joi, 23 august 2012

Hai încă o postare

Mă cam plictisesc pe acasă, aşa că am zis să mai postez ceva. Şi evident, cum se vorbeşte doar despre referendum, o să spun şi eu două vorbe. Nu spun că ţin cu cineva, până la urmă toţi sunt o apă şi un pământ, dar totuşi... USL-ul este chiar sub orice critică. Suntem singura ţară în care socialiştii şi liberalii, cele 2 curente opuse ale democraţiei, îşi dau mâna pentru a lupta împotriva singurului partid care a încercat să schimbe ceva. Îmi pare bine că nu s-a aprobat referendumul, dar asta nu înseamnă nimic, în 2014 prostimea va vota USL, iar atunci o să vadă ei ce înseamnă dictatura în adevăratul sens al cuvântului... Cine ştie, poate peste 50 de ani o să avem şi noi democraţie, deşi mă îndoiesc din ce în ce mai tare.

Dacă ar fi eu să fac legea în ţara asta aş aduce un regim de extremă dreapta... Nu zic să fie chiar extrem-extrem, dar s-ar impune nişte legi serioase în privinţa ţiganilor şi a oamenilor fără educaţie... Aş schimba sistemul de învăţământ, l-aş face mult mai dur, în aşa fel încât să nu termine mai mult de 20% din oameni facultatea, iar doar acei oameni să aibă drept de vot. De asemenea, nu aş da drept de vot pensionarilor, ăia votează pentru că au primit un mic şi o bere gratis, să fim serioşi.. Ţiganii ar trebui puşi să muncească la liniile de metrou şi la autostrăzi, să facă şi ei ceva util pentru ţara asta... Aş schimba şi pedepsele date pentru diferite fapte, de exemplu în loc de închisoare pe viaţă, ceea ce înseamnă cheltuială pe banii statului, aş pune puşcăriaşii să muncească 10 ore pe zi la chestii gen canalul Dunăre - Marea Neagră. Plus că nu mi se pare corect să primeşti aceeaşi pedeapsă dacă ai omorât pe cineva de 90 de ani sau pe cineva de 18 ani, ar trebui ca pedeapsa în cazul al 2-lea să fie mult mai mare, gen închisoare pe viaţă, pentru că tu îi iei toată viaţa persoanei respective, în schimb în primul caz ar trebui să fie ceva gen 5-7 ani, cam cât ar mai fi trăit persoana respectivă.  Mi se par multe chestii nedrepte în ţara asta, şi în general peste tot, dar asta e.

O chestie minoră, dar importantă: câinii vagabonzi. Ar trebui omorâţi toţi şi desfiinţate toate adăposturile, dacă sunt buni samariteni care vor să îi ia acasă foarte bine, dacă nu ghinion, statul are cheltuieli mai importante decât adăposturi pentru animale, mai bine se mai construieşte un orfelinat ceva, în loc să se bage atâţia bani în câini. Sunt atâţia copii abandonaţi pe stradă, pe ăia nu îi vede nimeni, bine că pupăm în fund toţi câinii de pe stradă..

Şi ar fi multe de spus... Ar trebui să scadă dramatic numărul politicienilor, care nu ştiu decât să fure şi să mintă, iar banii să fie băgaţi în chestii mai importante, cum ar fi spitalele şi sistemul sanitar.. În fine, ne descurcăm şi noi cum putem, într-o lume fără ideal şi fără principii.

duminică, 19 august 2012

Sunt student!

Am făcut-o şi pe asta! Am ajuns la facultate, şi nu oriunde, ci la Politehnică, probabil una din singurele facultăţi care au mai rămas ok din ţara asta. Nu sunt aşa şmecher ca alţii, nu studiez nici în Germania, nici în State, nici măcar în Anglia, unde se duce absolut oricine... Studiez la mine în ţară, pentru că aici mă simt cel mai bine, pentru că voi avea parte de un învăţământ, sper eu, decent, deşi toata lumea se grăbeşte să dea în cap învăţământului nostru, şi mai ales pentru că nu vreau să am de plătit toată viaţa rată la statul  sau altundeva, pentru taxa din timpul facultăţii. Oricum, cine vrea să înveţe învaţă oricum, asta eenglez clar.

Sunt tânăr, liber, fără bani şi fără prejudecăţi, am multe ambiţii şi sper să fac ceva cu viaţa mea. Nu depind de nimeni şi de nimic, sunt doar Eu, şi asemenea lui Blaga mi-aş dori ca munţii să îmi dea un trup, pentru a-mi putea exprima mai bine sentimentele. Poate am multe defecte, dar sunt mândru de mine pentru că pot afirma că sunt sincer. Nu îmi place să mint nici pe cei din jurul meu, nici pe mine, aşa cum fac mai toţi în ziua de azi. Ne minţim părinţii, ne minţim prietenii, dar mai ales ne minţim pe noi, fără niciun rost... Ar trebui să avem curajul să înfruntăm realitatea aşa cum este. Viaţa nu e uşoară, ba dimpotrivă. Aşa ca un exemplu, în viaţa cuiva nunta este o singură dată (sau cel puţin aşa ar trebui să fie), în schimb înmormântări sunt mult mai dese...

De ce am ales să merg la Calculatoare? Sincer să fiu nici eu nu ştiu exact. Am auzit că aici iese banu', şi având în vedere că mai ştiu ceva mate şi ceva info m-am gândit să merg aici. Evident că nu e ceea ce îmi place cel mai mult, dacă era să fac ceva ce mă făcea fericit acum aş fi fost probabil într-o orchestră, sau dacă nu student la psihologie sau filosofie, nu ştiu exact. Viaţa ne pune să alegem, şi nu există cale de mijloc, vrei X sau non-X, e principiul terţului exclus, altă variantă nu se poate. Oricât am încerca să le privim dialectic nu vom reuşi decât să ne aburim, alegerile în viaţă trebuie să fie clare şi să nu lase loc de întoarceri.

Ce vreau cu blogul ăsta? N-am nicio idee. Am zis să fac un blog ceva mai personal, în care să nu scriu doar despre ce se întâmplă în facultate, cum am făcut în liceu. Probabil o să scriu mai multe chestii, gânduri care mă preocupă, melodii interesante, nu ştiu, orice, probabil chiar şi politică, deşi ce e în România numai politică nu se numeşte, e un fel de cocină unde cine intră ştie clar în ce s-a băgat.

În fine, până una alta mai am câteva săptămâni de vacanţă, în care voi alege probabil să fac... nimic. Nici măcar nu îmi cunosc viitorii colegi, îi pot număra pe degete pe cei pe care îi ştiu, dar sincer nu mă interesează, nu mă aştept să găsesc prieteni adevăraţi sau alte chestii, pur şi simplu voi fi în aceleaşi situaţii cu alţi oameni, iar împrejurările ne vor unii pe parcursul celor 4 ani. Sau cine ştie, poate chiar voi găsi, speranţa moare ultima.