marți, 23 iulie 2013

Eu nu aş da România pe nimic

Ok, probabil că o să vi se pară dubios, având în vedere că acuma moda este ca toţi să înjure ţara, eventual chiar să plece, spunând că în ţară la noi sunt condiţii mizerabile, că nu avem bani, că oamenii sunt hoţi, mincinoşi, şi aşa mai departe. Eu totuşi nu aş da ţara asta. Într-adevăr, poate că aici condiţiile nu sunt cele mai bune, dar oamenii de aici nu i-aş da pe nimeni. Nu poţi compara un german, un englez, un francez sau un spaniol cu un român, din motive prea evidente pentru a le descrie. Printre străini te simţi singur, departe de cei apropiaţi, am vorbit cu foarte mulţi români aflaţi în alte ţări, şi toţi spun că stau doar printre români şi că s-ar întoarce dacă ar putea. România, aşa cum este ea, este totuşi ţara în care ne-am născut, am copilărit, ne-am făcut prieteni şi am învăţat tot ceea ce ştim. Şi noi ce facem, ne apucăm să scuipăm pământul românesc, spunând că nu este suficient de bun, şi îl dăm pentru un pământ străin, unde nu vom fi niciodată ca la noi acasă..

Recent mi s-a întâmplat ceva care m-a făcut să spun că românii sunt oameni de treabă. Am fost cu nişte prieteni la mare şi într-o seară mi-am pierdut telefonul în timp ce ne plimbam (aveam nişte buzunare mai largi). Evident că mi-a stricat puţin starea de spirit, dar m-am gândit că până la urmă este doar un obiect şi nu trebuie să las asta să îmi strice mie bucuria de a sta cu prietenii la mare, aşa că nu m-am mai gândit la asta. După două zile sună cineva pe numărul unei prietene şi îi spune că mi-a găsit telefonul, că este din Constanţa şi că să ne întâlnim în gară să mi-l dea. Am aflat că mai întâi o sunase pe sor'mea, de la ea a aflat nişte numere de pe care sunam eu acasă, şi aşa a dat de mine. Când am plecat m-am dus în Constanţa, mi-a dat mobilul şi nici măcar nu a vrut să accepte cadoul pe care i-l luasem. Ce pot să zic.. cu aşa oameni să tot stai în România :) Bine, ştiu că a fost o excepţie, dar vreau să spun că există şi oameni de treabă, la noi mult mai numeroşi decât în alte părţi. Pentru că românul, aşa sărac cum este el, pune accent mai mult pe prietenie şi pe fapte bune decât pe valori materiale, ceea ce în afară nu este aşa.

Oriunde te-ai duce în România sigur se vor găsi nişte oameni care să te cinstească cu o ţuiculică sau ceva de genul, fără a cere nimic în schimb. Îmi zicea un prieten că a mers cu trenul şi a dat de nişte tipi care l-au invitat la el în compartiment, i-au dat băutură, mâncare şi nu i-au cerut nimic în schimb. În România, chit că nu ai atât de multe posibilităţi, şi nu ai ocazia să vizitezi aşa multe ţări şi să cunoşti atât de mulţi oameni, eşti totuşi mult mai fericit, pentru că aici, printre români, ai tot ce îţi trebuie. Ai munţii, care deşi nu sunt aşa de înalţi sunt suficienţi pentru o ieşire cu prietenii, ai marea, aşa jegoasă cum e la noi şi fără condiţii, dar totuşi cu multe posibilităţi de distracţie, şi exemplele pot continua..

Deci.. indiferent ce ar fi eu nu vreau să plec. Îmi place aici, mă simt bine, îmi pot face prieteni tot timpul printre români şi chiar simt că aici este locul unde vreau să mor. Nu mă interesează foarte tare că nu o să am o viaţă dusă în lux, fericirea nu ţine cont de bani. Important este să stai cu oamenii care contează şi să simţi că eşti acolo unde trebuie să fii, printre cei care te respectă pentru ceea ce eşti.

Vacanţă plăcută în continuare, distracţie plăcută şi profitaţi la maxim de timpul acesta :)