Îmi pare rău..

Aş dori să îmi cer scuze celor cărora li se pare că am greşit. Îmi pare rău pentru greşelile pe care le fac, dar pentru acelea am grijă să îmi cer tot timpul scuze şi eventual să le îndrept, dacă se mai poate. Scopul articolului este altul...

Îmi pare rău pentru că sunt ceea ce sunt . Îmi pare rău pentru că îmi place să spun lucrurilor pe nume, că prefer să spun adevărul şi că nu suport să aud minciuni, exagerări masive sau chestii spune cu mai multe înţelesuri. Îmi pare rău pentru că nu am putut niciodată să fiu un sclav bun, nu am suportat să fiu sclavul profesorilor, am preferat să ţin capul drept şi chiar dacă a fost spre dezavantajul meu mi-a păsat mai mult de imaginea mea decât de o notă mai bună sau mai ştiu eu ce, chestii care până la urmă nu contează deloc. Îmi pare rău pentru că îmi place să critic prostia şi că mă consider mai deştept decât majoritatea celor din această ţară... E totuşi ceva statistic, până la urmă, gândiţi-vă câţi oameni sunt care nici nu au terminat liceul şi nu ştiu să spună două vorbe. Nu spun că notele şi rezultatele şcolare măsoară inteligenţa, este doar o incluziune, orice om deştept are şi rezultate acceptabile sau chiar bune, în schimb nu orice om cu rezultate bune este neapărat inteligent, rezultatele acelea pot ţine de noroc sau de modul în care s-au descurcat să fraudeze sistemul. Îmi pare rău pentru că ironizez pe cei care o merită, pentru a le demonstra că greşesc. Ironia este o metodă foarte veche şi foarte eficientă de a face pe cineva să realizeze că nu are dreptate. Nu în ultimul rând, îmi pare rău pentru acest articol, care este voit ironic şi încearcă să arate că orice ai face tot timpul vor fi unii care te vor critica