Retezat Skyrace 2017

Pentru mine, Retezat Skyrace a fost o mare bucurie anul acesta. A fost primul concurs la munte dupa Eco, dar si primul concurs important dupa Balaton (triatlonul de la 2 mai l-am considerat o caterinca). Dupa Ultrabalaton m-a tot durut spatele, mai bine zis nervul sciatic, si am incercat diverse remedii ca sa imi treaca - fizioterapie, antiinflamatoare, si inainte de concurs chiar m-am simtit bine, cu 3 zile inainte am alergat la Romniceanu si chiar nu m-a durut nimic pe cei 6-7 km.

Am plecat vineri seara in aceeasi formatie de anul trecut - eu, David Toma, Octavian Ciorescu si Stefan Buciuc. Din fericire, de data asta nu ne-am mai luat amenda (vezi postarea de anul trecut daca esti curios). Am plecat si mai devreme, am ajuns destul de bine, pe la 12 noaptea, in conditiile in care anul trecut am ajuns pe la 2,cred. La 1 deja terminasem de montat cort, tot ce trebuie. Mi-am amintit un pic de prima mea editie aici, 2014, emotionat la maxim, tot asa accidentat un pic, atunci ceva probleme cu inghinalii.. Atunci n-am putut sa dorm toata noaptea, acum m-am chinuit o gramada, eram obisnuit cu programul din sesiune - culcat la 3, trezit la 12, si chiar daca in seara de dinainte dormisem doar vreo 4 ore, am dormit si in masina o ora si nu am putut sa adorm.. Am deschis cortul sa se faca un pic de vant, am zis sa ma mai aerisesc un pic, degeaba, tot nu am reusit. Am adormit pana la urma destul de tarziu, nu am avut curaj sa ma uit la ceas, dar cu siguranta era minim 3 dimineata. La 7 deja eram in picioare, am fost sa ne luam kitul, sa ne echipam, apoi ne-am postat la start. Am alergat cu o borseta micuta, de la Decathlon, 2x250 ml, a fost mai mult decat suficient, din fericire, pentru ca a fost racoare. In rest, deja echipamentul devenit clasic, ciorapi, jambiere, tricou si maneci de la Compressport, pantaloni de la Deca (dar se cer a fi inlocuiti cu unii 3/4 de la Compressport :)) ), geaca de ploaia Salomon Bonati si pantofi La Sportiva Akasha (pantofi de ultra, dar la cat costa nu iti permiti mai multe perechi). Si, desigur, buff. As fi vrut sa imi iau si manusile, pentru ca stiam ca va fi frig, dar le-am uitat acasa...

Am inceput cursa mult mai relaxat decat anul trecut, cand plecasem la rupere, si dupa 3-4 km eram lesinat. Am plecat cu Alex Fazakas, o tanara speranta a alergarii montane, dar m-a depasit dupa cativa km ( zicea ca vrea 5 ore dar a terminat in 4:16). Traseul incepe cu un plat pe care am alergat cu cel mult 4:30, apoi incepe o urcare super urata prin padure. M-am simtit bine pe ea fata de anul trecut, am mentinut ritmul constant, si am trecut cu bine de padure. Dupa mai urmeaza o zona de creasta, inclusiv o parte in care se urca pe muchia muntelui, oarecum, ai o oarecare prapastie in stanga, aia e partea care ma enerveaza cel mai mult, pentru ca e destul de tehnica. De obicei aici ma intrece lumea, pentru ca unii isi asuma mai multe riscuri decat mine sau chiar au o tehnica mai buna, dar eu nu am vrut sa ma complic si am mers incet pe acolo. Am mai mers un pic pe creasta, incepuse sa bata un pic vantul si chiar si sa picure, apoi a urmat coborarea. Pe coborare iar am fost depasit de cateva persoane, din nou, coborarea e destul de tehnica. Facusem o batatura, nu stiu cum, in exact acelasi loc ca la ultimele concursuri, cred ca am o zona sensibila acolo, si ma cam stresa, si deja incepuse sa ma doara si spatele (sau mai bine zis fundul, cred ca pe unde incepe nervul sciatic, pe acolo), asa ca mi se luase de coborat in viteza. La un moment dat, cand mai era putin de coborat, aud un tip in spate care imi zice "David, nu ma lasa in fata, David". Era un alt concurent, Robert Bacosca, nu puteam sa il vad, dar i-am zis ca sunt cam accidentat, ca ma doare spatele, ca nu ma simt ok. El mi-a zis ca e ok, ca multi sunt accidentati, ca si pe el il mai doare spatele, sa nu imi mai caut scuze si sa continui sa alerg :)) L-am lasat totusi sa ma depaseasca, si mi-a zis ca spera sa il ajung din nou, apoi sa ma ajunga el iar. Am continuat sa alerg in ritmul meu si am vazut ca eram la o distanta apropiata, asa ca am tras un pic si am zis ca daca omul spera sa il ajung, trebuie sa ii indeplinesc dorinta. L-am ajuns, am baut putina apa la checkpoint, am mancat niste portocale si un gel, apoi am plecat cu el spre Custura, a mai facut el cateva glume ca o sa ajunga pe blogul meu, i-am multumit ca m-a motivat, apoi l-am lasat in spate, moment in care mi-a spus ca rolul lui in cursa mea s-a terminat, ca m-a motivat suficient :)) A fost simpatic, chiar a reusit sa ma motiveze, asa ca dupa am continuat un pic mai tare urcarea. Pe urcare am mers aproape tot timpul langa Adrian Grigore,. Am prins un pic de grindina la un moment dat, dar din fericire a trecut dupa vreo 10 minute, in schimb vantul incepuse sa bata periculos, cred ca avea minim 80km/ ora in rafale. M-am tinut dupa Adrian, l-am intrebat la un moment dat la ce altitudine suntem (eram sigur ca are altimetru, doar fusese la Tor des Geants), eram la 2016m. Deci mai aveam vreo 450m de urcat, care au trecut destul de greu, pentru ca vantul batea chiar rau, ma incurca destul de tare. Ma si gandeam ca primii deja au terminat.. Cea mai naspa chestie e ca daca patesti acolo ceva si nu mai poti sa mergi e clar, vei intra in hipotermie destul de repede, pentru ca nu poti rezista doar cu o bluza si o geaca subtire. Asa ca am stat concentrat sa termin zona de pericol cat mai repede. Am ajuns pe varf cu Adi o data, am baut un pahar cu apa, inainte un pic am luat un gel, apoi urma coborarea. Adrian s-a distantat in 5 minute suficient cat sa nici nu il mai vad, e o coborare foarte tehnica mai ales la inceput, si eu o abordez cu mare grija, dar am vazut ca ceilalti s-au dus. Apoi vine o zona de iarba, foarte abrupta, de vreo 2 km jumate, pe care o consider una din cele mai nasoale coborari de la noi din tara. De data asta parca nu m-a speriat asa tare, am facut un jogging relaxat pe acolo. La un moment dat am vazut pe cineva in fata mea, care tocmai ma depasise, cum face o tumba pe iarba , se rostogoleste si continua. M-am gandit.. Ba, cred ca asta nu se rostogolea de fericire ca alearga la inaltime :)) Mai trece ceva timp, aud un urlet in spate.. Concluzia e ca pe acolo nu are sens sa alergi prea tare, ca poti sa iti rupi capu' si nu merita. A durat destul de putin si am intrat in padure, mi s-a parut mult mai scurta portiunea asta fata de alti ani, poate si pentru ca de obicei terminam deshidratat, iar acum fiind racoare nu a fost cazul. Si zona de padure a durat putin.. Am ajuns rapid la ultimii 5km de plat. Aici intr-adevar am tras un pic sa pot aborda acesti km in alergare, fara pauza, mai ales ca e si o zona de urcare, de vreun km jumate cred. Panta mica, dar se simte. La un moment dat o vad pe Mariana Nenu venind tare din spatele meu, am lasat-o sa se duca, eu mi-am vazut de ritmul meu relaxat. Am mai alergat cu un concurent, Dan Matei, o bucata de drum, a fost bine pentru ca a fost mai putin plictisitor si deja eram un pic obosit, dar cu 2km inainte de finish s-a oprit sa astepte un prieten, asa ca am continuat pana la finish singur. Cand sa ajung la finish, vad ca prima cifra de la ceas era 4, ceea ce insemna ca sunt sub 5 ore, in schimb nu puteam vedea minutele. Secundele erau vizibile, erau undeva aproape de 50. M-am gandit, bai sa vezi ca e 4:59:50 si ratez sa vin sub 5 ore, am tras cat de tare am putut dar mai era mult, nu aveam cum sa fac doar 10 secunde.. Am facut vreo 18, dar din fericire timpul era de 4:55:50, asa ca timpul final a fost 4:56:08. Cu peste 30 de minute mai bine decat anul trecut, dar totusi pe locul 87, fata de 78. Ce e drept, ca procent am terminat mult mai bine, au fost peste 600 anul acesta, iar anul trecut undeva in jur de 350.

Cum am terminat a inceput ploaia, m-am gandit ca o sa fie cam rau de cei care inca sunt pe traseu, mai ales de Stefan, care plecase doar in tricou.. Octavian terminase in 4:25, cu 2 minute mai bine decat anul trecut, in conditiile in care pe coborarea de pe Custura mi-a zis ca a mers, efectiv, pentru ca nu avea chef sa mai traga. David Toma a ajuns si el dupa 6 ore jumate, era un pic dezamagit, a avut niste crampe si nici vremea nu a fost prea buna, dar arata destul de bine, nu parea foarte rupt. Stefan in schimb a venit cu 10 minute inainte de timpul limita de 8 ore, era distrus, ne-a zis ca l-a prins grindina 2 ore jumate, dar din fericire nu a avut voie sa mearga fara geaca pe Custura, asa ca a imprumutat de la un concurent de la cursa mai scurta. Dupa premiere a fost si un mare party, a cantat o trupa, apoi lumea a dansat in continuare pe muzica, dar cum a fost exact nu pot sa stie decat cei care au fost acolo :) Cert e ca merita foarte mult atmosfera de aici, merita sa mergi si daca nu alergi, macar ca voluntar, pentru atmosfera.  Si cam asta a fost si cursa de anul acesta, sper sa pot ajunge si cu alte ocazii si sa ma bucur de atmosfera de acolo.