sâmbătă, 15 iunie 2013

A trecut un an??

Sincer nu ştiu când şi cum s-a întâmplat asta. Cel puţin semestrul 2 a zburat, efectiv, nu ştiu ce s-a întâmplat.. Ori am avut prea multe teme şi nu am realizat, ori chiar nu mă prind, ideea e că timpul a zburat şi cumva m-am trezit că a venit vacanţa, am terminat sesiunea şi sunt student în anul 2.. 25% din ăştia 4 ani au trecut, şi nu pot spune decât că mă bucur. Pentru că sincer, oricine e la Poli cred că 4 ani de zile se gândeşte la un singur lucru: cât mai e până se termină. Nu neapărat pentru că ar fi ceva extrem de complicat, dar pentru că e foarte mult de lucru. Mă aşteptam să fie mai interesant la facultate, dar după un an de zile pot spune că am avut trei tipuri de materii: cele complet inutile în meseria de programator (matematicile, fizica, electrotehnica, proiectare logică), cele utile, dar care nu aduceau nimic nou faţă de liceu (programare şi structuri de date) şi cele din care chiar am învăţat ceva nou: uso, unde am învăţat ceva shell scripting şi ceva comenzi în linux (evident, le-am uitat în proporţie de 90%, da' nu ar fi greu să le repet), şi metode numerice, unde am învăţat un nou limbaj (octave- versiune opersource de matlab, deci implicit şi ceva matlab), şi în plus am învăţat cum prin câteva comenzi simple, pe care le poate învăţa orice retardat, putem rezolva nişte probleme foarte grele, cum ar fi rezolvarea unor integrale şi a unor ecuaţii diferenţiale. Dar în rest.. nimic. Prin anul 2 pe semestrul 1 am înţeles că o să fie tot cam aşa, 2 materii de electronică şi 3 materii de programare, să zic, dar acuma mai e până acolo. Momentan mă bucur că am terminat..

Nu prea ştiu ce să zic despre poli.. E aceeaşi chestie tot timpul: trebuie să munceşti ca un rob. Nu trebuie să fii inteligent, nu,nu, asta nu este încurajat, trebuie doar să fii un animal de povară care bagă acolo sub nas un curs de 400 de pagini de electrotehnică, şi o să iei note bune. Dacă nu vrei să fii un sclav atunci o să fie cam nasol, există două variante, ori eşti foarte deştept, caz în care o să reuşeşti cumva să treci la majoritatea materiilor, dar cu note destul de mici şi probabil cu ceva restanţe, ori nu eşti suficient de deştept şi o să începi să o iei la vale, şi bulgărele o dată pornit foarte greu se poate opri.Credeam că facultatea promovează ideea de a fi inteligent.. Mare greşeală, nu îi pasă nimănui cât de deştept eşti sau câte ştii, important e să faci nişte chestii de rutină care ocupă foarte mult timp şi care nu te fac mai deştept cu nimic.. Bine, nu zic, nu mă plâng de temele de pe semestrul ăsta, au fost ok, la M.N. nu mi-a luat niciodată o temă mai mult de 4-5 ore, iar la S.D să zic 2 zile, parcă maxim 3, pe tema cea mai lungă, dar şi 3 ore pe ultima temă. Dar îmi amintesc de temele la USO.. nu demonstrai absolut, dar absolut nimic cu temele alea, nişte comenzi pe care trebuia să le cauţi ore întregi pe internet, bine că erau unii care au întrebat pe stack overflow şi am găsit uneori chiar un exerciţiu rezolvat complet. Iar ultima temă a fost chiar definiţia poli, 6-700 de linii de cod numai cu if-uri, chestie pe care o putea face orice idiot, însă mult, foarte mult de stat şi scris..

Eu încă mai am o doză de optimism, am auzit că în anul 3 începe să fie mai bine, avem materii care chiar ne folosesc pe viitor, asa ca s-ar putea sa fie mai ok. Iar la master (pentru că acuma oricine trebuie să îl facă şi pe ăla) am auzit că nu ar mai fi aşa stres.. În fine, momentan nu vreau să mă gândesc la asta, vreau doar să mă bucur de vacanţă şi să nu mai aud de poli până în octombrie :)) Vacanţă plăcută!

miercuri, 5 iunie 2013

O mică fantezie - o lume de "breatharians"

Probabil că o să dezamăgesc oamenii care speră să fac un articol mai serios, despre facultate, joburi, sau alte chestii din astea interesante, dar de data asta am de gând să prezint o viziune oarecum S.F. asupra omenirii, la care m-am gândit pur şi simplu pentru că nu aveam chef să mai învăţ la electrotehnică, aşa că mintea mea a început să se ducă în cu totul alte direcţii.

Ok, pentru început vreau să vă introduc un termen: breatharian. Nu am un sinonim foarte bun în română, nu folosesc desc cuvinte în engleză, sunt oarecum împotriva acestei mode, dar acest cuvânt este foarte sugestiv. Pentru cine vrea să afle mai multe las un link util: http://electro-denizen.hubpages.com/hub/living-without-food-and-water-Breatharianism-is-it-possible . Am aflat despre breatharians acum o lună sau cam aşa, şi iniţial am zis că persoana respectivă are ceva probleme, îmi povestea despre oameni care pot trăi fără să mănânce absolut deloc, se hrănesc doar cu lichide, sau nici măcar. Ideea m-a fascinat de la început, dar m-am gândit că probabil omul a auzit şi el vreo porcărie pe net şi a crezut-o. Evident, cum am ajuns acasă am căutat pe google "oameni care pot trăi fără mâncare" şi am văzut o grămadă de articole. Deşi este evident că mulţi dintre breatharians sunt doar nişte escroci, este totuşi un medic care a fost supus mai multor teste, în care a rezistat fără mâncare timp de 10 zile. El spune că primele 21 de zile sunt cele mai grele, pentru că atunci încă simţi foamea, vrei mâncare, dar dacă tu crezi că o să reuşeşti atunci vei putea supravieţui fără mâncare. Au fost însă şi cazuri în care falşi breatharians au fost prinşi mâncând, sau au eşuat testelor medicale (era o tipă care după 4 zile arăta aşa rău încât doctorii au zis că nu mai pot continua, că i s-a dublat pulsul şi sunt şanse prea mari să moară). În fine, totuşi sunt câteva excepţii care au trecut testele. Mai este un fakir care spune că nu mănâncă şi nici măcar lichide nu prea consumă, şi el a trecut testele medicale, dovedind că în 10 zile nu a mâncat, nu a băut apă decât ceva de genul 100ml pe zi, şi mai mult, nici măcar nu a avut nevoi fiziologice.

Nu vreau să discut dacă breatharians chiar există sau sunt nişte mincinoşi, sunt o groază de articole pe internet legate de acest subiect şi vă las pe voi să cercetaţi şi să vă spuneţi părerea. Eu nu pot decât să fiu cel puţin sceptic, având în vedere că au fost destule persoane care au încercat şi au murit, ceea ce mi se pare destul de nasol, dar ideea de breatharian chiar m-a fascinat. Hai să presupunem că poţi trăi fără mâncare, absolut deloc, pe o perioadă nelimitată, fără să fii un fakir care face yoga 10 ore pe zi (cum probabil e cazul celui mai sus menţionat). Să luăm cazul doctorului, el este de departe cel mai fascinant, pentru că este, totuşi, un om normal, face sport zilnic, practică o meserie grea, cinstită, doar că el pretinde că nu a mai mâncat de 12 ani. Păi o dată ce ai ajuns breatharian, modul de viaţă şi perspectiva asupra lumii se schimbă total, nimic din ce a fost până atunci nu se mai aplică. (să nu credeţi că încurajez încercări de breatharian, în niciun caz).

Să ne gândim puţin ce înseamnă mâncarea, sau cel puţin ce a însemnat până în secolul 20 şi ce înseamnă în continuare în rândul oamenilor săraci. Păi mâncarea reprezintă insăşi un scop în viaţă, pentru majoritatea oamenilor fiind probabil cea mai importantă problemă, cea mai de jos nevoie: să aibă ce pune pe masă în fiecare zi. Pentru asta muncesc, se agită şi se stresează, să fie siguri că au cu ce plăti facturile, cu se se îmbrăca, dar mai ales ce mânca în fiecare zi. Să ne gândim cum ar fi dacă toţi, dar toţi oamenii ar fi, subit, breatharians, hai să presupunem că s-ar demonstra ştiinţific cum e posibil să fii breatharian, nu ştiu, să zicem nişte exerciţii fizice sau habar n-am. Păi în cazul ăsta scopul în viaţă şi grija cea mai mare a majorităţii oamenilor ar dispărea dintr-o dată. Nu mai ai nevoie de mâncare, dintr-o dată totul se schimbă, tot ce a fost până atunci scopul în viaţă a trecut. Aşa că la o adică dacă nu ai nevoie de mâncare, pentru ce să mai munceşti? Mă refer cel puţin la cei de la ţară, care oricum nu plătesc facturi, eventual îşi fac hainele singuri, din blana unor animale. Sau altfel spus: dacă nu mai trebuie să mănânci, ai găsi ceva mai important pentru care să munceşti, corespunzător unei trepte mai înalte din piramidă. Păi.. nu mai ai nevoie de mâncare, bun. Atunci poţi să călătoreşti, să descoperi oameni noi, să faci cercetări, studii, ce vrei.

Acum aş vrea să analizez evoluţia unei societăţi brusc transformată în breatharians. Primul pas este că toate fabricile de mâncare, agricultura şi tot ce ţine de acest domeniu ar da faliment, magazinele ar dispărea, nu ar mai rămâne decât să vândă lichide şi atât. O dată dispărute toate aceste întreprinderi şi magazine, lumea s-ar dezvolta incredibil de mult, toate direcţiile s-ar îndrepta înspre ştiinţă şi arte, s-ar rezolva probleme fizicii, dilemele şi conjecturile din matematică, s-ar dezvolta sistemul informatic într-un mod inimaginabil, s-ar scrie mii de cărţi, şi tot aşa. Rămân totuşi cei care nu au aptitudini pentru ştiinţă şi arte, care ar rămâne să se bucure de viaţă, să se plimbe, să descopere lumea. Pentru că dacă nu au nevoie de mâncare, la ce mai e nevoie să facă altceva? Un acoperiş deasupra capului tot au, de bine de rău, hainele se pot confecţiona, iar în cazul în care chiar doresc să facă rost de bani, pentru tehnologie şi electricitate, să zic, atunci ar putea să lucreze câteva zile pe lună ca vânzători pe undeva, sau oricum, ceva echivalent. Salariile oricum ar fi mari, pentru că toţi banii şi toată economia ar fi doar în industriile legate de maşini, componente electronice, haine şi cam atât.

Statul în sine ar deveni minimal, pentru că dacă nu mai ai nevoie de mâncare nu te mai interesează cine conduce statul, aşa încât nu ar mai fi nevoie decât de câteva guverne, penru sănătate, educaţie, ştinţă şi eventual transport. Toate războaiele ar dispărea, pentru că nu ar mai fi o bătaie pe resurse, nu ar mai fi nevoie de relaţii internaţionale. Nu mai ai petrol? Asta e, nu mai eşti oricum grăbit să ajungi la servici, din moment ce probabil oricum lucrezi câteva zile pe lună, deci te poţi deplasa cu bicicleta sau pe jos. Cumva societatea s-ar transforma în multe comunităţi hippie, ca să fac o comparaţie, oamenii s-ar ajuta mai mult între ei, ar dispărea ideea de rivalitate, poate doar legată de cercetare şi manifestări artistice. Probabil că vi se pare oarecum haotică societatea descrisă, dar eu cred că dacă am putea trăi fără mâncare totul ar fi mai bine. Până atunci, trebuie să luptăm pentru a putea rezista în lumea din jur..

Sper că v-a plăcut ideea, ştiu că e idealizat totul, dar cel puţin sună bine :)