MPC 2016

O sa scriu pe fuga si despre ultimul maraton montan al anului (pentru mine), maratonul piatra craiului, sau "craiasa" alergarii montane, asa cum i se spune. Am venit aici la a doua participare, de data aceasta ca element de surpriza a fost ca se alerga invers. Pe mine nu m-a interesat foarte tare acest aspect, oricum eram destul de obosit dupa Timisoara, dar totusi am zis ca nu pot sa ratez chiar MPC. Planul initial a fost sa il fac macar in ritm de plimbare, desi stiam ca o sa trag de mine cat de cat, macar la inceput, sa vad ce pot, cum ma simt, etc. Am plecat cu sora mea (care a mers ca voluntar) , cu domnul Stan, cu Alex si cu Emil, si am ajuns in Zarnesti seara, dupa ora 8. Mi-am luat chitul, apoi m-am intalnit cu domnul Buga, un model pentru noi toti (la peste 60 de ani a fost aproape la egalitate cu mine la Retezat Skyrace, e un obisnuit al podiumurilor la categorie), Urma sa stau la dansul pentru urmatoarele 2 nopti. Initial Ade trebuia sa se intalneasca pe la 1 noaptea cu o tipa, dar am convins-o cumva sa stea cu mine si sa plece a doua zi de dimineata spre varful Diana (s-a dovedit a fi o idee foarte buna, desi initial trebuia sa stea cu fata respectiva in camera, nu a mai putut ajunge decat a doua zi de dimineata, asa ca ar fi stat singura). Am putut sa dorm destul de bine in seara respectiva. Aveam ceva emotii, deoarece nu ma simteam total refacut dupa S24, dar am zis ca oricum merg sa dau ce pot, si poate chiar sa imi imbunatatesc timpul din 2015 (5 ore 50, parca asa ceva, poate chiar un pic mai bine).

A venit ziua cursei, m-am bucurat sa vad ca multa lume ma felicita pentru Timisoara, sincer nu ma asteptam, a fost o supriza placuta. Asta m-a motivat un pic sa trag mai tare. Si a inceput cursa, scopul meu era sa pot alerga full pe prima urcare, pana la intrarea in padure, si de asemenea dupa urcarea a 2-a, pe portiunea de plat/ coborare, sa alerg tot timpul. Prima parte a mers foarte bine, am depasit destule persoane, si am ajuns in padure destul de odihnit. M-a salutat cineva din spate si mi-a zis "David Iancu, Run with God". Am fost incantat sa vad ca lumea m-a recunoscut. Am mers taricel si pe urcarea de acolo, stiind ca urmeaza sa o vad pe Ade care canta la chitara refugiul Diana. Am mers cu toate motoarele turate si am ajuns pe varf. De acolo a inceput o coborare destul de abrupta, am fost depasit de foarte multa lume, pentru ca mie nu prea imi place sa ma duc la rupere pe coborari, nu am experienta necesara si nici nu voiam sa risc o accidentare, asa ca unde imi era frica sa nu cad am lasat-o lejer. Am pierdut un pic de timp aici, dar am ajuns la Plaiul Foii destul de bine. M-am ambitionat sa nu stau aproape deloc in checkpoint, si a fost o mare greseala, pentru ca mai incolo am suferit de foame si de sete. Aveam geluri la mine, dar parca nu imi ardea sa le scot asa in mijlocul mersului.. Luasem un gel inainte de Diana si unul imediat dupa Plaiul Foii. Dupa a urmat o portiune de fals plat, apoi o urcare lina, unde am putut alerga si am recuperat ce pierdusem pe coborare. Dupa aceea, a venit portiunea cea mai urata pentru mine: urcarea spre Saua Funduri. Pana la Spirlea am mers bine, dar dupa parca nu se mai termina odata, asteptam sa ajung la Marele Grohotis si nu mai venea, ramasesem si fara apa.. Mi s-a parut foarte lunga bucata aia, si chiar si dupa ce am trecut de Grohotis si am inceput urcarea mi s-a parut ca dureaza foarte mult. Deja nu mai aveam apa deloc, iar ca o surpriza, pe varf nu am avut niciun strop de apa. Posibil sa fi avut voluntarii ceva apa pentru ei, dar n-am vrut sa le iau apa, ca aveau si ei nevoie, era foarte cald.. Asa ca pe urmatoarea coborare, pana la Table, am fost efectiv epuizat, am alergat foarte incet. Din fericire cu vreo 1.5km inainte de Table am avut ceva apa, asa ca m-am putut duce linistit pana acolo. A mai fost o urcare mica pana la punctul de alimentare, pe care am mers-o, apoi am ajuns in alergare pana la Table. Am luat cate ceva din CP, dar si acolo am stat putin, doar niste apa si niste izotonic, si parca niste struguri, dar atat. Pe urmatoarea bucata ar fi trebuit sa alerg full, ca era urcare lina, dar n-am mai reusit.. M-am intalnit si cu Silvia, o prietena care era voluntara acolo, abia am fost in stare sa o salut. Dupa ce a trecut partea de urcare a venit o coborare pe care am alergat aproape in totalitate, inclusiv pe micile bucati de urcare. Stiam ca mai sunt 10km de la table, apoi am ajuns la ultimul CP, de unde dupa calculele mele ar mai fi fost vreo 7-8km. Stiu ca mi s-a parut ca am alergat o gramada, si mi-a zis un tip ca mai sunt 7km, am zis ca innebunesc, pur si simplu mi se parea prea mult.. Salvarea a venit un pic mai incolo, cand de la 7 s-a trecut la 4.8. Cred ca adevarul era pe undeva la mijloc.. A urmat apoi o coborare frumoasa, alergabila, dar dupa ea am dat de drumul pietruit, de unde mi s-a spus ca mai sunt cam 3.5-4 km. Mi se parea cam mult, dar am zis ca voi incerca sa alerg full, chit ca la un ritm foarte slab. Pe coborarea de la Table oricum ma intrecusera destui, deci nu prea mai conta. Am alergat ce am alergat, la un moment dat ma intalnesc cu Adelin care mi-a facut semn ca stau bine si mi-a zis ca mai sunt 2.5km. Inca 2 ture de parc din Timisoara.. Mult! A  venit si asfaltul, si efectiv nu mai suportam, imi venea sa ma opresc si sa merg, era foarte cald, devenise obositor.. Ce sa mai, ma resimteam dupa Timisoara, nu era normal sa obosesc asa de tare, mai ales ca alergam usor, cu 6'00" sau poate chiar un pic peste. Am reusit  totusi sa inving sentimentul de oboseala si am alergat pana la finish, unde am avut surpriza de a fi strigat la finish chiar de catre Lucian Clinciu. Le multumesc oricum si celor care m-au incurajat pe traseu, a fost o experienta frumoasa. Timpul total a fost un pic peste 5:30, oarecum dezamagitor fata de cum incepusem, dar luand in considerare toti factorii pot spune ca am fost multumit.

Dupa ce am dormit un pic, am fost la pasta party, apoi am mers la festivitatea de premiere. Domnul Buga era inchizator de traseu si stiam ca ultima persoana urma sa ajunga in jur de ora 9-10. Cand am auzit ca se asteapta ultima persoana (desi festivitatea incepea la 8) am crezut ca nu e adevarat, dar am realizat ca asa era.. :) Asa ca la 10, dupa ce a venit si domnul Buga, am plecat sa ne culcam, pentru ca deja era tarziu si imi era foarte somn. Per total o experienta frumoasa, un ultim maraton montan pe 2016 in care m-am simtit bine alaturi de persoane deosebite. Acum urmeaza MIB, muscular ma simt bine, dar totusi se simte oboseala.. Sper sa pot termina sub 4 ore, totusi :)