiar trebuie sa o faci bine, oamenii sunt destul de critici si vor sa mentina nivelul ridicat. Avand in vedere ca este primul semestru si toti aveau doar related work / state of the art, s-au dat totusi note mari, dar nu sunt sigur ca va mai fi asa semestrul urmator. Am avut 10 si la asta. :)<br /><br />Si cam asta despre semestrul asta.. Ma consolez cu gandul ca mai am doar 2 semestre, desi am inteles ca vor deveni din ce in ce mai grele, culminand cu ultimul, dupa care am inteles ca ti se ia de tot de facultate, te angajezi si nu mai vrei sa auzi niciodata de Politehnica. Dar ramane de vazut..David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-6103258616741275242017-02-20T05:03:00.002-08:002017-02-23T09:01:30.169-08:00Parângul Night Challenge - cea mai grea cursă In weekendul acesta am fost in Parang cu grupul cu care merge sora mea, Christian Adeventure. Am fost acolo pentru ca imi doream sa ajung si prin Parang, fiind singura grupare majora din Carpatii Meridionali in care nu ajunsesem pana acum, asa ca am profitat de ocazie. Stelele s-au aliniat si aplicatia scolii s-a amanat, initial trebuiau sa mearga in Parang undeva in ianuarie, dar au amanat iesirea si a coincis cu Parângul Night. Initial nu ma gandeam sa merg acolo, dar am zis ca daca tot sunt in zona ar fi pacat sa nu ajung la cursa. Mai mult decat atat, in aplicatie mergea si Sebastian Chiriac, care era si el doritor sa mearga la cursa. Problema era in felul urmator: cu grupul trebuia sa mergem pe varful Parangul Mare, apoi ne intorceam unde eram cazati (la cabana Parang), iar de acolo trebuia sa mai coboram vreo 2-3 km pana la start. Avand in vedere ca startul la Parângul Night era la 18:30, noi urma sa plecam pe traseu pe la 6 dimineata si se estima ca vom face 12 ore, eram un pic la limita cu timpul, asa ca ne-am vorbit intre noi sa ii dam mai tare pe final in caz ca nu ne mai ramane timp. De inscris ne inscrisesem pe site.. Practic doar trebuia sa ajungem fizic acolo, atat.<br />
<br />
Vineri am plecat la 5 dimineata din Bucuresti si am ajuns la cazare undeva in jur de ora 16. Avand in vedere ca mai era destul din zi, am mers cu Sebastian si cu fratele lui pana pe Parangul Mic, o drumetie scurta de o ora, ca sa vedem si cam cum era starea vremii. Aparentele inseala, parea ca o sa fie o cursa ok, era senin, vremea parea perfecta, poate doar un pic frig. Am plecat de acolo inapoi la cabana, am mai stat la o folkereala cu sor'mea si apoi ne-am culcat.<br />
<br />
A venit si ziua de sambata si am plecat pe traseu la 6 dimineat. Avand in vedere ca eram peste 100 de persoane, ritmul grupului era, evident, mult mai lent decat al celui mai lent dintre cei 100, deoarece se mai intampla sa se opreasca cineva din diverse motive si atunci trebuia sa ne oprim toti. Asta ne-a dat un pic calculele peste cap, in loc sa ajungem la ora 12 pe varful Parangul Mare am ajuns undeva in jur de 13:30. Era clar ca nu putem ajunge la timp. Am vorbit cu liderul scolii, Catalin, si ne-a zis sa asteptam pana trecem de zonele mai periculoase si dupa o putem lua noi inainte. Pana acolo erau in jur de 2 ore, timp in care deja incepusem sa imi pierd speranta ca mai ajungem la start, calculele nu erau foarte favorabile. Deja incepusem sa ma rog sa ajungem sa prind startul, era singura chestie la care ma gandeam in momentul respectiv. Am trecut de zona mai periculoasa pe la 15:30-15:40, si de acolo am luat-o cu Sebastian la vale. La dus facusem in jur de 4 ore pana acolo, asa ca ma gandeam ca daca facem tot atata ajungem la cel putin 17:30 la cazare, si de acolo mai era ceva pana la start, plus ca trebuia sa ne schimbam in echipament de alergare, eram la limita. Am mers un pic mai repede, am si alergat un pic pe portiuni, am folosit inclusiv drumul de vara ca sa ajungem mai repede (din fericire nu era asa multa zapada asa ca era destul de sigur), si am reusit sa ajungem pe la 17;10 la cazare. Pana ne-am schimbat, am mancat ceva, am baut apa.. S-a facut 17:40. Pe drum nici nu apucasem sa beau multa apa, am facut greseala sa imi iau apa in punga de hidratare si a inghetat furtunul, asa ca n-am baut decat atunci cand ne opream, trebuia sa scot punga, sa o bag la loc, complicat. Deci la capitolul hidratare clar nu am stat bine. Am intrebat cabanierul unde trebuie sa ajungem, si ne-a aratat undeva in departare niste case. Ne-a zis ceva de genul: "vedeti casele alea? Mai jos de ele trebuie sa ajungeti voi". Asa ca am luat-o pe sub partie, ca altfel nu cred ca am fi avut timp. Pantele erau relativ abrupte dar a mers bine treaba, am ajuns la baza telescaunului in jur de ora 18:00. De acolo mai aveam un pic pana la start, drumul era plin de gheata, am si cazut o data.. Am ajuns la hotelul de unde se luau kiturile de concurs la ora 18:10, dar ar fi trebuit sa fim pana in ora 18:00 ca sa gasim pe cineva. Am fugit repede la start sa anuntam ca am intarziat si vrem si noi numere de concurs, acolo ni s-a spus ca nu mai e nimeni.. Din fericire, sotia organizatorului a fost foarte cumsecade si ne-a dus la masina unde aveau kituri. Ghinionul a fost ca nu avea si numerele acolo, si deja se facuse 18:25. Ne-a spus efectiv care sunt numerele noastre de concurs (eu eram 79, Sebastian 8) si ne-a zis sa alergam asa, sa tinem noi minte numarul. Mi-am dat seama unde am gresit, m-am rugat sa ajung la start, nu sa iau si kitul, n-am crezut suficient de tare ca putem ajunge pana in ora 18:00.. :)<br />
<br />
In fine, ajungem noi la start cu 3-4 minute inainte de inceperea efectiva a competitiei, gata obositi, dupa 12 ore de mers pe munte. Concursul are 4.5 km (vreo 4.8 de fapt), doar urcare, cu o diferenta pozitiva de 1000 de metri. Eu aveam la mine un rucsac, auzisem ca ne dau niste coltari in kit si un tricou si l-am luat fix pentru asta, in rest era gol, in schimb am facut marea greseala sa nu imi iau betele de trekking la mine. De obicei sunt mai eficient fara bete pe distante scurte, dar acum m-ar fi ajutat. Competitia avea si sectiune de ski de tura, schiorii au plecat primii, apoi am urmat noi. Am inceput un pic tare, dar toti au inceput in forta maxima. Dupa vreo 500 de metri de urcat, unii deja o lasasera la pas, am inceput sa depasesc alergatori, ba chiar si skiori (pe skiuri oricum faci mult, mai ales ca la start au alergat cu ele in spate, deci per total e mai lent, desi primul de la ski a avut cateva minute in fata mea). La un moment dat m-a salutat un tip care ma stia de la MPC, l-am intrebat cat am facut si mi-a zis ca 1.77 km, adaugand ca "imediat urmeaza durerea". Am crezut ca glumeste. Ce e drept parca nu asa se urcau 1000 de metri, in alergare (pana atunci alergasem tot traseul). Nu trec 300 de metri si vad cum in fata mea se face o panta incredibila la dreapta pe care urca lumea. Si intr-adevar.. de acolo a inceput DUREREA. A fost pur si simplu groaznic, panta era atat de abrupta incat nici macar nu am putut-o aborda in picioare, cadeam pur si simplu, asa ca pe bucati a trebuit sa merg in 4 labe. Toata partia era plina de gheata, asa ca singura mea sansa a fost sa merg cat mai pe lateral, in stanga, si sa abordez traseul pe acolo. Alte ori trebuia sa ma tin cu mainile de urmele celor din fata mea, pentru ca nici macar in 4 labe nu puteam sa merg altfel. M-au depasit o gramada, oricum disparuse orice urma de competitivitate din capul meu, nu imi mai doream decat sa supravietuiesc pana sus. Vedeam cum cad oamenii pe rand in fata mea, unii se mai ajutau cu betele (cei care erau mai destepti si si le-au adus), altii tot asa in 4 labe.. Noroc cu specialele lui Ben Ami, ca am mai avut ocazia sa merg in 4 labe. La un moment dat a venit Sebastian din urma mea, a facut un pic misto de mine ca nu mi-am luat bete si dupa m-a depasit (ulterior am aflat ca alunecai si cu bete oricum, te ajutau macar sa nu cazi efectiv pe jos. Evident, nu aveam niciunul coltari de alergare, tare ar fi fost buni). Intr-un final se terminase bucata abrupta, deja se facuse si ceata si nu mai vedeam nimic, dar m-am prins ca am terminat panta pentru ca nu mai cadeam. Faptul ca erau niste voluntari cu ceai acolo nu m-a facut sa imi dau seama de asta, eram oricum rupt in cap. Ultima bucata o facusem de 2 ori, o data vineri seara si o data sambata dimineata, dar totusi nu mai recunosteam absolut nimic. Nu as fi putut spune unde sunt, altidudinea, nimic! Pur si simplu mergeam in blind, Nu vedeam decat 2 metri mai in fata si lumina rosie pe care o pusesera organizatorii sa stim pe unde sa o luam. L-am ajuns pe Sebastian din urma si am mers impreuna o bucata, incercand sa gasim drumul, ceea ce nu era chiar un task usor. In curand au inceput sa apara cei care terminasera deja si se intoarceau, asa ca ne mai ajutau si luminile lor. La un moment dat am luat-o inaintea lui Sebastian, niciunul din noi nu putea spune niciun cuvant, eram fiecare pentru viata lui as zice, asa ca am incercat sa merg mai tare ca sa termin. Deja se facuse foarte frig si eram cam transpirat, am venit in 3 straturi (nu mi-a parut rau, pentru ca la coborare a fost buna foita de ploaie). La un moment dat mi-a zis cineva ca mai am 300 de metri, sa ii dau tare. M-am bucurat si am continuat sa merg, dar parea ca mai e destul de mult. Dupa o perioada in care am mers tare mai vine un tip si imi zice "hai baga, mai ai 300 de metri":)) Si deja mersesem vreo 300. Sebastian mi-a zis ca si lui i s-a zis la fel, 300m, apoi dupa vreo 300 inca 250, si tot asa .Cert e ca de fapt erau vreo 700-800, dar la coborare trece mai repede si nu iti mai dai seama.. Concluzia e ca au fost cei mai lungi 300 de metri din viata mea. Pana la urma am ajuns la finish dupa 1 ora si 13 minute, iar Sebastian imediat dupa mine,cu 1 ora si 14. Acolo nu ne astepta nimic, nici macar o medalie (ceea ce e de inteles, ca erau greu de carat zeci de medalii). Am plecat inapoi spre cazare cu Sebastian, amandoi terminati, incercand sa gasim drumul.Pana la cazare am facut destul de putin, maxim 30 de minute, dar tot am resimtit frigul. Ar fi trebuit sa ne ducem din nou pana la start sa ne luam medalia si kitul de participare, ca dupa sa ne intoarcem din nou, dar niciunul din noi nu ar fi fost dispus sa faca asa ceva, era mai mult decat am fi putut concepe, asa ca ne-am schimbat si am ramas la cabana. <br />
<br />
Duminica urma sa plecam, dar noi vorbisem cu cineva din organizare sa ne lase kitul de participare la baza telescaunului (hotel Rusu) sau daca nu la hotel Ayana, unde s-au dat kiturile initial. Asa ca am luat-o din nou in fata grupului ca sa rezolvam cu asta, dar din pacate nu am gasit kiturile la niciunul dintre hoteluri, uitasera de noi, si mai mult, a trebuit sa si alergam cu rucsacii in spate ca sa prindem grupul si sa nu plece fara noi, am ajuns la limita cat sa prindem autocarul. Posibil totusi sa le primim prin posta.. Ar fi bine, daca tot am facut atata efort pentru coltarii aia. :)<br />
<br />
Ca si concluzii, cred ca n-am trait niciodata ce a fost la acest concurs. De obicei dupa un ultra spun ca imi doresc sa mai fac, sa mai particip, acum pur si simplu pe panta aia in timp ce urcam in 4 labe nu imi spuneam decat "nu mai vin aici niciodata, in viata mea nu mai calc aici". Cand m-a ajuns Sebastian nu puteam sa vorbesc bine, i-am zis doar "nu mai vin niciodata", asta era tot ce aveam in cap. La fel si dupa finish, am zis ca e un concurs mult prea greu si ca nu mai vin :)). Acuma cine stie.. cert e ca n-as mai veni pentru concurs special, e prea departe ca sa merite sa merg 2 zile pentru 5 km, dar poate daca mai ajung pe acolo.. Ce e drept, as fi curios cat as putea face in conditi optime (odihna, echipament adecvat, etc), dar nu stiu ce sa zic. Cert e ca a fost o experienta cu totul speciala.<br /><br />
P.S: daca nu v-ati prins, eu sunt mai masochist de fel, mi-a placut foarte mult cursa si o recomand tuturor celor care cauta o provocare adevarata, scurta, dar la intensitate maxima. Daca nu ar fi asa de departe sigur m-as duce in fiecare an. :)David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-33739720896756826872017-02-13T09:50:00.001-08:002017-02-13T09:51:20.743-08:00Tabara ski de tura PadinaIn acest week-end am fost in tabara de ski de tura organizata de Silviu Balan. Imi doream de foarte mult timp sa vad cu ce se mananca acest sport, fiind un mod eficient de a te deplasa pe munte iarna, plus ca e un antrenament bun pentru persoanele carora la place alergarea montana, insa echipamentul este foarte scump (mult mai scump decat cel de ski alpin, desi nici ala nu e chiar ieftin), si din cate stiu Silviu e singurul care organizeaza asemenea tabere, ofera si echipament, asa ca am zis ca nu trebuie ratata experienta. Pentru cine nu stie, skiul de tura foloseste un echipament cu care poti atat sa urci, cat si sa cobori. Legaturile se pot pune in mod urcare, respectiv coborare, la urcare poti misca partea din spate a piciorului, si se pune un material numit "piele de foca" pe skiuri ca sa nu alunece. Se cerea experienta de ski alpin, ceea ce mie imi cam lipsea, in sensul ca aveam la activ fix 2 week-end-uri in care am mai schiat, dar reusisem sa ma descurc cu partii usoare si chiar medii. Am zis ca o sa risc si m-am inscris oricum.<br />
<br />
Am ajuns vineri in Sinaia, de unde m-a luat Albert cu masina pana la cabana Doina (langa Padina), unde era tabara de baza, ca sa zic asa. Am avut un drum cu peripetii, am mers pe varianta Dichiu, drumul era extraordinar de prost, foarte multa zapada, a trebuit sa si imping un pic la masina.. Un alt cursant isi lasase masina parcata in zapada, pentru ca nu a reusit sa urce pantele. Intr-un final glorios am ajuns. In seara de vineri s-a facut o prezentare teoretica referitoare la acest sport, am intrat in contact cu echipamentul si am socializat. Spre surprinderea mea am stat chiar in camere de 2 persoane, lux, comparativ cu ce eram obisnuit cand vine vorba de cabane la munte (ma asteptam sa stam toti intr-o camera mare de 12-14 oameni). <br />
<br />
A doua zi am facut o tura lunga, care a durat aproape toata ziua (de pe la 9 pana aproape de ora 17). La urcare mergea bine treaba, nu trebuie foarte multa tehnica, un pic doar la intoarceri, dar in rest nu am intampinat mari probleme. Am urcat spre saua strunga (ultimul CP de la marathon 7500), apoi a urmat o scurta coborare, unde evident ca la inceput am cazut de cateva ori, iar apoi am continuat sa urcam spre saua Tataru (parca asa ii zicea). Urcarea mi s-a parut un picut abrupta, dar ma asteptam ca vom cobori prin alta parte, pentru ca mi se parea imposibil sa coboram tot pe acolo. Am ajuns in varf si l-am intrebat pe Silviu pe unde coboram, iar el mi-a raspuns foarte senin "pai pe unde am urcat, nu?". Cand am auzit asta, am innebunit :)) A fost chinuitoare coborarea, am cazut de multe ori, panta mare, zapada multa.. N-avea nicio treaba cu ce era pe partiile din poiana. Sa stai in plug nu te ajuta clar (te dezechilibrai), si nici la intoarceri nu prea mergea sa le abordezi in plug, asa ca trebuia sa incerci sa le abordezi paralel, deci automat viteza mai mare. Problema cea mai mare, totusi, era zapada foarte mare, ceea ce te impiedica sa virezi asa usor. Dupa multe chinuri am reusit sa termin coborarea, moment in care am fost un pic masochist si am mai urcat o data spre Strunga, m-a motivat Alex, un coleg care se urcase pe skiuri chiar mai putin decat mine, fusese doar de 3 ori, chiar in saptamana respectiva. Asa ca am mai facut o urcare, si de data asta la coborare n-am mai cazut, cel putin pana in punctul in care am inceput sa urcam din nou. Coborarea finala, pana la cabana, trecea prin niste vai destul de inguste unde nu puteai sa virezi, asa ca trebuia sa tii curba de nivel, si ma trezeam ca trebuie sa si cobor si nu mai pot, asa ca ajungeam sa le cobor in trepte. Urma apoi o portiune printre copaci, am sters fin un copacel cu mana, m-am oprit langa el, apoi a mai urmat o portiune pe care am coborat-o in trepte si inca o coborare finala unde am reusit sa nu cad aproape deloc sau chiar deloc, nu mai tin minte. Seara ne-am uitat la cateva filmulete cu Killian Jornet, m-a impresionat cum poate risca omul ala in fiecare zi din viata lui. Pentru mine e dovada ca Dumnezeu exista, si nu doar Killian, oricine merge pe munte si isi asuma asemenea riscuri si totusi invinge moartea de atatea ori. Chiar si el zicea, sansele sunt mici si statistica nu arata deloc bine.<br />
<br />
Duminica am refacut drumul de sambata, am avut si un mic concurs, o urcare urmata de o coborare. Eu am avut ghinionul sa mi se desprinda foca de pe un ski, asa ca a trebuit sa stau sa o pun din nou, eram si in panta, a durat o groaza, pana mi-am pus foca la loc majoritatea deja terminasera de urcat. Cand am ajuns sus m-am chinuit sa imi fixez skiurile pe modul de coborare (m-a batut rau sistemul, din fericire Silviu a fost amabil cu mine si m-a ajutat de fiecare data, nu reuseam deloc sa il schimb de la urcare la coborare), cumva am considerat ca le-am pus bine, dar nu era chiar asa, unul din skiuri mi-a cazut din picioare pe coborare, asa ca am cazut, am reusit sa il pun la loc, am mai mers un pic a cazut iar (fara sa fi facut eu nimic), l-am pus din nou si am reusit sa cobor cu el asa, avea si ceva probleme legatura, se misca un pic, nu stiu cum de n-am cazut din nou. Pana la urma mi-a fost fixata legatura si am mai facut o urcare pana pe Strunga, de unde am coborat din nou pana la cabana, refacand traseul de sambata. Am cazut de mai putine ori (ura :)) ), dar cred ca in total mi-a luat mai mult sa ma ridic, ca la un moment dat eram intr-o pozitie nasoala si nu stiam cum sa ma pun din nou pe skiuri, ca daca ma ridicam ar fi trebuit sa virez brusc la stanga si cadeam iar. In total cred ca am cazut doar de doua ori de data asta, o data iar la copacel, nu il puteam rata.. Concluziile sunt clare, sportul asta necesita mult timp si experienta, sper ca sezonul urmator sa reusesc sa skiez mai bine, dar ramane de vazut daca voi reusi :)<br />
<br />
Am plecat cu o impresie foarte buna despre tabara, m-am simtit foarte bine, am fost inconjurat de oameni de calitate, majoritatea practicau si alte sporturi (alergare, triatlon), si daca voi avea timp o sa vin si anul viitor, momentan nu m-as vedea in stare sa abordez asemenea trasee singur. Recomand tabara tuturor celor care vor sa invete ceva nou, sa se bucure de natura si sa faca miscare. Nu as recomanda-o persoanelor carora le place sa stea in zona de comfort, obisnuiti cu conditii bune (genul de oameni care nu accepta sa nu aiba baie in camera, de exemplu) si in general persoanelor cu fite. Va las cu o imagine ca sa vedeti pe unde am skiat, se vede Costila in dreapta sus :)<br />
<br />
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-Yc5aa9Nstoc/WKHxX4EQhlI/AAAAAAAABI0/muk4BJPdJ5gjYVq0u-pVZASycxklORSNQCLcB/s1600/16735952_1460477687297685_1054840740_n.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="180" src="https://2.bp.blogspot.com/-Yc5aa9Nstoc/WKHxX4EQhlI/AAAAAAAABI0/muk4BJPdJ5gjYVq0u-pVZASycxklORSNQCLcB/s320/16735952_1460477687297685_1054840740_n.jpg" width="320" /></a>David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-25622305464204978422017-01-29T04:27:00.000-08:002017-01-30T03:24:19.950-08:00Cat mai costa sa alergi la concursuri in 2017 sau Ghidul zgarcituluiToata lumea stie ca un concurs de alergare implica anumite costuri. Totusi, de la concurs la concurs, organizatorii aleg sa ceara mai multi sau mai putini bani, in functie de sponsori, dificultati in organizare, dar si de cat de mult profit vor sa faca. Daca initial erau doar cateva concursuri organizate din pasiune, intre timp lumea a descoperit ca e foarte profitabil sa organizezi asemenea evenimente. Targetul nu il mai reprezinta persoanele pasionate care alearga bine, ci corporatistii sau persoanele cu suficienti bani dispusi sa dea orice suma pentru a participa la un anumite eveniment. Eu sunt undeva la mijloc, avand in vedere ca stau cu parintii nu ma deranjeaza sa imi dau banii pe concursuri, dar e posibil ca in viitor acest lucru sa se schimbe.<br />
<br />
=> Asta a fost introducerea plictisitoare. Trecand acum la treaba, scopul articolului este sa prezint diverse concursuri si cam cat costa un kilometru alergat (eventual o ora alergata). O sa incerc sa dau ambele metrici, pe cat se poate, tinand cont de un timp mediu estimat de mine pentru terminarea anumitor concursuri (posibil sa fie gresit, dar nu foarte tare :) ). O sa incep, desigur, cu Circuitul Carpatilor.<br />
<br />
1. Brasov Marathon - Eveniment organizat de CPNT, si se vede ca pun pasiune in ceea ce fac. Taxa la inscriere este 45 de lei, sunt in jur de 38 km, deci 1.18 lei pe km. Unul din cele mai ieftine preturi, mai ieftin decat la taxi. :) Un alergator obisnuit o sa il termine in 6 ore, sa zicem. Asta inseamna 7.5 lei / ora.<br />
2. Maraton apuseni - intre 90 si 150 de lei, in functie de data de inscriere. O sa consider in continuare taxele minime pentru fiecare eveniment. Sunt aproape 45 de km, deci cam 2 lei pe km. E un maraton mai dificil, o sa dureze cam 7 ore, deci 12.85 lei pe ora.<br />
3. Bate Toaca - 80 de lei, 37 km, deci 2.16 lei pe km. Nu am fost acolo, dar am auzit ca nu este foare usor. Un timp mediu ar fi de 7 ore, deci 11.42 lei pe ora.<br />
4. Cozia Mountain Run - un concurs care nu se rateaza, dar cu o taxa de participare destul de piperata. 130 de lei pentru 30 de km, deci aproape 1 euro de km (4.33 lei). Un timp mediu ar fi 5 ore, deci 26 de lei pe ora.<br />
5. Marathon 7500 - cu siguranta cea mai buna afacere. 150 de lei este taxa, sunt peste 90 de km, 1.66 lei pe km. Metrica asta nu este neaparat buna, pentru ca majoritatea ajung sa stea in cursa in jur de 30 de ore, deci vine 5 lei pe ora, de departe cel mai bun pret de pana acum. Desigur, la hobby nu mai e chiar asa, 125 de lei de persoana pentru 45 de km inseamna cam 3 lei pe km, iar la un timp mediu de 10 ore ar veni 12.5 lei pe ora.<br />
6. Cindrel - 110 lei, 40 km, deci 2.75 lei pe km. Din nou un concurs la care nu am fost, deci nu stiu exact cat ar dura, dar uitandu-ma pe clasament un timp mediu ar fi cam de 5 ore, deci 22 lei pe ora.<br />
7. Retezat maraton - un concurs extrem de dur, am fost doar o data si mi-a ajuns :) (sper sa mai ajung si cu alte ocazii, totusi). Sunt putin sub 40 de km dar ii faci in 10 ore, diferenta de nivel te omoara. Taxa de inscriere este micuta, 70 de lei, deci la 37 de km vine 1.89 lei pe km. In schimb, ca numar de ore ar iesi 7 lei pe ora.<br />
8. 2x2 race - probabil cel mai greu concurs de terminat in timpul limita din tara. Taxa este de 150 de lei pentru 45 de km,deci 3.33 lei de km, unul din concursurile scumpe din calendar. Avand in vedere ca se sta cam 12 ore in cursa, ar veni 12.5 lei pe ora, deci un tarif acceptabil. Totusi, cei care se inscriu trebuie sa tina cont ca este o cursa semi suficienta, nu se ofera mai nimic (sunt vreo 2 locuri unde se da ceva mancare, si in rest apa din rau).<br />
9. Harghita trail - 70 de lei, 42km. N-am ajuns niciodata pentru ca este cam departe, dar sper sa ajung la un moment dat. Deci ar veni cam 1.66 lei pe km, iar la un timp mediu de 6 ore cam 11.66 lei pe ora.<br />
10. Ciucas trail - Aici chiar cred ca e cea mai buna afacere posibila. 50 de lei la maraton, 42 km vin cam 1.19 lei/km, iar ca timp, sa zicem 6 ore.. 8.33 lei pe ora. La ultra deja e cea mai misto treaba, 100 de lei pentru 105 km, vine sub un leu pe km, iar ca timp ar veni 5 lei pe ora (am pus 20 de ore de stat in cursa). Concluzia: la ultra iesi cel mai bine, si aici, si la 7500.<br />
11. MPC - Taxa de participare, din cate imi aduc aminte, este de 130 de lei, si sunt cam 40 de km, deci 3.25 lei pe km. La un timp mediu de 7 ore ar veni 18.57 lei pe ora.<br />
<br />
Cam astea sunt maratoanele din circuitul Carpatilor. Pentru cei care vor la proba de semi, nu aveti decat sa dublati aproape pretul pe km, pentru ca taxele nu vor diferi foarte tare. De exemplu, la Cozia semi-ul are acelasi pret (deci 6.19 lei pe km), la Ciucas tot acelasi pret (2.38 lei pe km). La Harghita exista proba de cross, 15 km 60 de lei (4 lei pe km), la 2x2 proba scurta costa tot 150 lei (deci 8.33 lei pe km, aproape 2 euro!!), la Brasov semi costa tot 45 de lei (2.14 lei/km), la Apuseni e 80 de lei (deci 3.80 lei pe km), la Bate toaca e tot 80 de lei si pentru cross de 16 km (5 lei/km), la Cindrel, de asemenea, pretul se pastreaza pentru semi (deci 5.5 lei/ km), iar la retezat maraton exista semi la pret de maraton (24 km, deci 2.91 lei / km, respectiv cross, 30 lei, deci 2.14 lei/km).<br />
<br />
Prima concluzie ar fi ca nu merita o proba de semi, din punct de vedere financiar, taxa e aproape la fel de mare ca la un maraton. Pe langa probele din circuit, mai exista anumite concursuri foarte populare, pe care le voi analiza in ordinea datelor din calendar.<br />
<br />
1. Maratonul zapezii - nu chiar asa popular, dar este printre putinele concursuri organizate iarna. Ar 100 lei pentru 42km, deci 2.38 lei/ km, la un timp mediu de 4.5 ore ar veni 22.22 lei pe ora.<br />
2. Semimaraton intersport brasov - 75 lei daca te inscrii din timp, deci 3.75 lei pe km. La un timp mediu de 2 ore jumate ar veni cam 30 lei pe ora (scump, nu? :) ).<br />
3. Sinaia urban trail - 60 de lei, iar majoritatea alearga doar 11 km, deci 5.45 lei pe km. Cel mai probabil se parcurge distanta in aproximativ o ora, deci 60 de lei pe ora (inacceptabil pentru mine, nu o sa ma duc niciodata).<br />
3. Ecomaraton - 150 de lei pentru 42 km. Inseamna 3.57 lei / km, iar la un timp mediu de 6 ore jumate ar veni 23.07 lei pe ora. De remarcat ca taxa creste de la an la an, la anul ne putem astepta sa dam 4 lei pe km.<br />
4. Maratonul regal de la Sinaia, 130 lei pentru 42 km, deci 3.09 lei / km.<br />
5. Transylvania 100. 200 lei pentru 100 km, deci 2 lei/ km, iar ca ora vine sub 10 lei/ ora. Ar parea un pret bun, dar tinand cont ca nu este traseul bine marcat si nu se ofera mai nimic in checkpointuri, este unul din concursurile de pe blacklist-ul personal.<br />
6. Retezat skyrace - un concurs foarte frumos organizat, doar 60 de lei, dar sunt 28 km, deci 2.14 lei/ km. Timpul mediu este de cel putin 6 ore, deci vine cam 10 lei pe ora.<br />
7. Maratonul de la rosia montana - 110 lei, 42 km => 2.61 lei/km.<br />
8. Corcova - 15 km, 80 lei, deci 5.33 lei/km.<br />
9. Maratonul montan rafael - 60 lei, 42 km, deci 1.42 lei /km. N-am fost niciodata dar am auzit ca e frumos, si e si un pret accesibil.<br />
<br />
In principiu restul curselor montane sunt variatiuni pe aceeasi tema, asa ca voi trece la urmatoarea categorie: crossuri si curse de plat. Aici preturile sunt de obicei asa de mari incat pur si simplu nu merita. O sa dau doar cateva exemple.<br />
1. Maratonul bucuresti -taxa intre 38 si 56 de euro, total inacceptabil. Am fost anul trecut pentru ca mi-a platit firma, nu prea plateste nimeni banii aia de buna voie, aproape 1 euro pe km daca te inscrii cu jumatate de an inainte.. Si asta e la maraton, la semi taxa minima porneste de la 22 euro, deci peste 1 euro pe km.<br />
2. Maratonul nisipului- 90 de lei pentru 42km, o suma buna, 2.14 lei pe km, sau 9.33 pe ora la un timp mediu de 4 ore jumate. Un maraton frumos, dar cam departe pentru mine, am fost la prima editie.<br />
3. Maratonul reintregirii neamului - ceva ce a devenit deja traditie la mine, 60 de lei fara tricou, deci 1.42 lei/km, de asemenea un pret foarte bun.<br />
4. Maratonul international cluj. Preturile variaza de la 80 la 150 de lei in functie de data inscrierii, deci cu totul altceva fata de maratonul bucuresti (minim ar fi 1.90 lei/ km).<br />
5. Baneasa trail run - au proba de semi si de cross. Taxele sunt identice, minim fiind 85 de lei daca ai noroc sa te inscrii printre primii, deci 4.04 lei/km la semi si 8.09 la cross. Daca ne gandim ca la cross faci probabil 1 ora, vine 85 de lei pe ora, deci total inacceptabil.<br />
6. Semimaraton gerar, tot cu proba de semi si cross - aceeasi taxa la ambele, 100/120 lei, in functie de cand te inscriai. Asta inseamna cam 4.62/5.55 lei pe km la semi, respectiv dublu la cross (11.11 lei pe km in cazul defavorabil, total inacceptabil). Avand in vedere ca la cross faci cam o ora, vine 120 de lei pentru o ora, ceea ce face ca acest concurs sa fie in topul celor mai scumpe din tara, de aceea nu voi alerga niciodata acolo oficial.<br />
7. Crosul "padurii" - asta intra la categorie speciala de escrocherie. 80 de lei pentru 10km, 3 ture de tineretului (nu stiu unde e padurea), deci 8 lei/ km, asta daca platesti din timp. Daca platesti mai la final, dai 130 de lei ca sa alergi 10 km =)).<br />
<br />
Ultima categorie de curse o reprezinta cele in care alergi o anumita durata.<br />
1. S24h - 200 de lei pentru 24 de ore, deci 8.33 lei pe ora, iar in cazul meu a reprezentat 1 leu pe km, destul de bine as zice.<br />
2. Ultra Penta 6h- seria de antrenamente organizate de Ben Ami, 60 de lei pentru 6 ore, deci 10 lei pe ora. Daca tinem cont ca s-a alergat in medie cam 40 de km, ar veni 1.5 lei/ km, deci din nou un pret bun.<br />
3. Ultra fair play- aici au fost multe categorii si distante. Eu de exemplu pentru 80km am dat 110 lei, deci 1.37 lei/km, un pic sub pretul unui taxi, iar ca timp am iesit la 12.5 lei pe ora.<br />
<br />
O sa pun ca si comparatie cat costa cateva curse mari in afara:<br />
UTMB - 235 euro, 170 km, deci 1.38 euro/km<br />
Spartathlon - 520 euro, 246 km, dar include 6 nopti la hotel.. oricum, vine putin peste 2 euro pe km (2.11)<br />
Tor des geants - 660euro, 330km - fix 2 euro/ km<br />
IronTrail - 214km, 270 euro - 1.26 euro / km<br />
Ultrabalaton - 220 km, ~480 de lei, deci 2.18 lei / km<br />
<br />
Acestea fiind spuse, concluziile le trageti voi. Eu ce pot spune e ca cel mai economic e sa alergi mereu cursa cea mai mare, iar cursele sub semimaraton nici macar nu merita, mai bine alergi singur in parc si iti comanzi tu medalie din decathlon. :D<br />
<br />P.S: Am uitat sa spun, scurt, si cate ceva de triatloane. Un ironman full la noi costa 90 de euro, sunt 4km de inot, 180 bicla si 42 alergare, deci 226. Vine aproximativ 1.8 lei/km, ceea ce nu suna rau, dar asta pentru ca un km de bicla se face mult mai repede, pretul pe ora este destul de mare, presupunand ca un triatlonist mediu termina intre 13 si 14 ore (eu ma incadrez la triatlonisti slabi, ca am facut aproape 15) atunci pretul pe ora ar fi de 30 de lei. In schimb un half are aproape acelasi pret (80 de euro), deci preturile se vor dubla, cel putin pentru un timp mediu de 6 ore ar veni cam 60 de lei ora.<br />Un triatlon olimpic (1500m inot, 40km bicla, 10km alergat), deci 51.5km, e 150 de lei, deci putin sub 3 lei pe km, iar ca pret pe ora ar veni undeva pe la 50 de lei. Concluzia; daca vreti triatlon faceti ca mine, duceti-va la full din prima, sa va dati de toti banii :))<br />P.P.S: glumesc. Mergeti acolo unde va simtiti pregatiti si unde considerati ca aveti sanse sa scoateti mai bine :)<br />
<br />David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8725301852851685685.post-5673816238452376482016-12-19T08:41:00.000-08:002016-12-19T08:42:13.853-08:00Ultra fair play - ultimul concurs din 2016Am decis sa particip la ultra fair play dupa maratonul de 1 decembrie, intrucat ma simteam bine, asa ca m-am inscris la proba de 50 de mile (80 km). De ce aceasta distanta? M-am gandit ca 160 e mult prea mult pentru temperatura respectiva, o absurditate as spune.. Chiar si 100km mi s-a parut mult. Asa 80 de km mi s-a parut o distanta pe care sa o pot face fara sa am prea mare damage dupa, indiferent ce se intampla. 50km ar fi fost o pierdere de timp, pentru ca asa puteam sa alerg si acasa distanta aia, in jurul blocului. Mai mult de atat totusi nu cred ca as putea alerga singur, in antrenament, ar fi prea plictisitor. Intre timp a murit bunicul meu, asa ca am avut o motivatie suplimentara sa alerg in memoria lui.<br />
<br />
M-am pregatit cu 8 geluri si 2 ciocolati de la ritter. Ca si echipament, am decis sa alerg toata proba imbracat la fel: colanti, suprapantaloni, bluza cu maneca lunga si fleece, plus caciula si manusi. Nu am schimbat incaltaminte, sosete sau alte cele. Planul era simplu: sa reusesc sa alerg toata distanta, fara sa merg (nu ca la s24). Imi propusesem un timp de 8 ore, care s-a dovedit a fi unul nerealist pentru conditiile de acolo.<br />
<br />
Am ajuns la Stefesti in dimineata respectiva cu Florin Simion. El mergea la proba de 100 de km, si de-a lungul cursei a fost un model pentru mine legat de cum se alearga un ultra, tot timpul cu zambetul pe buze, tot timpul cu o viteza mai buna decat a mea. Am impartit cursa in 10 bucati de 8km. La fiecare jumatate (4km) urma sa beau apa si la fiecare tura sa mananc un gel. Planul mi-a fost afectat de o greseala de-a mea: mi-am lasat gelurile pe masa de alimentare, asa ca ceilalti au crezut ca sunt puse acolo de organizatori, asa ca am reusit sa folosesc doar 2 sau 3. Noroc ca venise Florin cu niste geluri in plus la el si le-am folosit pe alea. De obicei nu incerc ceva nou in competitie, dar nu aveam altceva, asa ca au fost foarte bune. Am folosit si o ciocolata ritter, in rest am avut niste friptura la un moment dat, mandarine si cam atat. La inceput nu aveam izotonic, ceea ce s-a dovedit destul de tragic pentru mine, dar in partea a doua a cursei organizatorii au luat Gatorade, cu care ma impac bine, si l-am folosit cu incredere. De retinut pentru data viitoare cand mai particip la un astfel de concurs sa vin cu absolut tot de acasa, m-am gandit ca sunt doar 80 de km si nu imi trebuie asa multe.. Dar poate mi-ar fi fost utile ceva suplimente in plus.<br />
<br />
Traseul consta in 400m dati pe stadion, prin zapada, si o strada asfaltata pe care o parcurgeam dus intors. Primii 20 de km au trecut foarte usor.. Dupa am inceput sa simt un pic oboseala, si ma gandeam ca mai am inca 60 de km, nu suna foarte placut, dar trebuia sa continui asa. Pe la km 32 am observat ca am ramas fara geluri (folosisem doar 3 cred) si m-am panicat, dar am zis ca acum asta e, dau asa indiferent. Apa a fost rece, dar nu am considerat a fi asta o problema, in schimb la un moment dat am primit ceai cald si a fost mai bine. Dupa km 40 s-a mai acumulat un pic de oboseala, se simtea ca am trecut de primele 4 ore alergate. Pe la km 50 am ramas fara baterie la mobil, pusesem Strava si nu a tinut mai mult de atat. Dupa km 42 mi-am imaginat ca am ramas cu cele 38 de ture de la maratonul din cadrul Ironman (m-a traumatizat maratonul ala, mi s-a parut cel mai greu facut vreodata), si avand in vedere ca ma simteam mai bine decat atunci, am considerat ca pot continua sa alerg pana la final. La km 61 a venit Octavian sa alerge cu mine, ar fi alergat mai de mult, dar pur si simplu se lovise la proba de trail si il durea genunchiul. La km 64 s-a intunecat ,ultimii 16 km i-am facut pe intuneric. Pe final a fost un pic greu pentru ca se facuse foarte frig si batea vantul, cred ca erau cam -10 grade resimtite, dar am terminat cu bine. Tot timpul cursei m-am rugat sa termin sanatos, a fost ceea ce mi-a dat puterea sa nu ma opresc din alergat, mai ales ca la acea temperatura ar fi fost dramatic sa fac asta.<br />
<br />
Participantii au fost buni si foarte buni, oameni cu multa experienta, dar si oameni care veneau acolo la primul lor ultra. Vlad de exemplu alerga la 24 de ore cu rucsac de 1kg in spate (!!). L-am rugat aproape sa isi scoata ruscacul si nu a vrut sa ma asculte.. El voia sa faca 200km, i-au iesit cam 127. I-am explicat ca nu are nicio sansa cu rucsacul si fara perioade de mers, dar degeaba.. Nu vreau sa ma laud, dar poate uneori e mai bine sa asculti sfaturile unor persoane cu putin mai multa experienta. M-a impresionat Florin Ionita, care a alergat foarte bine 50 de km, dar din pacate s-a retras din cauza unor probleme de sanatate.<br />
<br />
Dupa proba am primit ciorba si friptura, ceea ce m-a bucurat, avand in vedere ca pe parcursul cursei nu mancasem mare lucru. Inca ceva amuzant, avand in vedere ca nu au alergat multi distanta aceasta, teoretic detin recordul national pe 80 de km. :) E amuzant pentru ca Florin Simion, de exemplu, a alergat mai repede decat mine primii 80 de km, dar el participa la proba de 100.<br />
La final am aflat ca sunt printre cei 3 participanti cu premii mari, inclusiv o pulpa imensa de porc si un rucsac de la Deuter. Deci, practic, a fost singura cursa din viata mea unde am iesit pe plus, ceea ce imi va da motiv sa ma intorc si la anul, daca o sa fiu sanatos. Per total o cursa ok, fiind prima editie se inteleg micile probleme de organizare si sunt convins ca la anul o sa fie mai bine.David Iancuhttp://www.blogger.com/profile/05945344806677036156noreply@blogger.com1