vineri, 4 decembrie 2015

13 - Numarul norocos

Mai demult am scris un articol despre the answer of the life, the universe and everything -42, asa ca de ce nu as scrie si despre 13? Probabil v-ati dat seama deja, are legatura cu alergatul, am fost la Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc pe 1 decembrie, sau pe scurt MRNR. Am mai fost in 2013 la al doilea semi din viata mea aici, atunci am facut 7 ture de IOR, ceea ce veneau cam 22 km, pe 1 decembrie 2015 a trebuit sa fac 13 ture de parc, plus o bucla suplimentara fata de semimaraton pe fiecare tura, totalizand aproximativ 42.2 km.
Mi-am dorit sa merg in primul rand pentru ca era de ziua nationala, in al doilea rand pentru ca am zis ca ar trebui sa fac si eu primul meu maraton pe asfalt din viata. Stiu ca poate pare greu de crezut, dar a fost prima oara cand am alergat 42 km pe asfalt. Am mai alergat un maraton de plat pe nisip, in 2014, la maratonul nisipului, in 3:37, si am mai alergat la Maratonul Regal, tot in 2014, doar ca acolo am ratat vreo 2 km si am facut cam 40 in 3:14, cam asa. In orice caz, mi-am dorit sa ajung aici ca sa alerg si eu primul  meu maraton pe asfalt, complet, de data asta. Cu 2 saptamani inainte m-am antrenat mai tare, am facut 12 km in 53 minute, prin urmare m-a luat o durere destul de nasoala de picior, si n-am mai alergat urmatoarea saptamana deloc. Cu 9 zile inainte, duminica, am alergat 14-15 km, desi intentionasem sa fac 30, asa ca un ultim antrenament pentru MRNR, doar ca m-a durut tare piciorul si am renuntat. In urmatoarea saptamana, am avut dureri inclusiv noaptea, asa ca nu am mai putut alerga (bine, nu cine stie ce, dar suficient cat sa ma jeneze cand alerg, de mers puteam sa merg oricat, chiar si mars, fara sa am o problema).  Asa ca am inceput sa am dubii serioase daca sa mai merg la maraton, pentru ca nu voiam sa ma chinui, sa ma accidentez si sa si scot un timp foarte slab pe deasupra, dar pana la urma am zis ca merg orice ar fi, ca daca nu mai pot sa alerg merg, si daca nu pot sa merg ma tarasc, si tot termin cele 13 ture.
Marti, 1 decembrie, m-am imbracat cu tricoul meu cu "I run with God", mi-am pus colantii de alergat, am luat un ketonal sa zic ca am luat si pastile si aia a fost .Mai luasem si in saptamana de dinainte cateva pastile de Brufen, dar nu m-au ajutat foarte tare. Am ajuns la start cu putin timp inainte de inceperea concursului. Am gasit printre voluntari o prietena care m-a ajutat cu polarul, mi l-a tinut cat am alergat, m-am salutat cu alti cunoscuti si s-a dat startul.
Pe primul km m-a durut piciorul putin, timp in care eu ma rugam sa nu ma doara mai rau de atat, mi se parea suportabila durerea dar ma gandeam sa nu fie mai rau. Dupa care, dupa vreo 2 km, nu am mai simtit nimic si am inceput sa alerg ca si cum nu m-ar fi durut piciorul niciodata. Nu stiu daca a fost din cauza pastilelor, a vointei, a tricoului, dar pentru mine a fost o minune, nu puteam sa alerg si dintr-o data ceva s-a intamplat, nu mai aveam nimic! Eram ca nou, ca si cum n-as fi avut niciodata probleme cu piciorul. M-am alaturat unui grup de 3 persoane, cu care urma sa alerg 10 ture de parc.
Primele 5 ture nici nu stiu cand au trecut. Am luat un gel dupa tura 5 (am testat cu ocazia asta si gelurile primite moca de la GoldNutrition, nu au un gust minunat, dar si-au facut treaba). Pe primele 5 ture am avut un ritm foarte constant, 15-16 minute pe tura de 3.25 km, aproape insesizabila diferenta de ritm, ba chiar la un moment dat am facut o tura mai repede decat precedenta. Nici tura 6 nu a mers deloc rau. La km 21 ceasul arata 1:41, probabil cel mai bun timp de plat al meu pe un semi intr-un concurs. Tura 7 a fost, de asemenea, fara probleme. Pe la tura 8 am inceput un pic sa simt oboseala, dar nu foarte sesizabil, oricum ma gandeam ca dupa tura 9 iau un gel si nu o sa mai conteze, o sa imi revin.. Incercam sa nu ma gandesc. La tura 9 am inceput sa simt oboseala, asteptam sa treaca sa iau gelul ala sa imi revin, iar colegii de alergat ziceau ca acum urmeaza tura cea mai grea, dupa mai sunt doar 3 ture si o sa fie usor. De unde.. La tura 10 am luat gelul, cumva am reusit sa nu ma gandesc foarte tare ce se mai intampla. incercam sa ma gandesc ca o sa isi faca gelul efectul. Dupa tura 10 unul din cei 3 cu care alergam a luat-o mai in spate, iar ceilalti 2 au mers mai inainte, iar eu nu m-am mai simtit in stare sa ii ajung, desi erau 10 secunde intre noi si nu alergau tare. Atunci am simtit ca ceva s-a intamplat, pana atunci totul fusese in regula, dar dintr-o data nu mai era chiar asa, mai erau 3 ture si ma simteam molesit, alergam singur si simteam ca mai mult ma tarasc decat sa alerg..  Atunci m-am uitat la tricou, mi-am amintit ca nu alerg singur si ca un maraton inseamna sa iesi din zona ta de comfort si sa poti sa gasesti resurse sa inaintezi, si am continuat in ritmul acela, mai slabut. La finalul turei am vazut-o pe prietena mea care a venit sa ma astepte, era la 300 m de finish, deja dupa mai ramaneau doar 2 ture. Ce mai, un fleac, 35 de minute dupa ce alergasem aproape 3 ore.. Nici nu mai conta.. M-am oprit cel putin 20 de secunde sa beau apa, ceea ce nu facusem deloc pana atunci, si am inceput sa alerg penultima tura. Atmosfera nu era prea vesela, eu simteam ca ma tarasc si totusi tot depaseam oameni, care abia mai mergeau sau cel mult alergau foarte, foarte incet, ii puteai depasi daca mergeai un pic mai repede. Tura asta a fost grea de tot, probabil cea mai grea, pentru ca stiam ca mai e una dupa. Timpul a trecut totusi repede.. am ajuns din nou la capatul turei. Tura asta am facut-o extrem de lent, aproape 18 minute, cu peste un minut mai mult decat in tura precedenta, deci dintr-o data pierdusem 20 de secunde pe km. A contat, ce e drept, si ca am alergat singur. Ultima tura nu m-a mai suparat asa de tare. Incepeam sa imi amintesc cum au fost ultimii km la celelalte maratoane de plat, si pot spune ca pe nisip a fost mult, mult mai greu, pentru mine cred ca ramane cel mai frumos maraton pe plat la care am fost, pentru ca a fost primul si pentru ca imi doream foarte mult sa termin, acuma cumva stiam ca oricum o sa termin. Deci pana la urma 13 a fost un numar cu noroc, am alergat asa cum am putut si ultima tura, iar inainte de finish cu 50 de metri am vazut ca arata cronometrul 3:30:49, am sprintat cat am mai putut pe ultimii metri si am reusit sa termin sub 3:31, mai exact 3:30:57, exact timpul pe care mi-l propusesem dar la care totusi nu as fi sperat.

Un maraton frumos, taxa de inscriere accesibila, cu foarte multe incluse, tricoul foarte frumos de asemenea.. Ar fi fost bune mai multe fructe la start, dar nu le poti avea pe toate. Si cam asta a fost ultima cursa pe anul asta, sper ca la anul sa pot face cel putin atatea, daca nu si mai multe :D Pentru anul urmator am planuri mari, inclusiv sa merg pe jos din Bucuresti pana in Vama Veche, dar asta ramane de vazut, mai e mult pana atunci. Noi sa fim sanatosi!

luni, 12 octombrie 2015

Maraton Piatra Craiului 2015

Am auzit foarte multe despre acest maraton. Era clar ca trebuie sa particip si eu anul asta, se zice ca nu esti maratonist adevarat pana nu ajungi si pe la MPC. Desigur, asta se refera la noi, amatorii, vanatorii de maratoane, pentru noi e important sa avem cat mai multe curse prin cat mai multe zone, sa vedem cat mai multe concursuri, sa admiram privelistea din mai multe zone..Si pana nu ajungi si la MPC nu poti spune ca esti un alergator amator consacrat. Sau nu neaparat sa ajungi, dar macar sa iti doresti asta, sau cel putin sa fii alaturi de cei de acolo, intr-un fel. E practic incununarea unui sezon intreg de antrenamente, e cam ultima cursa importanta din an. Desigur, mai sunt si alte curse precum Sugas Race, Maratonul Rafael, dar nu mai sunt cu diferenta semnificativa de nivel. MPC este cununa de flori peste toata munca noastra.

Pentru mine, MPC a venit dupa o pauza destul de mare, dupa Ciucas Ultra am avut o pauza de la antrenamente, nu am mai reusit sa fac multi km.. Am facut vreo 50 cred in 3 saptamani, sau ceva de genul. Am observat ca daca alergi des ajungi sa nu mai ai nevoie de atat de mult antrenament daca vrei doar sa termini o proba.. Sunt destul de sigur ca as putea face pauza 3 saptamani, ca apoi sa bag un maraton pe asfalt de 42 de km, care e mai greu de alergat complet decat de terminat un maraton pe munte. Am luat-o cu mine si pe sora mea, pentru ea era primul maraton adevarat, dupa un semi la Ciucas si dupa un 7500 elita realizat doar pe jumatate. Am ajuns acolo cu niste prieteni de alergat gasiti pe internet, am zis sa nu ne mai complicam cu trenul. Ne-am luat chitul de start, foarte generos, cu un midlayer de la Gravity mai scump cu 5 lei decat taxa, organizatorii au lasat pretul sa vedem ca nu am dat banii degeaba :D Eu mai am o geaca de la Gravity, sunt foarte multumit de ea, si chiar recomand produsele de la ei pentru vreme rea (geci, suprapantaloni, hanorace), imi pare bine sa putem sustine si noi cumva o firma romaneasca. Doar sa nu comandati online, mai greu cu tehnologia la romani din pacate :) Dati un telefon si va vine produsul acasa in 2-3 zile, pe comenzile online nu se uita nimeni, dar merita, calitatea e foarte buna. Urmatoarea problema a fost unde dormim: aveam o gramada de bagaje, cort, saltea gomflabila, saci de dormit, mancare.. Ne-ar fi ajuns minim 2-3 nopti ce aveam acolo, chit ca noi stateam doar una. Am inteles ca ar fi fost loc pentru cort la Gura Raului sau asa ceva, o cabana, nu mai stiu cum se numea exact.Doar ca erau cam 2km de acolo pana la start, si sa mergi cu bagajele pana acolo nu e chiar placut, mai ales ca dimineata trebuia sa le caram inapoi. Cand sa plecam ne intreaba niste baieti unde campam, si ei tot cu corturile. Le zicem noi cum sta treaba, la care ei ne zic ca e prea departe. Voiam sa le zic ca nu conteaza, ca noi suntem maratonisti, dar au zis ca stiu ei un loc mai bun. Ok, hai sa vedem.. Ajungem noi la un maidan langa o biserica, parea genul de loc unde fac cainii vagabonzi reuniuni seara, la care zic astia: gata aici e. Super.. Ce sa facem, ce sa nu facem.. Ne decidem sa ramanem acolo. Aflam de la Lucian Clinciu, organizatorul, ca e ok ca e proprietate privata dar nu zice nimeni nimic. Ne punem cortul, stabilim o regula simpla (dreapta corturi, stanga toaleta), ca niste oameni civilizati ce suntem, apoi ne apucam sa mancam. La sedinta tehnica nu ne-am mai dus, era prea frig si ne era lene.. Seara m-am dus cu sora mea la un restaurant, sa ne mai incalzim, am luat un suc mi-am incarcat telefonul.. boierie,ce sa mai. Dupa ne-am culcat, am dormit destul de bine, desi mai spre dimineata m-am trezit de cateva ori, era foarte frig si imi ingheta nasul, asa ca a trebuit sa ma bag in sac cu totul.
  Am mancat ceva in fuga, am facut bagajele (asta a durat cam o ora, ne-am trezit cu 2 ore inainte, ceea ce tot era 7 dimineata, lejer, fata de 5 cum ma obisnuisem) ne-am echipat si am plecat. Am alergat cu borseta, plus midlayer si geaca pe care le-am tinut la brau toata cursa, pentru ca asa era in echipamentul obligatoriu, maneca lunga si geaca.. Trebuia sa iau doar geaca, a fost cald si nu era nevoie. Pe langa asta mi-am luat tricoul cu "i run with god", pentru a avea suport moral, si aia a fost. Am blindat-o pe sora mea cu batoane si geluri, cred ca avea vreo 9 la ea (mi-a povestit ca a avut sa si dea si i-au si ramas, la modul ala), ea a mers cu rucsac de 20l de la decathlon, si aia a fost .

La start am vazut ca participa cam toata lumea buna, m-am intalnit cu diversi cunoscuti, i-am vazut pe favoriti (Palici, Balan, etc), apoi am inceput "hora". Aveam planul facut: alerg cat de tare pot pe primii km sa nu raman in spate unde se sta la coada, si dupa fie ce o fi. Imi doream maxim 6 ore. Aparent ceilalti aveau si ei acelasi plan, pentru ca am alegat cu maxim 4:30 primii cativa km si totusi erau multe zeci de persoane in fata mea (am aflat mai tarziu ca eram in primii 100, pe prima portiune cel putin, la final am terminat pe 117 la masculin si 122 la general, din 700 de participanti). Deci se alerga in forta, ce sa mai. Am avut cativa km de plat, apoi cateva urcari mai line pe care am alergat chiar si acolo, pentru mine a fost ceva nou sa alerg si pe urcari. Rupere, ce sa mai! La un moment dat au trecut 7 km si mi s-a spus ca asta a fost "incalzirea". Eu eram un pic obosit, am bagat geluri si batoane mai mult decat de obicei, cred ca am consumat 2-3 geluri si 2 batoane pe 42 km, de obicei consumam 1-2 in total.  Pana acum fusese doar urcare. A venit si primul punct de hidratare, km 9 cred, sau al doilea nici nu mai stiu.. Dupa in continuare numai urcare, tot asa ritm tare pana pe la km 14-15 cand a inceput o portiune de creasta, destul de scurta dar foarte greu de parcurs, lanturi, chestii.. Se mergea foarte greu, se facuse putina coada chiar, cuiva i se facuse rau, avea crampe.. Dupa a urmat o portiune destul de lunga, coborare in principiu dar un pic tehnica, nu puteai alerga prea tare, si incepusem deja sa obosesc, si ma enerva ca pe coborarile astea tehnice ma depaseau diversi oameni, pentru ca nu ma avant prea tare de frica sa nu-mi rup picioarele.. M-au depasit o gramada pe zona aia, de la km 18 pana la 22 cred ca m-au depasit minim 10 oameni. Dupa a venit o alergare luunga, terminata cu o portiune de plat pana la Plaiul Foii, unde am alergat fara oprire, am si intrecut cativa. Erau doar 3 fete in fata mea la feminim. La Plaiul Foii super voluntari, mi-au luat sticla din rucsac mi-au umplut-o si mi-au pus-o la loc fara sa cer nimic! Asa ceva mai rar.. Am mancat niste supa la pahar,  apoi a urmat inca o portiune mica de plat, iar apoi urcarea Diana, renumita pentru dificultatea ei. Am auzit multe despre Diana asta.. Ma enerva ca nu imi puteam scoate din minte cantecul asta cu "Mama ,unde esti, bate-ma de vrei, dar vino sa ma iei:". Am urcat destul de sustinut, nu m-a depasit nimeni, in schimb am depasit cativa oameni. Pe final ce e drept cam obosisem, a fost obositoare urcarea, dar totusi scurta. La ciucas ultra mi s-a parut si mai abrupt, si mai lung la final, ce e drept eram dupa 90 km, dar asta a fost lejereala comparativ cu aia. La inceputul urcarii pe traseu erau niste voluntari care urlau, aplaudau, era un tip cu bucium.. Nebuni oamenii, super tare din partea lor, dar din pacate eram prea obosit si concentrat sa ma mai pot bucura, tot am schitat un zambet oricum.
Dupa Diana practic ai terminat maratonul, mai trebuie doar sa te intorci la start sa iti dea aia medalia, nu mai ai timp limita, nimic.. Au fost cativa km tehnici de coborare, pe care nu am putut sa alerg prea tare, iar apoi am ajuns la ultimul checkpoint. Cica era deja km 33.. Mie nu imi venea sa cred, parea ca a trecut foarte putin, mi s-a zis ca mai am 8 km pana la final, doar alergare, coborare lina, frumoasa. Am alergat fara sa ma gandesc cat mai e, ca sa aflu peste putin timp ca ar mai fi 3 km. Nu intelegeam ce se intampla, ori nu era distanta buna, ori nu stiu.. Am continuat sa alerg, imi zice cineva ultimii 2 km, eu in continuare nu stiam care e treaba, mai alerg un pic sa ma prind, bai astia fac misto de mine, ultimii 800 (!) de metri.. Deja cand aud 800 de metri incep sa o las mai moale, eram un pic obosit, pe final m-au intrecut vreo 2 persoane, nu stiu cat a fost da' mi s-a parut ca a trecut mai mult, asteptam finish-ul si nu mai venea, era efectul invers, pana atunci am crezut ca mai e foarte mult si nu ma stresam deloc, dupa cand am auzit 800 metri am zis ca trebuie sa ajung in 2 minute.. Si am ajuns la finish, am simtit bucuria terminarii acestui maraton, timp final 5:49:11, nu m-as fi asteptat sa scot asa de bine. MPC e bine numit o hora, pentru ca sunt foarte multi si lumea termina la distante mici fata de urmatorul. Desigur, se exclud primii si ultimii. La finish am vazut o gramada de cunoscuti.. Am mancat, am socializat.. Dupa am fost la sala de sport sa mananc din nou, ca dupa sa primesc telefon de la sora mea ca a ajuns si ea, dupa 8 ore si 49 de minute, foarte relaxata si fara niciun stres.

Cam asta e povestea.. Parca a fost prea scurt, as fi vrut sa mai fie cativa km, parca puteam da mai mult, dar a fost super, ultimul maraton din an pe munte este si cel mai frumos, cu siguranta. Sper sa ajung din nou la anul, si de ce nu sa scot un timp si mai bun. Pana atunci.. Ramane sa ne antrenam pentru sezonul urmator,
Brasov Maraton, apoi Eco.. si ce o mai fi :D

vineri, 25 septembrie 2015

Primul meu internship. Cum echivalezi practica.

Pe scurt, cam astia au fost colegii mei, am facut un filmulet de prezentare si sper sa va amuze:



Acum, pentru cei care au rabdare sa citeasca.
Postarea asta se adreseaza celor care, ca si mine de altfel, au vazut sau au auzit ca in anul 3 au o
materie numita "practica". Evident, te intrebi ce e si cu monstrul asta si cum poti sa scapi de el. Nu e suficient ca ai multe materii, mai trebuie sa iti bage si aceasta "practica". Ideea e simpla, in principiu trebuie sa lucrezi minim 2 luni a cate 8 ore pe zi sau asa ceva (parca 320 de ore, nu bag mana in foc), dar practic sunt si variante mai scurte. Totusi, oamenii care chiar vor sa faca ceva si nu doar sa isi echivaleze practica, se baga la un internship de 3 luni - cam toata vacanta mai pe scurt. Va puteti echivala practica si dupa anul 2. Eu am vrut sa ma bucur de vacanta, pentru ca stiam ca e posibil sa fie ultima asa lunga, asa ca am lasat-o pe anul 3. Exista mai multe variante pentru a-ti echivala practica:
1. Esti cu adevarat pasionat si visul tau este sa scrii cod 10 ore pe zi, eventual si in week-end daca se poate. In cazul asta probabil stii mai bine decat mine ce ai de facut. Probabil o sa vrei sa aplici in afara, sunt o gramada de firme mari cu foarte, foarte multe locuri pentru interni, asa ca iti poti incerca norocul la cat mai multe, in principiu o sa ai niste interviuri telefonice, eventual o sa te si cheme la sediu daca le place de tine pentru alte interviuri acolo, iar la final te poti mandri ca ai facut interviul la ei.

2. Vrei sa faci practica, sa si inveti ceva, dar nu vrei sa iti faci un scop in viata din a cauta joburi, si nu tii sa pleci din tara. In cazul asta tot ce ai de facut e sa intri pe stagiipebune.ro, si acolo sunt o gramada de posturi, incepand de la unele neplatite, pana la posturi care au salarii mai mult decat decente pentru interni. Aplica la cat mai multe! Important e sa te accepte macar o firma, daca sunt mai multe e perfect, ai de unde sa alegi. Sigur daca aplici la 10-15 pozitii o sa te accepte cateva pentru interviu, iar din astea sigur 1-2 te va accepta ca intern. Ideea e sa nu te descurajezi daca vezi ca nu te suna nimeni, pentru ca sigur vor fi firme care suna. Avand in vedere ca e foarte greu sa diferentiezi niste studenti fara experienta, cel mai probabil o sa fii chemat la multe interviuri, ca sa vada ce stii. Aplica si la pozitii neplatite, in caz de rezerva, nu e nicio rusine, important e sa inveti ceva si sa iti echivalezi practica. Eu nu am aplicat chiar la asa multe pozitii, am avut un pic alta strategie, ori ma accepta firmele pe care le vreau eu, ori ma duc si fac practica in poli, nu iau niciun ban, stau doar o luna si am terminat smecheria. Asa ca am aplicat, normal, la firme mari si la firme care dadeau un salariu decent. Am aplicat, printre altele, si la 4PSA. Era printre primele pe lista, oferea un salariu decent, cautau interni pe C/C++.. Asa ca am zis, de ce nu? Am aflat de la colegi ca o sa primesc un test online, despre care mi s-a zis ca e imposibil si ca nu o sa il trec sigur. M-am speriat un pic, am zis ok asta e, apoi am inceput sa rezolv testul, care intr-adevar era foarte greu, pentru ca testa cunostinte din diverse domenii - web, baze de date, retele, algoritmi, cam toate ramurile pe care le facusem in facultate pana atunci, plus unele (ca webul) despre care nu stiam nimic. Am incercat eu sa ma documentez pe moment la unele intrebari, dar aveai si un timp limita si nu prea am reusit. Am zis ok, sigur nu trec de testul ala, pentru ca a fost foarte greu, aia e. Spre surprinderea mea, am fost sunat de companie, pentru interviu. OK.. deci au fost altii care au facut si mai prost la test, e clar, pana la urma conteaza doar ordinea relativa. Sau poate nu facusem totusi asa prost. M-am dus la interviu, am avut un interviu cu HR-ul, apoi cu cineva din echipa de programare, interviu tehnic, si daca tin minte bine si un test psihologic. Apoi am fost chemat in alta zi pentru un interviu cu CEO-ul. Si cam asta a fost procesul de admitere. Dupa cateva zile am fost sunat de HR pentru a imi spune ca m-au acceptat, si am la dispozitie o ora ca sa accept sau nu oferta. Am acceptat, am semnat contractul si cam asta a fost. Nu mi-am batut capul, nu m-am stresat  tare.. Pur si simplu am aplicat la cateva firme pe stagiipebune, pentru asta mi-a trebuit un CV in engleza si a trebuit sa scriu cateva scrisori de intentie in engleza, si cateva au fost si in romana daca tin minte bine, dar puteti merge pe engleza peste tot fara probleme. Nu am fost decat la 3 firme la interviu, restul m-au sunat dupa ce deja semnasem contractul si nu am mai mers la ei. Din astea 3, doua m-au acceptat, iar a 3-a era o firma foarte mica (4 oameni sau asa ceva), si cred ca ar fi vrut pe cineva mult mai bine pregatit, eventual cu multa experienta, pentru ca m-au respins la ultimul interviu, si din cate stiu nu au luat niciun intern din poli. Si asa am scapat de stres fara bataie de cap, nu mi-am facut griji.. Am aplicat, am fost acceptat, am semnat, gata.

3. Nu vrei sa pierzi 3 luni din viata cu practica, sau nu ai gasit niciun internship, sau pur si simplu nu te intereseaza, dar ai vrea totusi sa faci totusi ceva, macar o luna. Exista varianta practicii in facultate, dureaza doar o luna si nu e platita, dar iti echivalezi practica. Sau, daca esti foarte lenes, mergi in anul 2 la inscrieri ca voluntar si mergi si in anul 3 si gata, ai practica rezolvata, pentru ca ai facut un bine facultatii. Asta e varianta pentru cine nu vrea sa faca nimic, dar totusi sa rezolve cu practica legal.

4. Nu vrei sa auzi de asa ceva. Faci facultatea asta pentru ca asa vor ai tai, ai cumparat toate temele si ai copiat la examene, si cel mai probabil nu ai de gand sa continui in domeniu. Sau esti prea smecher sa faci asa ceva, Solutia e simpla, vorbesti cu cineva care are o firma, cam orice firma, si iti da o foaie la mana ca ai facut practica la firma lui, cam orice firma are nevoie de un tip pe IT, chit ca e administrator de retele sau asa ceva, instaleaza Windows, nu stiu, vine la tine si zice "da si tu un restart". Genul ala, sunt multi care fac asta.  Si gata.. ai foaia la mana, dar partea proasta e ca experienta ta, daca o sa vrei sa continui in domeniu, va fi cam 0, pentru ca nimanui nu ii pasa ca ai lucrat ca sys admin la o firma fara nicio legatura cu informatica. Deci, ca peste tot in lume, si practica se poate "smecheri".

Si acum, cateva cuvinte despre cum a fost in practica. Atmosfera a fost super, am avut multe facilitati, mese gratis, dus, poti chiar sa si bei la birou.. Ti se creeaza conditiile optime de lucru, doar ca, aviz amatorilor, chiar trebuie sa lucrezi, adica nu o sa stai degeaba lunile astea. Eu am lucrat la un proiect, am avut proiectul meu, si am invatat o gramada despre ce inseamna un proiect mare, cat de important este sa scrii codul organizat, si daca pana acum mi se parea inutil sa faci chestii de genul verificari pentru malloc sau alte functii, mi-am dat seama mai pe final ce important este. Pentru ca desi sunt chestii care poate nu ar putea sa crape niciodata, totusi exista cazuri. M-am chinuit, de exemplu, vreo doua zile, sa imi dau seama ca aveam prea multa memorie pe stiva, si programul meu crapa random fara sa inteleg de ce. Am lucrat cu Visual Studio, am invatat multe chestii noi despre Windows, si mi-am facut o parere un pic mai buna despre sistemul asta de operare, care pana acum mi se parea foarte prost. Am avut si o petrecere cu ocazia lansarii unui nou produs, Hubgets, care este, pe scurt, o solutie de comunicare (text, voce, video) pentru companii, practic un fel de retea sociala pentru firme (dar fara poze si alte chestii) pentru a putea comunica mai usor in interiorul companiei si a avea toate informatiile necesare intr-un singur loc. Am si folosit acest produs, intern, si absolut tot ce se intampla era anuntat acolo, ceea ce ne facea munca mai usoara. Ca o concluzie, a fost o vara interesanta, atmosfera a fost super si recomand firma, ca atmosfera putandu-se compara cu una din vest.

L.E.: La final vei avea de prezentat in fata unei comisii ce ai facut la internship, si in functie de asta primesti admis/ respins. Nu va speriati prea tare, pentru ca este o simpla formalitate, ideea e sa se inteleaga ca ai facut ceva si nu ai stat degeaba. Daca totusi ai stat degeaba, ar trebui macar sa vii cu o poveste plauzibila :))

vineri, 18 septembrie 2015

Ciucas X3 Ultra- Un trail, o aventura, o poveste

Nu stiu cati din cei care vor citi asta stiu cine sunt. Cu toate ca am avut surpriza placuta ca acum, la Ciucas, un voluntar sa imi zica "aa tu esti studentul la Poli". Pentru cine nu ma cunoaste, acum 2 ani nu as fi crezut ca pot alerga 3-4 km fara intrerupere. Pana am iesit sa alerg, dintr-o intamplare, m-a chemat o colega la alergat. Nu mi se parea amuzant, dar am zis bine. Am iesit in blugi si bocanci si am alergat o tura de Herastrau, cu o pauza sau doua de mers, parca. Dupa 2-3 alergari faceam aia 6km fara mari probleme. Am castigat o invitatie gratis la semimaraton, am participat pentru Men's Health la MIB si de acolo a inceput distractia. Au urmat 30km, maratonul (42km), apoi concursuri montane - retezat skyrace, dupa direct 7500 elita (norocul meu ca s-a anulat concursul si nu am facut "decat" 50km), iar acum, dupa mai putin de 2 ani de la primul meu semi, am bagat 105km la Ciucas X3.
Proabil multi nu realizeaza ce inseamna 105km. Ca idee, din 900 de participanti, doar 10% au venit la Ultra. Deci 90 din toata tara. Probabil nu sunt mai mult de cateva sute de persoane in Romania care au facut asa ceva, hai mii (desi sigur vor fi din ce in ce mai multi, in urmatorii ani, fenomenul are doar 10 ani la noi, va mai dura pana se stabilizeaza). 105 km inseamna mai mult decat sa alergi sau sa mergi pe munte, inseamna sa vii in ziua aia pregatit sa stai treaz pentru 20 de ore, sa mergi si sa nu te opresti indiferent de vreme, de conditii, de cum te vei simti. Nu mai e suficient doar sa mergi la start si sa incepi sa alergi, trebuie sa ai un plan foarte bun pentru a putea termina asa ceva, pentru ca altfel nu vei reusi. Se stie ca un ultra se face 90% mental, iar restul de 10% este in cap. Asta spune totul. Trebuie sa fii nebun sa alergi atata? Poate, dar cu siguranta merita sa ajungi la nivelul ala. Deja pentru majoritatea oamenilor ce este peste 10km reprezinta o distanta pe care nu o vor face niciodata pe jos, asa ca daca le spui ca ai alergat 40 sau 100 nu fac diferenta, tot imposibil li se pare. Doar ca de la 42 la 100 diferenta este mult mai mare. Mie mi-a luat aproape  un an jumate sa pot face asa ceva, avand in vedere ca primul maraton l-am facut cam dupa jumatate de an.  Un maraton il faci cu picioarele, un ultra se face cu mintea. Si cu prieteni prin apropiere, eventual, mai ales daca esti la inceput.

Cum m-am pregatit pentru asa ceva? Sigur ca fenomenul o sa creasca. Vorba cuiva, ce mai e 100km in ziua de azi? Asa ca poate vor vrea si altii sa stie cum se pot pregati.
Am alergat 6 curse in afara de ciucas: eco, apuseni, retezat skyrace, 7500 hobby, retezat maraton si 2x2 (care cred ca e cel putin la fel de grea ca ciucasx3 ultra, daca faci 2x2 nu ai nicio problema aici).
Cam asta a fost pregatirea mea fizica. Acasa am mai alergat in jurul blocului, ba 10km, ba 21, chiar si 36, dar nu constant, pregatirea mea era mai mult la concursuri, erau perioade cand intre 2 concursuri faceam 20 km maxim.
Ca si nutritie, mi-am luat 6 batoane, 4 geluri si 5 sandvisuri, din care am folosit 3 batoane, 3 geluri si 2 sandvisuri, restul am luat din punctele de control. Dar e bine sa stii ca ai rezerve. Cofeina nu am folosit deloc, pentru ca nu sunt mare fan si nu imi face bine. Ca si firma eu am folosit isostar, dar nu cred ca are vreo relevanta, important e sa iti iei numarul de calorii, merge si sponser, nutrend, sau absolut orice altceva.
Apa am avut 1.7 litri (2 sticle de la salomon de 0.6 si inca o sticla de 0.5). Cea de 0.5 era de rezerva, nu am folosit-o niciodata, am carat 500ml de apa la mine aiurea tot drumul, dar serios ca nu imi pare rau.
Echipamentul, o componenta extrem de importanta, a fost urmatorul: pantaloni salomon s lab exo warm, ciorapi salomon, pantofi inov-8 rocklite 295 (cei mai tari, ii recomand, am facut 2x2 si ciucas x3 cu ei si nu am avut absolut nimic dupa), rucsac deuter speedlite 20 ( o mizerie, m-a durut umarul 2 zile dupa, trebuie schimbat pe viitor), frontala petzl myo, midlayer salomon, geaca gravity titanium (am vazut-o la Silviu Balan si am zis ca vreau si eu :)) ), bete de trecking din Deca,  si mi-am luat si niste suprapantaloni prosti din Decathlon (trebuie altii neaparat, pe viitor). Deci, in concluzie, echipamentul scump isi poate face treaba, dar nu neaparat (rucsacul nu e chiar unul ieftin, si totusi m-a incomodat), iar cel ieftin isi poate face treaba, dar mai degraba nu (m-au cam incomodat suprapantalonii aia, dar macar au tinut de cald noaptea).



Psihic, am plecat in ideea ca merg intr-o aventura si ca as putea sa merg inclusiv 24 de ore fara pauza. Mi-am facut un tricou cu "i'm not alone/ i run with god" pentru a putea sa ma incurajez atunci cand imi va fi mai greu, si chiar m-a ajutat. M-am uitat la el de minim 20 de ori in timpul concursului, si am putut continua mai departe. Bine, nu tricoul in sine m-a ajutat, cat mesajul mi-a dat forta de a continua. Fiecare isi gaseste o motivatie pe care o urmeaza, eu am gasit asta metoda mea de a putea reusi, pentru ca uneori simti ca puterile tale nu sunt suficiente.
Vremea a fost excelenta. E deja al 2-lea concurs cand se anunta ploaie dar totusi nu ploua, cred ca conteaza si faptul ca ne rugam toti sa nu ploua inainte de concurs. Deja a 2-a oara la rand e cam mult sa fie o coincidenta :D






Sa povestesc acum cum a fost cursa efectiv. Am pornit in noapte, la 6 dimineata, alaturi de alti 80 de participanti. Cursa avea 15 checkpointuri plus finishul. La primul post am ajuns destul de repede, nici nu ma incalzisem bine. Am mai alergat un pic si am ajuns la CP 2. Cred ca aici m-am intalnit cu Adrian, un tip de calitate, cu care urma sa parcurg traseul pana la finish. Initial am mers impreuna pentru ca aveam acelasi ritm ,mai erau si altii cu noi si doar nu voiam sa pierd grupul. Am ajuns dupa la CP3, a fost o coborare lunga pe undeva, dupa am mai urcat, nici nu mai stiu ca era la inceput si kilometrii nici nu se simteau. A urmat o urcare pana la cabana Ciucas, am alimentat, iar de acolo pana pe varf nici nu stiu cand a trecut timpul, cred ca maxim 30 de minute aveam. Intre timp ma hotarasem sa fac alianta cu Adrian, pentru ca si el isi dorea tot 20 de ore. Am ajuns pe varf dupa 4 ore si 15, si eram in grafic dupa datele lui. De la varf a urmat o coborare lunga pana la km 33 (desi scria km 30.5 pe harta, posturile nu au corespuns pana la final cu kilometrajul, din pacate, ar trebui schimbat asta la anul). Am urcat apoi pe vf  Grohotis, o urcare usoara, apoi a urmat o coborare lunga. Traseul a fost foarte alergabil si drept urmare nu mai stiu multe detalii. Stiu ca aveam 7 ore pe primul maraton, in conditiile in care in mod normal scot 6, deci aveam timp foarte bun. Pana la Maneciu am coborat o gramada (km 63), si ma simteam excelent, parca abia as fi plecat de acasa. Kilometrii nici nu i-am simtit, desi trecusera 10 ore jumate.
La Maneciu s-a intamplat ceva urat, i-au ratacit bagajul lui Adrian, asa ca am stat cu el 45 de minute sa isi faca planul pentru cursa si sa se gandeasca ce isi pune pe el. Norocul lui ca avea suprapantalonii la el.. Au fost destule greseli de organizare, inclusiv un voluntar pe la km 40 si ceva care ne zicea ca nici nu a inceput cursa si ca o sa ni se faca rau. Cam prost alesi voluntarii, dezorganizare in checkpointuri, bagaje pierdute.. Am fost avertizat ca  s-ar putea sa fie probleme in organizare, dar macar au avut mancare in checkpointuri (la Maneciu am mancat o ciorba, a fost acceptabila). Oricum, per total a fost ok, la cati oameni au venit a fost greu sa gestioneze atatea detalii. La anul sigur va fi si mai bine.
De la Maneciu am plecat dupa 11 ore si 15. Am ajuns la CP11 dupa 14 ore (la ora 8), pe un drum plictisitor, un forestier care a durat o gramada, si mai erau si caini pe traseu. Apoi a inceput noaptea, ne-am deschis frontalele si a urmat cea mai grea parte a drumului pentru mine. Eu tot asteptam CP 12, era marcat la km 79 dar cred ca era la 85, si nu intelegeam de ce nu mai vine, am inceput sa ma panichez, sa cred ca am ratat un CP.. Mi-am amintit de blogul lui Adrian Toma, care zicea ca a mers de i-a venit rau pe forestier. A durat o gramada pana am ajuns la CP13 (aparent exista si CP 12 doar ca orientare, ca nu era nimic acolo, doar niste tipi intr-un cort). Trecusera deja peste 16 ore, si vestea buna era ca eram deja la km 90, desi pe harta CP13 apare la km 85. Dezorganizata total harta.. Urmau 7-8 km de urcare si inca atat de coborare, mai erau fix 15 km, dar deja pentru mine se terminase concursul, nu mai aveam niciun stres ca ajungem cu bine, eram ok, stiam ca urmeaza cea mai grea urcare de pe traseu, dar nu eram deloc speriat. Am urcat in 3, eu, Adrian si Adrian (da, doi Adrian), asta dupa ce am stat pe traseu cu domnul Stan Turcu, la 67 de ani facuse TTT 100 km saptamana trecuta si acum venea la Ciucas. Pentru ca, evident, se antrena pentru UTMB (168 km). La 67 de ani... Sa mai spuna cineva ca e ceva imposibil pe lumea asta. Ultima urcare a fost lunga pentru ca am mers-o foarte incet, ne-am oprit la fiecare o suta de metri de nivel, eu nu aveam nevoie neaparat dar am stat cu colegii mei de suferinta, Era abrupta tare ce e drept, dar am avut betele, care desi nu fusesera asa utile pana atunci, m-au ajutat sa urc fara mare stres. Pe final ne astepta cineva cu o lanterna, si ma gandesc cine e mai nebun: eu ca alerg 100 sau ala care sta ca voluntar 8 ore in frig, sa ne ajute pe noi? Tot respectul pentru astfel de oameni. Am urcat o gramada, am ajuns aproape de 1900 desi pornisem de la 900m ,si am ajuns intr-un final la rascruce (PC14). Pana la PC15 am mers bine, am si alergat un pic, iar inainte de Muntele Rosu erau atatea lumini incat credeai ca esti pe autostrada (multumim pentru marcajul excelent, era imposibil sa te ratacesti). Aveam deja 20:10, desi ne propusesem 20 de ore. Asa ca am zis macar sa fie 20 si ceva, sub 21 adica. Si am alergat ultimii 5km, full, am avut un ritm de 7:00 pe km, cam asa. Efectiv simteam ca nu mai pot si nu are niciun rost, eram deja terminat, dar m-au tras colegii cu care am terminat dupa ei, si am ajuns la finish fericiti. 20 de ore, 50 de minute, 105 km, si o noua aventura terminata.


                                                                  (cu Adrian si Adrian)

Ce ramai dupa o asemenea cursa? Stai acolo intre 12 si 24 de ore, depinde de antrenament, dar ai ce povesti o viata intreaga. Ne-am spus povesti de viata, am vorbit tot drumul, am povestit toate cursele.. A fost ceva foarte frumos, o aventura, nu un concurs, pentru ca timpul devine irelevant, conteaza doar sa termini cursa cu bine si sa nu ajungi mort la finish, sa poti sa mergi ok a doua zi. Ce e drept, in noaptea aia am stat mult pana sa adorm, oricum ma asezam ma dureau picioarele ingrozitor, dar am reusit. Ce urmeaza? Cred ca maraton Piatra Craiului, apoi la anul imi propun Transylvania 100, 7500 elita si TTT 100. Ramane, insa de vazut, in functie de cat de sanatos voi fi si cat de antrenat. Pana atunci, am acumulat suficiente amintiri ca sa am ce povesti in sezonul rece, fara concursuri :)

luni, 24 august 2015

2x2 Race- Un concurs terminat taras

Am participat la cel mai greu maraton al meu de pana acum, de departe, 2x2, un concurs care presupune urmatorul traseu:Balea- Saua Capra- Moldoveanu- Saua Capra- Negoiu-Saua Capra-Balea. Un concurs dificil din toate punctele de vedere. In primul rand, se desfasoara la peste 2000 de metri, ceea ce inseamna o data ca aerul este mai rarefiat, in al doilea rand vremea poate fi capricipoasa (din fericire noi nu am prins vreme urata), si nu in ultimul rand este evident ca nu vor fi decat coborari scurte, de 300-400 metri (cel mai inalt punct- 2544, cel mai jos fiind undeva putin peste 2000). Asta poate ca pare bine la inceput, ca te gandesti "ba, urcari scurte, coborari scurte, mai bine, ca nu urc 1000 de metri dintr-o bucata sa imi vina rau". Dimpotriva, e mai rau, pentru ca o sa cobori foarte repede, nici nu o sa realizezi cand a trecut coborarea, iar per total vei resimti doar urcarile. Coborari pe care nici nu le observi se transforma in adevarati munti cand urci inapoi. Desigur, toate astea trebuie retinute in contextul in care traseul are 45 km  si 4200 diferenta de nivel. Daca avem urcari medii de 300, asta inseamna ca sunt nu mai putin de 14 urcari, in total. Frumos, nu? Parca nu mai suna asa de bine ca sunt urcari mici..

O sa trec direct la subiect si voi povesti rapid cum a fost ziua concursului. Eram cazat la 9 km de Balea Lac (n-am mai stat la cort anul asta, m-am boierit). Am plecat la 5 dimineata ca sa ajung la start. Acolo am avut putine emotii ca la o frontala nu mergeau bateriile, dar aici au fost de treaba organizatorii, cand au vazut ca avem rucsaci de 20l nici nu ne-au mai verificat, oricum aveam cei mai mari rucsaci de acolo. (Vorbesc la plural pentru ca am fost la echipa, am participat cu Octavian, colegul meu de la 5700). Asa da organizatori. Pe elite i-a lasat sa plece fara nimic, nu aveau la ei nici geaca, nici frontala, mi se pare corect. Vremea oricum nu se anunta asa de rea. Se spunea ca o sa ploua pe la 2, cand elitele deja ar fi terminat. Am trecut si de verificarea tehnica si a inceput concursul.

Prima urcare, pana la Capra, o stiam de anul trecut, cand am crezut ca o sa scuip sange la final. De data asta n-am avut niciun fel de problema, si am urcat si mai repede, ceea ce inseamna ca incep sa se simta concursurile. Abia vedeam, nu mai puteam de somn, nici nu se luminase bine si vedeam un pic in ceata, oboseam destul de rau pentru primii km.. Din fericire nu am simtit prea tare cum a trecut timpul pana am ajuns la primul punct de hidratare, dupa 1:45. Am mai mers un pic si dupa 2:20 i-am vazut pe primii ca deja se intorceau de pe Moldoveanu (noi ajungeam acolo dupa 4 ore). Pana la Moldoveanu nu am avut probleme, au fost 2 urcari urate, pe Vistea si dupa Moldoveanu, dar am ajuns acolo fara mare stres.




 La plecarea de pe Moldoveanu, insa, era sa mor, am alunecat si as fi cazut in rapa daca nu ma tineam de margine.. M-am speriat destul de tare, dar din fericire n-am patit nimic. Probabil cineva acolo sus a considerat ca mai am de facut niste trasee pe aici, si a avut grija sa nu cad acolo. Mi-am revenit dupa cateva secunde si am continuat mai departe, ce era sa fac? Inca vad urcarea aia spre Moldoveanu, era prin creasta, rapa pe ambele parti.. Urata urcare. Si mie mi se spusese ca nu e periculos. La coborare am inceput sa simt niste dureri in stanga, jos, sub splina, cred ca tot de la splina erau dar nu sunt foarte sigur, cert e ca am mai incetinit. Dupa 4 ore 30 am revenit in punctul de alimentare, apoi a urmat o urcare oribila, pe care la coborare nici nu o observasem, dupa care nu stiu exact cum am supravietuit pana la Balea, nu imi mai amintesc mare lucru, doar ca nu se mai termina o data urcarea, aveam niste alune la mine, am incercat sa le mananc, ca mi se facuse rau, am bagat un pumn de alune si nu mai puteam sa le diger.. Imi ramasesera inclestate in gura, de vis.. Cumva m-a tinut in viata ideea ca o sa ajung la Capra si dam acolo de mancare. Cand ajungem acolo, surpiza.. Nu aveam nimic de mancare. Cica peste 2 km. Unii cand au vazut asa ceva au si abandonat. Ne zisesera ceva la start ca sa aducem mancare la Capra, dar nu am inteles ca nu e nimic acolo, am crezut ca ne putem lasa noi daca vrem..





Pana la punctul de alimentare (2 km, imediat ajungeti! 20 de minute!) nu stiu cum am rezistat. Cert e ca nu erau 20 de minute, erau minim 40, am mers cu betele de trekking, singura bucata in care le-am folosit, mai bine le lasam acasa. Deja eram rupt si mai aveam de ajuns pana la Negoiu si inapoi.. nu stiam cum voi reusi. Am ajuns la punctul de alimentare unde m-am mai revigorat. De acolo am mai facut cam o ora pana la lacul Caltun, alta urcare urata pana acolo. La lac am alimentat cu apa chiar din lac, nu stiu cat de recomandat era, dar a fost excelenta pentru mine. Ultima urcare. pana pe Negoiu, a fost ingrozitoare, simteam ca mi se blocheaza muschii, nu mai voiau pur si simplu.. Am ajuns cumva pe varf, unde am dat de un prieten care mi-a facut o poza, era fotograf oficial al competitiei, am stat 5 minute si am plecat.  Desi se anuntase ploaie vremea a fost minunata, altfel ar fi fost foarte greu. Nu stiu cat a contat ca ne-am rugat toti sa nu ploua, dar cert e ca am fost ascultati si am avut o vreme foarte buna. Atat mai lipsea sa vina o furtuna cu fulgere. Deja incepusem sa imi fac planuri sa arunc betele de trekking in rapa in cazul in care ar fi fost fulgere.



Pana la lac a fost usor, doar coborare aproape. De la lac inapoi la punctul de alimentare, insa, a fost foarte nasol , pentru ca am facut inca o ora, fix cat am facut la venire, sau chiar un pic mai mult. Tot nu mai aparea o data punctul ala. Stiam ca mai sunt 2 urcari, dar de fapt erau vreo 3 din care una mai mica.. Oricum, am ajuns acolo dupa 10 ore 50, parca. Scopul nostru era sa facem 12 ore sa intram in timpul de elite. Mai aveam 3 km, si dupa cum ne-au zis voluntarii "doua urcari, din care una mica". Aia mica m-a terminat psihic, credeam ca nu se mai termina pana ajung la Capra, dar am reusit sa ajungem, apoi pe coborare n-am mai avut probleme si am terminat cu bine, dupa 11 ore si 50 minute. Am facut-o si pe asta :D La final, pentru ca 45 km nu era suficient, am mai facut inca 3 deoarece pe Transfagarasan nu se mai putea circula, asa ca am mers pe jos pana unde au putut veni cu masina dupa noi. Deci practic am facut un mic ultra, aproape 50 de km, 12 ore,.. A fost frumos, ce sa mai zic.




Ca de obicei, niste concluzii. Aparent oricat antrenament ai, dupa 6-7 ore devine foarte greu sa mai tragi de tine. La cum pornisem, am crezut ca o sa scoatem maxim 11 ore, pentru ca anul trecut pe Negoiu am facut 4'51'', in conditiile in care ma cam durea piciorul, si includea si urcarea de la Balea, deci practic ma gandeam ca de la Capra pana jos o sa facem 4'30'', daca mergem in acelasi ritm. Aparent acest lucru a fost imposibil, am facut 5 ore 20 fara urcarea pana la Capra, deci in loc de 4'51'' as fi avut spre 6 ore pe traseul de x2. E nasol cand abia ai terminat prima bucata de traseu si stii ca mai ai o gramada de ore de mers. Stii ca nu mai poti sa tragi, ca o sa te tarasti pana la final, trebuie totusi sa ai puterea sa continui. Iti trebuie o motivatie sa continui sa te tarasti. Efectiv m-am tarat, pe ultimele urcari ma tineam de iarba din fata mea, mergeam in 4 labe pentru ca nu mai suportam sa merg. Si aparent si ceilalti concurenti au facut si mai rau, pentru ca de-a lungul traseului a fost o singura echipa de mixt care ne-a intrecut, desi am mers mult timp impreuna, in schimb am depasit destul de multe, se vede si in clasament ca sunt multe echipe dupa noi la cateva minute, deci toti au fost rupti. Trebuie sa ai puterea sa lupti, ori sa crezi in tine, ori sa te rogi daca nu mai crezi in puterile tale, pentru ca uneori ajungi in momente in care nu mai poti.. Important e sa mergi pana la final, avand totusi grija sa nu iti distrugi organismul. Am vazut oameni pe targa, am inteles ca o fata era sa moara pe acolo.. :( Mie imi pare foarte rau, mi-as dori sa termine toti, sa se bucure de cursa, dar uneori pregatirea nu este suficienta sau se exagereaza la inceput, si ajungi sa ti se faca rau. Oricum, un antrenament bun pentru Ciucas Ultra, unde nu stiu daca voi reusi sa termin, dar stiu ca o sa fac tot ce depinde de mine sa reusesc, si mai ales in cazul in care nu ma simt bine voi abandona, pentru ca cel mai important e sa fi sanatos, pe langa orice alta ambitie.

Sper sa aud de la cat mai multi ca au descoperit pasiunea alergatului, nu pentru rezultate, cat pentru autodepasire si pentru o cunoastere mai buna a limitelor fizice si psihice, care te invata foarte multe.

vineri, 7 august 2015

Maratonul prieteniei Retezat

In ultimele 2 luni am fost de 2 ori in Retezat. Doua tipuri de trasee: skyrunning, respectiv maraton montan cu tenta de alpinism/supravietuire. Despre primul am uitat sa povestesc. M-am dus in ideea ca o sa scot 5 ore 30 (anul trecut am scot 6:13) si am scos 5:49, am fost un pic dezamagit, dar avand in vedere ca am ajuns destul de ok la finish as putea spune ca e un rezultat bun. Tot traseul a fost ok, mai putin ultima coborare care m-a terminat fizic si psihic.



Inainte cu 5 minute de start a inceput sa ploua, asa ca toti ne-am luat haine groase la noi. Mare greseala.. dupa 5 minute de la start ploaia se oprise. Prima urcare a fost destul de grea, am si tras de mine si am cam obosit. Urmatoarea coborare a fost ok, mi-o aminteam partial din anul trecut, cert e ca ma simteam bine la jumatatea traseului. Chiar si urcarea pe Custura mi s-a parut decenta, am ajuns acolo dupa vreo 4 ore din cate tin minte. In schimb ultima coborare a fost oribila. Nu era chiar o coborare normala, era o rapa pe care trebuia sa o parcurgi, cumva. Am coborat 1000 de metri pe 2 kilometri sau ceva de genul asta, deci 50% panta, poate exagerez dar a fost  o nebunie oricum. Am cedat pe final, am si cazut de vreo 2 ori.. Ma dureau picioarele de la pantofi, care erau cam stramti, dar problema principala a fost ca ramasesem fara resurse, nu prea am mancat si m-a luat cu lesinul pe acolo. Eram obisnuit cu eco si apuseni unde am avut o gramada de mancare, acolo am avut mai putina si nici nu am mancat ce aveam la mine decat dupa ce mi se facuse deja rau. Partea frumoasa a venit a doua zi, cand am participat la orientare (nici nu voiam, m-a convins cineva sa ma inscriu) si am iesit pe locul 3. Nu mare lucru avand in vedere ca erau 20-30 de participanti, dar am stat si eu o data pe podium, a fost frumos.


Lasand amintirile legate de Retezat Skyrace.. Am fost de curand la maraton Retezat. Unul din cele mai grele din tara pentru distanta de 40km, chiar cel mai greu cred. Mai e doar 2x2 dar acolo sunt 45 km, acolo e cel mai greu maraton din tara pentru distanta aia (unii ar zice ca e ultramaraton, dar dupa parerea mea ce e sub 50 e tot maraton; abia de la 60 in sus poti spune ultra si sa fii sigur ca nu gresesti). Am fost avertizat ca o sa fie foarte greu. Am ajuns acolo totul bine si frumos. Cazare chiar langa start, ca sefii, m-am trezit si in 2 minute am ajuns la start (n-am mai stat la cort ca am gasit cazare ok, ieftina, cabana Roxmar parca. Nu avea baie in camera, dar in rest era misto).Bun.. si am ajuns la start. Acolo toti vorbeau, evident, doar de ultramaratoane. Unul nu avea in gura un maraton normal, auzeam doar Ciucas ultra, 7500 ultra, Transylvania 100, TTT ultra, desigur, nu ar fi putut sa lipseasca UTMB.. Unii vorbeau si despre Tour des Geants, desi presupun ca totusi nu au partipat. Deci peste tot langa mine doar oameni bazati. Bun.. deci mi-am imaginat ca nu o sa sparg gura targului, oricum venisem sa nu ma fortez foarte tare.  Si a inceput concursul. Vremea era buna, nu era foarte cald si nici nu ploua, vremea a tinut cu noi in ceea ce priveste temperatura si precipitatiile. Primele 2 ore nici nu le-am simtit, desi am urcat 1300 de metri. Singura problema a fost ca m-am lovit de "frumusetea" Retezatului, stancile.

M-am gandit ok, sunt niste cataroaie enorme pe aici, dar probabil sunt pe o portiune limitata, am mai vazut din astea la skyrace, au fost vreo 10 metri de cataroaie si aia a fost tot. Dar nu. Aici jumatate din traseu era printre cataroaie. Nu stiu cum au aparut acolo, dar sunt imense si te poti lovi urat daca nu ai grija. (poza reprezinta pe unde era traseul la un momentt dat, da, chiar am urcat pe acolo). Eu am cazut de cateva ori, din fericire nu grav. M-am lovit la genunchi de vreo 2-3 ori, si o data mi-am spart o unghie de la mana, pentru ca m-am sprijinit intr-un pietroi sa nu cad. Decent, altii s-au lovit la cap, maini, picioare.. De asta zic ca a fost mai degraba alpinism decat alergare montana. De cand au inceput cataroaiele am inceput sa pierd teren grav, eram in primii la start, dar dupa ce au venit pietrele alea m-au depasit vreo 10 oameni, cel putin. Inclusiv un tip de 54 de ani, care ne povestea ca el se roaga mereu sa poata face bine la concurs. Dupa am auzit ca ar fi avut ciroza si s-a apucat de alergare, m-a impresionat povestea lui, un exemplu pentru altii. Si m-a intrecut si el.. M-am enervat un pic, dar decat sa imi rup picioarele am zis ca mai bine sunt atent si nu ma ambitionez aiurea.

Si am ajuns la varful Retezat dupa vreo 2 ore. Acolo am primit fix un pahar de 100ml de apa. Bine ca aveam destula la mine. A urmat o coborare la fel de jegoasa, plina de cataroaie, asa ca nici macar pe coborare nu am putut sa alerg. De fapt cred ca am alergat maxim 10% din traseu (pe ultimele coborari se putea alerga dar deja eram obosit). Am terminat coborarea dupa o ora, cam asa, si am ajuns la lacul Bucura, o zona superba, pe care am admirat-o din alergare, era terenul ok si am putut alerga pe acolo.



Intr-adevar, la lacul Bucura am avut apa si alimente, dar deja era km 12 si am fost avertizati ca inca 12 km nu mai avem apa. Super.. Urmatoarea parte avea sa fie cea mai dificila din concurs: bucura-peleaga-papusa-custura-poiana pelegii. Pana la peleaga a fost ok, chit ca era o urcare foarte abrupta. Am facut-o in 30-40 de minute, cam asa. Chiar si dupa, urmatoarea coborare si urmatoarea urcare au fost ok, pana la papusa. Dupa a inceput sa se lase ceata, deja nu mai vedeam decat la 3 metri in fata, nu stiam traseul.. Din fericire am stat cu un grup de 3-4 persoane si am cautat traseul impreuna. Aici m-am prins ca acest concurs nu prea are treaba cu alergarea montana, e mai mult un concurs de supravietuire si de catarare, pentru ca pe vremea aia si pe traseul ala e imposibil sa alergi, daca nu esti foarte bazat. Am iesit intr-un final glorios din ceata, a urmat o alergare de vreo 2 km pana la Poiana Pelegii, unde m-am odihnit mai mult, deja eram cam rupt si mai aveam inca 16 km.




 Partea urata ca eram deja la km 24 in conditiile in care pe harta aparea ca acolo e km 20, deci era clar ca o sa fie minim 40 km, nu 37 cum s-a anuntat. De vis.. Am decis sa nu ma mai chinui prea tare, pana la finish am mers lejer, ca la plimbare. Am mers cu inca cineva pe drum si timpul a trecut mai repede. Urcarea pana la Bucura nici nu am simtit-o, desi a durat in jur de o ora. De la Bucura am mai urcat un pic, apoi a urmat o coborare destul de lunga, pe care desi as fi putut alerga n-am facut asta, pentru ca nu mai conta oricum ce timp scot. Am ajuns la cabana Pietrele dupa 9 ore si 10 de la start, cam asa. Ultima urcare, desi nu foarte abrupta, mi s-a parut ingrozitoare, am transpirat in ultimul hal, de parca alergam sau urcam o panta foarte abrupta.. Incepusem si eu sa ma rog sa termin cu bine. Cred ca toti erau foarte obositi,
sincer, pentru ca si ei ziceau ca important e sa ajungem sanatosi.




Pe ultimii 2 km am alergat, era ultima coborare si am fost ambitionat, ma batea si rucsacul ca nu era prins bine, pantofii nici nu mai zic, ca sunt cu un numar mai mic si trebuie sa imi iau altii... Si intr-un final glorios am terminat, am coborat pe partia de la Rausor, ne-am tinut de mana 3 oameni si am ajuns la finish dupa 10:27.





Impresii de final.. Un traseu foarte frumos, care poate putea fi un pic mai bine organizat (unii s-au pierdut), dar din cauza cetei era greu de vazut.. De ce zic maratonul prieteniei? A fost mult mai usor sa stam mai multi, pe ceata aia si pe ultimii kilometri era foarte greu sa te descurci singur, aveai sanse maxime sa te ratacesti.. Asa ca a fost un concurs frumos, am cunoscut oameni noi, am socializat, am avut timp si de gandit.. Era interesant sa observi ce mic esti in comparatie cu muntele si cu natura in general. Un pas gresit pe cataroaiele alea putea sa te faca sa iti rupi piciorul, sau chiar mai rau, sa iti pierzi viata.. A fost un spectacol frumos pe care l-am putut privi, din care puteai invata multe. Nu mai spun ca fiecare concurs din asta te invata ce inseamna rabdarea. Mereu crezi ca stii, ca nu mai ai probleme, dar pe parcurs ti-e de fiecare data la fel de greu, desi ai facut si alte curse. Cine spune ca ii e usor sa faca un maraton ca Retezat ori minte, ori il face in ritm de plimbare cand el este de fapt de locul 1. Per total nu stiu daca as mai da inca o data folk you pentru Retezat, dar imi pare bine ca am bifat si concursul asta, pentru ca sincer, e un concurs care nu se poate rata daca vrei sa vezi concursurile frumoase din tara. Acum urmeaza 2x2, dupa Ciucas Ultra, unde mi-am gasit deja prieteni de traseu (pe ultimii 3 km ne faceam planuri pentru Ciucas). Dupa ar mai veni MPC, la care sper sa pot participa anul asta (anul trecut m-am inscris si nu am mai putut sa merg, pentru ca nu ma simteam pregatit si eram usor accidentat) si eventual Azuga, asa de finaal de sezon. Un sezon plin, pe care sper sa il termin cu bine, si sa pot sa realizez tot ce mi-am propus.

marți, 21 iulie 2015

Marathon 7500 - mai mult decat alergare

Anul acesta am participat la marathon 7500, la categoria hobby, de data asta. Veneam dupa experienta de anul trecut, cand a plouat 10 ore din 16 si am facut aproximativ 48 de km pana sa se opreasca tot concursul din cauza vremii. Am zis ca elita e prea grea pentru cat sunt de pregatit (nu ca anul trecut eram mai pregatit), asa ca am mers la hobby. Am gasit un coechipier pe forum si cam asta a fost. Nu stiam exact la ce sa ma astept de la proba, nici nu ma gandisem cat as putea sa scot.. M-am dus doar sa vad cum sta treaba cu concursul.

Am ajuns la hotel Pestera cu o zi inainte. Estimam un timp de 10 ore, poate 9 daca trageam tare. Traseul il cunosteam, in mare, mai putin ultima parte, de la Omu inapoi la Pestera, prin Poiana Gutanu. Am avut o mica dezamagire cand am primit tricoul, un tricou rosu de bumbac, cu maneca lunga ce e drept. Daca era negru sau sintetic era ceva, da' si rosu si de bumbac.. un alt tricou pe care nu il voi purta niciodata, alaturi de cel de la maratonul zapezii, tot asa rosu si de bumbac. Presupun ca nu au mai avut atatia bani.. asta sau au fost mai zgarciti. Anul trecut primisem un tricou frumos, sintetic, plus o sticla de 0.75l de la Sponser, foarte frumoasa (intre timp s-a spart si mi-as fi dorit alta la fel). Oricum, trecand peste, dupa a avut loc sedinta tehnica , unde ni s-a spus explicit ca vor sa avem manusi, frontale si folie de supravietuire, niste accesorii absolut inutile pentru un traseu care se desfasura la 20+ grade si se termina cu mult inainte sa se intunece. Avand experienta anului trecut am presupus ca nu vorbesc prea serios (anul trecut aveam tot ce se putea si nu ne-a verificat nimeni, doar s-au uitat sa avem frontala si folie). Ne-am dus apoi sa ne culcam, la cort, si dupa 6 ore de somn eram in picioare la 5 dimineata.

Am mancat repede o ciocolata si inca ceva si am plecat la start. Aici, stupoare: nu ne-au lasat sa intram pentru ca nu aveam manusi. Oricat de mult ne-am chinuit sa ii convingem ca vom folosi niste ciorapi pe post de manusi nu ne-au lasat sa intram. Ne-au zis sa facem rost de manusi. Am facut rost de manusi de la alti concurenti, le-am prezentat oamenilor manusile si aia a fost. Mi s-a parut total nejustificat, mai ales ca nu ne-a verificat nimeni daca avem telefoane si apa, si pana la urma asta era ce conta, nu manusi si folie de supravietuire, vara, la 25-30 de grade, nu mai zic de frontala pe un traseu care se termina undeva intre 2 si 6 pentru majoritatea concurentilor. Oricum, am reusit sa facem rost de ce trebuie si am plecat (Nu vreau sa se creada ca nu mi-a placut organizarea, a fost organizat foarte bine, mai putin cerintele absurde legate de echipament, in rest am cam avut de toate, mancare, apa, tot ce ne doream).

Colegul meu de echipa, fiind ceva mai bazat decat mine, a carat in rucsacul lui si lucrurile mele, asa ca eu am mers doar cu o borseta, ceea ce mi-a fost de mare ajutor, pentru ca ghiozdanul meu, gol, ar fi cantarit si el destul de mult si am fi pierdut din timp. Prima parte a traseului, Pestera- Omu, nici nu am simtit-o. Dupa o ora si 15 minute eram sus, fara sa alergam decat pe mici portiuni. Efectiv nici nu stiu cand am urcat 900 de metri. Aia a fost incalzirea, asa cum anticipam. Urmatoarea bucata, Omu-Diham, am alergat-o complet, si desi ne-am si ratacit cateva minute am reusit sa terminam in o ora si 5 minute, cam asa, ceea ce a fost o performanta pentru mine, sa cobor 1500 de metri intr-o singura ora, cand in mod normal turistii fac in jur de 4. Chiar si anul trecut facusem peste 2, ce e drept dupa alti 40 de km si cu mult noroi pe jos. Pana aici a fost distractia, dupa incepea treaba serioasa: urcarea pe Bucsoiu. Pentru cine nu stie, de la Gura Diham al Omu se poate ajunge (printre altele) prin Valea Cerbului, pe unde am luat-o noi la coborare, sau se poate merge la Poiana Izvoarelor-> Prepeleac -> vf Omu. Un turist care a mai fost pe munte face traseul acesta in aproximativ 5-6 ore. Pana la Poiana Izvoarelor a mers bine, traseul imi era foarte cunoscut, am facut 35 de minute. Urmatoarea bucata, Izvoare- La Prepeleac are cateva urcari urate, culminand cu ultima urcare, foarte abrupta, care te solicita destul de tare mai ales deca vrei sa o faci cat de cat repede. Cert e ca am obosit destul de tare cand am ajuns la checkpoint. Aici am avut curiozitatea sa ma uit pe lista de participanti si am constatat ca suntem a 7-a echipa la masculin, in fata noastra fiind inca 3 echipe la hobby, deci locul 10 in total, nesperat de bine pentru mine. Ne-am ambitionat, am bagat un gel si am fortat pe urmatoarea urcare.  Traseul de la Prepeleac la Omu prin Bucsoiu e compus dintr-o jungla nemarcata, foarte abrupta si in care am suferit grav din cauza caldurii, apoi 3 "dealuri" cu multe pietre si stanci care se urca aproape in 4 labe, un "deal" mai putin abrupt care duce in varful Bucsoiu, iar la final inca o coborare mica si o urcare pana pe varful Omu. Am facut toata bucata asta in maxim o ora si jumatate, am reusit chiar sa depasim o echipa de mixt si una de masculin, si am ajuns la Omu fiind pe locul 8 la general.

De la Omu incolo a inceput sa se resimta oboseala. Urmatoarea bucata era formata dintr-o zona de platou, cu coboari si urcari usoare, apoi o zona de jnepenis, pe unde am mers destul de bine, iar apoi o coborare foarte abrupta care pe mine personal m-a cam rupt. La final am ajuns in Poiana Gutanu, unde nu aveam nici un fel de resurse puse la dispozitie, a trebuit sa ne luam apa dintr-un izvor de langa, iar alimente nu au fost de nicio culoare. Apropo de asta, nici la Prepeleac nu am avut nimic, deci practic am avut puncte de alimentare doar la Omu si Diham, la care se adauga un punct de hidratare in Saua Strunga, plus un punct suplimentar de hidratare la Poiana Izvoarelor. Pana aici am facut destul de mult, o ora si un sfert, in conditiile in care estimam ca va dura cam o ora (a fost singura estimare in minus pe care am facut-o).

La Poiana Gutanu resursele mele s-au cam apropiat de final. Urmatoarea bucata a fost o urcare nu foarte dificila de cateva sute de metri, dar destul de lunga, erau in jur de 5 km pana acolo. Dupa ce am depasit vreo 2 echipe de la elita (eratau destul de epuizati, cred si eu, dupa 31-32 de ore de efort cat aveau la activ) m-am uitat in urma si am vazut ca sunt foarte aproape de noi alte echipe de la hobby. Ne asteptam sa ne depaseasca, pentru ca eu eram deja rupt, dar cand i-am vazut m-am ambitionat si am fortat tare pe urcarea aia, terminandu-mi toate resursele pe care le mai aveam. Am ajuns la ultimul punct de control, Saua Strunga, dupa aproximtiv 50 de minute, si acolo ni s-a spus ca mai sunt 45 de minute pana la final, daca alergam. Nu ma mai simteam in stare sa alerg, eram efectiv terminat, incepuse sa ma intepe inima, ma durea zona din partea stanga (de langa inima), nu stiu exact care a fost motivul, m-a durut toata ziua in partea aia, a fost destul de nasol.. Am mai alergat totusi un pic pe ultima coborare, pana aproape de final cand am lasat-o mai moale si doar am mers. Am ajuns la cabana Padina, la 2 km de finish, dar restul drumului m-am tarat, am facut 2 km in 20-23 de minute, chit ca era mai mult plat, exceptand o mica urcare. Intr-un final glorios am ajuns la linia de finish, cu timpul de 8:29:59, unde am observat ca ne-au luat doua echipe de masculin pe final, la 1, respectiv 2 minute diferenta. Ei au coborat pe o scurtatura pe care eu nu o stiam, mi-a zis Octavian (colegul de echipe) de ea, dar m-am gandit ca e mai abrupta si eram prea terminat asa ca nu am mai vrut sa merg pe ea.

Acum s-a terminat cursa, sa trag si concluziile.. Marathon 7500, chiar si hobby, este o cursa care te rupe (distanta mai mica = bagi mai tare sa scoti timp mai bun, de asta limita la hobby e de 14 ore si la elite este 35, deci semnificativ mai mult decat 28, dublul timpului de la hobby). Cheia concursului nu este sa alergi bine, nici macar sa mergi repede, cheia este sa te intelegi bine cu colegul de echipa si cu restul participantilor, eventual. De multe ori se formeaza mai multe echipe care merg impreuna, pentru a se putea sustine una pe cealalta (cel putin la elite, unde oboseala isi spune cuvantul dupa atatea ore). Concursul formeaza noi prietenii, iar cei care nu se inteleg sigur nu vor termina cursa. Cu siguranta toti cei care au participat au suferit diverse forme de epuizare fizica. Momentele acelea te ajuta sa te redescoperi, ajungi sa te rogi sa termini cursa intreg, pentru ca realizezi ca pana la urma doar sanatatea este cea care conteaza cel mai mult. Daca in timpul cursei poate te gandesti la timpi, la pozitia in clasament, cand te loveste epuizarea realizezi ca toate astea sunt irelevante, ca nu ii pasa nimanui ca ai terminat pe locul 8 sau locul 6, sau chiar pe locul 4, e doar o realizare personala care nu ar trebui sa iti afecteze sanatatea. In acele momente ajungi sa il redescoperi pe Dumnezeu si dorinta de a trai, care este mai puternica decat orice altceva, si cred ca majoritatea celor care au participat sunt de acord cu mine. Dupa cum mi-a zis si Octavian, cand esti la capatul puterilor ai nevoie de o motivatie puternica pentru a putea continua, pe care o poti gasi daca esti suficient de dispus sa cauti.. Cu toate astea uneori simti ca nu poti continua singur, de asta ajungi sa te rogi sa termini cu bine, si daca tu crezi in asta atunci cu siguranta vei reusi. Mai mult decat atat, alergarea te invata despre viata, de fiecare data te gandesti la urmatorul punct de control, cursa nu o privesti ca un intreg, o abordezi pe bucati pentru a putea fi mai accesibila.

Per total o experienta deosebita, si sper ca la anul care vine sa particip din nou la elita, si de data asta sa iau medalia dupa ce parcurg toata distanta, nu doar jumatate din ea. Pana atunci, urmeaza retezat maraton si 2x2 (unde particip tot in echipa), doua curse care se anunta a fi la fel de dificile ca aceasta.

Inca ceva, am vazut ca traseul cursei a variat de la o persoana la alta. Mie Strava mi-a aratat peste 43 de km cu 3700m diferenta de nivel, in schimb la cel de pe locul 1 (Robert Hajnal) am vazut ca erau 37 cu 3300.. probabil depinde de ce scurtaturi stii, eu am urmat fix traseul marcat. In orice caz, in afara de 2x2 este cel mai dificil concurs din tara pentru distanta de maraton (aproximativ).

miercuri, 8 iulie 2015

Anul 3, semestrul 2

Am si uitat ca nu am pus articol... Am fost destul de ocupat in ultimul timp, fiind anul trei avem de facut practica, asa ca nu am mai avut mult timp liber pentru a scrie.
Anul 3 semestrul 2 a fost poate cel mai simplu, as zice chiar mai simplu decat semestrul 1, pentru ca lipseau temele la grafica. Temele la SO se gaseau pe github si trebuia doar sa intelegi codul (din cate am inteles proful e ok cu asta, scopul materiei e sa poti intelege si adapta un cod, ceea ce mi se pare ok), temele la ASC ieseau relativ repede (o zi, doua), iar in rest nu aveam teme, deci practic a fost cel mai usor semestru.
Ca de obicei, o sa iau materiile pe rand, fara sa ma mai lungesc prea tare, in ordinea importantei lor, dupa mine.

1. SO, o materie la care chiar inveti o gramada de chestii, chiar daca pe moment poate nu realizezi, dar in industrie iti folosesc cunostintele de la SO. Fara SO nu poti spune ca ai terminat o facultate de IT, in orice caz. Temele sunt multe, dar partea buna e ca punctajul maxim este 15. E un sistem ciudat, exista punctaj pe curs- 2 puncte, niste teste cu 3 intrebari punctate cu 0 sau 1, mai e labul 1 punct si mai e examenul 3 puncte- total 6 puncte. Temele au 9 puncte, prima tema nu e dependenta de sistem, iar restul se puncteaza separat pe windows/ linux. Ce e peste 1 punct la o tema se scaleaza la punctajul de pe curs. Daca ai 3/6 la curs si 2 puncte (tema full pe ambele platforme) vei primi doar 1.5, pentru ca restul de 1 punct se scaleaza. Am facut primele 3 teme de aproape maxim (asistentii sunt foarte rai, scad punctaje aiurea pe coding style), si dupa am renuntat, pentru ca aveam deja punctaj suficient de bun. Cu 3 puncte bonus pentru ACM (dau bonus pentru toate concursurile, utile sau inutile) a trebuit sa iau ceva gen 3 puncte din 10 in examen ca sa imi iasa 10. Au fost si oameni care au avut 10 fara sa mearga la examen.Examenul e greu, dar se iau note decente, media a fost undeva pe la 5-6. Daca iti trebuie peste 6 in examen ca sa treci e nasol, poti sa te consideri picat, pentru ca nimeni din cei care nu au punctaj bunicel nu ia 6 la examen, fiind destul de greu.
Cum treci: e o materie care te implora sa treci. Examenul e open book, se trece fara nicio tema daca esti suficient de valoros.
Cum iei 10: faci minim 3 teme de maxim si iei punctajul pe curs suficient de mare.

2. ASC, o materie in continuarea CN2, as zice, despre sisteme simd/ mimd si alte chestii de genul. Cu foarte multe favorite. Am un coleg care a venit cu 2 foi cu 6 servite, 3 pe foaie, si i-au picat toate la examen. Temele au fost ok, am invatat un pic Python, Cuda, si din pacate Cell, o arhitectura pe care probabil mai lucram doar noi. Oricum, per total ok materia. Tema de C a fost o bataie de joc, va anunt de pe acum, o cerinta super simpla dar punctata foarte dubios. Lumea are probleme sa treaca la materia asta pentru ca daca nu faci temele nu poti sa intri, si trebuie sa iti aloci 2-3zile pentru o tema, in functie de cat de mult lucrezi pe zi. Sugerez tema in C si cea de CUDA care sunt mai simple. Si mai e si o prezentare, un fel de bonus, ia toata lumea maxim. Examenul e cu favorite, nu e greu. Laboratorul e un pic enervant, dar te adaptezi.
Cum treci: intri in examen => treci, deoarece se face cu domnul profesor Tapus, preferatul studentilor. Deci singura cerinta e sa ai 2 teme si ceva pe lab sa intri in examen.
Cum iei 10: aici e mai greu, trebuie sa faci cam tot, nu iti permiti sa pierzi puncte, desi sunt ceva bonusuri, dar mici. Eu am avut 10 pentru ACM, altfel as fi avut 9.

3. Aici e greu.. O sa zic totusi BD, baze de date, pentru ca e totusi utila in multe domenii. O materie la care nu am fost niciodata la curs, am luat maxim pe lab, maxim pe examen (se da un examen din vreo 3 cursuri, atat). Asta daca mai aveti noroc sa faceti cu dl. Mircea Petrescu, in prezent avand 81 de ani. Laboratorul e ceva la modul o ora freci menta si dupa ti se da de facut o interogare in 5 moduri diferite. O materie pe care poti sa consideri ca nu o ai. Singura conditie sa treci e sa vii la laborator, e cu numar minim de prezente. Mai exista o tema, care desi e simpla la momentul respectiv nu stie nimeni sa o faca, pentru ca nu a invatat pentru examen, asa ca va circula din om in om. Oricum nu cred ca le citeste.
Cum treci: vii la laborator, nu e greu, si inveti subiectele alea pentru examen, mie mi-a luat fix o seara.
Cum iei 10: faci bine in laborator. Nota la examen am o vaga senzatie ca e proportionala cu laboratorul, mai ales ca se corecteaza foarte rapid, deci nu cred ca se uita prea mult.

4. PM, o alta materie cu dl. Tapus. La curs nu am fost decat o data, faci multe scheme pentru x86, o mizerie de materie. Am invatat 1 zi jumate pentru examen si mi-a iesit media 8, dintr-un maxim de 9 pe care l-as fi putut lua, pentru ca pierdusem puncte pe parcurs. Examenul e cu favorite, e cel mai greu examen din acest semestru, dar se trece in principiu. Laboratorul e interesant, desi e destul de greu. Exista un proiect, trebuie sa faci ceva cu o placuta. Eu am facut snake pe lcd, si va recomand si voua, a fost cea mai usoara chestie. Mult a fost pana am facut placuta de baza si am lipit toate piesele (m-a ajutat un coleg, mie imi tremura mana, l-am cinstit dupa, urasc chestiile de genul). Dupa am luat un lcd, niste fire, 5 butoane si aia a fost.. Mi-a lipit colegul butoanele, lcd-ul se conecta la procesor prin 3 fire si aia a fost, codul mi-a luat vreo 2 ore maxim.. Dupa am observat ca nici macar nu avea memorie mizeria aia de procesor sa tina toata matricea pentru x si 0.. O materie inutila, desi a fost amuzant sa ma joc cu lcd-ul, dar in rest o materie care nu isi are rostul, decat asa pentru distractie si pentru cei pasionati de placute si robotei.Exista un colocviu, open book, am luat 5 la el, notele au fost un pic random, depindea de noroc ce subiecte iti picau.
Cum treci: faci macar placa de baza si vii la laboratoare, sunt doar 6 dupa e colocviu si dupa se lucreaza la proiect. Si inveti favorite la examen, cuplarile mai exact, ram, rom, dma, etc.
Cum iei 10: aici chiar e nasol de luat 10, trebuie sa nu pierzi niciun puncticel. Au fost putini care au avut 10 la pm, pentru ca trebuie sa faci bine in examen si nu e deloc usor.

5. IC, optionalul de pe acest semestru. Recomand IC, nu IP. La IP e proiect si muncesti tot semestrul, la IC e cea mai mare vrajeala, la laborator nu se face nimic concret, am facut de la programe in asm pana la simulari de circuite electronice. Oricum,  fara nicio legatura cu ce se face la curs. Cursul e subtirel, are vreo 5-10 formule si putina teorie. Am avut 10 la materia asta fara sa ma chinui prea tare, au picat foarte putini, si doar din cauza examenului, la care totusi trebuie sa inveti cat de cat. Se da si un colocviu, ai voie cu laburile deschise. Oricum, per total recomand fata de IP, unde lumea chiar s-a chinuit.
Cum treci: inveti la examen un pic si mergi la laburi, ca se ia punctaj usor pe laboratoare.
Cum iei 10: trebuie sa te intelegi cu profu', ca exista punctaj pe parcurs, care se acorda in functie de cat de multe te-ai remarcat. Se dau bonusuri si pentru diverse concursuri, deci se poate lua 10, dar trebuie sa mai treci pe la cursuri pentru asta.

6. Marketing, din nou 9 si la materia asta, nici nu imi faceam probleme ca va fi altfel. 2 teste grila de 25 de intrebari, nu stiu ce vrea materia asta de la noi.

Si cam atat.. mai am doar un an :)

miercuri, 3 iunie 2015

Trei saptamani si doua maratoane

Desi acum cateva luni n-as fi crezut ca voi face asta, pentru ca abia alergam 12-15 km (dupa o pauza de cateva luni in care nu m-am mai antrenat din cauza unei rupturi musculare), am reusit sa fac 2 maratoane montane in 3 saptamani: ecomaraton, probabil cel mai celebru din tara, si maraton apuseni, un maraton mai putin cunoscut in zona bucurestiului, dar foarte celebru printre clujeni.
Voi descrie, pe scurt, povestea fiecaruia.
Ecomaratonul se tine la Moeciu. Organizarea, atat aici cat si la Maraton Apuseni, a fost impecabila, in sensul ca nu am rabdat de sete sau de foame si nici nu se putea gresi traseul, fiind foarte bine marcat. La eco participa peste 1000 de oameni la toate probele. Traseul consta in 3 bucle, fiecare de aproximativ 14 km. Am pornit acolo cu strategia de a baga cat mai bine pe primele 2 bucle, urmand ca pe bucla 3 sa incerc cumva sa supravietuiesc.
Am ajuns eu la start, totul bine si frumos, aglomeratie, etc. Ma pun in zona B de alergare(pentru cei care voiau sa scoata intre 5 si 7 ore). Scopul meu era de a scoate 6 ore, am zis ca daca scot undeva sub 4 pe un maraton normal aici ar trebui sa scot cam 6. Si incepe bucla 1.. Am alergat un pic pe o urcare, dupa lumea a inceput sa o ia la pas. In scurt timp a venit km 5, cu punct de alimentare. Dupa nu mai stiu ce s-a intamplat, ca a venit foarte repede km 9, si dupa am mai mers un pic, am dat de o coborare destul de lunga si cumva am terminat bucla 1 fara sa inteleg foarte bine cum de s-a intamplat asa repede, trecuse 1 ora 45, sau ceva de genul asta. Bun.. totul mergea minunat. 
Pe bucla a doua am avut vreo 2 urcari din cate tin minte, dintre care una a fost destul de urata si m-a obosit. Am prins si putina ploaie, numai buna, pentru ca imi era destul de cald. Cert e ca bucla a doua m-a obosit destul de tare, foarte bine nu mi-o mai amintesc, dar stiu ca am ajuns din nou la start dupa 4 ore si ceva, deci facusem pe bucla 2 destul peste 2 ore. Am zis, asta e, nu mai scot eu 6 ore, oricum eram prea obosit sa imi mai pese. Bucla a 3-a a inceput cu o urcare. Am reusit sa imi mai revin, si am terminat urcarea in maxim 30 de minute, timp in care m-am mai relaxat, pentru ca nu am mers foarte repede. A urmat o coborare scurta, pe care am alergat-o, apoi pe urmatorii  km a venit o urcare foarte urata, cea mai urata din tot traseul. Efectiv abia asteptam sa termin, simteam ca nu se mai termina, ma rugam sa se termine o data chinul pentru ca nu mai suportam sa urc. Chiar cand credeam ca nu mai rezist am vazut punctul de alimentare, ceea ce m-a readus la viata. Am intrebat cat e ceasul: trecusera 5 ore 20 si mai aveam 6 km, doar de coborat. Ma gandesc eu, 6 km si 40 de minute.. perfect realizabil. Asa ca pe ultimii km am alergat aproape fara oprire. Ce e drept, pe final am obosit destul de tare, dar am reusit sa termin bine: 5 ore 56, un timp nesperat de bun pentru mine. 
Singura parte urata a fost ca a doua zi n-a mai venit niciun autocar spre Moeciu de Jos, si am mers pana acolo pe jos, desi eram destul de obosit dupa maraton, dar am mers aproape 10 km pana acolo. Nu m-a deranjat drumul, cat ca ar fi trebuit sa ne anunte ca nu sunt autocare.

Dupa eco, unde totul a fost super, am zis ca nu se poate rata maratonul Apuseni, pentru ca nu am fost niciodata acolo. Am stat in Turda, nu am mai gasit locuri in statiunea Muntele Baisorii sau pe aproape, asa ca a trebuit sa ne multumim sa stam in Turda si sa merg 50 de km pana la start in ziua respectiva. Ca si pret poate ca nu se merita sa vii din Bucuresti, 150 de lei costa doar taxa de inscriere, plus inca 250-300 de lei transport, cazare si masa (in conditiile in care mergeti mai multi cu masina, ca altfel pana acolo si inapoi doar benzina este in jur de 500 de lei), dar ca experienta mi-a placut foarte mult. Am aflat de la sedinta tehnica faptul ca ultimii 7 km erau de urcare. Buun, traseu dur, ultima parte cu urcare, nu am mai vazut asa ceva pana acum. Ok.. am zis ca o sa ma tarasc eu cumva pe ultimii km.
Am ajuns la start. Prima parte a zburat, alergam si pe urcari, pentru ca nu erau foarte abrupte, coborarile iti permiteau sa alergi destul de tare.. La km 21 aveam 2:35, un timp pe care unii il scot pe semimaratoane pe plat.. Deja incepeam sa imi fac planuri ca termin in sub 6 ore bine (scopul meu era sa termin in 6 ore, nu stiam exact cum e traseul si ce presupune). De asemenea, e un maraton un pic mai mare decat distanta clasica, masoara 43.7 km teoretic, dar practic pe Strava mi-a zis ca am facut 44.6. A urmat o coborare cu lanturi, pe care am parcurs-o destul de greu, apoi in continuare o coborare foarte abrupta, care mi-a terminat muschii de la picioare. La un moment dat una din sticlele din borseta mi-a cazut, am prins-o prost, dar din fericire erau suficiente puncte de alimentare incat sa fie ok una singura. Si asa am ajuns la 18 km de finish, deja obosit. Si greul abia incepea.. Urmatoarea portiune era urcarea principala din maraton. O urcare oribila. Afara erau 20 de grade si niciun nor pe cer, imi simteam pulsul batand in gat, mergeam cat mai incet pentru ca ma deranja destul de tare, treceam pe langa turisti si mergeam un pic mai repede decat ei, pur si simplu nu imi venea sa cred cat de prost pot sa merg. Au fost momente cand a trebuit sa stau 2-3 secunde fara sa merg pentru ca nu mai puteam. Efectiv nu voiam decat sa supravietuiesc cumva, si stiam ca daca m-as opri o sa fie si mai rau. Dupa numeroase chinuri am terminat urcarea, si am ajuns la punctul urmator de hidratare. Inca 11 km pana la final si trecusera deja 5 ore. I-am dat mesaj prietenei mele care ma astepta la start ca sigur nu termin in 6 ore, si mi-a zis ca pana atunci nu venisera decat 3-4 de la maraton, deci era clar ca am subapreciat traseul. Urmatorii 4km au fost de coborare, ultima mea alergare din maratonul acela. Au urmat apoi 7 kilometri de mers (parca a fost si o mica coborare unde am alergat un pic). Stiu doar ca ma durea capul ingrozitor de la caldura, desi aveam un buff pe cap. Pe ultimii 3 km ma uitam la ceas din 5 in 5 minute, pentru ca nu mai suportam. La un moment dat am auzit ca mai sunt 100 de metri pana la finish, ceea ce m-a bucurat foarte tare. 6 ore 41, un timp undeva sub jumatatea clasamentului, mai slab decat as fi sperat, dar avand in vedere traseul un timp rezonabil.
Urmeaza retezat skyrace, unde sper sa imi iau revansa fata de anul trecut, si apoi 7500.

duminică, 22 februarie 2015

Anul 3, semestrul 1

Nu am mai scris de mult pe blog.. S-a intamplat ceva ce de obicei, in viata unui politehnist, se intampla o singura data in cei 4 ani: mi-am facut prietena! :)) Si evident, asta este o slujba cu norma intreaga, asa incat nu am mai avut timp si de scris pe blog, mai ales pentru ca un politehnist stie ca e o data in toti 4 anii aceasta sansa,  si nu vrei sa fii concediat... Revenind la anul 3 semestrul 1, mi s-a parut de departe cel mai lejer semestru. Intr-adevar.. temele la grafica au fost lungi rau, dar in rest mai aveai 2 teme la retele care luau 3-4 zile, dar erau simple (si erau doar 2), 4 teme la apd dintre care unele erau pe net si restul erau de dificultate medie, si o tema foarte simpla la LFA. Un semestru usurel, in care mai toata lumea a trecut la toate materiile. Eu am reusit performanta de a lua 9 la cea mai importanta materie, extrem de legata de calculatoare: economie! In rest am avut 10, fara foarte mari dificultati (mai putin la retele, povestesc imediat).
Sa descriu, totusi, materiile pe scurt, in ordinea in care mi-au placut mie:
1. LFA - materia mea preferata semestrul asta - limbaje formale si automate. O materie logica, cu o singura tema, care a intarziat sa apara (a aparut in ianuarie), dar tema mi-a luat cam 3-4 ore cu totul, asa ca nu a fost o problema. O materie teoretica despre limbaje si automatele corespunzatoare- evident, nu? Dupa cum ii zice si numele.. La curs am fost aproape de fiecare data, mai putin la final, cand deja se facea prea multa teoria chibritului. Recomand cursul pentru aprofundare, seminarul e suficient pentru media 10. Seminarul are 3.5 puncte (0.5 bonus), eu am facut cu Mitra, a dat 5 teste decente, punctate si mai decent. Tema valoreaza 1 punct (maxim 1.5 cu bonusuri cu tot), si mai e un test grila, destul de greu, cam ca la POO, dar la care se iau note mai mari - s-a dat bonus la test grila, gen in loc sa fie nota maxima 1 punct a fost 1.5. Ok, daca o sa calculam toate punctajele rezulta 6.5 puncte pe timpul anului desi examenul are 5 puncte, deci un bonus urias, e foarte greu sa nu iei maxim in timpul anului (5 puncte adica, fara bonusuri). Examenul a fost stereotip, doar subiecte din anii trecuti, foarte greu sa nu iei punctaj mare daca citeai subiectele din anii anteriori.
Cum treci: vii la seminar (la majoritatea asistentilor conteaza si prezenta, la noi nu conta), faci tema ca e super lejera, sau nici macar, nimeresti cateva grile si ai intrat fara mare eforturi, iar pentru examen rezolvi subiecte din anii anteriori.
Cum iei 10: se puteau pierde 2 puncte pe parcurs, deci e destul de simplu de luat si 10 la materia asta. Noi am fost cativa care au avut media 11, deci nu este foarte complicat.

2. APD - o materie foarte interesanta, dar avand in vedere ca se face cu Nasu' cursul este foarte, foarte plictisitor. Se predau o gramada de algoritmi, mai intai paraleli (ca idee pentru mai multe procesoare in acelasi sistem sau pentru multithreading), apoi distribuiti (pentru mai multe sisteme care ruleaza acelasi program, in principiu). Sunt cativa algoritmi clasici, cei distribuiti sunt baza pentru examen (alegerea liderului, stabilirea topologiei, algoritmi unda- daca stii astea sigur treci), plus inca 2-3 exemple simple la algoritmi paraleli, gen cautare paralela, mutexuri, problema cititorilor si scriitorilor. In principiu materia e foarte putina comparativ cu PC, sunt doar cativa algoritmi de invatat. La examen se corecteaza mult, mult mai lejer. Punctajul e ca la PC - 4 puncte pe teme, 1 punct pe lab, 1.5 puncte pe teste la lab si la curs, 6.5 puncte trunchiate la 6. Laboratorul este decent, desi la inceput o sa para destul de complicat. Temele au fost foarte simple, 2 din ele, a fost una mai naspa in java, asistentul si-a facut testele foarte dubios si a trebuit sa ii explic pe forum ca nu merge cum ar trebui (era o parsare pe niste texte si nu isi definise bine delimitatorii.. o gramada de probleme de aici), dar ideea temei nu era grea, pacat ca au fost teste tampite. Ultimele 2 teme se gaseau pe net, a 3-a oricum era foarte simpla si nu avea sens sa o copiezi, iar a 4-a nu era chiar la fel, dar te puteai inspira. Oricum, temele au fost decente. La examen au picat destul de putini, corectarea a fost lejera.
Cum treci: mergi la lab, faci 2 teme (alea usoare) sau macar o tema cu punctaj mare pe testele de curs. La examen ar trebui sa stii in mare fiecare algoritm pentru ca da din orice, inclusiv din ce te astepti mai putin, in afara de algoritmi genetici nu e nimic care sa nu se poata da.
Cum iei 10: mai simplu ca la PC, in orice caz, faci temele, vii la lab si inveti bine algoritmii aia pentru examen, oricum da doar din ei.

3. RL - As fi ales CN2 in fata RL, pentru ca e mai interesanta materia, dar voi alege retele pentru ca laboratorul a fost mai interesant. La curs se face cu domnul profesor Tapus, preferatul studentilor (cu toate ca anul asta au fost cativa care au picat). Labul are 2 puncte, dintre care 0.8 sunt pentru workshop si 1.2 labul propriu zis. Se da un test grila la mijlocul semestrului, din cursurile lui Rughinis (fara legatura cu ce se face la CA). Temele si laboratorul nu au mare legatura cu cursul, ceea ce e mai nasol, dar cu toate astea se ia mult mai usor 10 decat la celelalte serii. Temele sunt 2- una in packet tracer, un simulator de retele, o tema relativ simpla, dar cu mici chichite, oricum o face cineva in serie si dupa le spune celorlalti cum se rezolva, ca sunt comenzi scurte. Eu am avut probleme mari la un singur exercitiu, si a trebuit sa intreb pe cineva, in rest n-a fost stres. Oricum, pentru 6/10 era usor de facut. Tema asta valoreaza 0.5, si mai e o tema care valoreaza 1 punct, o tema care e legata de retele, dar si de uso, trebuie sa cauti mult pe net. Oricum, o tema decenta, fata de temele care erau la USO, parerea mea. La final e un test practic, foarte usor, care valoreaza si ala 1.5 puncte. In total sunt 6 puncte care se trunchiaza la 5. Examenul are 10 intrebari de teorie, relativ scurte, dar corectarea se face la sange. Eu am luat 10 pentru ca mi-a dat domnul Tapus bonus pentru ACM si prezenta la curs, altfel era destul de greu, ar fi trebuit sa iau 9 in examen, ceea ce nu era foarte usor. Am si gresit un exercitiu pentru ca am citit cerinta prost, dar chiar si asa nu as fi avut 9, tot aveam nevoie de pomana.
Cum treci: mergi la lab, faci ceva din teme, nimeresti cateva grile, faci ceva si la testul practic, e simplu sa iei 2.5 puncte din 6 sa intri in examen, iar la examen subiectele sunt clasice, ca pe exams.ro.
Cum iei 10: faci toate temele perfect sau aproape perfect (e greu de luat in grila mult). Examenul practic e usor, la fel si laboratorul, se dau puncte usor. La examen trebuie sa fii atent la fiecare cuvant, nu e greu,dar orice chestie care nu se potriveste inseamna puncte in minus.

4. CN2- la fel ca la CN1, acelasi profesor, alt asistent. Laboratorul din pacate a fost un esec, noi faceam luni dimineata si inca nu era gata scheletul de cod, apareau modificari pana vineri, si nu mergea aproape niciodata nimic. Ce tin minte legat de laborator e ca nu mergea aproape niciodata nimic, asistentul se chinuia sa rezolve bugurile celor ce au facut scheletul si noi stateam degeaba. Cel putin s-au luat note bune, pentru ca de unde nu e nici Dumnezeu nu cere, nu aveam schelet ok era evident ca nu putem rezolva mai nimic. Cursul e interesant, despre memoriile unui sistem de calcul (RAM, cache, harduri, tot ce va puteti imagina), plus chestii legate de I/O si multiprocesoare - la final o sa fie un pic ca la APD, mutexuri si alte chestii de genul. Colocviul a fost nasol, pentru ca s-a dat o problema de asembler, ori stiai ori nu stiai, asa ca daca nu faceai problema aveai maxim 7, deci in principiu adio media 10 (desi au fost vreo 2 exceptii, care au luat 10 cu 7 in colocviu). La examen a fost clasic, ca pe exams.ro, acelasi gen de subiecte, o problema simpla cu tipuri de memorii cache, in principiu nimic complicat.
Cum treci: mergi la laborator, aproape sigur iei 2.5 puncte pe laborator, din 3, fara sa trebuiasca sa mai mergi la colocviu (ala e 2 puncte, e acelasi punctaj ca la CN1). Pentru examen trebuie sa stii bine tipurile de cache si sa rezolvi subiectele de pe exams, macar o parte din ele.
Cum iei 10: e o materie la care nu se ia usor 10, colocviul e destul de dificil, iar la examen, valorand 50 de puncte, trebuie sa nu gresesti mai nimic.

5. EGC- elemente de grafica, o materie in care inveti despre transformari geometrice, lumini, umbre, ceata, si cativa algoritmi de rasterizare pe care le fac placile video (gen cum se deseneaza un cerc din pixeli). Cursul e maxim de plictisitor, dar se ofera un bonus monstru, 1 punct pentru prezenta la curs. Temele sunt lungi, am scris in medie 800 de linii la o tema, dar se corecteaza destul de lejer, in principiu trebuie sa faci niste joculete. Laboratorul e ok, cel mai simplu lab (la unul din ele, ala cu lumini, trebuia sa scrii fix 2 randuri). Exista bonusuri si pe teme, si pe laborator. Temele sunt 4, ultima valoreaza 1.5 puncte (culmea ca ultima a fost foarte usoara), in rest fiecare are cate un punct. Labul are 1.5 puncte. Sunt multe bonusuri, erau colegi care au luat atat de mult incat daca luau 5 in examen le iesea media 10. Cu toate astea nu m-a pasionat prea tare, pentru ca mi se pare foarte foarte plictisitor sa faci programare grafica.
Cum treci: trebuie sa faci cel putin 2 teme, sau macar partial din ele. E usor de facut punctaj partial, cu teme foarte slabe, pentru ca se puncteaza foarte usor. La tema a 2-a daca desenai un grid din patrate si mai faceai sa poti colora patratele alea maro aveai deja 40 de puncte, daca tin minte, deci e usor de scos punctaje partiale. Examenul e standard, ca in alti ani. Cam toate examenele anul asta au fost fix ca in anii anteriori, mai putin la APD unde chiar poate sa pice orice algoritm.
Cum iei 10: faci toate temele - asta o sa ocupe mult timp, si mergi la curs. Inveti bine subiectele de pe exams si sigur vei lua nota mare.

6. Economie- o mizerie de materie, fara nicio legatura cu profilul. Se da un test grila la final, unde toata lumea stie raspunsurile de la cei care au fost ghinionisti si au dat primii. Evident, nu se vor sti raspunsurile perfect, dar suficient de bine cat sa se poata lua 10 daca ai punctaj maxim pe teme. Temele sunt 2 si valoreaza 80 de puncte, trebuie sa iti dai cu parerea despre niste chestii legate de economie. Punctajele sunt oarecum random, eu desigur ca nu am fost printre cei norocosi si am luat 9. E suficient sa trimiti temele, oricat de prost ar fi facute, si sa te prezinti la examen, ca sa iei media 9, nu stiu sa fi existat medie mai mica.

Per total, un semestru decent, fara mizerii gen electronici, din fericire, cu teme adecvate as zice (poate la LFA ar fi mers o tema putin mai grea, asta a fost mult prea simpla). O  sesiunea usoara, in care toate subiectele erau de pe exams, in principiu. Sper ca si semestrul urmator sa semene :))