duminică, 9 decembrie 2012

De ce nu îmi place mie Crăciunul

O să încep mai întâi cu o precizare. Nu vreau să mă refer la Crăciun din persectiva religioasă a sărbătorii. În primul rând pentru că, să fim serioşi, sărbătoarea şi-a pierdut de mult aspectul său religios, se sărbătoreşte Crăciunul de către musulmani, ca să nu mai zic că nimeni nu se gândeşte când bea şi mănâncă de Crăciun la ce reprezintă sărbătoarea, ar fi oarecum absurd să te îmbeţi şi să mănânci până nu mai poţi pentru că sărbătoreşi nu ştiu câţi ani (nu 2012, ceva mai mulţi, Iisus s-a născut probabil în anii 5-7 înaintea erei noastre) de la naşterea lui Iisus. În al doilea rând, ca sărbătoare creştină aş putea desfiinţa Crăciunul în câteva cuvinte. Fiind o sărbătoare religioasă, deci spirituală, nu ar trebui amestecate elementele de natură fizică (cum ar fi bradul şi chestiile de genul) cu cele de natură spirituală. Ca sărbătoare spirituală ar trebui să fie ţinută doar în interiorul celor care cred, mâncarea, băutura şi cadourile nu au ce căuta când vorbim despre o sărbătoare religioasă.

OK, acum că am făcut această precizare, o să încerc să analizez Crăciunul din mai multe perspective şi o să îmi spun părerea legată de faptul că această sărbătoare are la bază minicună şi falsitate, ceea ce voi încerca să demonstrez, acesta fiind punctul de vedere pe care îl susţin. Voi analiza principalele aspecte ale sărbătorii: luminile, decoraţiunile interioare, "spiritul Crăciunului" şi cadourile şi aşa zisul Moş Crăciun.

1. Poate elementul care mă dezgustă cel mai mult sunt luminile puse în centrul oraşului. Ţara arde, stă în sărăcie, iar situaţia nu este tocmai una roz pentru majoritatea, în schimb ce facem, punem mii de luminiţe, care consumă o cantitate enormă de energie electrică, doar aşa pentru că este o tradiţie de Crăciun şi trebuie să facem şi noi ce fac alţii. Toată chestia asta arată încercarea nereuşită de a arăta că trăim într-un oraş prosper, că lumea e fericită şi că ne permitem să punem mii de lumini în tot oraşul, când mai bine banii respectivi erau daţi la orfelinate, că tot e Crăciunul şi ar trebui să se bucure cât mai mulţi de această sărbătoare. Falsitate mai mare nici că se poate, punem luminiţe ca să fie frumos de Crăciun, în timp ce mii de oameni mor pe stradă fără mâncare, mai bine banii respectivi erau daţi ca să îii ajute, dar nu, se preferă să se dea pe lumini sute de mii de euro, eventual să se mai facă şi o spălare mică de bani, că tot e Crăciunul şi boierii trebuie să îşi facă daruri între ei.

2. Acelaşi lucru, la o scară mai mică, se aplică în cazul decoraţiunilor interioare: bradul, globurile, luminiţele şi beteala. Eventual, pentru a spori senzaţia de falsitate, se folosesc brazi artificiali (aşa cum, trebuie să recunosc, au şi ai mei, pentru a nu da banii pe brad aiurea). Mi se pare inutil şi complet lipsit de sens să îţi pui nişte luminiţe în casă şi un copac doar aşa, că îşi pune toată lumea, să fie frumos. Într-adevăr, arată drăguţ din exterior, dar dacă stai să te gândeşti fericirea ta nu depinde de acele decoraţiuni, poţi să le pui chiar dacă în realitate tu eşti complet nefericit. Dar punând un brad acolo o să dai senzaţia că eşti fericit, elementul cheie în această sărbătoare: fie că eşti fericit, fie că nu eşti chiar deloc, trebuie să spui că eşti foarte fericit pentru că a venit magnifica sărbătoare de Crăciun, vacanţa şi eventual ninsoarea (ca să fie perfect, să ajungi de două ori mai greu oriunde).

3. Spiritul Crăciunului. Îmi vine să vomit numai când aud sintagma asta preluată de la americani. Ce înseamnă spiritul Crăciunului? Cumva că ar trebui să fim mai buni, să iertăm şi să ne facem cadouri, sau cam aşa ceva. Părerea mea e că decât să fii bun o dată pe an, iar în rest să nu îţi pese de ce se întâmplă cu ceilalţi, mai bine să nu fii bun deloc, măcar eşti consecvent cu tine însuţi. O persoană cu anumite calităţi morale nu are nevoie de o ocazie cum ar fi Crăciunul pentru a face cadouri celor din jur, dimpotrivă, va găsi el ocazii acolo unde nu sunt. Aşa că spiritul Crăciunului mi se pare o mare minciună, ceva de genul "hai să ne facem că suntem buni, că de, e Crăciunul şi nu dă bine să fim la fel de nepăsători ca până acum". Hai să fim serioşi, cine e bun e bun tot timpul, iar cine nu e bun, nu e bun deloc. Aşa că dacă o să apară o situaţie mai neobişnuită, în care o persoană ar putea alege între a face bine şi a face rău, indiferent că este sau nu Crăciunul va acţiona în acelaşi mod dacă este la mijloc şi interesul său.

4. Cadourile şi Moş Crăciun. Presupunând că aş avea vreodată vreun copil nu i-aş spune de Moş Crăciun. Ce învaţă un copil din asta? În loc să fie recunoscător părinţilor pentru că i-au cumpărat cadouri pe care poate nu le merita o să creadă că i le-a adus Moş Crăciun, ba chiar mai mult, o să aibă senzaţia că i se cuvin acele cadouri. Iar în cazul în care un copil deştept, dar sărac, va vorbi la grădiniţă sau în clasa 1 cu un copil prost, dar bogat, şi va constata că el a primit mult mai puţine cadouri, deşi, în mod normal, el ar fi meritat mai multe, va avea o deziluzie şi va ajunge să înveţe prea devreme că lumea nu este dreaptă. Aşa că cel mai bine este să îi spui copilului tău: uite, eu îţi cumpăr cadouri de Crăciun (deşi nu ar trebui o ocazie specială pentru asta, dar să trecem peste, faci asta ca să nu se simtă copilul aiurea că alţii au primit şi el nu), şi să ştii că unii cred că există un personaj numit Moş Crăciun care le aduce cadourile, dar de fapt nu există aşa ceva, tot părinţii lor le dau cadourile. Şi chiar şi cadourile de Crăciun mi se par ceva fals: faci asta pentru că eşti obligat, dacă cineva îţi dă un cadou de Crăciun atunci trebuie să îi iei şi tu lui. Eu cel puţin am fost consecvent cu mine, nu am luat niciodată cadouri de Crăciun, pentru că mi se pare o mare falsitate, există multe alte ocazii pe care le putem folosi pentru a oferi cadouri.

Ştiu că nu o să fiţi de acord cu mine, dar cel puţin sper că mi-am susţinut bine punctul de vedere, şi poate unii o să fie de acord cu mine că, până la urmă, Crăciunul nu este decât o mare minciună.

duminică, 2 decembrie 2012

Cum mai e prin poli...

Aşa cum vă aşteptaţi, răspunsul este unul singur: cam naşpa. Începe să se strângă cercul, din ce în ce mai multe informaţii, dintre care mare parte inutile, chestii care nu o să ne folosească niciodată.

Încep cu materia mea "preferată", proiectare logică, unde absolut nimeni nu ştie nimic, trebuie să învăţăm cum funcţionează tot felul de circuite folosite în arhitectura calculatorului, şi în mod evident aşa ceva nu o să ne trebuiască niciodată, doar că de, o să dăm sesiune la aşa ceva, deci vrem nu vrem trebuie să avem măcar o idee... Să nu mai spun că trebuie să facem un proiect practic, cu sârme, rezistenţe, chestii din astea de le-am urât toată viaţa, chiar nu am idee cum o să fac aşa ceva, dar rămâne de văzut.

Apoi vine la rând USO (utilizarea sistemelor de operare). Deşi este una dintre singurele două materii care chiar contează din acest semestru, a început să nu mai îmi placă de când am dat parţial, credeam că o să dăm şi noi din ce am făcut, dar nu, trebuia să căutăm noi în manual şi în paginile din Linux, ceea ce a fost cam naşpa.. Iar ultima temă este foarte grea, şi se bazează doar pe chestii pe care trebuie să le căutăm noi pe google. În fine, la USO cel puţin învaţă toată lumea, pentru că suntem oarecum nevoiţi.

Matematicile, în special analiza, sunt foarte grele. Aşa că dacă nu v-a plăcut matematica în liceu vă dau un sfat prietenesc: nu veniţi la poli, cel puţin la Calculatoare se fac 3 cursuri de mate în primul an, pe care riscaţi să le picaţi pe toate, dacă nu ştiaţi matematică bine în liceu. Lăsând asta la o parte, la algebră pare puţin mai lejer, în sensul că nu avem exerciţii foarte grele, în schimb este foarte multă algebră. La analiză însă.. e rupere. Profii însă sunt foarte buni, la ambele matematici.

Programarea, ultima materie din care se dă examen, este cea de-a doua materie utilă, se face C la nivel de liceu şi momentan e destul de simplu, adică cine a făcut ceva informatică în liceu nu ar trebui să aibă probleme să ia note mari. Temele sunt accesibile şi nu necesită cunoştinţe foarte mari în informatică.

Mai avem o materie, introducere în informatică, opţională, la care este o plictiseală extraordinară la cursuri, se discută despre unităţile calculatorului, memoria, chestii din astea, numai chestii de toceală, care, evident, nu o să ne folosească niciodată. Dar asta e.

La sport se poate lua media 10 din prezenţă, norme şi o competiţie. A fost amuzant cum s-au dus vreo 100 de oameni la competiţie la şah, dintre care o mare parte veniseră doar să joace cât mai repede şi să plece acasă, pentru a-şi putea lua punctajul la sport.

În ultima săptămână de şcoală o să dăm 3 teste, ceea ce e nasol, mai ales că dăm la USO, introducere în info şi proiectare logică. Până atunci, însă, mai avem o temă la USO şi una la programare. Şi din câte am înţeles ăsta e cel mai uşor semestru posibil :)))

sâmbătă, 1 decembrie 2012

De ce NU mă duc la vot

Peste tot aud numai chestii legate de votarea parlamentului. Nu spun că este bine ceea ce fac, dar nu am de gând să mă duc să votez, pentru că pur şi simplu nu are niciun sens, şi o să încerc să dau câteva motive care mă fac să cred că să nu votez este cea mai bună variantă pentru mine.

În primul rând, în România nu există partide politice. Există doar oameni de afaceri care se implică în politică, de faţă cu presa se înjură şi se huiduie şi după stau la masă şi râd, şi îşi continuă afacerile liniştiţi. Există afaceri între PDL şi USL tot timpul, deci nu contează cum se numesc, eventual mai şi migrează de la un partid la altul, au rude în celălalt partid să fie asiguraţi şi aia e.

În al doilea rând, nici măcar nu am auzit niciodată de oamenii ăia. Nu am de gând să votez nişte nume aiurea, fără să ştiu cine sunt de fapt oamenii ăia. Nu pot presupune decât că sunt toţi nişte rechini care vor să ne fure, aşa cum fac ceilalţi. Aşa că pur şi simplu mi se pare lipsit de sens să votez o persoană de care nu am auzit în viaţa mea.

În al treilea rând, mi-e silă de campaniile publicitare care sunt sub orice critică de proaste. Adică mai nou PDL se numeşte ARD, au luat-o şi ei pe urmele PSD, lupii îşi schimbă părul, dar năravul ba, au făcut alianţă cu două partide de care nu a mai auzit nimeni, şi şi-au ales cel mai prost nume posibil, ARD, cum să voteze cineva alianţa asta? E ca şi cum ai spune: votaţi ARD şi vă promitem că vă ARDem... Cei de la USL imediat au profitat de ocazie să critice puţin lipsa de inspiraţie. Alianţa România Dreaptă, într-o ţară în care liberalii se unesc cu socialişii mi se pare pur şi simplu un non-sens.

De USL ce să mai spun, mi-e aşa o silă că nici nu pot spune, au bani de aruncat pe campanie, a venit bunicul meu cu o revistă color, cu pagini fine, vreo 50, tipărită probabil în zeci de mii de exemplare, în care tot ce se spunea era că în 2013 vom scăpa de Băse, ca şi cum el ar fi problema în ţara asta, iar apoi urma un program pentru următorii 4 ani cu peste 150 de puncte, efectiv mi-a venit să vomit, nu e ca şi cum s-ar realiza măcar 10% din acele 150 de puncte, nu înţeleg cine a putut avea răbdarea să mintă în halul ăla.

Ca un ultim argument, oricum se ştie deja că alegerile o să fie câştigate de USL, pentru că lumea aşa e, nu prea votează acelaşi partid de 2 ori, tot cred că dacă vine partidul celălalt o să fie mai bine, nu realizează că nu se va schimba nimic... Schimbarea ar trebui să vină de la noi, dacă fiecare român de rând din ţara asta ar încerca să fie un om cinstit atunci clar nu s-ar mai putea fura, da' cum la noi toată lumea fură atunci e clar că o să fure şi  conducerea.. În fine, noi să fim sănătoşi... Până atunci vă zic părerea mea formată de pe un vot pe facebook, ştiind că eroarea este cam 1/radical(numarul de votanti), USL o să aibă 50% din voturi şi ARD cam 30%, cu o eroare de 2.5% :)