Era a doua oara cand mergeam la Rasnov. De data asta am venit la baietii mari, la maraton, prima oara am fost in 2014 si am mers la 30km, unde din cate stiu iesisem al 3-lea la categorie. La maraton stiam ca e concurenta mai mare, oricum concursul a luat amploare din 2014, au venit multi oameni buni, la maraton a participat inclusiv Robert Hajnal.. E bine ca macar stiam cine o sa castige, aveam un campion printre noi, pana acum era o competite asa mai mult de amatori. M-am inscris cu putin timp inainte, pentru ca nu prea era zapada (nu a fost deloc, de fapt), deci practic nu a fost chiar un maraton al zapezii. M-am dus ca sa fac un antrenament, sa mai bag un maraton si in luna februarie.
Am ajuns la start si mi-a parut bine sa revad multe figuri cunoscute. Ce a fost interesant e ca a venit si Ade, sora mea, s-a inscris la 30km, ea nu era pregatita, venise ca voluntar, dar domnul Vasile Dogaru, patronul cabanei Himalaya, a inscris-o la concurs, un gest frumos din partea lui. Asa ca ea era emotionata, urma sa faca primul concurs de plat din viata ei, si totusi o distanta de 30 km, fara sa se antreneze aproape deloc. Zic plat pentru ca desi la maraton erau aproape 800m diferenta de nivel, pantele erau suficient de mici incat sa poti alergat tot timpul, ba chiar sa si recuperezi pe coborare, asa ca timpii de acolo sunt foarte putin mai mari decat cei de plat, plat. In fine, fara sa mai lungesc vorba, s-a dat startul si am plecat. Traseul il cam stiam deja.. Am coborat un pic prin oras, am ajuns la cetate, s-a urcat pana la cetate, apoi s-a mai inconjurat un pic centrul (aici se modificase, inainte nu era asa), ca dupa sa mergem spre cabana Himalaya. Drumul spre cabana avea 6km lungime, si urma sa il facem de doua ori dus si o data intors. Practic aproape jumatate de maraton era pe drumul acela, Valea Glejeriei. Cand am ajuns prima oara acolo, mi se parea ca abia a inceput concursul. M-am uitat la ceas, am facut un calcul.. Trecusera deja 9km. Bun.. inca ma simteam bine. Pe drum m-am alaturat unui alt alergator, Sabin, cu care urma sa alerg aproape pana la final. Am facut amandoi niste calcule, mi-a zis ca vrea sub 4 ore, eu i-am zis ca nu imi propun neaparat un timp, dar ar fi bine sub 4 ore, asa ca am zis ca alergam amandoi. Am mai alergat un pic, incepusem sa obosesc putin, si am ajuns la cabana Himalaya. Km 15, super, acum incepea urcarea mare a maratonului. Urmatorii cativa km au fost de plat, apoi a urmat o urcare destul de lunga spre Diham, pe care totusi am alergat-o pe toata (si acum 2 ani am facut la fel), pentru ca nu era o panta asa de mare, asa ca se putea alerga ok. La coborare am mai recuperat un pic din ce pierdusem, iar la un moment dat se mai facea o bucla, o urcare de 500m, ca sa se faca 42km. Am intrat noi pe bucla aia, i-am zis lui Sabin sa nu bea apa ca dureaza putin si nu are rost, ca din ce tin eu minte sunt 500m, dar cumva nu se mai termina jumatatea aia de km, am alergat de m-am plictisit, la un moment dat ne zice cineva "hai ca mai sunt 5 min pana intoarceti". Ma gandesc eu, bai am uitat traseul, ce se intampla? Dupa mi-am dat seama ca se modificase traseul, se lungise tare urcarea, avea cam 2km cred.. Am coborat destul de repede, apoi ne-am intors la Himalaya, unde din ce stiam era km 27, dar ma simteam deja cam obosit. Cand ajungem acolo, ne zice o doamna ca e deja km 30. Super.. au lungit traseul. Urma sa parcurgem din nou Valea Glejeriei dus-intors. Dupa vreo 10min de alergat l-am vazut pe Hajnal ca se intorcea, noi aveam 2:40 si eram la km 32, el la km 40, cam asa. Bine de el.. Drumul ala a parut extrem de lung, cumva cand am ajuns la km 36 unde ne intorceam inapoi spre cabana eram deja destul de obosit. Ultimii km, asa cum se intampla, i-am facut destul de incet, si am fost destul de obosit. La km 39-40 l-am lasat un pic in urma pe Sabin, parea mai obosit decat mine si am zis sa il las in ritmul lui, sa nu pun presiune sa ii zic sa vina in ritmul meu, oricum nu mai conta, mai erau 2-3 km. Incepusem deja sa numar in gand cati km mai sunt, exageram in mod intentionat ca sa mi se para mai putin cand ajung la finish, ziceam ca mai am 2km desi ma asteptam sa fie mai putin.. Cand colo, imi zice cineva ca in 150m e finishul. Ce sa mai.. i-am multumit lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa termin cu bine, tot drumul am simtit ca ma ajuta, ma cam durea ficatul dar totusi nu am patit nimic, iar la final m-am simtit neobisnuit de bine. Un concurs frumos.
Si cam asta a fost.. 3 ore si 40 sau 41 de minute, asa ceva, iar Sabin a venit cu un minut mai tarziu, deci practic aproape in acelasi timp. Per total un concurs frumos, mi-a parut bine sa alerg acolo, un antrenament bun, sper sa pot reveni de cate ori am ocazia :) Intre timp, ma pregatesc sa merg de 1mai pe jos in Vama, am vorbit cu un coleg si am zis sa mergem pe jos, in 3 zile, cate 100 km in primele 2 zile si restul in ultima zi. Sper sa reusim :D