OK, am observat ceva interesant de când sunt la facultate. Înainte, când eram în liceu, tendinţa generală era să spui că nu înveţi nimic, că stai degeaba şi că te distrezi şi o arzi prin cluburi, deşi evident că nu era chiar aşa... Sau cum sunt ăia de zic că au învăţat pentru bacul la română câteva zile, hai maxim o săptămână, adică hai să fim serioşi, sunt totuşi peste 100 de pagini de învăţat cuvânt cu cuvânt, în cazul în care până atunci nu ai învăţat nimic şi nu ai idee cum să faci un comentariu singur... Dar acum am ajuns să îi prefer pe oamenii ăştia, măcar sunt cinstiţi în felul lor, zic că nu au învăţat nimic, iar adevărul e undeva pe la mijloc. În schimb la facultate s-a schimbat treaba... Auzi peste tot ce greu e, cât de mult e de învăţat şi ce eforturi intelectuale trebuie să facă pentru a promova. Şi nu mă refer la poli, medicină sau chestii de genul, unde într-adevăr chiar e greu.. Fiind în poli ştiu că într-adevăr, chiar e greu, nu poţi să treci fără să depui un oarecare efort, mai trebuie să te chinui la nişte teme, să mai înveţi pe la mate, etc. Da' când vezi că vin unii de la cea mai proastă secţie din ASE sau mai ştiu eu de la ce facultate din asta particulară şi îţi zic că vai, ce inteligenţi sunt ei acolo şi ce mult se învaţă... parcă îţi vine să îi iei puţin la mişto. O singură persoană mi-a zis cinstit că la ea la facultate nu se face nimic, o prietenă care e în Danemarca şi mi-a zis că e un fel de vacanţă prelungită acolo.
Adevărul care este, spre deosebire de liceu, unde te-ai dus mai mult sau mai puţin conştient de ce urmează să faci, la facultate este decizia ta, dacă te-ai dus la o facultate şi realizezi că ai făcut o greşeală şi că nu e ceea ce aşteptai nu e bine să spui asta, pentru că a fost decizia ta.. Aşa că toată lumea spune că la facultate e super şi se învaţă şi e foarte tare. Unul nu am auzit şi eu să îmi spună: băi, la mine la facultate e naşpa. Şi mă îndoiesc că toţi sunt super multţumiţi de ceea ce fac. Sunt ferm convins că spun asta doar pentru a nu părea că au făcut o greşeală şi pentru a părea că sunt nişte oameni responsabili care ştiu ce vor de la viaţă. În fine, acum nu contează aşa de tare, subiectul este doar tangenţial cu ceea ce vreau să spun.
Oamenii ăştia de care vorbesc, care sunt la facultăţi foarte proaste sau eventual nici măcar nu fac aşa ceva, însă au o părere foarte bună despre ceea ce fac, sunt, efectiv, CRETINI. Ne lovim de cretini zi de zi: pe stradă, pe internet, poate chiar şi la facultate. Pentru început trebuie să fac o diferenţă clară între două tipuri de cretini. Pe de o parte sunt cretinii de rând, ăştia de merg la Spiru Haret şi au pretenţia de mari intelectuali, care măcar sunt nevinovaţi, sunt efectiv retardaţi, nu ai ce să le faci, toată lumea ştie că sunt nişte retardaţi, mai puţin ei, oricum nu contează, nu dai doi bani pe asemenea "oameni". Al doilea tip de cretini sunt cei care deşi nu sunt proşti, ca şi cunoştinţe, au eventual şi câteva rezultate, nu foarte importante, dar suficient încât să le creeze impresia că sunt cei mai deştepţi, au nişte idei tâmpite şi o atitudine tâmpită în tot ceea ce fac. Pot fi mai buni decât tine la şcoală, sau oricum, pe aproape, dar adevărul rămâne tot ăla... sunt nişte cretini.
Problema care se pune este următoarea: cum ştim că noi, personal, nu suntem cretini? Pentru că la fel de bine ar putea spune cineva şi despre mine că sunt un cretin, de ce nu, e dreptul lui să considere asta. În primul şi în primul rând, un "cretin" veritabil nu îşi va pune niciodată asemenea problemă. Cretinul, prin natura lui, nu poat e concepe că există şi alte păreri decât ale sale, pentru că el este cel mai deştept şi nu poate greşi niciodată. Atâta timp cât suntem conştienţi că tot ce ştim e că nu ştim nimic e ok, ieşim din categoria asta. Un cretin nu se îndoieşte niciodată de argumentele lui, nu recunoaşte că poate greşi, nu îşi cere niciodată scuze, iar dacă este atacat cu nişte argumente valide probabil va răspunde ceva total pe lângă. Îndoiala este principala metodă de verificare în acest caz. Cât timp cineva admite că e foarte posibil să greşească atunci iese din această sferă a cretinilor. Cretinii autentici, cei care nu îşi pun asemenea probleme, sunt cei care nu se îndoiesc că greşesc şi consideră ca părerea lor este argumentul suprem.
Acum că am spus ce este un cretin rămâne să vedem cum trebuie trataţi aceşti "oameni". Primul pas este depistarea unui cretin. E simplu, îl vezi cum comentează fără rost, cum face pe deşteptul deşi nu are nicio bază solidă, cum încearcă să îţi demonstreze că tu eşti prost şi el e deştept. Dacă e un cretin din prima categorie nici nu ai ce să discuţi, se poate trece direct la insulte, pentru că asta merită, nu ai ce să vorbeşti cu asemenea specimene, toată lumea ştie că e cretin, mai puţin el. Cu cei din a doua categorie este puţin mai dificil. De ce? Pentru că este foarte posibil să fie unii care să îi considere deştepţi.. Lor, cretinilor, nu ai ce să le demonstrezi, nu îi poţi scoate din condiţia lor, dar ceea ce poţi face este să le demonstrezi celor din jur că este un cretin, argumentând împotriva acestuia şi demonstrându-i că greşeşte. Evident, nu va recunoaşte, dar cu cât sunt mai mulţi oameni care observă că respectivul e un cretin cu atât e mai bine, pentru că trebuie izolaţi, pentru a afecta cât mai puţină lume. A, încă ceva, cretinismul ăsta aparent se transmite, e suficient să stai lângă unul mai mult timp şi să îţi transmită aceeaşi atitudine. O dată ce ai prins virusul nu mai poţi scăpa niciodată, rămâi cretin pe viaţă. aşa că aveţi grijă cu cine staţi.. După ce a fost efectuat şi acest pas, când discuţia începe să o ia în direcţia greşită singura metodă este ironia şi batjocura, pentru că argumentele deja nu îşi mai au rostul. După ce îţi baţi joc puţin de acel cretin, următorul pas este ignorarea lui completă, pentru că altă soluţie nu este. Oamenii inteligenţi vor realiza că respectivul este un cretin şi îţi vor da dreptate. Evident, o să fie unii care o să îi dea dreptate cretinului (nu neapărat pentru că şi ei sunt cretini, dar cretinii pot induce multă lume în eroare), dar nu poţi mulţumi niciodată pe toţi.
Şi cam asta e... Aveţi grijă cum acţionaţi în preajma unor cretini, important este să realizaţi din ce categorie fac parte şi să nu vă mai bateţi capul cu ei, pentru că nu merită. Pur şi simplu există alte ocupaţii mai utile decât să te cerţi cu asemenea oameni. Oricum nu le poţi demonstra niciodată nimic, aşa că tot ce merită este să fie ironizaţi şi batjocoriţi, fără a le mai răspunde la argumente, nu le vor asculta oricum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu