2x2 Race- Un concurs terminat taras

Am participat la cel mai greu maraton al meu de pana acum, de departe, 2x2, un concurs care presupune urmatorul traseu:Balea- Saua Capra- Moldoveanu- Saua Capra- Negoiu-Saua Capra-Balea. Un concurs dificil din toate punctele de vedere. In primul rand, se desfasoara la peste 2000 de metri, ceea ce inseamna o data ca aerul este mai rarefiat, in al doilea rand vremea poate fi capricipoasa (din fericire noi nu am prins vreme urata), si nu in ultimul rand este evident ca nu vor fi decat coborari scurte, de 300-400 metri (cel mai inalt punct- 2544, cel mai jos fiind undeva putin peste 2000). Asta poate ca pare bine la inceput, ca te gandesti "ba, urcari scurte, coborari scurte, mai bine, ca nu urc 1000 de metri dintr-o bucata sa imi vina rau". Dimpotriva, e mai rau, pentru ca o sa cobori foarte repede, nici nu o sa realizezi cand a trecut coborarea, iar per total vei resimti doar urcarile. Coborari pe care nici nu le observi se transforma in adevarati munti cand urci inapoi. Desigur, toate astea trebuie retinute in contextul in care traseul are 45 km  si 4200 diferenta de nivel. Daca avem urcari medii de 300, asta inseamna ca sunt nu mai putin de 14 urcari, in total. Frumos, nu? Parca nu mai suna asa de bine ca sunt urcari mici..

O sa trec direct la subiect si voi povesti rapid cum a fost ziua concursului. Eram cazat la 9 km de Balea Lac (n-am mai stat la cort anul asta, m-am boierit). Am plecat la 5 dimineata ca sa ajung la start. Acolo am avut putine emotii ca la o frontala nu mergeau bateriile, dar aici au fost de treaba organizatorii, cand au vazut ca avem rucsaci de 20l nici nu ne-au mai verificat, oricum aveam cei mai mari rucsaci de acolo. (Vorbesc la plural pentru ca am fost la echipa, am participat cu Octavian, colegul meu de la 5700). Asa da organizatori. Pe elite i-a lasat sa plece fara nimic, nu aveau la ei nici geaca, nici frontala, mi se pare corect. Vremea oricum nu se anunta asa de rea. Se spunea ca o sa ploua pe la 2, cand elitele deja ar fi terminat. Am trecut si de verificarea tehnica si a inceput concursul.

Prima urcare, pana la Capra, o stiam de anul trecut, cand am crezut ca o sa scuip sange la final. De data asta n-am avut niciun fel de problema, si am urcat si mai repede, ceea ce inseamna ca incep sa se simta concursurile. Abia vedeam, nu mai puteam de somn, nici nu se luminase bine si vedeam un pic in ceata, oboseam destul de rau pentru primii km.. Din fericire nu am simtit prea tare cum a trecut timpul pana am ajuns la primul punct de hidratare, dupa 1:45. Am mai mers un pic si dupa 2:20 i-am vazut pe primii ca deja se intorceau de pe Moldoveanu (noi ajungeam acolo dupa 4 ore). Pana la Moldoveanu nu am avut probleme, au fost 2 urcari urate, pe Vistea si dupa Moldoveanu, dar am ajuns acolo fara mare stres.

 La plecarea de pe Moldoveanu, insa, era sa mor, am alunecat si as fi cazut in rapa daca nu ma tineam de margine.. M-am speriat destul de tare, dar din fericire n-am patit nimic. Probabil cineva acolo sus a considerat ca mai am de facut niste trasee pe aici, si a avut grija sa nu cad acolo. Mi-am revenit dupa cateva secunde si am continuat mai departe, ce era sa fac? Inca vad urcarea aia spre Moldoveanu, era prin creasta, rapa pe ambele parti.. Urata urcare. Si mie mi se spusese ca nu e periculos. La coborare am inceput sa simt niste dureri in stanga, jos, sub splina, cred ca tot de la splina erau dar nu sunt foarte sigur, cert e ca am mai incetinit. Dupa 4 ore 30 am revenit in punctul de alimentare, apoi a urmat o urcare oribila, pe care la coborare nici nu o observasem, dupa care nu stiu exact cum am supravietuit pana la Balea, nu imi mai amintesc mare lucru, doar ca nu se mai termina o data urcarea, aveam niste alune la mine, am incercat sa le mananc, ca mi se facuse rau, am bagat un pumn de alune si nu mai puteam sa le diger.. Imi ramasesera inclestate in gura, de vis.. Cumva m-a tinut in viata ideea ca o sa ajung la Capra si dam acolo de mancare. Cand ajungem acolo, surpiza.. Nu aveam nimic de mancare. Cica peste 2 km. Unii cand au vazut asa ceva au si abandonat. Ne zisesera ceva la start ca sa aducem mancare la Capra, dar nu am inteles ca nu e nimic acolo, am crezut ca ne putem lasa noi daca vrem..





Pana la punctul de alimentare (2 km, imediat ajungeti! 20 de minute!) nu stiu cum am rezistat. Cert e ca nu erau 20 de minute, erau minim 40, am mers cu betele de trekking, singura bucata in care le-am folosit, mai bine le lasam acasa. Deja eram rupt si mai aveam de ajuns pana la Negoiu si inapoi.. nu stiam cum voi reusi. Am ajuns la punctul de alimentare unde m-am mai revigorat. De acolo am mai facut cam o ora pana la lacul Caltun, alta urcare urata pana acolo. La lac am alimentat cu apa chiar din lac, nu stiu cat de recomandat era, dar a fost excelenta pentru mine. Ultima urcare. pana pe Negoiu, a fost ingrozitoare, simteam ca mi se blocheaza muschii, nu mai voiau pur si simplu.. Am ajuns cumva pe varf, unde am dat de un prieten care mi-a facut o poza, era fotograf oficial al competitiei, am stat 5 minute si am plecat.  Desi se anuntase ploaie vremea a fost minunata, altfel ar fi fost foarte greu. Nu stiu cat a contat ca ne-am rugat toti sa nu ploua, dar cert e ca am fost ascultati si am avut o vreme foarte buna. Atat mai lipsea sa vina o furtuna cu fulgere. Deja incepusem sa imi fac planuri sa arunc betele de trekking in rapa in cazul in care ar fi fost fulgere.



Pana la lac a fost usor, doar coborare aproape. De la lac inapoi la punctul de alimentare, insa, a fost foarte nasol , pentru ca am facut inca o ora, fix cat am facut la venire, sau chiar un pic mai mult. Tot nu mai aparea o data punctul ala. Stiam ca mai sunt 2 urcari, dar de fapt erau vreo 3 din care una mai mica.. Oricum, am ajuns acolo dupa 10 ore 50, parca. Scopul nostru era sa facem 12 ore sa intram in timpul de elite. Mai aveam 3 km, si dupa cum ne-au zis voluntarii "doua urcari, din care una mica". Aia mica m-a terminat psihic, credeam ca nu se mai termina pana ajung la Capra, dar am reusit sa ajungem, apoi pe coborare n-am mai avut probleme si am terminat cu bine, dupa 11 ore si 50 minute. Am facut-o si pe asta :D La final, pentru ca 45 km nu era suficient, am mai facut inca 3 deoarece pe Transfagarasan nu se mai putea circula, asa ca am mers pe jos pana unde au putut veni cu masina dupa noi. Deci practic am facut un mic ultra, aproape 50 de km, 12 ore,.. A fost frumos, ce sa mai zic.

Ca de obicei, niste concluzii. Aparent oricat antrenament ai, dupa 6-7 ore devine foarte greu sa mai tragi de tine. La cum pornisem, am crezut ca o sa scoatem maxim 11 ore, pentru ca anul trecut pe Negoiu am facut 4'51'', in conditiile in care ma cam durea piciorul, si includea si urcarea de la Balea, deci practic ma gandeam ca de la Capra pana jos o sa facem 4'30'', daca mergem in acelasi ritm. Aparent acest lucru a fost imposibil, am facut 5 ore 20 fara urcarea pana la Capra, deci in loc de 4'51'' as fi avut spre 6 ore pe traseul de x2. E nasol cand abia ai terminat prima bucata de traseu si stii ca mai ai o gramada de ore de mers. Stii ca nu mai poti sa tragi, ca o sa te tarasti pana la final, trebuie totusi sa ai puterea sa continui. Iti trebuie o motivatie sa continui sa te tarasti. Efectiv m-am tarat, pe ultimele urcari ma tineam de iarba din fata mea, mergeam in 4 labe pentru ca nu mai suportam sa merg. Si aparent si ceilalti concurenti au facut si mai rau, pentru ca de-a lungul traseului a fost o singura echipa de mixt care ne-a intrecut, desi am mers mult timp impreuna, in schimb am depasit destul de multe, se vede si in clasament ca sunt multe echipe dupa noi la cateva minute, deci toti au fost rupti. Trebuie sa ai puterea sa lupti, ori sa crezi in tine, ori sa te rogi daca nu mai crezi in puterile tale, pentru ca uneori ajungi in momente in care nu mai poti.. Important e sa mergi pana la final, avand totusi grija sa nu iti distrugi organismul. Am vazut oameni pe targa, am inteles ca o fata era sa moara pe acolo.. :( Mie imi pare foarte rau, mi-as dori sa termine toti, sa se bucure de cursa, dar uneori pregatirea nu este suficienta sau se exagereaza la inceput, si ajungi sa ti se faca rau. Oricum, un antrenament bun pentru Ciucas Ultra, unde nu stiu daca voi reusi sa termin, dar stiu ca o sa fac tot ce depinde de mine sa reusesc, si mai ales in cazul in care nu ma simt bine voi abandona, pentru ca cel mai important e sa fi sanatos, pe langa orice alta ambitie.

Sper sa aud de la cat mai multi ca au descoperit pasiunea alergatului, nu pentru rezultate, cat pentru autodepasire si pentru o cunoastere mai buna a limitelor fizice si psihice, care te invata foarte multe.

Maratonul prieteniei Retezat

In ultimele 2 luni am fost de 2 ori in Retezat. Doua tipuri de trasee: skyrunning, respectiv maraton montan cu tenta de alpinism/supravietuire. Despre primul am uitat sa povestesc. M-am dus in ideea ca o sa scot 5 ore 30 (anul trecut am scot 6:13) si am scos 5:49, am fost un pic dezamagit, dar avand in vedere ca am ajuns destul de ok la finish as putea spune ca e un rezultat bun. Tot traseul a fost ok, mai putin ultima coborare care m-a terminat fizic si psihic.



Inainte cu 5 minute de start a inceput sa ploua, asa ca toti ne-am luat haine groase la noi. Mare greseala.. dupa 5 minute de la start ploaia se oprise. Prima urcare a fost destul de grea, am si tras de mine si am cam obosit. Urmatoarea coborare a fost ok, mi-o aminteam partial din anul trecut, cert e ca ma simteam bine la jumatatea traseului. Chiar si urcarea pe Custura mi s-a parut decenta, am ajuns acolo dupa vreo 4 ore din cate tin minte. In schimb ultima coborare a fost oribila. Nu era chiar o coborare normala, era o rapa pe care trebuia sa o parcurgi, cumva. Am coborat 1000 de metri pe 2 kilometri sau ceva de genul asta, deci 50% panta, poate exagerez dar a fost  o nebunie oricum. Am cedat pe final, am si cazut de vreo 2 ori.. Ma dureau picioarele de la pantofi, care erau cam stramti, dar problema principala a fost ca ramasesem fara resurse, nu prea am mancat si m-a luat cu lesinul pe acolo. Eram obisnuit cu eco si apuseni unde am avut o gramada de mancare, acolo am avut mai putina si nici nu am mancat ce aveam la mine decat dupa ce mi se facuse deja rau. Partea frumoasa a venit a doua zi, cand am participat la orientare (nici nu voiam, m-a convins cineva sa ma inscriu) si am iesit pe locul 3. Nu mare lucru avand in vedere ca erau 20-30 de participanti, dar am stat si eu o data pe podium, a fost frumos.


Lasand amintirile legate de Retezat Skyrace.. Am fost de curand la maraton Retezat. Unul din cele mai grele din tara pentru distanta de 40km, chiar cel mai greu cred. Mai e doar 2x2 dar acolo sunt 45 km, acolo e cel mai greu maraton din tara pentru distanta aia (unii ar zice ca e ultramaraton, dar dupa parerea mea ce e sub 50 e tot maraton; abia de la 60 in sus poti spune ultra si sa fii sigur ca nu gresesti). Am fost avertizat ca o sa fie foarte greu. Am ajuns acolo totul bine si frumos. Cazare chiar langa start, ca sefii, m-am trezit si in 2 minute am ajuns la start (n-am mai stat la cort ca am gasit cazare ok, ieftina, cabana Roxmar parca. Nu avea baie in camera, dar in rest era misto).Bun.. si am ajuns la start. Acolo toti vorbeau, evident, doar de ultramaratoane. Unul nu avea in gura un maraton normal, auzeam doar Ciucas ultra, 7500 ultra, Transylvania 100, TTT ultra, desigur, nu ar fi putut sa lipseasca UTMB.. Unii vorbeau si despre Tour des Geants, desi presupun ca totusi nu au partipat. Deci peste tot langa mine doar oameni bazati. Bun.. deci mi-am imaginat ca nu o sa sparg gura targului, oricum venisem sa nu ma fortez foarte tare.  Si a inceput concursul. Vremea era buna, nu era foarte cald si nici nu ploua, vremea a tinut cu noi in ceea ce priveste temperatura si precipitatiile. Primele 2 ore nici nu le-am simtit, desi am urcat 1300 de metri. Singura problema a fost ca m-am lovit de "frumusetea" Retezatului, stancile.

M-am gandit ok, sunt niste cataroaie enorme pe aici, dar probabil sunt pe o portiune limitata, am mai vazut din astea la skyrace, au fost vreo 10 metri de cataroaie si aia a fost tot. Dar nu. Aici jumatate din traseu era printre cataroaie. Nu stiu cum au aparut acolo, dar sunt imense si te poti lovi urat daca nu ai grija. (poza reprezinta pe unde era traseul la un momentt dat, da, chiar am urcat pe acolo). Eu am cazut de cateva ori, din fericire nu grav. M-am lovit la genunchi de vreo 2-3 ori, si o data mi-am spart o unghie de la mana, pentru ca m-am sprijinit intr-un pietroi sa nu cad. Decent, altii s-au lovit la cap, maini, picioare.. De asta zic ca a fost mai degraba alpinism decat alergare montana. De cand au inceput cataroaiele am inceput sa pierd teren grav, eram in primii la start, dar dupa ce au venit pietrele alea m-au depasit vreo 10 oameni, cel putin. Inclusiv un tip de 54 de ani, care ne povestea ca el se roaga mereu sa poata face bine la concurs. Dupa am auzit ca ar fi avut ciroza si s-a apucat de alergare, m-a impresionat povestea lui, un exemplu pentru altii. Si m-a intrecut si el.. M-am enervat un pic, dar decat sa imi rup picioarele am zis ca mai bine sunt atent si nu ma ambitionez aiurea.

Si am ajuns la varful Retezat dupa vreo 2 ore. Acolo am primit fix un pahar de 100ml de apa. Bine ca aveam destula la mine. A urmat o coborare la fel de jegoasa, plina de cataroaie, asa ca nici macar pe coborare nu am putut sa alerg. De fapt cred ca am alergat maxim 10% din traseu (pe ultimele coborari se putea alerga dar deja eram obosit). Am terminat coborarea dupa o ora, cam asa, si am ajuns la lacul Bucura, o zona superba, pe care am admirat-o din alergare, era terenul ok si am putut alerga pe acolo.



Intr-adevar, la lacul Bucura am avut apa si alimente, dar deja era km 12 si am fost avertizati ca inca 12 km nu mai avem apa. Super.. Urmatoarea parte avea sa fie cea mai dificila din concurs: bucura-peleaga-papusa-custura-poiana pelegii. Pana la peleaga a fost ok, chit ca era o urcare foarte abrupta. Am facut-o in 30-40 de minute, cam asa. Chiar si dupa, urmatoarea coborare si urmatoarea urcare au fost ok, pana la papusa. Dupa a inceput sa se lase ceata, deja nu mai vedeam decat la 3 metri in fata, nu stiam traseul.. Din fericire am stat cu un grup de 3-4 persoane si am cautat traseul impreuna. Aici m-am prins ca acest concurs nu prea are treaba cu alergarea montana, e mai mult un concurs de supravietuire si de catarare, pentru ca pe vremea aia si pe traseul ala e imposibil sa alergi, daca nu esti foarte bazat. Am iesit intr-un final glorios din ceata, a urmat o alergare de vreo 2 km pana la Poiana Pelegii, unde m-am odihnit mai mult, deja eram cam rupt si mai aveam inca 16 km.

 Partea urata ca eram deja la km 24 in conditiile in care pe harta aparea ca acolo e km 20, deci era clar ca o sa fie minim 40 km, nu 37 cum s-a anuntat. De vis.. Am decis sa nu ma mai chinui prea tare, pana la finish am mers lejer, ca la plimbare. Am mers cu inca cineva pe drum si timpul a trecut mai repede. Urcarea pana la Bucura nici nu am simtit-o, desi a durat in jur de o ora. De la Bucura am mai urcat un pic, apoi a urmat o coborare destul de lunga, pe care desi as fi putut alerga n-am facut asta, pentru ca nu mai conta oricum ce timp scot. Am ajuns la cabana Pietrele dupa 9 ore si 10 de la start, cam asa. Ultima urcare, desi nu foarte abrupta, mi s-a parut ingrozitoare, am transpirat in ultimul hal, de parca alergam sau urcam o panta foarte abrupta.. Incepusem si eu sa ma rog sa termin cu bine. Cred ca toti erau foarte obositi,
sincer, pentru ca si ei ziceau ca important e sa ajungem sanatosi.




Pe ultimii 2 km am alergat, era ultima coborare si am fost ambitionat, ma batea si rucsacul ca nu era prins bine, pantofii nici nu mai zic, ca sunt cu un numar mai mic si trebuie sa imi iau altii... Si intr-un final glorios am terminat, am coborat pe partia de la Rausor, ne-am tinut de mana 3 oameni si am ajuns la finish dupa 10:27.





Impresii de final.. Un traseu foarte frumos, care poate putea fi un pic mai bine organizat (unii s-au pierdut), dar din cauza cetei era greu de vazut.. De ce zic maratonul prieteniei? A fost mult mai usor sa stam mai multi, pe ceata aia si pe ultimii kilometri era foarte greu sa te descurci singur, aveai sanse maxime sa te ratacesti.. Asa ca a fost un concurs frumos, am cunoscut oameni noi, am socializat, am avut timp si de gandit.. Era interesant sa observi ce mic esti in comparatie cu muntele si cu natura in general. Un pas gresit pe cataroaiele alea putea sa te faca sa iti rupi piciorul, sau chiar mai rau, sa iti pierzi viata.. A fost un spectacol frumos pe care l-am putut privi, din care puteai invata multe. Nu mai spun ca fiecare concurs din asta te invata ce inseamna rabdarea. Mereu crezi ca stii, ca nu mai ai probleme, dar pe parcurs ti-e de fiecare data la fel de greu, desi ai facut si alte curse. Cine spune ca ii e usor sa faca un maraton ca Retezat ori minte, ori il face in ritm de plimbare cand el este de fapt de locul 1. Per total nu stiu daca as mai da inca o data folk you pentru Retezat, dar imi pare bine ca am bifat si concursul asta, pentru ca sincer, e un concurs care nu se poate rata daca vrei sa vezi concursurile frumoase din tara. Acum urmeaza 2x2, dupa Ciucas Ultra, unde mi-am gasit deja prieteni de traseu (pe ultimii 3 km ne faceam planuri pentru Ciucas). Dupa ar mai veni MPC, la care sper sa pot participa anul asta (anul trecut m-am inscris si nu am mai putut sa merg, pentru ca nu ma simteam pregatit si eram usor accidentat) si eventual Azuga, asa de finaal de sezon. Un sezon plin, pe care sper sa il termin cu bine, si sa pot sa realizez tot ce mi-am propus.