Toata lumea stie ca un concurs de alergare implica anumite costuri. Totusi, de la concurs la concurs, organizatorii aleg sa ceara mai multi sau mai putini bani, in functie de sponsori, dificultati in organizare, dar si de cat de mult profit vor sa faca. Daca initial erau doar cateva concursuri organizate din pasiune, intre timp lumea a descoperit ca e foarte profitabil sa organizezi asemenea evenimente. Targetul nu il mai reprezinta persoanele pasionate care alearga bine, ci corporatistii sau persoanele cu suficienti bani dispusi sa dea orice suma pentru a participa la un anumite eveniment. Eu sunt undeva la mijloc, avand in vedere ca stau cu parintii nu ma deranjeaza sa imi dau banii pe concursuri, dar e posibil ca in viitor acest lucru sa se schimbe.
=> Asta a fost introducerea plictisitoare. Trecand acum la treaba, scopul articolului este sa prezint diverse concursuri si cam cat costa un kilometru alergat (eventual o ora alergata). O sa incerc sa dau ambele metrici, pe cat se poate, tinand cont de un timp mediu estimat de mine pentru terminarea anumitor concursuri (posibil sa fie gresit, dar nu foarte tare :) ). O sa incep, desigur, cu Circuitul Carpatilor.
1. Brasov Marathon - Eveniment organizat de CPNT, si se vede ca pun pasiune in ceea ce fac. Taxa la inscriere este 45 de lei, sunt in jur de 38 km, deci 1.18 lei pe km. Unul din cele mai ieftine preturi, mai ieftin decat la taxi. :) Un alergator obisnuit o sa il termine in 6 ore, sa zicem. Asta inseamna 7.5 lei / ora.
2. Maraton apuseni - intre 90 si 150 de lei, in functie de data de inscriere. O sa consider in continuare taxele minime pentru fiecare eveniment. Sunt aproape 45 de km, deci cam 2 lei pe km. E un maraton mai dificil, o sa dureze cam 7 ore, deci 12.85 lei pe ora.
3. Bate Toaca - 80 de lei, 37 km, deci 2.16 lei pe km. Nu am fost acolo, dar am auzit ca nu este foare usor. Un timp mediu ar fi de 7 ore, deci 11.42 lei pe ora.
4. Cozia Mountain Run - un concurs care nu se rateaza, dar cu o taxa de participare destul de piperata. 130 de lei pentru 30 de km, deci aproape 1 euro de km (4.33 lei). Un timp mediu ar fi 5 ore, deci 26 de lei pe ora.
5. Marathon 7500 - cu siguranta cea mai buna afacere. 150 de lei este taxa, sunt peste 90 de km, 1.66 lei pe km. Metrica asta nu este neaparat buna, pentru ca majoritatea ajung sa stea in cursa in jur de 30 de ore, deci vine 5 lei pe ora, de departe cel mai bun pret de pana acum. Desigur, la hobby nu mai e chiar asa, 125 de lei de persoana pentru 45 de km inseamna cam 3 lei pe km, iar la un timp mediu de 10 ore ar veni 12.5 lei pe ora.
6. Cindrel - 110 lei, 40 km, deci 2.75 lei pe km. Din nou un concurs la care nu am fost, deci nu stiu exact cat ar dura, dar uitandu-ma pe clasament un timp mediu ar fi cam de 5 ore, deci 22 lei pe ora.
7. Retezat maraton - un concurs extrem de dur, am fost doar o data si mi-a ajuns :) (sper sa mai ajung si cu alte ocazii, totusi). Sunt putin sub 40 de km dar ii faci in 10 ore, diferenta de nivel te omoara. Taxa de inscriere este micuta, 70 de lei, deci la 37 de km vine 1.89 lei pe km. In schimb, ca numar de ore ar iesi 7 lei pe ora.
8. 2x2 race - probabil cel mai greu concurs de terminat in timpul limita din tara. Taxa este de 150 de lei pentru 45 de km,deci 3.33 lei de km, unul din concursurile scumpe din calendar. Avand in vedere ca se sta cam 12 ore in cursa, ar veni 12.5 lei pe ora, deci un tarif acceptabil. Totusi, cei care se inscriu trebuie sa tina cont ca este o cursa semi suficienta, nu se ofera mai nimic (sunt vreo 2 locuri unde se da ceva mancare, si in rest apa din rau).
9. Harghita trail - 70 de lei, 42km. N-am ajuns niciodata pentru ca este cam departe, dar sper sa ajung la un moment dat. Deci ar veni cam 1.66 lei pe km, iar la un timp mediu de 6 ore cam 11.66 lei pe ora.
10. Ciucas trail - Aici chiar cred ca e cea mai buna afacere posibila. 50 de lei la maraton, 42 km vin cam 1.19 lei/km, iar ca timp, sa zicem 6 ore.. 8.33 lei pe ora. La ultra deja e cea mai misto treaba, 100 de lei pentru 105 km, vine sub un leu pe km, iar ca timp ar veni 5 lei pe ora (am pus 20 de ore de stat in cursa). Concluzia: la ultra iesi cel mai bine, si aici, si la 7500.
11. MPC - Taxa de participare, din cate imi aduc aminte, este de 130 de lei, si sunt cam 40 de km, deci 3.25 lei pe km. La un timp mediu de 7 ore ar veni 18.57 lei pe ora.
Cam astea sunt maratoanele din circuitul Carpatilor. Pentru cei care vor la proba de semi, nu aveti decat sa dublati aproape pretul pe km, pentru ca taxele nu vor diferi foarte tare. De exemplu, la Cozia semi-ul are acelasi pret (deci 6.19 lei pe km), la Ciucas tot acelasi pret (2.38 lei pe km). La Harghita exista proba de cross, 15 km 60 de lei (4 lei pe km), la 2x2 proba scurta costa tot 150 lei (deci 8.33 lei pe km, aproape 2 euro!!), la Brasov semi costa tot 45 de lei (2.14 lei/km), la Apuseni e 80 de lei (deci 3.80 lei pe km), la Bate toaca e tot 80 de lei si pentru cross de 16 km (5 lei/km), la Cindrel, de asemenea, pretul se pastreaza pentru semi (deci 5.5 lei/ km), iar la retezat maraton exista semi la pret de maraton (24 km, deci 2.91 lei / km, respectiv cross, 30 lei, deci 2.14 lei/km).
Prima concluzie ar fi ca nu merita o proba de semi, din punct de vedere financiar, taxa e aproape la fel de mare ca la un maraton. Pe langa probele din circuit, mai exista anumite concursuri foarte populare, pe care le voi analiza in ordinea datelor din calendar.
1. Maratonul zapezii - nu chiar asa popular, dar este printre putinele concursuri organizate iarna. Ar 100 lei pentru 42km, deci 2.38 lei/ km, la un timp mediu de 4.5 ore ar veni 22.22 lei pe ora.
2. Semimaraton intersport brasov - 75 lei daca te inscrii din timp, deci 3.75 lei pe km. La un timp mediu de 2 ore jumate ar veni cam 30 lei pe ora (scump, nu? :) ).
3. Sinaia urban trail - 60 de lei, iar majoritatea alearga doar 11 km, deci 5.45 lei pe km. Cel mai probabil se parcurge distanta in aproximativ o ora, deci 60 de lei pe ora (inacceptabil pentru mine, nu o sa ma duc niciodata).
3. Ecomaraton - 150 de lei pentru 42 km. Inseamna 3.57 lei / km, iar la un timp mediu de 6 ore jumate ar veni 23.07 lei pe ora. De remarcat ca taxa creste de la an la an, la anul ne putem astepta sa dam 4 lei pe km.
4. Maratonul regal de la Sinaia, 130 lei pentru 42 km, deci 3.09 lei / km.
5. Transylvania 100. 200 lei pentru 100 km, deci 2 lei/ km, iar ca ora vine sub 10 lei/ ora. Ar parea un pret bun, dar tinand cont ca nu este traseul bine marcat si nu se ofera mai nimic in checkpointuri, este unul din concursurile de pe blacklist-ul personal.
6. Retezat skyrace - un concurs foarte frumos organizat, doar 60 de lei, dar sunt 28 km, deci 2.14 lei/ km. Timpul mediu este de cel putin 6 ore, deci vine cam 10 lei pe ora.
7. Maratonul de la rosia montana - 110 lei, 42 km => 2.61 lei/km.
8. Corcova - 15 km, 80 lei, deci 5.33 lei/km.
9. Maratonul montan rafael - 60 lei, 42 km, deci 1.42 lei /km. N-am fost niciodata dar am auzit ca e frumos, si e si un pret accesibil.
In principiu restul curselor montane sunt variatiuni pe aceeasi tema, asa ca voi trece la urmatoarea categorie: crossuri si curse de plat. Aici preturile sunt de obicei asa de mari incat pur si simplu nu merita. O sa dau doar cateva exemple.
1. Maratonul bucuresti -taxa intre 38 si 56 de euro, total inacceptabil. Am fost anul trecut pentru ca mi-a platit firma, nu prea plateste nimeni banii aia de buna voie, aproape 1 euro pe km daca te inscrii cu jumatate de an inainte.. Si asta e la maraton, la semi taxa minima porneste de la 22 euro, deci peste 1 euro pe km.
2. Maratonul nisipului- 90 de lei pentru 42km, o suma buna, 2.14 lei pe km, sau 9.33 pe ora la un timp mediu de 4 ore jumate. Un maraton frumos, dar cam departe pentru mine, am fost la prima editie.
3. Maratonul reintregirii neamului - ceva ce a devenit deja traditie la mine, 60 de lei fara tricou, deci 1.42 lei/km, de asemenea un pret foarte bun.
4. Maratonul international cluj. Preturile variaza de la 80 la 150 de lei in functie de data inscrierii, deci cu totul altceva fata de maratonul bucuresti (minim ar fi 1.90 lei/ km).
5. Baneasa trail run - au proba de semi si de cross. Taxele sunt identice, minim fiind 85 de lei daca ai noroc sa te inscrii printre primii, deci 4.04 lei/km la semi si 8.09 la cross. Daca ne gandim ca la cross faci probabil 1 ora, vine 85 de lei pe ora, deci total inacceptabil.
6. Semimaraton gerar, tot cu proba de semi si cross - aceeasi taxa la ambele, 100/120 lei, in functie de cand te inscriai. Asta inseamna cam 4.62/5.55 lei pe km la semi, respectiv dublu la cross (11.11 lei pe km in cazul defavorabil, total inacceptabil). Avand in vedere ca la cross faci cam o ora, vine 120 de lei pentru o ora, ceea ce face ca acest concurs sa fie in topul celor mai scumpe din tara, de aceea nu voi alerga niciodata acolo oficial.
7. Crosul "padurii" - asta intra la categorie speciala de escrocherie. 80 de lei pentru 10km, 3 ture de tineretului (nu stiu unde e padurea), deci 8 lei/ km, asta daca platesti din timp. Daca platesti mai la final, dai 130 de lei ca sa alergi 10 km =)).
Ultima categorie de curse o reprezinta cele in care alergi o anumita durata.
1. S24h - 200 de lei pentru 24 de ore, deci 8.33 lei pe ora, iar in cazul meu a reprezentat 1 leu pe km, destul de bine as zice.
2. Ultra Penta 6h- seria de antrenamente organizate de Ben Ami, 60 de lei pentru 6 ore, deci 10 lei pe ora. Daca tinem cont ca s-a alergat in medie cam 40 de km, ar veni 1.5 lei/ km, deci din nou un pret bun.
3. Ultra fair play- aici au fost multe categorii si distante. Eu de exemplu pentru 80km am dat 110 lei, deci 1.37 lei/km, un pic sub pretul unui taxi, iar ca timp am iesit la 12.5 lei pe ora.
O sa pun ca si comparatie cat costa cateva curse mari in afara:
UTMB - 235 euro, 170 km, deci 1.38 euro/km
Spartathlon - 520 euro, 246 km, dar include 6 nopti la hotel.. oricum, vine putin peste 2 euro pe km (2.11)
Tor des geants - 660euro, 330km - fix 2 euro/ km
IronTrail - 214km, 270 euro - 1.26 euro / km
Ultrabalaton - 220 km, ~480 de lei, deci 2.18 lei / km
Acestea fiind spuse, concluziile le trageti voi. Eu ce pot spune e ca cel mai economic e sa alergi mereu cursa cea mai mare, iar cursele sub semimaraton nici macar nu merita, mai bine alergi singur in parc si iti comanzi tu medalie din decathlon. :D
P.S: Am uitat sa spun, scurt, si cate ceva de triatloane. Un ironman full la noi costa 90 de euro, sunt 4km de inot, 180 bicla si 42 alergare, deci 226. Vine aproximativ 1.8 lei/km, ceea ce nu suna rau, dar asta pentru ca un km de bicla se face mult mai repede, pretul pe ora este destul de mare, presupunand ca un triatlonist mediu termina intre 13 si 14 ore (eu ma incadrez la triatlonisti slabi, ca am facut aproape 15) atunci pretul pe ora ar fi de 30 de lei. In schimb un half are aproape acelasi pret (80 de euro), deci preturile se vor dubla, cel putin pentru un timp mediu de 6 ore ar veni cam 60 de lei ora.
Un triatlon olimpic (1500m inot, 40km bicla, 10km alergat), deci 51.5km, e 150 de lei, deci putin sub 3 lei pe km, iar ca pret pe ora ar veni undeva pe la 50 de lei. Concluzia; daca vreti triatlon faceti ca mine, duceti-va la full din prima, sa va dati de toti banii :))
P.P.S: glumesc. Mergeti acolo unde va simtiti pregatiti si unde considerati ca aveti sanse sa scoateti mai bine :)
Se afișează postările cu eticheta 7500. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 7500. Afișați toate postările
duminică, 29 ianuarie 2017
duminică, 17 iulie 2016
Marathon 7500 - ELITA
Nu stiu exact cum ar trebui sa incep povestea asta. O sa incep spunand ca indiferent cum ai face-o, nu poti termina o asemenea cursa bazandu-te doar pe rezistenta ta fizica. Psihicul are o importanta foarte mare, si in cazul meu asta a insemnat sa ma bazez pe faptul ca "I run with God", asa cum scria si pe tricoul meu, asta insemnand ca in momentele dificile mereu ma rugam sa ajung acasa cu bine, si stiam ca cineva ma ajuta, asa ca nu mi-am facut griji ca voi abandona, si am fost tot timpul convins ca o sa termin cu bine. Asta ar fi de spus in primul rand..
Despre cursa am mai scris si acum 2 ani: 90 km, 7500-7800metri urcare, depinde cate scurtaturi stii, noi nu am stiut niciuna asa ca am facut peste 7500 sigur. Am mai fost acum 2 ani cu sora mea, complet nepregatiti si fara sa stim ce inseamna treaba asta, si dupa 15-16 ore abia eram la Gura Diham.. Pe atunci timpul limita era de 40 de ore, deci poate am fi putut termina, doar ca din fericire pentru noi s-a oprit cursa din cauza vremii, plouase aproape non stop, asa ca a fost foarte greu pentru noi. Oricum nici noi nu am mai fi continuat in conditile alea, era vremea prea urata sa mergem noaptea pe Bucsoiu, cu pericol de fulgere. De data aceasta vremea a fost mai buna: a plouat foarte putin, in schimb a batut vantul incredibil de tare, cred ca avea 100 km/h in rafale. La modul ca daca nu ma tineam de bete m-ar fi daramat.. Deci nu chiar o vreme minunata, dar macar fara fulgere si cu foarte putina ploaie.
Am venit cu sperante mari la concurs, eu voiam sa fac 23-24 de ore, colegul meu ar fi vrut chiar 22 (i-am zis ca e cam optimist). Ca si echipament, mi-am luat geaca si pantaloni de la Salomon, pentru ploaie, plus colanti tot de la ei, tricou cu maneca lunga de la Compressport, si, desigur, tricoul cu I run with God, pe care l-am purtat tot timpul. In rest, am avut pantofi Inov8 Roclite 295, plus un polar de la Salomon si o geaca de la Gravity pentru vreme rea. Pana la urma polarul s-a udat asa de tare incat nu l-am putut folosi (l-am pus la brau cand a plouat pentru ca nu incapea in rucsac), iar geaca de la Salomon a ramas in ghiozdan, am folosit-o doar pe cea groasa, de la Gravity, pentru ca nu avea loc in rucsac si am luat-o cu mine pe bucla a doua. Pentru prima oara de cand fac maratoane mi-am schimbat rucsacul, am renuntat la Deuter Speedlite 20, am venit cu un rucsac mai ieftin, de la Kalenji, de vreo 9 litri, dar mult mai practic, nici nu l-am simtit pe mine. Am avut greutatea rucsacului la jumatate fata de alte ultra, cu tot cu apa avea cam 2.2-2.4 kg. Ca si nutritie, am venit blindat cu geluri si batoane de la Isostar, insa nu am folosit multe, doar 2 batoane si 4 geluri, nu mi-a venit sa cred ca am consumat atat de putine. A fost multa mancare in checkpointuri si n-am avut nevoie, am mancat inclusiv o ciorba si o supa pe traseu, deci n-am mai avut nevoie de multe geluri. Singurul CP unde as fi vrut mancare si nu a fost era la Piatra Arsa, dar n-a contat asa de tare, pentru ca abia incepuse cursa practic.
Ca organizare, a fost destul de bine in general, avand in vedere ca eu sunt destul de pretentios, vreau marcaje bune, mancare suficienta in checkpointuri si apa. Singura chestie pe care as putea sa le-o reprosez a fost ca nu au avut lumini suplimentare noaptea si am bajbait un pic, dar in rest a fost foarte bine, clasament live, tricou tehnic, tot ce trebuie. Marcaje ce e drept erau destule turistice, dar poate era bine sa fie suplimentate uneori. Oricum, 7500 e un pic si o cursa de orientare, o poti lua pe unde vrei, nu ti se impune un drum neaparat.
Si de data asta am stat la cort, pentru ca nu gasesti cazare acolo, toate sunt luate cu mult timp inainte. Am plecat de joi pe la ora 18 din Bucuresti si am ajuns acolo la ora 21. Sedinta deja se terminase, ne-am luat numerele de concurs, am mancat si ne-am dus sa ne culcam. A doua zi ne-am trezit la ora 5, ne-am echipat cu ce aveam de luat pe prima bucata, am lasat la masina haine pentru partea a doua (se revine la Pestera dupa 30 de km, si se mai da o bucla de 60) si ne-am dus la start. Traseul incepe cu o urcare pana in Valea Dorului, pe care am facut-o in sub o ora, am tras un pic de noi. Ne facusem planuri ca plecam cu 6'00" pe km, si cand colo ne uitam la ceas si ce vedem.. 4'30" :))). Si aveam echipe destule in fata! S-a plecat la rupere, ca de obicei, nici nu ma asteptam la altceva. Urmatoarea bucata a inceput cu o urcare scurta, apoi o coborare pana la Poiana Stanii, pe care am facut-o din nou in sub o ora. Ce mi s-a parut interesant e ca jos era mai frig decat sus, norii erau cam pe la 1400, si la 1400 era ceata si frig, iar la 1700 era soare si cald, un fenomen foarte interesant. Urmatoarea bucata a fost o urcare pana la Piatra Arsa, pe care am incercat sa trag cat de cat, si am ajuns acolo in 2 ore 40, un timp foarte bun. Cum ziceam, n-am gasit nimic de mancare acolo, asa ca am plecat pe Jepii Mari. Am urmarit o alta echipa si ne-au dus pe un traseu nemarcat, o coborare super abrupta, pe care se vedea ca au facut-o toti inaintea noastra, si noi nu o vazusem niciodata. Interesanta treaba cu scurtaturile, cred ca poti ajunge la 80 km daca stii toate scurtaturile care trebuie facute. Dupa urma prima urcare dura din cele 4 de pe traseu: Jepii Mici (celelalte 3 erau spre Omu). M-a cam rupt urcarea aia, pentru ca am incercat sa o facem bine, dar efectiv e o urcare extrem de grea, cam 1200 diferenta de nivel in 5km, orice ai face nu prea poti sa o faci repede.. Am facut cam 1 ora 50, un timp bun pentru dificultatea traseului, apoi am alergat pana la Pestera, unde se termina bucla, in 20-25 de minute. La Pestera am stat cam 20 de minute sa ne schimbam si sa mancam, eu mi-am luat ciorapi noi si cu ocazia asta am observat ca am niste bataturi maricele la calcai. Pe prima parte am intrat cu picioarele intr-un rau si aveam niste sosete proaste, s-au imbibat de apa si m-au frecat, cred ca asta a fost problema.. Momentan nu ma dureau, dar mai erau 60 de km si mi-am imaginat ca nu e prea bine ca am bataturile alea, dar aia a fost. Mi-am luat betele de trekking pentru urmatoarea urcare, pe care am dat-o destul de bine, cam 1 ora 40. Octavian a mers dupa el cu o plasa cu haine de schimb pe care a lasat-o la Omu, deci din punctul asta de vedere timpul devine si mai bun, avand in vedere ca a mers cu plasa dupa el, iar eu aveam un polar si o geaca la brau, de dus la Omu. Partea proasta a fost ca a inceput sa ploua si mi-a facut polarul zdrente.. Partea buna a fost ca era cald si nu am avut nevoie de el deloc, am folosit foarte putin geaca pe traseu. Si am ajuns prima oara la Omu.. Inca 2 urcari grele, deci. Asta nu a fost chiar asa grea, a mers destul de bine, de fapt. Urmatoarea bucata consta intr-o coborare pe Valea Cerbului, o coborare lunga, unde trebuie neaparat sa alergi daca vrei sa ai sanse la un timp bunicel. Noi voiam sa nu ne prinda noaptea pe coborare in Bran, sau oricum sa ne prinda cat mai pe final, asa ca am tras de mine un pic. Bataturile incepeau sa se simta, dar nu foarte tare inca. Inca se putea. Urmatoarea bucata, urcarea pana la Prepeleac, am abordat-o foarte rezervati, intr-un ritm foarte incet, pentru ca incepea sa se acumuleze oboseala. Ne-au depasit niste fete, prima echipa la feminin, iar apoi, la Poiana Izvoarelor, ne-au ajuns din urma Sebastian Butcovan cu Laurentiu Vezentan, si ne-am gandit sa ne tinem dupa ei, ca sa nu abordam noaptea singuri (4 frontale sunt mai bune decat 2, la fel in cazul cainilor, e bine sa fie mai multi noaptea). Deja auzisem ursul pe la Izvoare, sau cel putin asa parea, era un animal in padure care urla, si Octavian a zis ca e aproape sigur urs. A trebuit sa trag de mine pana la Prepeleac si chiar si dupa, pana au inceput crestele Bucsoiului. De acolo m-am descurcat mai bine si am ajuns pe varf chiar inaintea lor. Mi-am tot repetat ca in cursa asta fizicul nu e asa de important, conteaza doar psihicul, ma rugam sa fac fata sa nu mi se faca rau, sa pot sa trag de mine.. Nu era asa o viteza mare, dar deja eram obosit.. Trecusem de jumatatea cursei practic. Am ajuns pe Omu dupa 13 ore si un sfert (eu imi calculasem cam 13:00), deci inca mergeam dupa plan. De acolo mai departe, a inceput.. tararea. Pana la finish nu am mai alergat absolut deloc, cel mult un fel de jogging chinuit ca sa ma doara talpile mai putin, sa faca contact cu solul mai mic. Cam atat.. Si totusi (?) urmatoarea coborare am facut-o in timpul pe care l-am calculat, cam 2 ore. Ce nu calculasem era ca o sa primim o supa in Bran, asa ca am mai pierdut ceva timp, deci practic am terminat bucata aceea cu vreo 15 minute mai tarziu decat imi calculasem. Oricum, inca era bine, eram in grafic pentru 24 de ore. Cand am ajuns in Bran s-a facut noapte. Inca mergeam in acelasi ritm cu Sebastian si Laurentiu, ne-am tinut dupa ei tot timpul, si ne facusem planul sa mergem in continuare cu ei toata noaptea. Urmatoarea urcare, pana la Omu, se impartea in 2: o bucata pana la Valea Gaura si inca una pana la Omu. Prima parte a fost destul de ok, am facut fix cat imi propusesem, 2 ore. De acolo in schimb traseul devenea mai greu: portiuni cu lanturi, destul de tehnice, facute noaptea, iar apoi, pana la final, urcare non stop. Tot ce puteam vedea erau profilurile muntilor care aratatu absolut inspaimantator, si stiam ca trebuie sa ajungem acolo sau chiar mai sus, fiindca Omu este cel mai inalt punct din Bucegi. Pareau asa de departe.. Am tot mers intr-un ritm constant, si la un moment dat mi-a zis Octavian ca mai avem inca o urcare mai grea, apoi de mers prin zona de creasta inca o bucata. M-am bucurat, am zis ca mai e putin.. Cand colo, pe urcarea aceea, pe masura ce avansam in altitudine, vantul batea din ce in ce mai tare, asa ca devenea greu sa mai urcam. Si ce era enervant e ca din cand in cand luminam profilurile muntilor, si se vedeau la fel de sus! Nu stiu ce se intampla, tot urcam, tot parea ca sunt aproape si totusi nu se apropiau.. A durat o groaza pana cand chiar am ajuns acolo. Intre timp ramasesem singuri, am luat-o un pic mai in fata pentru ca Sebastian nu se simtea foarte bine si ne-a zis sa o luam in fata. De acolo pana la Omu a fost un chin, mai erau cam 20-30 de minute, dar eu aveam senzatia ca mai sunt 5-10 si tot nu se termina.. Plus ca incepuse si o ceata groasa, iar vantul batea extraordinar de puternic. De sus, se vedeau oameni care abia coborau spre Bran.. Imi era mila de ei, mai aveau asa de mult si era aproape 2 noaptea. Ambitiosi, ce sa mai! Unii ne-au zis sa avem grija sa nu ratam cabana ca e ceata foarte groasa.. Am mers asa o bucata orbeste, fara sa vedem decat urmatorul semn si poteca, din fericire nu prea aveai unde sa cazi, pentru ca vantul batea atat de tare incat era sa ma darame, daca nu aveam betele la mine as fi cazut.. Intr-un final am ajuns la Omu, era deja 2 si 15 noaptea. Cu peste o ora mai mult decat ma gandisem acasa, cand ziceam ca ajung la 1 la Omu. Am facut 2 ore 40 pe urcarea aia.. Incredibil de mult, dar a fost datorita noptii si a vantului in primul rand. La Omu era o atmosfera de vis, toti care erau acolo ziceau ca vor sa abandoneze sau chiar plecau spre Pestera sa abandoneze. Era asa cald si frumos la Omu, mai era cineva in folie de supravietuire care dormea acolo.. Mai ca as fi ramas si eu, a fost foarte greu sa plec de acolo in cancerul de afara. Am asteptat urmatoarea echipa sa ne ajunga sa plecam in grup si am plecat cu ei. Aici a fost un moment cheie. Silviu Balan ne-a zis ca mergem pe dunga galbena si dupa schimbam pe dunga rosie, si auzisem ca a zis ceva de facut dreapta si de o vesta reflectorizanta. Vesta am vazut-o, dar am facut stanga nu dreapta, si ne gandeam sa nu fi ratacit traseul.. Indicatorul era rupt si nu se vedea spre ce arata, era intr-adevar dunga rosie, dar nu stiam daca e spre refugiul Batrana sau daca o mai fi si alt refugiu.. L-am convins pe Octavian sa nu abandonam si am plecat inainte, asa in blind, sa vedem unde ajungem. Baietii din fata au fost de treaba si ne-au asteptat, altfel ar fi fost mai greu sa mergem singuri. Portiunea aceasta mi s-a parut cea mai grea din tot concursul. Efectiv, ma taram, abia mergeam, ma durea fiecare pas.. Trebuia sa cautam marcaje, batea vantul tare, uneori mai aparea si ceata.. Nici macar nu stiam daca mergem in directia buna, eu tot stiam de anul trecut ca trebuie sa vina o coborare urata si nu mai venea.. Nu ma gandisem ca anul trecut alergasem pe plat si coborarea a venit mai repede.M-am prins ca suntem unde trebuie abia cand am ajuns la un jnepenis foarte lung, ocazie cu care am vazut fantome - am luminat jnepenii cu frontala si am vazut niste profiluri verzui semi transparente, si am innebunit am zis ca sunt fantome :)) Mi-am revenit repede, imi tot spuneam sunt doar jnepeni, sunt doar jnepeni, si am ajuns la refugiul Batrana. De aici abia urma coborarea groasa.. Intr-adevar, era o coborare foarte nasoala, destul de tehnica.. Am coborat cu o viteza medie de 2.5km / ora. Nu imi venea sa cred ca pot sa ma tarasc asa. Pur si simplu nu se mai termina coborarea.. Cand s-a terminat zona nasoala credeam ca s-a terminat coborarea, cand colo ce sa vezi.. inca se mai cobora! Ne-a prins dimineata la CP 14, ceea ce era totusi bine, ca nu mai aveam de suferit noaptea. Facusem aproape 3 ore pe bucata aia, si eu estimam o ora jumate. Incredibil.. Oricum, o data ajuns aici concursul era gata. Mai urma o coborare si inca o urcare. Basicile oricum ma dureau ceva incredibil, intre timp s-au si spart.. Mergeam deja pe carne vie. Urmatoarea urcare am tras un pic de mine, pusesem 1 ora 30 acasa si am ajuns dupa 1 ora 20. Era deja 6:40 dimineata, eu credeam ca terminam la ora aia si cand colo mai aveam 5km de coborare + plat. Pe ultima coborare m-am tarat tot asa la modul ala. Macar nu faceam pauze.. Am ajuns intr-un final glorios in Padina, de unde urmau 2km de mers pe asfalt, pe plat. I-am mers si pe aia lesinat, nu se mai terminau o data.. Momentul de bucurie a venit o data cu finishul, cand chiar m-am emotionat foarte tare, m-am abtinut sa nu imi dea lacrimile, eram rupt.. Timp total 26 de ore si 15 minute, locul 15 masculin, 19 general, din vreo 90 de echipe inscrise. Am ajuns la finish mergand, prima oara cand nici nu am incercat sa alerg, dar nici nu avea rost. Am mancat, am facut poza, mi-am luat tricoul, buff-ul de finisher.. Apoi am dormit cateva ore in cort si dupa am plecat acasa sa dormim bine :) Tipul de la microfon ne-a vazut si ne-a salutat, a fost tare ca ne-a urat bafta de la microfon.
Si cam asta a fost 7500.. Ca un rezumat, a fost o rupere incredibila, "un efort supraomenesc", ca sa o citez pe sora mea. Tararea de la final a fost de asteptat, dar nu si basicile. Un pic mai lipsea sa nu mai fiu in stare de nimic, acum de exemplu abia merg, nu o sa mai alerg cel putin o saptamana, daca nu chiar doua.. De meritat cred ca a meritat, mi-am indeplinit si dorinta asta, in rest ce sa mai zic.. Nu stiu ce sa mai zic, a fost un efort prea mare sa ma pot gandi la altul asemanator acum. Succes tuturor si sanatate :)
Despre cursa am mai scris si acum 2 ani: 90 km, 7500-7800metri urcare, depinde cate scurtaturi stii, noi nu am stiut niciuna asa ca am facut peste 7500 sigur. Am mai fost acum 2 ani cu sora mea, complet nepregatiti si fara sa stim ce inseamna treaba asta, si dupa 15-16 ore abia eram la Gura Diham.. Pe atunci timpul limita era de 40 de ore, deci poate am fi putut termina, doar ca din fericire pentru noi s-a oprit cursa din cauza vremii, plouase aproape non stop, asa ca a fost foarte greu pentru noi. Oricum nici noi nu am mai fi continuat in conditile alea, era vremea prea urata sa mergem noaptea pe Bucsoiu, cu pericol de fulgere. De data aceasta vremea a fost mai buna: a plouat foarte putin, in schimb a batut vantul incredibil de tare, cred ca avea 100 km/h in rafale. La modul ca daca nu ma tineam de bete m-ar fi daramat.. Deci nu chiar o vreme minunata, dar macar fara fulgere si cu foarte putina ploaie.
Am venit cu sperante mari la concurs, eu voiam sa fac 23-24 de ore, colegul meu ar fi vrut chiar 22 (i-am zis ca e cam optimist). Ca si echipament, mi-am luat geaca si pantaloni de la Salomon, pentru ploaie, plus colanti tot de la ei, tricou cu maneca lunga de la Compressport, si, desigur, tricoul cu I run with God, pe care l-am purtat tot timpul. In rest, am avut pantofi Inov8 Roclite 295, plus un polar de la Salomon si o geaca de la Gravity pentru vreme rea. Pana la urma polarul s-a udat asa de tare incat nu l-am putut folosi (l-am pus la brau cand a plouat pentru ca nu incapea in rucsac), iar geaca de la Salomon a ramas in ghiozdan, am folosit-o doar pe cea groasa, de la Gravity, pentru ca nu avea loc in rucsac si am luat-o cu mine pe bucla a doua. Pentru prima oara de cand fac maratoane mi-am schimbat rucsacul, am renuntat la Deuter Speedlite 20, am venit cu un rucsac mai ieftin, de la Kalenji, de vreo 9 litri, dar mult mai practic, nici nu l-am simtit pe mine. Am avut greutatea rucsacului la jumatate fata de alte ultra, cu tot cu apa avea cam 2.2-2.4 kg. Ca si nutritie, am venit blindat cu geluri si batoane de la Isostar, insa nu am folosit multe, doar 2 batoane si 4 geluri, nu mi-a venit sa cred ca am consumat atat de putine. A fost multa mancare in checkpointuri si n-am avut nevoie, am mancat inclusiv o ciorba si o supa pe traseu, deci n-am mai avut nevoie de multe geluri. Singurul CP unde as fi vrut mancare si nu a fost era la Piatra Arsa, dar n-a contat asa de tare, pentru ca abia incepuse cursa practic.
Ca organizare, a fost destul de bine in general, avand in vedere ca eu sunt destul de pretentios, vreau marcaje bune, mancare suficienta in checkpointuri si apa. Singura chestie pe care as putea sa le-o reprosez a fost ca nu au avut lumini suplimentare noaptea si am bajbait un pic, dar in rest a fost foarte bine, clasament live, tricou tehnic, tot ce trebuie. Marcaje ce e drept erau destule turistice, dar poate era bine sa fie suplimentate uneori. Oricum, 7500 e un pic si o cursa de orientare, o poti lua pe unde vrei, nu ti se impune un drum neaparat.
Si de data asta am stat la cort, pentru ca nu gasesti cazare acolo, toate sunt luate cu mult timp inainte. Am plecat de joi pe la ora 18 din Bucuresti si am ajuns acolo la ora 21. Sedinta deja se terminase, ne-am luat numerele de concurs, am mancat si ne-am dus sa ne culcam. A doua zi ne-am trezit la ora 5, ne-am echipat cu ce aveam de luat pe prima bucata, am lasat la masina haine pentru partea a doua (se revine la Pestera dupa 30 de km, si se mai da o bucla de 60) si ne-am dus la start. Traseul incepe cu o urcare pana in Valea Dorului, pe care am facut-o in sub o ora, am tras un pic de noi. Ne facusem planuri ca plecam cu 6'00" pe km, si cand colo ne uitam la ceas si ce vedem.. 4'30" :))). Si aveam echipe destule in fata! S-a plecat la rupere, ca de obicei, nici nu ma asteptam la altceva. Urmatoarea bucata a inceput cu o urcare scurta, apoi o coborare pana la Poiana Stanii, pe care am facut-o din nou in sub o ora. Ce mi s-a parut interesant e ca jos era mai frig decat sus, norii erau cam pe la 1400, si la 1400 era ceata si frig, iar la 1700 era soare si cald, un fenomen foarte interesant. Urmatoarea bucata a fost o urcare pana la Piatra Arsa, pe care am incercat sa trag cat de cat, si am ajuns acolo in 2 ore 40, un timp foarte bun. Cum ziceam, n-am gasit nimic de mancare acolo, asa ca am plecat pe Jepii Mari. Am urmarit o alta echipa si ne-au dus pe un traseu nemarcat, o coborare super abrupta, pe care se vedea ca au facut-o toti inaintea noastra, si noi nu o vazusem niciodata. Interesanta treaba cu scurtaturile, cred ca poti ajunge la 80 km daca stii toate scurtaturile care trebuie facute. Dupa urma prima urcare dura din cele 4 de pe traseu: Jepii Mici (celelalte 3 erau spre Omu). M-a cam rupt urcarea aia, pentru ca am incercat sa o facem bine, dar efectiv e o urcare extrem de grea, cam 1200 diferenta de nivel in 5km, orice ai face nu prea poti sa o faci repede.. Am facut cam 1 ora 50, un timp bun pentru dificultatea traseului, apoi am alergat pana la Pestera, unde se termina bucla, in 20-25 de minute. La Pestera am stat cam 20 de minute sa ne schimbam si sa mancam, eu mi-am luat ciorapi noi si cu ocazia asta am observat ca am niste bataturi maricele la calcai. Pe prima parte am intrat cu picioarele intr-un rau si aveam niste sosete proaste, s-au imbibat de apa si m-au frecat, cred ca asta a fost problema.. Momentan nu ma dureau, dar mai erau 60 de km si mi-am imaginat ca nu e prea bine ca am bataturile alea, dar aia a fost. Mi-am luat betele de trekking pentru urmatoarea urcare, pe care am dat-o destul de bine, cam 1 ora 40. Octavian a mers dupa el cu o plasa cu haine de schimb pe care a lasat-o la Omu, deci din punctul asta de vedere timpul devine si mai bun, avand in vedere ca a mers cu plasa dupa el, iar eu aveam un polar si o geaca la brau, de dus la Omu. Partea proasta a fost ca a inceput sa ploua si mi-a facut polarul zdrente.. Partea buna a fost ca era cald si nu am avut nevoie de el deloc, am folosit foarte putin geaca pe traseu. Si am ajuns prima oara la Omu.. Inca 2 urcari grele, deci. Asta nu a fost chiar asa grea, a mers destul de bine, de fapt. Urmatoarea bucata consta intr-o coborare pe Valea Cerbului, o coborare lunga, unde trebuie neaparat sa alergi daca vrei sa ai sanse la un timp bunicel. Noi voiam sa nu ne prinda noaptea pe coborare in Bran, sau oricum sa ne prinda cat mai pe final, asa ca am tras de mine un pic. Bataturile incepeau sa se simta, dar nu foarte tare inca. Inca se putea. Urmatoarea bucata, urcarea pana la Prepeleac, am abordat-o foarte rezervati, intr-un ritm foarte incet, pentru ca incepea sa se acumuleze oboseala. Ne-au depasit niste fete, prima echipa la feminin, iar apoi, la Poiana Izvoarelor, ne-au ajuns din urma Sebastian Butcovan cu Laurentiu Vezentan, si ne-am gandit sa ne tinem dupa ei, ca sa nu abordam noaptea singuri (4 frontale sunt mai bune decat 2, la fel in cazul cainilor, e bine sa fie mai multi noaptea). Deja auzisem ursul pe la Izvoare, sau cel putin asa parea, era un animal in padure care urla, si Octavian a zis ca e aproape sigur urs. A trebuit sa trag de mine pana la Prepeleac si chiar si dupa, pana au inceput crestele Bucsoiului. De acolo m-am descurcat mai bine si am ajuns pe varf chiar inaintea lor. Mi-am tot repetat ca in cursa asta fizicul nu e asa de important, conteaza doar psihicul, ma rugam sa fac fata sa nu mi se faca rau, sa pot sa trag de mine.. Nu era asa o viteza mare, dar deja eram obosit.. Trecusem de jumatatea cursei practic. Am ajuns pe Omu dupa 13 ore si un sfert (eu imi calculasem cam 13:00), deci inca mergeam dupa plan. De acolo mai departe, a inceput.. tararea. Pana la finish nu am mai alergat absolut deloc, cel mult un fel de jogging chinuit ca sa ma doara talpile mai putin, sa faca contact cu solul mai mic. Cam atat.. Si totusi (?) urmatoarea coborare am facut-o in timpul pe care l-am calculat, cam 2 ore. Ce nu calculasem era ca o sa primim o supa in Bran, asa ca am mai pierdut ceva timp, deci practic am terminat bucata aceea cu vreo 15 minute mai tarziu decat imi calculasem. Oricum, inca era bine, eram in grafic pentru 24 de ore. Cand am ajuns in Bran s-a facut noapte. Inca mergeam in acelasi ritm cu Sebastian si Laurentiu, ne-am tinut dupa ei tot timpul, si ne facusem planul sa mergem in continuare cu ei toata noaptea. Urmatoarea urcare, pana la Omu, se impartea in 2: o bucata pana la Valea Gaura si inca una pana la Omu. Prima parte a fost destul de ok, am facut fix cat imi propusesem, 2 ore. De acolo in schimb traseul devenea mai greu: portiuni cu lanturi, destul de tehnice, facute noaptea, iar apoi, pana la final, urcare non stop. Tot ce puteam vedea erau profilurile muntilor care aratatu absolut inspaimantator, si stiam ca trebuie sa ajungem acolo sau chiar mai sus, fiindca Omu este cel mai inalt punct din Bucegi. Pareau asa de departe.. Am tot mers intr-un ritm constant, si la un moment dat mi-a zis Octavian ca mai avem inca o urcare mai grea, apoi de mers prin zona de creasta inca o bucata. M-am bucurat, am zis ca mai e putin.. Cand colo, pe urcarea aceea, pe masura ce avansam in altitudine, vantul batea din ce in ce mai tare, asa ca devenea greu sa mai urcam. Si ce era enervant e ca din cand in cand luminam profilurile muntilor, si se vedeau la fel de sus! Nu stiu ce se intampla, tot urcam, tot parea ca sunt aproape si totusi nu se apropiau.. A durat o groaza pana cand chiar am ajuns acolo. Intre timp ramasesem singuri, am luat-o un pic mai in fata pentru ca Sebastian nu se simtea foarte bine si ne-a zis sa o luam in fata. De acolo pana la Omu a fost un chin, mai erau cam 20-30 de minute, dar eu aveam senzatia ca mai sunt 5-10 si tot nu se termina.. Plus ca incepuse si o ceata groasa, iar vantul batea extraordinar de puternic. De sus, se vedeau oameni care abia coborau spre Bran.. Imi era mila de ei, mai aveau asa de mult si era aproape 2 noaptea. Ambitiosi, ce sa mai! Unii ne-au zis sa avem grija sa nu ratam cabana ca e ceata foarte groasa.. Am mers asa o bucata orbeste, fara sa vedem decat urmatorul semn si poteca, din fericire nu prea aveai unde sa cazi, pentru ca vantul batea atat de tare incat era sa ma darame, daca nu aveam betele la mine as fi cazut.. Intr-un final am ajuns la Omu, era deja 2 si 15 noaptea. Cu peste o ora mai mult decat ma gandisem acasa, cand ziceam ca ajung la 1 la Omu. Am facut 2 ore 40 pe urcarea aia.. Incredibil de mult, dar a fost datorita noptii si a vantului in primul rand. La Omu era o atmosfera de vis, toti care erau acolo ziceau ca vor sa abandoneze sau chiar plecau spre Pestera sa abandoneze. Era asa cald si frumos la Omu, mai era cineva in folie de supravietuire care dormea acolo.. Mai ca as fi ramas si eu, a fost foarte greu sa plec de acolo in cancerul de afara. Am asteptat urmatoarea echipa sa ne ajunga sa plecam in grup si am plecat cu ei. Aici a fost un moment cheie. Silviu Balan ne-a zis ca mergem pe dunga galbena si dupa schimbam pe dunga rosie, si auzisem ca a zis ceva de facut dreapta si de o vesta reflectorizanta. Vesta am vazut-o, dar am facut stanga nu dreapta, si ne gandeam sa nu fi ratacit traseul.. Indicatorul era rupt si nu se vedea spre ce arata, era intr-adevar dunga rosie, dar nu stiam daca e spre refugiul Batrana sau daca o mai fi si alt refugiu.. L-am convins pe Octavian sa nu abandonam si am plecat inainte, asa in blind, sa vedem unde ajungem. Baietii din fata au fost de treaba si ne-au asteptat, altfel ar fi fost mai greu sa mergem singuri. Portiunea aceasta mi s-a parut cea mai grea din tot concursul. Efectiv, ma taram, abia mergeam, ma durea fiecare pas.. Trebuia sa cautam marcaje, batea vantul tare, uneori mai aparea si ceata.. Nici macar nu stiam daca mergem in directia buna, eu tot stiam de anul trecut ca trebuie sa vina o coborare urata si nu mai venea.. Nu ma gandisem ca anul trecut alergasem pe plat si coborarea a venit mai repede.M-am prins ca suntem unde trebuie abia cand am ajuns la un jnepenis foarte lung, ocazie cu care am vazut fantome - am luminat jnepenii cu frontala si am vazut niste profiluri verzui semi transparente, si am innebunit am zis ca sunt fantome :)) Mi-am revenit repede, imi tot spuneam sunt doar jnepeni, sunt doar jnepeni, si am ajuns la refugiul Batrana. De aici abia urma coborarea groasa.. Intr-adevar, era o coborare foarte nasoala, destul de tehnica.. Am coborat cu o viteza medie de 2.5km / ora. Nu imi venea sa cred ca pot sa ma tarasc asa. Pur si simplu nu se mai termina coborarea.. Cand s-a terminat zona nasoala credeam ca s-a terminat coborarea, cand colo ce sa vezi.. inca se mai cobora! Ne-a prins dimineata la CP 14, ceea ce era totusi bine, ca nu mai aveam de suferit noaptea. Facusem aproape 3 ore pe bucata aia, si eu estimam o ora jumate. Incredibil.. Oricum, o data ajuns aici concursul era gata. Mai urma o coborare si inca o urcare. Basicile oricum ma dureau ceva incredibil, intre timp s-au si spart.. Mergeam deja pe carne vie. Urmatoarea urcare am tras un pic de mine, pusesem 1 ora 30 acasa si am ajuns dupa 1 ora 20. Era deja 6:40 dimineata, eu credeam ca terminam la ora aia si cand colo mai aveam 5km de coborare + plat. Pe ultima coborare m-am tarat tot asa la modul ala. Macar nu faceam pauze.. Am ajuns intr-un final glorios in Padina, de unde urmau 2km de mers pe asfalt, pe plat. I-am mers si pe aia lesinat, nu se mai terminau o data.. Momentul de bucurie a venit o data cu finishul, cand chiar m-am emotionat foarte tare, m-am abtinut sa nu imi dea lacrimile, eram rupt.. Timp total 26 de ore si 15 minute, locul 15 masculin, 19 general, din vreo 90 de echipe inscrise. Am ajuns la finish mergand, prima oara cand nici nu am incercat sa alerg, dar nici nu avea rost. Am mancat, am facut poza, mi-am luat tricoul, buff-ul de finisher.. Apoi am dormit cateva ore in cort si dupa am plecat acasa sa dormim bine :) Tipul de la microfon ne-a vazut si ne-a salutat, a fost tare ca ne-a urat bafta de la microfon.
Si cam asta a fost 7500.. Ca un rezumat, a fost o rupere incredibila, "un efort supraomenesc", ca sa o citez pe sora mea. Tararea de la final a fost de asteptat, dar nu si basicile. Un pic mai lipsea sa nu mai fiu in stare de nimic, acum de exemplu abia merg, nu o sa mai alerg cel putin o saptamana, daca nu chiar doua.. De meritat cred ca a meritat, mi-am indeplinit si dorinta asta, in rest ce sa mai zic.. Nu stiu ce sa mai zic, a fost un efort prea mare sa ma pot gandi la altul asemanator acum. Succes tuturor si sanatate :)
miercuri, 3 iunie 2015
Trei saptamani si doua maratoane
Desi acum cateva luni n-as fi crezut ca voi face asta, pentru ca abia alergam 12-15 km (dupa o pauza de cateva luni in care nu m-am mai antrenat din cauza unei rupturi musculare), am reusit sa fac 2 maratoane montane in 3 saptamani: ecomaraton, probabil cel mai celebru din tara, si maraton apuseni, un maraton mai putin cunoscut in zona bucurestiului, dar foarte celebru printre clujeni.
Voi descrie, pe scurt, povestea fiecaruia.
Ecomaratonul se tine la Moeciu. Organizarea, atat aici cat si la Maraton Apuseni, a fost impecabila, in sensul ca nu am rabdat de sete sau de foame si nici nu se putea gresi traseul, fiind foarte bine marcat. La eco participa peste 1000 de oameni la toate probele. Traseul consta in 3 bucle, fiecare de aproximativ 14 km. Am pornit acolo cu strategia de a baga cat mai bine pe primele 2 bucle, urmand ca pe bucla 3 sa incerc cumva sa supravietuiesc.
Am ajuns eu la start, totul bine si frumos, aglomeratie, etc. Ma pun in zona B de alergare(pentru cei care voiau sa scoata intre 5 si 7 ore). Scopul meu era de a scoate 6 ore, am zis ca daca scot undeva sub 4 pe un maraton normal aici ar trebui sa scot cam 6. Si incepe bucla 1.. Am alergat un pic pe o urcare, dupa lumea a inceput sa o ia la pas. In scurt timp a venit km 5, cu punct de alimentare. Dupa nu mai stiu ce s-a intamplat, ca a venit foarte repede km 9, si dupa am mai mers un pic, am dat de o coborare destul de lunga si cumva am terminat bucla 1 fara sa inteleg foarte bine cum de s-a intamplat asa repede, trecuse 1 ora 45, sau ceva de genul asta. Bun.. totul mergea minunat.
Pe bucla a doua am avut vreo 2 urcari din cate tin minte, dintre care una a fost destul de urata si m-a obosit. Am prins si putina ploaie, numai buna, pentru ca imi era destul de cald. Cert e ca bucla a doua m-a obosit destul de tare, foarte bine nu mi-o mai amintesc, dar stiu ca am ajuns din nou la start dupa 4 ore si ceva, deci facusem pe bucla 2 destul peste 2 ore. Am zis, asta e, nu mai scot eu 6 ore, oricum eram prea obosit sa imi mai pese. Bucla a 3-a a inceput cu o urcare. Am reusit sa imi mai revin, si am terminat urcarea in maxim 30 de minute, timp in care m-am mai relaxat, pentru ca nu am mers foarte repede. A urmat o coborare scurta, pe care am alergat-o, apoi pe urmatorii km a venit o urcare foarte urata, cea mai urata din tot traseul. Efectiv abia asteptam sa termin, simteam ca nu se mai termina, ma rugam sa se termine o data chinul pentru ca nu mai suportam sa urc. Chiar cand credeam ca nu mai rezist am vazut punctul de alimentare, ceea ce m-a readus la viata. Am intrebat cat e ceasul: trecusera 5 ore 20 si mai aveam 6 km, doar de coborat. Ma gandesc eu, 6 km si 40 de minute.. perfect realizabil. Asa ca pe ultimii km am alergat aproape fara oprire. Ce e drept, pe final am obosit destul de tare, dar am reusit sa termin bine: 5 ore 56, un timp nesperat de bun pentru mine.
Singura parte urata a fost ca a doua zi n-a mai venit niciun autocar spre Moeciu de Jos, si am mers pana acolo pe jos, desi eram destul de obosit dupa maraton, dar am mers aproape 10 km pana acolo. Nu m-a deranjat drumul, cat ca ar fi trebuit sa ne anunte ca nu sunt autocare.
Dupa eco, unde totul a fost super, am zis ca nu se poate rata maratonul Apuseni, pentru ca nu am fost niciodata acolo. Am stat in Turda, nu am mai gasit locuri in statiunea Muntele Baisorii sau pe aproape, asa ca a trebuit sa ne multumim sa stam in Turda si sa merg 50 de km pana la start in ziua respectiva. Ca si pret poate ca nu se merita sa vii din Bucuresti, 150 de lei costa doar taxa de inscriere, plus inca 250-300 de lei transport, cazare si masa (in conditiile in care mergeti mai multi cu masina, ca altfel pana acolo si inapoi doar benzina este in jur de 500 de lei), dar ca experienta mi-a placut foarte mult. Am aflat de la sedinta tehnica faptul ca ultimii 7 km erau de urcare. Buun, traseu dur, ultima parte cu urcare, nu am mai vazut asa ceva pana acum. Ok.. am zis ca o sa ma tarasc eu cumva pe ultimii km.
Am ajuns la start. Prima parte a zburat, alergam si pe urcari, pentru ca nu erau foarte abrupte, coborarile iti permiteau sa alergi destul de tare.. La km 21 aveam 2:35, un timp pe care unii il scot pe semimaratoane pe plat.. Deja incepeam sa imi fac planuri ca termin in sub 6 ore bine (scopul meu era sa termin in 6 ore, nu stiam exact cum e traseul si ce presupune). De asemenea, e un maraton un pic mai mare decat distanta clasica, masoara 43.7 km teoretic, dar practic pe Strava mi-a zis ca am facut 44.6. A urmat o coborare cu lanturi, pe care am parcurs-o destul de greu, apoi in continuare o coborare foarte abrupta, care mi-a terminat muschii de la picioare. La un moment dat una din sticlele din borseta mi-a cazut, am prins-o prost, dar din fericire erau suficiente puncte de alimentare incat sa fie ok una singura. Si asa am ajuns la 18 km de finish, deja obosit. Si greul abia incepea.. Urmatoarea portiune era urcarea principala din maraton. O urcare oribila. Afara erau 20 de grade si niciun nor pe cer, imi simteam pulsul batand in gat, mergeam cat mai incet pentru ca ma deranja destul de tare, treceam pe langa turisti si mergeam un pic mai repede decat ei, pur si simplu nu imi venea sa cred cat de prost pot sa merg. Au fost momente cand a trebuit sa stau 2-3 secunde fara sa merg pentru ca nu mai puteam. Efectiv nu voiam decat sa supravietuiesc cumva, si stiam ca daca m-as opri o sa fie si mai rau. Dupa numeroase chinuri am terminat urcarea, si am ajuns la punctul urmator de hidratare. Inca 11 km pana la final si trecusera deja 5 ore. I-am dat mesaj prietenei mele care ma astepta la start ca sigur nu termin in 6 ore, si mi-a zis ca pana atunci nu venisera decat 3-4 de la maraton, deci era clar ca am subapreciat traseul. Urmatorii 4km au fost de coborare, ultima mea alergare din maratonul acela. Au urmat apoi 7 kilometri de mers (parca a fost si o mica coborare unde am alergat un pic). Stiu doar ca ma durea capul ingrozitor de la caldura, desi aveam un buff pe cap. Pe ultimii 3 km ma uitam la ceas din 5 in 5 minute, pentru ca nu mai suportam. La un moment dat am auzit ca mai sunt 100 de metri pana la finish, ceea ce m-a bucurat foarte tare. 6 ore 41, un timp undeva sub jumatatea clasamentului, mai slab decat as fi sperat, dar avand in vedere traseul un timp rezonabil.
Urmeaza retezat skyrace, unde sper sa imi iau revansa fata de anul trecut, si apoi 7500.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)