marți, 18 septembrie 2012

10 motive pentru care NU îmi plac pensionarii

În acest articol vreau să discut părţile rele ale pensionarilor. Poate că voi fi acuzat de discriminare sau mai ştiu eu ce, nu mă interesează, pur şi simplu vreau să enumăr părţile rele în mod obiectiv, tratând problema pensionarilor subiectiv. Acuma să nu înţelegeţi că nu îi suport sau ceva de genul acesta, pur şi simplu cred că ar trebui impuse anumite reglementări... Un coleg de-al meu zicea că dacă s-ar tăia pensiile ţara ar duce-o mult mai bine, pentru că bătrânii care au copii vor fi îngrijiţi de aceştia, iar cei care nu au şi nu au nici bani strânşi înseamnă că au făcut umbră pământului degeaba şi merită duşi la azil :)) Iniţial am zis că e ciudat, dar după am realizat că omul avea un punct de vedere...  Dar mai bine nu mai spun nimic şi enumăr motivele. Puteţi trata articolul ca pe o glumă, dacă vreţi, nici eu nu cred chiar tot ce am spus aici, dar este amuzant de citit.

1. Cel mai enervant la pensionari este că se plimbă în autobuze fără să plătească bilet, însă au pretenţia ca ceilalţi, care plătesc bani grei ca să circule cu autobuzul, să le dea locul. Pe lângă faptul că în felul ăsta prejudiciază statul, autobuzele sunt mereu pline de bătrâni care nu au ce face acasă, şi se plimbă aiurea. Părerea mea este că ori ar trebui scoasă gratuitatea pentru pensionari, ori, şi mai bine, ar trebui introduse autobuze pentru pensionari, care să vină o dată la o oră, că şi aşa pensionarii nu au ce face, nu îi deranjează să aştepte. Şi aşa se plimbă toată ziua cu autobuzul (nu cu metroul, că ala coastă bani), aşa că dacă mai stau în staţie cu alţii ca ei ar fi chiar super, poate îşi mai fac prieteni.

2. Pensionarii se cred atotştiutori, invocă mereu vremea lor, ca şi cum pe atunci ar fi fost altfel, şi nu acceptă niciodată, dar absolut niciodată, să fie criticaţi sau să admită că au greşit. Ce spun ei este lege, anii pe care îi au sunt un motiv suficient pentru a refuza să accepte alte argumente. Pot să aibă cele mai tâmpite convingeri, nu are nicio importanţă. Pensionarii sunt încăpăţânaţi şi nu vor să asculte de nimeni, preferă să trăiască în convingerile lor proaste decât să accepte alte păreri.

3. Oarecum legat de ce spuneam mai sus, mă scoate din sărite ideea că pensionarii au drept de vot. Cine nu munceşte, nici să nu voteze. Pe lângă faptul că votează aiurea, pe raţionamente subiective (mi-a luat pensia, nu îl mai votez, nu contează că alţii luau mai mult), pensionarii nu mai sunt ancoraţi în realitatea cotidiană pentru a li se permite să voteze. Toţi pensionarii încă se gândesc la perioada comunistă, şi acţionează ca atare. De asta şi numărul mare de simpatizanţi USL: ori pensionari, ori copii sau nepoţi de pensionari care au fost educaţi prost.

4. Pensionarii au reducere la medicamente. Păi ce e asta, eu dacă mă îmbolnăvesc dau bani grei ca să iau câteva doctorii, iar pensionarii au medicamente compensate, şi se mai întreabă oamenii de ce sistemul sanitar se duce de râpă... Să fim serioşi, pensionarii sunt cei care cumpără majoritatea medicamentelor, păi dacă sunt preţurile aproape de pomană normal că industria farmaceutică se duce de râpă, şi o dată cu ea şi sistemul sanitar..

5. Pensionarii nu ascultă ce spui, dar vorbesc într-una, fără să le pese dacă ai ceva de făcut, sau vorbeşti la telefon. Nu îmi spuneţi că nu aveţi bunici sau alte rude moşnege care vorbesc tare, fără rost, şi te întrerup orice ai spune. Evident, dacă le răspunzi, o să te pună să repeţi de atâtea ori până o să îţi vină să îţi pui o piatră de gât şi să te arunci în Herăstrău. Şi la sfârşit nu o să înţeleagă nimic. Dar ei vor rămâne cu impresia că au avut o discuţie interesantă.

6. Pensionarii se enervează foarte repede. Orice ai face, indiferent că vrei sau nu, reuşeşti să enervezi zilnic câte un pensionar. În familie, pe stradă, în autobuz sau în metrou, peste tot găseşti pensionari care nu au ce face şi se enervează din orice: fie se iau de cum arăţi, fie cer diverse explicaţii la care dacă nu răspunzi cum trebuie încep să facă urât, sau nu ştiu, strănuţi, habar nu am, sunt o sumedenie de motive pentru care se enervează.

7. Pensionarii au tot felul de obiceiuri enervante. Începând de la modul în care se îmbracă până la felul în care mănâncă, tot ce fac pensionarii este de fapt ceva ce s-a mai întâmplat. Nimic nu este nou la ei, pensionarii nu se pot adapta la schimbări (asta aşa, ca un 7.2) şi din cauza asta tot  ceea ce fac este inspirat din trecut. Mănâncă aceleaşi chestii în fiecare săptămână, se duc în aceleaşi locuri, urmăresc aceleaşi emisiuni, şi evident, votează acelaşi partid, PCR, cu formele lui până azi (FSN, PDSR, PSD, USL).

8. Pensionarii se cred amuzanţi. Probabil aţi întâlnit bătrânei care încearcă să facă diverse glume tâmpite în parcuri cu copiii, la care, evident, râd doar ei. Se bagă în seamă aiurea, încearcă să lege conversaţii, pentru că acasă nu mai au cu cine, şi sfârşesc prin a te enerva. Nu zic, poate râzi de prostiile pe care le spun, dar până la urmă nu contează ce zic, tot ajungi să te plictiseşti. Sfat: dacă un pensionar face glume, nu râdeţi. Pentru că dacă râdeţi o să rămână cu senzaţia că v-a amuzat, şi va continua. Şi vă spun eu, nu vreţi asta.

9. Nu ştiu de ce nu am pus asta chiar din start, poate pentru că este valabilă doar pentru o parte a pensionarilor, ăia cei mai enervanţi: cei foarte bătrâni. Pensionarii bătrâni primesc pensie, deşi nu ar trebui să mai primească nimic. Să o luăm aşa: să zicem că cineva a muncit vreo 40 de ani la o fabrică, timp în care a pus, să zicem, echivalentul a 200 de lei la casa de pensii. Ok, dacă pensia lui este de 400 de lei, să zic, atunci după 20 de ani ar trebui să nu mai primească nimic. Dar nu, va continua să primească pensie până când crapă, indiferent dacă asta se întâmplă la 100 de ani, pentru că sistemul se bazează pe faptul că majoritatea trăiesc mai puţin, aşa că cine moare la 70 de ani rămâne păgubit de stat, iar cine moare la 100 mănâncă şi banii altora. Aşa că ar trebui desfiinţat acest sistem tâmpit şi introduse pensii private: cum îţi aşterni, aşa dormi.

10. Să închei în forţă. Pensionarii se plâng în orice moment din zi în care nu mănâncă sau nu dorm (activităţile lor de bază, pe lângă cumpăratul de medicamente sau mersul la casa de pensii). Fie că se plâng din cauza banilor, din cauza sănătăţii, a generaţiilor oribile de azi sau din cauză că au fost treziţi de un telefon, asta este activitatea lor principală. De parcă i-ar păsa cuiva. Să fim serioşi, societatea în care trăim este una de tip Hobbes, războiul fiecăruia împotriva tuturor. Aşa că ar putea foarte bine să lase văicăreala şi să încerce să facă ceva, orice. Se plâng că nu au bani. Păi ce, noi avem? Sau spun că au probleme cu sănătatea. Şi ce, noi, dacă o să ajungem la vârsta lor, o să fim terminaţi, o să avem sănătatea distrusă, la câte chimicale băgăm în noi. Aşa că să ne lase în pace, să îşi vadă de viaţa lor, cum şi noi ar trebui să ne vedem de a noastră.

Sper că v-a plăcut =))))

2 comentarii:

  1. "Să fim serioşi, societatea în care trăim este una de tip Hobbes, războiul fiecăruia împotriva tuturor."

    Buna asta:))

    RăspundețiȘtergere
  2. =))))) Ești absolut genial! La postarea asta am râs de una singură în fața laptop-ului întruna!

    RăspundețiȘtergere