Avand in vedere ca aveam o oarecare traditie in acest concurs (bine, nu cine stie ce, doar 2 editii, am mai fost in 2015 si in 2016), m-am inscris si in acest an la MPC, si le-am luat cu mine si pe Cami si pe Ade. Sora mea a venit vrand, nevrand, am inscris-o eu si doar am anuntat-o ca trebuie sa vina si ea, iar Cami avea dubii daca sa vina sau nu, dar i-am zis ca nu poate sa rateze tocmai craiasa, fix cel mai tare concurs, etc, etc. Planul era sa stam la cort, dar avand in vedere ca vremea nu a tinut cu noi ne-am gandit sa luam o camera pe ultima suta de metri, asa ca am gasit undeva la 1 km si ceva de start. Am plecat cu trenul cu Cami si cu Godza, sor'mea s-a ambitionat sa vina a doua zi cu cineva cu masina (si era cat pe ce sa rateze startul, a ajuns cu 10 minute inainte, sa nu faceti asa ceva). Pe tren ne-am uitat la vreme, eu faceam pe nebunul, ziceam ca imi doresc sa fie vreme rea - ninsoare, viscol, grindina, temperaturi negative, vant, ceata.. :)) Aveam sa platesc pentru aceste arogante, pentru ca am primit fix ce mi-am dorit (mai putin ceata si grindina). Intre timp am aflat ca s-a modificat si traseul cu o ruta mai usoara (sau cel putin mai putin expusa, fara zone de creste sau alte zone de risc in conditii de umezeala si frig). Am ajuns in Zarnesti, am luat kitul de participare (spre dezamagirea mea a continut niste manecute extrem de largi, chit ca erau S, eu port XS la cele de la Compressport asa ca o sa i le dau sor'mii sa le vanda, nici macar nu le-am deschis pe ale mele) si ne-am dus sa ne culcam.
Am ajuns a doua zi la start cu echipament complet (suprapantaloni si polar in rucsac, plus folie de supravietuire), pe mine avand colanti lungi, tricou, maneci (de la Compressport, evident, nu cele primite in kit), buff, manusi si geaca de ploaie de la Salomon. M-am gandit ca ar trebui sa fie suficient avand in vedere ca am mai mers in frig, mai ales in iarna trecuta am facut multe antrenamente sub 0 grade doar cu tricou si geaca, dar ce nu am pus in calcul e ca acum au fost precipitatii tot timpul, am inceput pe ploaie, a continuat cu zapada si am terminat pe ploaie. Am inceput cursa cu o alergare pe plat, nu am tras foarte tare pentru ca nu voiam sa obosesc de la inceput. A urmat o urcare destul de lunga si cu multe stanci care m-a solicitat un pic, dar am terminat-o fara mari probleme. La finalul urcarii deja incepuse sa ninga. A urmat apoi o coborare pana la primul punct de alimentare. De acolo am avut o zona lunga de coborare/ plat, inclusiv o urcare spre final pana la Table. La Table am ajuns cu rezerve si cu moral destul de ridicat. Acolo a urmat o bucla de vreo 7km care se intorcea tot la Table, din punctul meu cam inutila, pentru ca a adaugat kilometri in plus dar fara vreun peisaj senzational sau ceva similar, pur si simplu a fost o bucla doar ca sa se ajunga la distanta de maraton (ba chiar sa treaca de distanta de 42km cu vreo 2-3km). Auzisem de la ceilalti ca sunt cam 2100m urcare cu 42km distanta. Dupa bucla asta urcasem deja vreo 1700 si am crezut ca mai e un pic si se termina urcarea, dar de fapt de acolo a urmat cea mai grea portiune din traseu, o urcare super lunga, prin frig, care am crezut ca nu se mai termina, tot timpul ma rugam sa termin viu eu si ceilalti concurenti.. A urmat apoi o coborare foarte alunecoasa (am cazut de 2-3 ori pe acolo), pentru ca in final sa ajungem la cabana Curmatura. Aici deja eram inghetat complet si incepusem sa imi fac griji din cauza frigului. Imi era prea frig ca sa pun polarul pe mine (sa deschid rucsacul), nu mai puteam nici sa scot gelul din rucsac, a trebuit sa rog pe cineva.. Aici am primit o supa apoi am continuat coborarea spre Zarnesti. Dupa vreo 2km zapada a disparut si conditiile au fost mai prietenoase, am inceput sa imi simt mainile din nou, apoi au urmat 7km de plat pe care i-am alergat aproape in intregime. Am ajuns la finish dupa 6 ore jumate, as fi putut mai bine daca eram in forma mea maxima, probabil spre 6 ore, dar nu am tras, avand in vedere ca era foarte frig si ca nici macar nu era traseul original. Am purtat tricoul cu "I Run with God" si l-am si aratat la finish, dar din pacate nu era niciun fotograf acolo care sa importalizeze momentul (sau nu am vazut eu).
Dupa ce am terminat m-am dus in sala de sport unde am inceput sa tremur incontrolabil, m-am incalzit abia dupa vreo jumatate de ora. Aveam temperatura 35.5, deci la limita dintre a fi ok si a nu fi ok, dar totusi eu am fost ok, avand ani de experienta in spate, problema e ca au fost si oameni care alergau pentru prima oara in asemenea conditii. L-am asteptat apoi pe Godza, care a sosit dupa aproape 8 ore. Dupa am primit mesaj de la Cami ca a abandonat si a ajuns deja la cazare (aparent i-au intors din drum pe ultima urcare, i-a imprumutat chiar Lucian Clinciu un polar, mi-a placut ca a stat si el pe traseu sa vada ce se intampla cu lumea, eu l-am intalnit cu 500m inainte de Curmatura). Intr-un final a ajuns si Ade dupa vreo 9 ore jumate, mi-a zis ca a fost cursa vietii ei si ca a tras maxim de ea sa nu abandoneze, fiind printre ultimii care nu au fost intorsi din drum la Table.
Acum e acum, cateva pareri de final. Din punctul meu de vedere, concursul trebuia anulat, nu poti organiza asa ceva in conditii de siguranta cu 700 de participanti, au fost multi care au intrat in hipotermie, li s-a facut rau, etc. Inteleg ca fusesera investiti deja niste bani, oamenii aveau rezervari etc, dar siguranta este mai importanta, cel putin asa consider eu. In al doilea rand, taxa de inscriere a fost nejustificata. Inteleg ca sunt multi care spun ca mergem pentru alergare, etc, prieteni, alte vrajeli, dar totusi am dat niste bani. 30 de euro pentru niste maneci largi si 2 check pointuri cu mai nimic in ele mi se pare total exagerat, basca medalia care era o bucata de lemn.. Din pacate in ultimul timp concursul a fost tot mai orientat sa scoata bani, ceea ce pentru mine inseamna ca ma voi gandi de 3 ori inainte sa ma mai inscriu la MPC, parca si-a pierdut din acea atmosfera de sarbatoare pe care am resimtit-o in 2015... Nu ma deranjeaza sa platesc o taxa oricat de mare, atata timp cat mi se asigura niste chestii - mancare in checkuri, ceai cald, etc. Nu vreau sa il acuz pe Lucian Clinciu (mai ales ca a facut si el ce a putut, a stat pe traseu, a ajutat lumea..) sau pe oricine altcineva, dar pur si simplu mi s-a parut ca am primit mult mai putin decat am dat. Inteleg ca e un efort mare sa organizezi asa ceva, dar nu imi pot ascunde dezamagirea si sa spun ca a fost OK. Nu a fost, ar fi trebuit mai multi voluntari, mai multe checkuri, ceai cald, bucla de la Table trebuia sa fie taiata cu totul, etc. Ce nu inteleg unii este ca poti alerga acel traseu si fara sa te inscrii, practic cand mergi la un concurs te intrebi: "merita taxa aceea? Face vreo diferenta ca dau 30 de euro sau pot alerga eu singur pe 0 tot traseul?". Aici pot spune ca am fost pe 0. Am mancat 5 geluri de la mine, ce e drept mi-au dat apa voluntarii dar asta puteai lua oricum si daca nu te inscriai in concurs (sigur nu te lasa nimeni sa mori de sete). Deci practic aici ieseai mai castigat daca alergai bandit (fara taxa platita). Pe viitor am de gand sa ma gandesc inainte de fiecare concurs in felul urmator: merita taxa? Sau mai bine alerg banit? Sau mai bine alerg in alta parte aceeasi distanta, pe cont propriu? Sunt intrebari normale pe care ti le pui dupa mai multi ani de competitii, cand nu mai esti dispus sa mergi peste tot doar de dragul atmosferei, pana la urma totul este un schimb, dai ceva, primesti ceva. Per total a fost un mare survivor care nu prea a avut nicio treaba cu alergarea, sunt fericit ca am supravietuit, atat eu, cat si ceilalti participanti, si sper ca pe viitor se va insista mai mult pe siguranta.
Pana una alta, MPC ramane un concurs de referinta pentru alergarea montana in Romania si ii doresc succes, sper ca pe viitor lucrurile sa fie mai bine organizate. Ca parti pozitive, apreciez totusi marcajul foarte bun (nu te puteai rataci, ce e drept era si multa lume si mereu vedeai pe cineva). Felicitari tuturor celor care au participat la acest concurs, sper sa ne vedem cu bine si la altele.
Se afișează postările cu eticheta maraton piatra craiului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta maraton piatra craiului. Afișați toate postările
luni, 9 octombrie 2017
joi, 6 octombrie 2016
MPC 2016
O sa scriu pe fuga si despre ultimul maraton montan al anului (pentru mine), maratonul piatra craiului, sau "craiasa" alergarii montane, asa cum i se spune. Am venit aici la a doua participare, de data aceasta ca element de surpriza a fost ca se alerga invers. Pe mine nu m-a interesat foarte tare acest aspect, oricum eram destul de obosit dupa Timisoara, dar totusi am zis ca nu pot sa ratez chiar MPC. Planul initial a fost sa il fac macar in ritm de plimbare, desi stiam ca o sa trag de mine cat de cat, macar la inceput, sa vad ce pot, cum ma simt, etc. Am plecat cu sora mea (care a mers ca voluntar) , cu domnul Stan, cu Alex si cu Emil, si am ajuns in Zarnesti seara, dupa ora 8. Mi-am luat chitul, apoi m-am intalnit cu domnul Buga, un model pentru noi toti (la peste 60 de ani a fost aproape la egalitate cu mine la Retezat Skyrace, e un obisnuit al podiumurilor la categorie), Urma sa stau la dansul pentru urmatoarele 2 nopti. Initial Ade trebuia sa se intalneasca pe la 1 noaptea cu o tipa, dar am convins-o cumva sa stea cu mine si sa plece a doua zi de dimineata spre varful Diana (s-a dovedit a fi o idee foarte buna, desi initial trebuia sa stea cu fata respectiva in camera, nu a mai putut ajunge decat a doua zi de dimineata, asa ca ar fi stat singura). Am putut sa dorm destul de bine in seara respectiva. Aveam ceva emotii, deoarece nu ma simteam total refacut dupa S24, dar am zis ca oricum merg sa dau ce pot, si poate chiar sa imi imbunatatesc timpul din 2015 (5 ore 50, parca asa ceva, poate chiar un pic mai bine).
A venit ziua cursei, m-am bucurat sa vad ca multa lume ma felicita pentru Timisoara, sincer nu ma asteptam, a fost o supriza placuta. Asta m-a motivat un pic sa trag mai tare. Si a inceput cursa, scopul meu era sa pot alerga full pe prima urcare, pana la intrarea in padure, si de asemenea dupa urcarea a 2-a, pe portiunea de plat/ coborare, sa alerg tot timpul. Prima parte a mers foarte bine, am depasit destule persoane, si am ajuns in padure destul de odihnit. M-a salutat cineva din spate si mi-a zis "David Iancu, Run with God". Am fost incantat sa vad ca lumea m-a recunoscut. Am mers taricel si pe urcarea de acolo, stiind ca urmeaza sa o vad pe Ade care canta la chitara refugiul Diana. Am mers cu toate motoarele turate si am ajuns pe varf. De acolo a inceput o coborare destul de abrupta, am fost depasit de foarte multa lume, pentru ca mie nu prea imi place sa ma duc la rupere pe coborari, nu am experienta necesara si nici nu voiam sa risc o accidentare, asa ca unde imi era frica sa nu cad am lasat-o lejer. Am pierdut un pic de timp aici, dar am ajuns la Plaiul Foii destul de bine. M-am ambitionat sa nu stau aproape deloc in checkpoint, si a fost o mare greseala, pentru ca mai incolo am suferit de foame si de sete. Aveam geluri la mine, dar parca nu imi ardea sa le scot asa in mijlocul mersului.. Luasem un gel inainte de Diana si unul imediat dupa Plaiul Foii. Dupa a urmat o portiune de fals plat, apoi o urcare lina, unde am putut alerga si am recuperat ce pierdusem pe coborare. Dupa aceea, a venit portiunea cea mai urata pentru mine: urcarea spre Saua Funduri. Pana la Spirlea am mers bine, dar dupa parca nu se mai termina odata, asteptam sa ajung la Marele Grohotis si nu mai venea, ramasesem si fara apa.. Mi s-a parut foarte lunga bucata aia, si chiar si dupa ce am trecut de Grohotis si am inceput urcarea mi s-a parut ca dureaza foarte mult. Deja nu mai aveam apa deloc, iar ca o surpriza, pe varf nu am avut niciun strop de apa. Posibil sa fi avut voluntarii ceva apa pentru ei, dar n-am vrut sa le iau apa, ca aveau si ei nevoie, era foarte cald.. Asa ca pe urmatoarea coborare, pana la Table, am fost efectiv epuizat, am alergat foarte incet. Din fericire cu vreo 1.5km inainte de Table am avut ceva apa, asa ca m-am putut duce linistit pana acolo. A mai fost o urcare mica pana la punctul de alimentare, pe care am mers-o, apoi am ajuns in alergare pana la Table. Am luat cate ceva din CP, dar si acolo am stat putin, doar niste apa si niste izotonic, si parca niste struguri, dar atat. Pe urmatoarea bucata ar fi trebuit sa alerg full, ca era urcare lina, dar n-am mai reusit.. M-am intalnit si cu Silvia, o prietena care era voluntara acolo, abia am fost in stare sa o salut. Dupa ce a trecut partea de urcare a venit o coborare pe care am alergat aproape in totalitate, inclusiv pe micile bucati de urcare. Stiam ca mai sunt 10km de la table, apoi am ajuns la ultimul CP, de unde dupa calculele mele ar mai fi fost vreo 7-8km. Stiu ca mi s-a parut ca am alergat o gramada, si mi-a zis un tip ca mai sunt 7km, am zis ca innebunesc, pur si simplu mi se parea prea mult.. Salvarea a venit un pic mai incolo, cand de la 7 s-a trecut la 4.8. Cred ca adevarul era pe undeva la mijloc.. A urmat apoi o coborare frumoasa, alergabila, dar dupa ea am dat de drumul pietruit, de unde mi s-a spus ca mai sunt cam 3.5-4 km. Mi se parea cam mult, dar am zis ca voi incerca sa alerg full, chit ca la un ritm foarte slab. Pe coborarea de la Table oricum ma intrecusera destui, deci nu prea mai conta. Am alergat ce am alergat, la un moment dat ma intalnesc cu Adelin care mi-a facut semn ca stau bine si mi-a zis ca mai sunt 2.5km. Inca 2 ture de parc din Timisoara.. Mult! A venit si asfaltul, si efectiv nu mai suportam, imi venea sa ma opresc si sa merg, era foarte cald, devenise obositor.. Ce sa mai, ma resimteam dupa Timisoara, nu era normal sa obosesc asa de tare, mai ales ca alergam usor, cu 6'00" sau poate chiar un pic peste. Am reusit totusi sa inving sentimentul de oboseala si am alergat pana la finish, unde am avut surpriza de a fi strigat la finish chiar de catre Lucian Clinciu. Le multumesc oricum si celor care m-au incurajat pe traseu, a fost o experienta frumoasa. Timpul total a fost un pic peste 5:30, oarecum dezamagitor fata de cum incepusem, dar luand in considerare toti factorii pot spune ca am fost multumit.
Dupa ce am dormit un pic, am fost la pasta party, apoi am mers la festivitatea de premiere. Domnul Buga era inchizator de traseu si stiam ca ultima persoana urma sa ajunga in jur de ora 9-10. Cand am auzit ca se asteapta ultima persoana (desi festivitatea incepea la 8) am crezut ca nu e adevarat, dar am realizat ca asa era.. :) Asa ca la 10, dupa ce a venit si domnul Buga, am plecat sa ne culcam, pentru ca deja era tarziu si imi era foarte somn. Per total o experienta frumoasa, un ultim maraton montan pe 2016 in care m-am simtit bine alaturi de persoane deosebite. Acum urmeaza MIB, muscular ma simt bine, dar totusi se simte oboseala.. Sper sa pot termina sub 4 ore, totusi :)
A venit ziua cursei, m-am bucurat sa vad ca multa lume ma felicita pentru Timisoara, sincer nu ma asteptam, a fost o supriza placuta. Asta m-a motivat un pic sa trag mai tare. Si a inceput cursa, scopul meu era sa pot alerga full pe prima urcare, pana la intrarea in padure, si de asemenea dupa urcarea a 2-a, pe portiunea de plat/ coborare, sa alerg tot timpul. Prima parte a mers foarte bine, am depasit destule persoane, si am ajuns in padure destul de odihnit. M-a salutat cineva din spate si mi-a zis "David Iancu, Run with God". Am fost incantat sa vad ca lumea m-a recunoscut. Am mers taricel si pe urcarea de acolo, stiind ca urmeaza sa o vad pe Ade care canta la chitara refugiul Diana. Am mers cu toate motoarele turate si am ajuns pe varf. De acolo a inceput o coborare destul de abrupta, am fost depasit de foarte multa lume, pentru ca mie nu prea imi place sa ma duc la rupere pe coborari, nu am experienta necesara si nici nu voiam sa risc o accidentare, asa ca unde imi era frica sa nu cad am lasat-o lejer. Am pierdut un pic de timp aici, dar am ajuns la Plaiul Foii destul de bine. M-am ambitionat sa nu stau aproape deloc in checkpoint, si a fost o mare greseala, pentru ca mai incolo am suferit de foame si de sete. Aveam geluri la mine, dar parca nu imi ardea sa le scot asa in mijlocul mersului.. Luasem un gel inainte de Diana si unul imediat dupa Plaiul Foii. Dupa a urmat o portiune de fals plat, apoi o urcare lina, unde am putut alerga si am recuperat ce pierdusem pe coborare. Dupa aceea, a venit portiunea cea mai urata pentru mine: urcarea spre Saua Funduri. Pana la Spirlea am mers bine, dar dupa parca nu se mai termina odata, asteptam sa ajung la Marele Grohotis si nu mai venea, ramasesem si fara apa.. Mi s-a parut foarte lunga bucata aia, si chiar si dupa ce am trecut de Grohotis si am inceput urcarea mi s-a parut ca dureaza foarte mult. Deja nu mai aveam apa deloc, iar ca o surpriza, pe varf nu am avut niciun strop de apa. Posibil sa fi avut voluntarii ceva apa pentru ei, dar n-am vrut sa le iau apa, ca aveau si ei nevoie, era foarte cald.. Asa ca pe urmatoarea coborare, pana la Table, am fost efectiv epuizat, am alergat foarte incet. Din fericire cu vreo 1.5km inainte de Table am avut ceva apa, asa ca m-am putut duce linistit pana acolo. A mai fost o urcare mica pana la punctul de alimentare, pe care am mers-o, apoi am ajuns in alergare pana la Table. Am luat cate ceva din CP, dar si acolo am stat putin, doar niste apa si niste izotonic, si parca niste struguri, dar atat. Pe urmatoarea bucata ar fi trebuit sa alerg full, ca era urcare lina, dar n-am mai reusit.. M-am intalnit si cu Silvia, o prietena care era voluntara acolo, abia am fost in stare sa o salut. Dupa ce a trecut partea de urcare a venit o coborare pe care am alergat aproape in totalitate, inclusiv pe micile bucati de urcare. Stiam ca mai sunt 10km de la table, apoi am ajuns la ultimul CP, de unde dupa calculele mele ar mai fi fost vreo 7-8km. Stiu ca mi s-a parut ca am alergat o gramada, si mi-a zis un tip ca mai sunt 7km, am zis ca innebunesc, pur si simplu mi se parea prea mult.. Salvarea a venit un pic mai incolo, cand de la 7 s-a trecut la 4.8. Cred ca adevarul era pe undeva la mijloc.. A urmat apoi o coborare frumoasa, alergabila, dar dupa ea am dat de drumul pietruit, de unde mi s-a spus ca mai sunt cam 3.5-4 km. Mi se parea cam mult, dar am zis ca voi incerca sa alerg full, chit ca la un ritm foarte slab. Pe coborarea de la Table oricum ma intrecusera destui, deci nu prea mai conta. Am alergat ce am alergat, la un moment dat ma intalnesc cu Adelin care mi-a facut semn ca stau bine si mi-a zis ca mai sunt 2.5km. Inca 2 ture de parc din Timisoara.. Mult! A venit si asfaltul, si efectiv nu mai suportam, imi venea sa ma opresc si sa merg, era foarte cald, devenise obositor.. Ce sa mai, ma resimteam dupa Timisoara, nu era normal sa obosesc asa de tare, mai ales ca alergam usor, cu 6'00" sau poate chiar un pic peste. Am reusit totusi sa inving sentimentul de oboseala si am alergat pana la finish, unde am avut surpriza de a fi strigat la finish chiar de catre Lucian Clinciu. Le multumesc oricum si celor care m-au incurajat pe traseu, a fost o experienta frumoasa. Timpul total a fost un pic peste 5:30, oarecum dezamagitor fata de cum incepusem, dar luand in considerare toti factorii pot spune ca am fost multumit.
Dupa ce am dormit un pic, am fost la pasta party, apoi am mers la festivitatea de premiere. Domnul Buga era inchizator de traseu si stiam ca ultima persoana urma sa ajunga in jur de ora 9-10. Cand am auzit ca se asteapta ultima persoana (desi festivitatea incepea la 8) am crezut ca nu e adevarat, dar am realizat ca asa era.. :) Asa ca la 10, dupa ce a venit si domnul Buga, am plecat sa ne culcam, pentru ca deja era tarziu si imi era foarte somn. Per total o experienta frumoasa, un ultim maraton montan pe 2016 in care m-am simtit bine alaturi de persoane deosebite. Acum urmeaza MIB, muscular ma simt bine, dar totusi se simte oboseala.. Sper sa pot termina sub 4 ore, totusi :)
luni, 12 octombrie 2015
Maraton Piatra Craiului 2015
Am auzit foarte multe despre acest maraton. Era clar ca trebuie sa particip si eu anul asta, se zice ca nu esti maratonist adevarat pana nu ajungi si pe la MPC. Desigur, asta se refera la noi, amatorii, vanatorii de maratoane, pentru noi e important sa avem cat mai multe curse prin cat mai multe zone, sa vedem cat mai multe concursuri, sa admiram privelistea din mai multe zone..Si pana nu ajungi si la MPC nu poti spune ca esti un alergator amator consacrat. Sau nu neaparat sa ajungi, dar macar sa iti doresti asta, sau cel putin sa fii alaturi de cei de acolo, intr-un fel. E practic incununarea unui sezon intreg de antrenamente, e cam ultima cursa importanta din an. Desigur, mai sunt si alte curse precum Sugas Race, Maratonul Rafael, dar nu mai sunt cu diferenta semnificativa de nivel. MPC este cununa de flori peste toata munca noastra.
Pentru mine, MPC a venit dupa o pauza destul de mare, dupa Ciucas Ultra am avut o pauza de la antrenamente, nu am mai reusit sa fac multi km.. Am facut vreo 50 cred in 3 saptamani, sau ceva de genul. Am observat ca daca alergi des ajungi sa nu mai ai nevoie de atat de mult antrenament daca vrei doar sa termini o proba.. Sunt destul de sigur ca as putea face pauza 3 saptamani, ca apoi sa bag un maraton pe asfalt de 42 de km, care e mai greu de alergat complet decat de terminat un maraton pe munte. Am luat-o cu mine si pe sora mea, pentru ea era primul maraton adevarat, dupa un semi la Ciucas si dupa un 7500 elita realizat doar pe jumatate. Am ajuns acolo cu niste prieteni de alergat gasiti pe internet, am zis sa nu ne mai complicam cu trenul. Ne-am luat chitul de start, foarte generos, cu un midlayer de la Gravity mai scump cu 5 lei decat taxa, organizatorii au lasat pretul sa vedem ca nu am dat banii degeaba :D Eu mai am o geaca de la Gravity, sunt foarte multumit de ea, si chiar recomand produsele de la ei pentru vreme rea (geci, suprapantaloni, hanorace), imi pare bine sa putem sustine si noi cumva o firma romaneasca. Doar sa nu comandati online, mai greu cu tehnologia la romani din pacate :) Dati un telefon si va vine produsul acasa in 2-3 zile, pe comenzile online nu se uita nimeni, dar merita, calitatea e foarte buna. Urmatoarea problema a fost unde dormim: aveam o gramada de bagaje, cort, saltea gomflabila, saci de dormit, mancare.. Ne-ar fi ajuns minim 2-3 nopti ce aveam acolo, chit ca noi stateam doar una. Am inteles ca ar fi fost loc pentru cort la Gura Raului sau asa ceva, o cabana, nu mai stiu cum se numea exact.Doar ca erau cam 2km de acolo pana la start, si sa mergi cu bagajele pana acolo nu e chiar placut, mai ales ca dimineata trebuia sa le caram inapoi. Cand sa plecam ne intreaba niste baieti unde campam, si ei tot cu corturile. Le zicem noi cum sta treaba, la care ei ne zic ca e prea departe. Voiam sa le zic ca nu conteaza, ca noi suntem maratonisti, dar au zis ca stiu ei un loc mai bun. Ok, hai sa vedem.. Ajungem noi la un maidan langa o biserica, parea genul de loc unde fac cainii vagabonzi reuniuni seara, la care zic astia: gata aici e. Super.. Ce sa facem, ce sa nu facem.. Ne decidem sa ramanem acolo. Aflam de la Lucian Clinciu, organizatorul, ca e ok ca e proprietate privata dar nu zice nimeni nimic. Ne punem cortul, stabilim o regula simpla (dreapta corturi, stanga toaleta), ca niste oameni civilizati ce suntem, apoi ne apucam sa mancam. La sedinta tehnica nu ne-am mai dus, era prea frig si ne era lene.. Seara m-am dus cu sora mea la un restaurant, sa ne mai incalzim, am luat un suc mi-am incarcat telefonul.. boierie,ce sa mai. Dupa ne-am culcat, am dormit destul de bine, desi mai spre dimineata m-am trezit de cateva ori, era foarte frig si imi ingheta nasul, asa ca a trebuit sa ma bag in sac cu totul.
Am mancat ceva in fuga, am facut bagajele (asta a durat cam o ora, ne-am trezit cu 2 ore inainte, ceea ce tot era 7 dimineata, lejer, fata de 5 cum ma obisnuisem) ne-am echipat si am plecat. Am alergat cu borseta, plus midlayer si geaca pe care le-am tinut la brau toata cursa, pentru ca asa era in echipamentul obligatoriu, maneca lunga si geaca.. Trebuia sa iau doar geaca, a fost cald si nu era nevoie. Pe langa asta mi-am luat tricoul cu "i run with god", pentru a avea suport moral, si aia a fost. Am blindat-o pe sora mea cu batoane si geluri, cred ca avea vreo 9 la ea (mi-a povestit ca a avut sa si dea si i-au si ramas, la modul ala), ea a mers cu rucsac de 20l de la decathlon, si aia a fost .
La start am vazut ca participa cam toata lumea buna, m-am intalnit cu diversi cunoscuti, i-am vazut pe favoriti (Palici, Balan, etc), apoi am inceput "hora". Aveam planul facut: alerg cat de tare pot pe primii km sa nu raman in spate unde se sta la coada, si dupa fie ce o fi. Imi doream maxim 6 ore. Aparent ceilalti aveau si ei acelasi plan, pentru ca am alegat cu maxim 4:30 primii cativa km si totusi erau multe zeci de persoane in fata mea (am aflat mai tarziu ca eram in primii 100, pe prima portiune cel putin, la final am terminat pe 117 la masculin si 122 la general, din 700 de participanti). Deci se alerga in forta, ce sa mai. Am avut cativa km de plat, apoi cateva urcari mai line pe care am alergat chiar si acolo, pentru mine a fost ceva nou sa alerg si pe urcari. Rupere, ce sa mai! La un moment dat au trecut 7 km si mi s-a spus ca asta a fost "incalzirea". Eu eram un pic obosit, am bagat geluri si batoane mai mult decat de obicei, cred ca am consumat 2-3 geluri si 2 batoane pe 42 km, de obicei consumam 1-2 in total. Pana acum fusese doar urcare. A venit si primul punct de hidratare, km 9 cred, sau al doilea nici nu mai stiu.. Dupa in continuare numai urcare, tot asa ritm tare pana pe la km 14-15 cand a inceput o portiune de creasta, destul de scurta dar foarte greu de parcurs, lanturi, chestii.. Se mergea foarte greu, se facuse putina coada chiar, cuiva i se facuse rau, avea crampe.. Dupa a urmat o portiune destul de lunga, coborare in principiu dar un pic tehnica, nu puteai alerga prea tare, si incepusem deja sa obosesc, si ma enerva ca pe coborarile astea tehnice ma depaseau diversi oameni, pentru ca nu ma avant prea tare de frica sa nu-mi rup picioarele.. M-au depasit o gramada pe zona aia, de la km 18 pana la 22 cred ca m-au depasit minim 10 oameni. Dupa a venit o alergare luunga, terminata cu o portiune de plat pana la Plaiul Foii, unde am alergat fara oprire, am si intrecut cativa. Erau doar 3 fete in fata mea la feminim. La Plaiul Foii super voluntari, mi-au luat sticla din rucsac mi-au umplut-o si mi-au pus-o la loc fara sa cer nimic! Asa ceva mai rar.. Am mancat niste supa la pahar, apoi a urmat inca o portiune mica de plat, iar apoi urcarea Diana, renumita pentru dificultatea ei. Am auzit multe despre Diana asta.. Ma enerva ca nu imi puteam scoate din minte cantecul asta cu "Mama ,unde esti, bate-ma de vrei, dar vino sa ma iei:". Am urcat destul de sustinut, nu m-a depasit nimeni, in schimb am depasit cativa oameni. Pe final ce e drept cam obosisem, a fost obositoare urcarea, dar totusi scurta. La ciucas ultra mi s-a parut si mai abrupt, si mai lung la final, ce e drept eram dupa 90 km, dar asta a fost lejereala comparativ cu aia. La inceputul urcarii pe traseu erau niste voluntari care urlau, aplaudau, era un tip cu bucium.. Nebuni oamenii, super tare din partea lor, dar din pacate eram prea obosit si concentrat sa ma mai pot bucura, tot am schitat un zambet oricum.
Dupa Diana practic ai terminat maratonul, mai trebuie doar sa te intorci la start sa iti dea aia medalia, nu mai ai timp limita, nimic.. Au fost cativa km tehnici de coborare, pe care nu am putut sa alerg prea tare, iar apoi am ajuns la ultimul checkpoint. Cica era deja km 33.. Mie nu imi venea sa cred, parea ca a trecut foarte putin, mi s-a zis ca mai am 8 km pana la final, doar alergare, coborare lina, frumoasa. Am alergat fara sa ma gandesc cat mai e, ca sa aflu peste putin timp ca ar mai fi 3 km. Nu intelegeam ce se intampla, ori nu era distanta buna, ori nu stiu.. Am continuat sa alerg, imi zice cineva ultimii 2 km, eu in continuare nu stiam care e treaba, mai alerg un pic sa ma prind, bai astia fac misto de mine, ultimii 800 (!) de metri.. Deja cand aud 800 de metri incep sa o las mai moale, eram un pic obosit, pe final m-au intrecut vreo 2 persoane, nu stiu cat a fost da' mi s-a parut ca a trecut mai mult, asteptam finish-ul si nu mai venea, era efectul invers, pana atunci am crezut ca mai e foarte mult si nu ma stresam deloc, dupa cand am auzit 800 metri am zis ca trebuie sa ajung in 2 minute.. Si am ajuns la finish, am simtit bucuria terminarii acestui maraton, timp final 5:49:11, nu m-as fi asteptat sa scot asa de bine. MPC e bine numit o hora, pentru ca sunt foarte multi si lumea termina la distante mici fata de urmatorul. Desigur, se exclud primii si ultimii. La finish am vazut o gramada de cunoscuti.. Am mancat, am socializat.. Dupa am fost la sala de sport sa mananc din nou, ca dupa sa primesc telefon de la sora mea ca a ajuns si ea, dupa 8 ore si 49 de minute, foarte relaxata si fara niciun stres.
Cam asta e povestea.. Parca a fost prea scurt, as fi vrut sa mai fie cativa km, parca puteam da mai mult, dar a fost super, ultimul maraton din an pe munte este si cel mai frumos, cu siguranta. Sper sa ajung din nou la anul, si de ce nu sa scot un timp si mai bun. Pana atunci.. Ramane sa ne antrenam pentru sezonul urmator,
Brasov Maraton, apoi Eco.. si ce o mai fi :D
Pentru mine, MPC a venit dupa o pauza destul de mare, dupa Ciucas Ultra am avut o pauza de la antrenamente, nu am mai reusit sa fac multi km.. Am facut vreo 50 cred in 3 saptamani, sau ceva de genul. Am observat ca daca alergi des ajungi sa nu mai ai nevoie de atat de mult antrenament daca vrei doar sa termini o proba.. Sunt destul de sigur ca as putea face pauza 3 saptamani, ca apoi sa bag un maraton pe asfalt de 42 de km, care e mai greu de alergat complet decat de terminat un maraton pe munte. Am luat-o cu mine si pe sora mea, pentru ea era primul maraton adevarat, dupa un semi la Ciucas si dupa un 7500 elita realizat doar pe jumatate. Am ajuns acolo cu niste prieteni de alergat gasiti pe internet, am zis sa nu ne mai complicam cu trenul. Ne-am luat chitul de start, foarte generos, cu un midlayer de la Gravity mai scump cu 5 lei decat taxa, organizatorii au lasat pretul sa vedem ca nu am dat banii degeaba :D Eu mai am o geaca de la Gravity, sunt foarte multumit de ea, si chiar recomand produsele de la ei pentru vreme rea (geci, suprapantaloni, hanorace), imi pare bine sa putem sustine si noi cumva o firma romaneasca. Doar sa nu comandati online, mai greu cu tehnologia la romani din pacate :) Dati un telefon si va vine produsul acasa in 2-3 zile, pe comenzile online nu se uita nimeni, dar merita, calitatea e foarte buna. Urmatoarea problema a fost unde dormim: aveam o gramada de bagaje, cort, saltea gomflabila, saci de dormit, mancare.. Ne-ar fi ajuns minim 2-3 nopti ce aveam acolo, chit ca noi stateam doar una. Am inteles ca ar fi fost loc pentru cort la Gura Raului sau asa ceva, o cabana, nu mai stiu cum se numea exact.Doar ca erau cam 2km de acolo pana la start, si sa mergi cu bagajele pana acolo nu e chiar placut, mai ales ca dimineata trebuia sa le caram inapoi. Cand sa plecam ne intreaba niste baieti unde campam, si ei tot cu corturile. Le zicem noi cum sta treaba, la care ei ne zic ca e prea departe. Voiam sa le zic ca nu conteaza, ca noi suntem maratonisti, dar au zis ca stiu ei un loc mai bun. Ok, hai sa vedem.. Ajungem noi la un maidan langa o biserica, parea genul de loc unde fac cainii vagabonzi reuniuni seara, la care zic astia: gata aici e. Super.. Ce sa facem, ce sa nu facem.. Ne decidem sa ramanem acolo. Aflam de la Lucian Clinciu, organizatorul, ca e ok ca e proprietate privata dar nu zice nimeni nimic. Ne punem cortul, stabilim o regula simpla (dreapta corturi, stanga toaleta), ca niste oameni civilizati ce suntem, apoi ne apucam sa mancam. La sedinta tehnica nu ne-am mai dus, era prea frig si ne era lene.. Seara m-am dus cu sora mea la un restaurant, sa ne mai incalzim, am luat un suc mi-am incarcat telefonul.. boierie,ce sa mai. Dupa ne-am culcat, am dormit destul de bine, desi mai spre dimineata m-am trezit de cateva ori, era foarte frig si imi ingheta nasul, asa ca a trebuit sa ma bag in sac cu totul.
Am mancat ceva in fuga, am facut bagajele (asta a durat cam o ora, ne-am trezit cu 2 ore inainte, ceea ce tot era 7 dimineata, lejer, fata de 5 cum ma obisnuisem) ne-am echipat si am plecat. Am alergat cu borseta, plus midlayer si geaca pe care le-am tinut la brau toata cursa, pentru ca asa era in echipamentul obligatoriu, maneca lunga si geaca.. Trebuia sa iau doar geaca, a fost cald si nu era nevoie. Pe langa asta mi-am luat tricoul cu "i run with god", pentru a avea suport moral, si aia a fost. Am blindat-o pe sora mea cu batoane si geluri, cred ca avea vreo 9 la ea (mi-a povestit ca a avut sa si dea si i-au si ramas, la modul ala), ea a mers cu rucsac de 20l de la decathlon, si aia a fost .
La start am vazut ca participa cam toata lumea buna, m-am intalnit cu diversi cunoscuti, i-am vazut pe favoriti (Palici, Balan, etc), apoi am inceput "hora". Aveam planul facut: alerg cat de tare pot pe primii km sa nu raman in spate unde se sta la coada, si dupa fie ce o fi. Imi doream maxim 6 ore. Aparent ceilalti aveau si ei acelasi plan, pentru ca am alegat cu maxim 4:30 primii cativa km si totusi erau multe zeci de persoane in fata mea (am aflat mai tarziu ca eram in primii 100, pe prima portiune cel putin, la final am terminat pe 117 la masculin si 122 la general, din 700 de participanti). Deci se alerga in forta, ce sa mai. Am avut cativa km de plat, apoi cateva urcari mai line pe care am alergat chiar si acolo, pentru mine a fost ceva nou sa alerg si pe urcari. Rupere, ce sa mai! La un moment dat au trecut 7 km si mi s-a spus ca asta a fost "incalzirea". Eu eram un pic obosit, am bagat geluri si batoane mai mult decat de obicei, cred ca am consumat 2-3 geluri si 2 batoane pe 42 km, de obicei consumam 1-2 in total. Pana acum fusese doar urcare. A venit si primul punct de hidratare, km 9 cred, sau al doilea nici nu mai stiu.. Dupa in continuare numai urcare, tot asa ritm tare pana pe la km 14-15 cand a inceput o portiune de creasta, destul de scurta dar foarte greu de parcurs, lanturi, chestii.. Se mergea foarte greu, se facuse putina coada chiar, cuiva i se facuse rau, avea crampe.. Dupa a urmat o portiune destul de lunga, coborare in principiu dar un pic tehnica, nu puteai alerga prea tare, si incepusem deja sa obosesc, si ma enerva ca pe coborarile astea tehnice ma depaseau diversi oameni, pentru ca nu ma avant prea tare de frica sa nu-mi rup picioarele.. M-au depasit o gramada pe zona aia, de la km 18 pana la 22 cred ca m-au depasit minim 10 oameni. Dupa a venit o alergare luunga, terminata cu o portiune de plat pana la Plaiul Foii, unde am alergat fara oprire, am si intrecut cativa. Erau doar 3 fete in fata mea la feminim. La Plaiul Foii super voluntari, mi-au luat sticla din rucsac mi-au umplut-o si mi-au pus-o la loc fara sa cer nimic! Asa ceva mai rar.. Am mancat niste supa la pahar, apoi a urmat inca o portiune mica de plat, iar apoi urcarea Diana, renumita pentru dificultatea ei. Am auzit multe despre Diana asta.. Ma enerva ca nu imi puteam scoate din minte cantecul asta cu "Mama ,unde esti, bate-ma de vrei, dar vino sa ma iei:". Am urcat destul de sustinut, nu m-a depasit nimeni, in schimb am depasit cativa oameni. Pe final ce e drept cam obosisem, a fost obositoare urcarea, dar totusi scurta. La ciucas ultra mi s-a parut si mai abrupt, si mai lung la final, ce e drept eram dupa 90 km, dar asta a fost lejereala comparativ cu aia. La inceputul urcarii pe traseu erau niste voluntari care urlau, aplaudau, era un tip cu bucium.. Nebuni oamenii, super tare din partea lor, dar din pacate eram prea obosit si concentrat sa ma mai pot bucura, tot am schitat un zambet oricum.
Dupa Diana practic ai terminat maratonul, mai trebuie doar sa te intorci la start sa iti dea aia medalia, nu mai ai timp limita, nimic.. Au fost cativa km tehnici de coborare, pe care nu am putut sa alerg prea tare, iar apoi am ajuns la ultimul checkpoint. Cica era deja km 33.. Mie nu imi venea sa cred, parea ca a trecut foarte putin, mi s-a zis ca mai am 8 km pana la final, doar alergare, coborare lina, frumoasa. Am alergat fara sa ma gandesc cat mai e, ca sa aflu peste putin timp ca ar mai fi 3 km. Nu intelegeam ce se intampla, ori nu era distanta buna, ori nu stiu.. Am continuat sa alerg, imi zice cineva ultimii 2 km, eu in continuare nu stiam care e treaba, mai alerg un pic sa ma prind, bai astia fac misto de mine, ultimii 800 (!) de metri.. Deja cand aud 800 de metri incep sa o las mai moale, eram un pic obosit, pe final m-au intrecut vreo 2 persoane, nu stiu cat a fost da' mi s-a parut ca a trecut mai mult, asteptam finish-ul si nu mai venea, era efectul invers, pana atunci am crezut ca mai e foarte mult si nu ma stresam deloc, dupa cand am auzit 800 metri am zis ca trebuie sa ajung in 2 minute.. Si am ajuns la finish, am simtit bucuria terminarii acestui maraton, timp final 5:49:11, nu m-as fi asteptat sa scot asa de bine. MPC e bine numit o hora, pentru ca sunt foarte multi si lumea termina la distante mici fata de urmatorul. Desigur, se exclud primii si ultimii. La finish am vazut o gramada de cunoscuti.. Am mancat, am socializat.. Dupa am fost la sala de sport sa mananc din nou, ca dupa sa primesc telefon de la sora mea ca a ajuns si ea, dupa 8 ore si 49 de minute, foarte relaxata si fara niciun stres.
Cam asta e povestea.. Parca a fost prea scurt, as fi vrut sa mai fie cativa km, parca puteam da mai mult, dar a fost super, ultimul maraton din an pe munte este si cel mai frumos, cu siguranta. Sper sa ajung din nou la anul, si de ce nu sa scot un timp si mai bun. Pana atunci.. Ramane sa ne antrenam pentru sezonul urmator,
Brasov Maraton, apoi Eco.. si ce o mai fi :D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)