Retezat skyrace versus Cozia Mountain Run - 2 concursuri asemanatoare

Am tot incercat sa scriu articolul asta, dar e foarte greu sa iti faci timp pentru toate, mai ales ca am fost ocupat cu licenta in perioada asta (si m-am si angajat, intre timp). As vrea sa analizez doua concursuri la care am fost, de data asta comparativ (din lipsa de timp, dar si ca sa comparam doua dipuri de concursuri). Este vorba de Retezat Skyrace, unul dintre cele mai mari concursuri din tara, pe de o parte, si de Cozia Mountain Run, un concurs cu un numar mai mic de participanti, dar asemanator ca si distanta (nu si ca dificultate).
Pentru inceput, sa facem analiza traseelor. Am participat, desigur, la probele mari -Custura, 28 km cu 2300 dif nivel, respectiv Cozia ,30 km cu 1700m diferenta nivel (real vreo 28 cu 1800, as zice). Diferenta ar fi ca la Retezat se ajunge la un varf de 2500 de metri, aproximativ, in schimb la Cozia nu se trece de 1600 (se  incepe de la 300 de metri, deci aproape de nivelul Bucurestiului, ce sa mai). De asemenea, profilul este diferit, la Cozia se alearga prin padure, iar la Retezat mergi pe stanci, pantele sunt foarte dure.. este un traseu brutal, ca sa citez pe cineva). Ca idee, in Retezat se face cam cu 25-35% mai mult ca si timp fata de Cozia (eu am facut sub 4h in Cozia, iar la Custura putin sub 5 ore jumate). Nu este o regula general valabila, dar cam asa am observat la mai multi concurenti, inclusiv persoane care fac 6 ore pe Cozia si 8 pe Custura sau persoane care fac 3 ore si un pic pe Cozia si 4, 4 si ceva pe Custura). Dificultatea este data de diferenta de nivel foarte mare acumulata, pante oribile, despre care am mai scris si in alti ani.

Drumul catre Retezat este un ultra in sine, mergi 7-8 ore, sunt 350 de km, mai aduni si pauzele.. Ce mai, pierzi jumatate de zi pe drum. Noi am plecat pe la 6 din Bucuresti, am reusit sa ne luam si amenda pentru ca ne-am suit in masina, fiind pe banda a 3-a. Eu cu un coleg am luat amenda ca am traversat ilegal, Octavian ca a oprit ilegal. Din start ne-am enervat. A urmat un drum foarte lung, si cand am ajuns acolo era ceva paznic care ne-a zis ca nu mai sunt locuri de cort si nici nu avem voie sa aducem masina acolo.Noi, cand am auzit asa ceva, si vazand ca unii dorm in masina la un km de start, am innebunit, am zis ca nu e posibil asa ceva.. Am mers sa vedem care e treaba - tipul facuse misto de noi, erau locuri o gramada la cort si aveai si unde sa lasi masina daca te descurcai (nu in parcarea lor ce e drept). Norocul nostru a fost ca a plecat de la paza pana ne-am intors, altfel ne tiganeam cu el sa bagam masina acolo. Am montat cortul si aia a fost, ne-am culcat pe la 2 dimineata sau chiar mai tarziu.

La Cozia in schimb, drumul este mult mai scurt. Se ajunge repede, sunt 230 de km pana acolo, din Bucuresti, parca asa ceva. Am luat cazare ca nu stiam ca e loc de cort, mi-a parut rau cand am aflat. La Cozia am venit cu toata familia, a alergat si sora mea pe Cozia, si tata pe Stanisoara, la semi (i-am virusat si pe ei).

Ca si kit, la Retezat ai un tricou misto, tehnic, plus altele incluse, geluri, etc, pentru o taxa mica (60 de lei parca). In schimb, la Cozia, pentru 130 de lei am primit un tricou de bumbac si o punga in care era tricoul, atat. Plus numarul de concurs, care nu era ca si cum il puteau rata. Saracie mare, ce pot sa zic.. S-a vazut ca nu aveau sponsori, cum au cei de la Retezat. De altfel, si premiile sunt pe masura, la Retezat premiul 1 depasea 500 de euro, la Cozia a fost 300 de lei, si e primul an cand se da premiu. De asemenea, in checkpointuri la Retezat nu iti lipseste nimic, la Cozia era doar apa, plus un singur CP cu cateva fructe. Eu oricum vin blindat cu batoane si geluri, asa ca nu ma deranjeaza, dar erau unii un pic suparati.

Ok, si a inceput concursul. In retezat am mai fost de 2 ori. Am scos, pe rand, 6:13, 5:49, iar anul asta 5:27, parca. Anul asta m-am menajat tare pentru ca aveam Ironman peste o saptamana, dar tot am facut o febra musculara incredibila. Este primul meu concurs montan la care am fost, si niciodata nu mi-a fost usor, e un concurs incredibil de greu! Daca il incepi tare n-ai nicio sansa sa il termini asa, o sa te rupa prima urcare in asa hal incat nu o sa mai faci nimic tot traseul. Traseul il stiam bine, doua urcari, doua coborari, si 5km de plat la final. Ca obiectiv, am vrut sa pot alerga platul de la final. Pe primul km am plecat cu 4'00", un timp destul de exagerat pentru valoarea mea. La fel si pe al doilea, am avut aproape de 4'30" din cate am inteles, si era deja in urcare. Cand am ajuns la urcarile groase, am clacat, am simtit ca raman fara energie si aia a fost, n-am mai reusit sa trag de mine. Era foarte cald, ce e drept, si am venit cu colanti lungi si maneca lunga, o greseala incredibila, mi-a fost rau de la caldura tot drumul. Dupa prima urcare, pentru mine deja concursul se terminase, nu mai avea rost sa trag, ca oricum nu mai scoteam timp bun. Am lasat-o moale de tot.. Am facut prima coborare chinuit, inca ma simteam rau, si am ajuns la jumatatea traseului foarte obosit. Pe a doua urcare, pana pe Custura, am mers efectiv cat de incet am putut, si am reusit cumva sa imi revin pana pe varf, chiar mi-am revenit aproape complet, si am putut sa dau coborarea urmatoare (care este foarte dificila, desi parca anul asta mi s-a parut mai ok) la un ritm destul de bun. Am suferit de caldura pentru ca nu aveam apa la mine, ramasesem fara, dar asta a fost, nu a durat foarte mult. La ultimul CP, cu 5 km inainte de finish, mi-au aruncat voluntarii o galeata de apa rece rece in cap, a fost un pic socant dar mi-a prins bine, am reusit sa alerg complet ultimii km de plat, inclusiv pe urcare (era o mica urcare pe unul din acei km). Timp total 5:27 asa cum am zis, nu e o realizare foarte mare, dar cel putin am facut mai bine decat anul trecut. Eu as fi vrut sub 5 ore, dar e greu sa faci bine peste tot unde mergi..

Acum despre Cozia. De data aceasta aici nu stiam traseul, nemaimergand niciodata. Am plecat incet deoarece ma durea genunchiul dupa Ironman (cele doua concursuri au fost cu o saptamana inainte, respectiv dupa, nu prea m-am menajat). Din fericire, in ziua concursului nu m-a deranjat, ma durea de la bicicleta, aparent pe alergat nu ma streseaza, mi-am zis ca "I run with God" si am sperat sa se intample o minune, si chiar s-a intamplat! Cumva in ziua concursului n-am avut nimic, desi pana atunci ma durea si cand mergeam. Si nu exagerez, am ajuns la start si ma simteam foarte bine. Ba mai mult de atat, dupa concurs n-am avut nimic. Traseul e destul de frumos, ai o urcare de vreo 400 de metri, apoi o coborare scurta si rapida, dupa vine o urcare cu panta foarte mica de vreo 5-6 km, apoi o urcare groasa cu vreo 900m diferenta de nivel, apoi o coborare destul de abrupta, ca la final, cand esti gata rupt, sa iti mai bage o urcare infecta de 150m nivel, scurta, dar de efect. Ultima coborare de 1.5-2km o sa te prinda in genunchi daca ai tras pana atunci. Eu mi-am propus sa nu trag, am plecat cu 4:30 de la start, fata de primii care aveau 3:30 (mi-a povestit ulterior Octavian ca a incercat sa mearga cu primii, a pornit din prima linie si avea 3:30 dupa un km si dupa 4:00 cu urcare, si a lasat-o mai moale ca era prea de tot). Prima urcare am mers-o foarte bine. Pe prima coborare m-au mai luat oameni, m-am menajat pentru ca stiam ca e nasol pentru genunchi sa cobori.

Urmatoarea urcare, cea de 5-6 km, am alergat-o complet, fiind o panta mica. Mai mult, am avut si motivatie, era un tip de 61 de ani care a alergat in fata mea tot timpul asta. Am ajuns la urcarea groasa un pic obosit, dar pe drum mi-am revenit. Am discutat cu un tip care imi povestea cum a fost el la UTMB si la TDG, am ramas mirat ce oameni bazati vin pe acolo. L-am depasit si pe domnul de 61 de ani, pe care urcarea aia l-a cam luat pe nepregatite, se vedea ca s-a cam taiat si nu mai poate sa dea asa bine. Am continuat cu tipul de la UTMB o perioada, el se plangea ca il doare piciorul, venise si cu bete, am vrut sa merg cu el dar la un moment dat a luat-o mai incet si l-am depasit. Cand am ajuns in varf, mi-au zis voluntarii ca sunt pe locul 20. Mare greseala.. Cand am auzit ca stau asa de bine la ce relaxat am mers pana atunci mi-a parut rau, am zis ca nu se poate asa ceva trebuie sa raman in primii 20, asa ca pe urmatoarea coborare am tras de mine maxim. Am vazut 2 tipi in fata mea, am reusit sa ii iau si pe ei. Acum eram deja pe 18, imi permiteam sa ma intreaca din nou cei doi, ca tot pe 20 ramaneam. Dar daca veneau tare din spate?? Asa ca am dat forta in continuare. Am terminat cu panta urata, am ajuns pe o coborare mai lina, deja eram pe traseu comun cu cei de la semi. Am mers cu alti 2 tipi o bucata mare de drum, mi-a fost frica si ca nu m-am ratacit la un moment dat, pentru ca lipseau marcaje, dar a fost bine, am terminat coborarea o data cu ei. Erau de acelasi nivel cu mine sau chiar peste pe coborare, asa ca nu m-am gandit sa ii intrec, dar dupa ce a inceput urcarea aia scurta, de efect, au lasat-o moale de tot, in schimb eu am dat tot ce puteam. Super, deci eram pe 16.

Tocmai cand ma gandeam ca nu mai gasesc pe nimeni de la Cozia, am depasit un tip de varsta mea sau chiar mai mic, care o luase si el destul de incet. L-am gasit si pe tata pe drum, mai avea si el un pic si termina traseul de la Stanisoara, parea ca l-a cam rupt urcarea aia, ceea e era si normal, avand in vedere ca era ultima si ca era abrupta. Cei de la Stanisoara oricum erau totit agatati de pietre, de copaci, erau rupti! :)) Nu ca eu eram mai bine, dar eu trageam maxim, ca sa pastrez locul. Ultima coborare m-a rupt destul de tare, dar am tras de mine si am reusit sa alerg fara pauza. Pe final se alerga in urcare, m-a vazut mama care statea la finish si a inceput sa ma incurajeze, eu eram rupt, mi-am turnat apa in cap si am reusit sa alerg si urcarea aia, iar cand am ajuns la finish ceasul arata 3:55, un timp nesperat de bun (initial ma gandeam la 4:30). Oricum, un traseu mult sub Retezat ca dificultate, dar un traseu frumos, care nu iti da dauna asa de mare cum iti produce Retezatul.

Ca si experienta sociala, la Retezat e atmosfera misto, sunt toti acolo, se sta la corturi, ii cunosti pe toti ii saluti.. Mi-am facut o groaza de cunostinte de fiecare data, acuma cand merg la un concurs ma saluta toata lumea, si o parte din merit o are si Retezatul, pentru ca acolo ai timp sa vorbesti cu toti. Si la Cozia a fost frumos dupa, sora mea a luat premiul 3 la categorie, asa fara antrenament (incredibil, stiu), iar Octavian a luat locul 2 la categorie, cu un timp incredibil, 3:24 sau asa ceva. A fost tare ca i-am asteptat pe toti sa termine, dar dupa am plecat acasa, in schimb la Retezat a venit o trupa super misto, au facut atmosfera.. Seara m-am culcat, dar lumea a ramas la maraton de baut, cine mai putea desigur, atmosfera la Retezat e foarte misto, e ca o tabara din liceu ca si atmosfera. Poate raman si eu la cort la Cozia la anu', sa vad cum e treaba pe acolo.

Ca si impresie generala, ambele concursuri sunt foarte frumoase si merita, acuma depinde cat de mult damage vrei sa faci, Retezatul e un concurs care te rupe oricat de pregatit ai fi, inevitabil, in schimb la Cozia te poti duce si fara prea mult antrenament, e un concurs mai putin dificil. Ca si alternative, ambele au si traseu de semi, plus o cursa super usoara, pentru copii/ sotii (7, respectiv 4 km, daca tin minte bine). Oricum, per total niste concursuri frumoase, niste antrenamente bune pentru urmatoarele care o sa vina.

2x2 Race- Un concurs terminat taras

Am participat la cel mai greu maraton al meu de pana acum, de departe, 2x2, un concurs care presupune urmatorul traseu:Balea- Saua Capra- Moldoveanu- Saua Capra- Negoiu-Saua Capra-Balea. Un concurs dificil din toate punctele de vedere. In primul rand, se desfasoara la peste 2000 de metri, ceea ce inseamna o data ca aerul este mai rarefiat, in al doilea rand vremea poate fi capricipoasa (din fericire noi nu am prins vreme urata), si nu in ultimul rand este evident ca nu vor fi decat coborari scurte, de 300-400 metri (cel mai inalt punct- 2544, cel mai jos fiind undeva putin peste 2000). Asta poate ca pare bine la inceput, ca te gandesti "ba, urcari scurte, coborari scurte, mai bine, ca nu urc 1000 de metri dintr-o bucata sa imi vina rau". Dimpotriva, e mai rau, pentru ca o sa cobori foarte repede, nici nu o sa realizezi cand a trecut coborarea, iar per total vei resimti doar urcarile. Coborari pe care nici nu le observi se transforma in adevarati munti cand urci inapoi. Desigur, toate astea trebuie retinute in contextul in care traseul are 45 km  si 4200 diferenta de nivel. Daca avem urcari medii de 300, asta inseamna ca sunt nu mai putin de 14 urcari, in total. Frumos, nu? Parca nu mai suna asa de bine ca sunt urcari mici..

O sa trec direct la subiect si voi povesti rapid cum a fost ziua concursului. Eram cazat la 9 km de Balea Lac (n-am mai stat la cort anul asta, m-am boierit). Am plecat la 5 dimineata ca sa ajung la start. Acolo am avut putine emotii ca la o frontala nu mergeau bateriile, dar aici au fost de treaba organizatorii, cand au vazut ca avem rucsaci de 20l nici nu ne-au mai verificat, oricum aveam cei mai mari rucsaci de acolo. (Vorbesc la plural pentru ca am fost la echipa, am participat cu Octavian, colegul meu de la 5700). Asa da organizatori. Pe elite i-a lasat sa plece fara nimic, nu aveau la ei nici geaca, nici frontala, mi se pare corect. Vremea oricum nu se anunta asa de rea. Se spunea ca o sa ploua pe la 2, cand elitele deja ar fi terminat. Am trecut si de verificarea tehnica si a inceput concursul.

Prima urcare, pana la Capra, o stiam de anul trecut, cand am crezut ca o sa scuip sange la final. De data asta n-am avut niciun fel de problema, si am urcat si mai repede, ceea ce inseamna ca incep sa se simta concursurile. Abia vedeam, nu mai puteam de somn, nici nu se luminase bine si vedeam un pic in ceata, oboseam destul de rau pentru primii km.. Din fericire nu am simtit prea tare cum a trecut timpul pana am ajuns la primul punct de hidratare, dupa 1:45. Am mai mers un pic si dupa 2:20 i-am vazut pe primii ca deja se intorceau de pe Moldoveanu (noi ajungeam acolo dupa 4 ore). Pana la Moldoveanu nu am avut probleme, au fost 2 urcari urate, pe Vistea si dupa Moldoveanu, dar am ajuns acolo fara mare stres.

 La plecarea de pe Moldoveanu, insa, era sa mor, am alunecat si as fi cazut in rapa daca nu ma tineam de margine.. M-am speriat destul de tare, dar din fericire n-am patit nimic. Probabil cineva acolo sus a considerat ca mai am de facut niste trasee pe aici, si a avut grija sa nu cad acolo. Mi-am revenit dupa cateva secunde si am continuat mai departe, ce era sa fac? Inca vad urcarea aia spre Moldoveanu, era prin creasta, rapa pe ambele parti.. Urata urcare. Si mie mi se spusese ca nu e periculos. La coborare am inceput sa simt niste dureri in stanga, jos, sub splina, cred ca tot de la splina erau dar nu sunt foarte sigur, cert e ca am mai incetinit. Dupa 4 ore 30 am revenit in punctul de alimentare, apoi a urmat o urcare oribila, pe care la coborare nici nu o observasem, dupa care nu stiu exact cum am supravietuit pana la Balea, nu imi mai amintesc mare lucru, doar ca nu se mai termina o data urcarea, aveam niste alune la mine, am incercat sa le mananc, ca mi se facuse rau, am bagat un pumn de alune si nu mai puteam sa le diger.. Imi ramasesera inclestate in gura, de vis.. Cumva m-a tinut in viata ideea ca o sa ajung la Capra si dam acolo de mancare. Cand ajungem acolo, surpiza.. Nu aveam nimic de mancare. Cica peste 2 km. Unii cand au vazut asa ceva au si abandonat. Ne zisesera ceva la start ca sa aducem mancare la Capra, dar nu am inteles ca nu e nimic acolo, am crezut ca ne putem lasa noi daca vrem..





Pana la punctul de alimentare (2 km, imediat ajungeti! 20 de minute!) nu stiu cum am rezistat. Cert e ca nu erau 20 de minute, erau minim 40, am mers cu betele de trekking, singura bucata in care le-am folosit, mai bine le lasam acasa. Deja eram rupt si mai aveam de ajuns pana la Negoiu si inapoi.. nu stiam cum voi reusi. Am ajuns la punctul de alimentare unde m-am mai revigorat. De acolo am mai facut cam o ora pana la lacul Caltun, alta urcare urata pana acolo. La lac am alimentat cu apa chiar din lac, nu stiu cat de recomandat era, dar a fost excelenta pentru mine. Ultima urcare. pana pe Negoiu, a fost ingrozitoare, simteam ca mi se blocheaza muschii, nu mai voiau pur si simplu.. Am ajuns cumva pe varf, unde am dat de un prieten care mi-a facut o poza, era fotograf oficial al competitiei, am stat 5 minute si am plecat.  Desi se anuntase ploaie vremea a fost minunata, altfel ar fi fost foarte greu. Nu stiu cat a contat ca ne-am rugat toti sa nu ploua, dar cert e ca am fost ascultati si am avut o vreme foarte buna. Atat mai lipsea sa vina o furtuna cu fulgere. Deja incepusem sa imi fac planuri sa arunc betele de trekking in rapa in cazul in care ar fi fost fulgere.



Pana la lac a fost usor, doar coborare aproape. De la lac inapoi la punctul de alimentare, insa, a fost foarte nasol , pentru ca am facut inca o ora, fix cat am facut la venire, sau chiar un pic mai mult. Tot nu mai aparea o data punctul ala. Stiam ca mai sunt 2 urcari, dar de fapt erau vreo 3 din care una mai mica.. Oricum, am ajuns acolo dupa 10 ore 50, parca. Scopul nostru era sa facem 12 ore sa intram in timpul de elite. Mai aveam 3 km, si dupa cum ne-au zis voluntarii "doua urcari, din care una mica". Aia mica m-a terminat psihic, credeam ca nu se mai termina pana ajung la Capra, dar am reusit sa ajungem, apoi pe coborare n-am mai avut probleme si am terminat cu bine, dupa 11 ore si 50 minute. Am facut-o si pe asta :D La final, pentru ca 45 km nu era suficient, am mai facut inca 3 deoarece pe Transfagarasan nu se mai putea circula, asa ca am mers pe jos pana unde au putut veni cu masina dupa noi. Deci practic am facut un mic ultra, aproape 50 de km, 12 ore,.. A fost frumos, ce sa mai zic.

Ca de obicei, niste concluzii. Aparent oricat antrenament ai, dupa 6-7 ore devine foarte greu sa mai tragi de tine. La cum pornisem, am crezut ca o sa scoatem maxim 11 ore, pentru ca anul trecut pe Negoiu am facut 4'51'', in conditiile in care ma cam durea piciorul, si includea si urcarea de la Balea, deci practic ma gandeam ca de la Capra pana jos o sa facem 4'30'', daca mergem in acelasi ritm. Aparent acest lucru a fost imposibil, am facut 5 ore 20 fara urcarea pana la Capra, deci in loc de 4'51'' as fi avut spre 6 ore pe traseul de x2. E nasol cand abia ai terminat prima bucata de traseu si stii ca mai ai o gramada de ore de mers. Stii ca nu mai poti sa tragi, ca o sa te tarasti pana la final, trebuie totusi sa ai puterea sa continui. Iti trebuie o motivatie sa continui sa te tarasti. Efectiv m-am tarat, pe ultimele urcari ma tineam de iarba din fata mea, mergeam in 4 labe pentru ca nu mai suportam sa merg. Si aparent si ceilalti concurenti au facut si mai rau, pentru ca de-a lungul traseului a fost o singura echipa de mixt care ne-a intrecut, desi am mers mult timp impreuna, in schimb am depasit destul de multe, se vede si in clasament ca sunt multe echipe dupa noi la cateva minute, deci toti au fost rupti. Trebuie sa ai puterea sa lupti, ori sa crezi in tine, ori sa te rogi daca nu mai crezi in puterile tale, pentru ca uneori ajungi in momente in care nu mai poti.. Important e sa mergi pana la final, avand totusi grija sa nu iti distrugi organismul. Am vazut oameni pe targa, am inteles ca o fata era sa moara pe acolo.. :( Mie imi pare foarte rau, mi-as dori sa termine toti, sa se bucure de cursa, dar uneori pregatirea nu este suficienta sau se exagereaza la inceput, si ajungi sa ti se faca rau. Oricum, un antrenament bun pentru Ciucas Ultra, unde nu stiu daca voi reusi sa termin, dar stiu ca o sa fac tot ce depinde de mine sa reusesc, si mai ales in cazul in care nu ma simt bine voi abandona, pentru ca cel mai important e sa fi sanatos, pe langa orice alta ambitie.

Sper sa aud de la cat mai multi ca au descoperit pasiunea alergatului, nu pentru rezultate, cat pentru autodepasire si pentru o cunoastere mai buna a limitelor fizice si psihice, care te invata foarte multe.