Am observat că multă lume spune ceva gen "ştii.. aş alerga şi eu, dar dupa 2 km mă doare genunchiul şi mă opresc..", sau "şi mie mi-ar plăcea să alerg, dar începe să mă doară splina şi nu mai pot continua". Şi lista poate continua. Hai să vă spun un mic secret, şi eu am diverse dureri când alerg, dar asta nu înseamnă că mă voi opri... Ca să citez un personaj dintr-un serial, există doar 2 reguli la alergat : 1. începi să alergi 2. nu există decât regula 1.. Din ce am observat, există 4 tipuri de dureri când alergi: imediate (trec după câteva minute), de durată scurtă (trec după 2-3 zile), de durată medie (durează o săptămână, două), şi, cele mai nasoale, de care din fericire încă nu am avut parte şi sper să nici nu am, chestiile grave, accidentările care pot dura inclusiv luni de zile.
Să o iau pe rând. Pentru durerile imediate (splina, ficatul, inima, muschii de la picioare, eventual ceva oase) există o singură soluţie, trebuie ignorate complet. Te doare splina? E ok, nicio problemă, înseamnă că mai trebuie să alergi un pic să treacă. Te doare ficatul? La fel. Te dor muşchii de la picioare? E ok, în 30 de minute o să amorţească şi nu o să mai simţi. Şi tot aşa.. La maraton am trecut prin diverse etape ale durerii, iniţial eram ok, apoi au început să îmi amorţească picioarele, şi după ce au amorţit de tot au început să mă doară, la modul că era un os care chiar mă stresa destul de rău, dar cumva am reuşit să mă motivez suficient de mult pentru a continua. Motivaţia este totul, până la urmă..
Durerile de durată scurtă sunt, în principiu, febra musculară, care trece repede, şi eventual o durere de gleznă, ceva. În perioada asta e bine să nu mai alergi, pentru că s-ar putea să se înrăutăţească. Sau, în cel mai bun caz, nu vei da randamentul dorit.
Durerile cu adevărat nasoale sunt cele legate de oase. De când am început să alerg am avut diverse probleme. Prima durere mai serioasă a fost la genunchi, după primul semimaraton, şi nu am putut alerga o săptămână, ba chiar a trebuit să treacă încă vreo 2 până să îmi intru în ritm. După ţin minte că m-a durut glezna destul de rău, apoi am avut o problemă urâtă cu oasele din partea dreaptă a tălpilor, ca peste o lună sau două să am fix aceeasi problemă cu oasele din partea stângă.. Partea bună e că aparent se întăresc în timp, deci accidentările o să fie mai multe la început, dar după o să fie ok. Din păcate, când am avut probleme de genul ăsta nu am putut alerga cel puţin o săptămână.
Aşa că nu mai inventaţi scuze, mergeţi şi alergaţi câţiva kilometri :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu