Semimaraton Bucuresti 2017 - un PB, un cosmar

Nu sunt un alergator bun, eu cel putin asta consider. Ce e drept, am multa ambitie si rezolv multe curse alergand cu creierul, nu neaparat datorita antrenamentului sau a formei fizice bune. Nu imi plac cursele de viteza, mi se pare ca e mult mai greu sa alergi intr-o proba de 10km decat intr-o proba de 21km, si mai usor la 21km decat la 42km. De asta nici nu particip niciodata la curse pe plat mai scurte de maraton, am alergat o data pe stadion un 10km in jur de 41 minute si a fost ingrozitor. Cu cat distanta e mai scurta, cu atat o sa ai pulsul mai mare. De data asta, sansa mea sa ajung la semi a fost ca am primit o inscriere moca de la un student care nu voia sa alerge (mersi domnu' Andreiev). Toata saptamana am avut emotii pentru cursa. Am facut chiar si un antrenament taricel cu bucati, 10 bucati de 1200m, nu mi-am luat ceas, dar sigur le-am facut in jur de 4'00"pe toate. M-a ajutat clar, dar nu a fost suficient. In general alerg si la ritm de 4'00", dar distante scurte, maxim 6-7 km.

Pentru semi mi-am propus 1 ora 30. Suna bine, inseamna un pace de 4'15" aproximativ. Pacerii si-au propus un ritm de 4'14", deci 1:29:18. Auzisem ca se pleaca la rupere, cu 4'00", au fost suficiente zvonuri cat sa ma sperie, dar mi-am zis ca nu se poate sa nu scot si eu 1:30. Am avut cel mai bun timp pe semi 1:35, dar in timpul unui maraton, si tot mi-a fost destul de greu, avand in vedere ca urmatorul semi l-am facut in 1:47, deci m-am taiat destul de rau. Dar m-am gandit ca daca am putut tine un semi cu 1:35 in cadrul unui maraton, daca trag un pic mai tare de mine sigur pot 1:30 pe semi. De altfel, avand in vedere ca aveam 4'06"pe 10km dar in conditii grele, de iarna (erau 2-3 grade cand am dat verificarea), am zis ca merge un 4'15" acum. Nu pot spune ca am pregatit cursa, doar la modul ca am luat kitul si cam atat, in saptamana respectiva am bagat bucatile alea, am pedalat vreo 100km cu medie mare, tura efectiva avea 80 km si am avut medie de 36 (probabil n-a fost o idee buna), iar in noaptea de dinainte am dormit 6 ore. Mi-am pregatit frumos echipamentul, m-am dus la maieu si pantaloni scurti, ca elitele, mi-am luat 2 geluri la mine, unul urma sa il iau la start, un gel cu cofeina de la Gold Nutrition, pe care nu il folosesc de obicei, dar am luat la ultimele maratoane de plat si m-a ajutat, iar celalalt un gel de la Isostar, de care folosesc de obicei (nu fac reclama nimanui, altfel nu incercam mai multe tipuri de geluri :) ).. Nu am vrut sa imi iau nici telefonul la mine ca sa fiu cat mai light, de altfel nici n-am vrut sa imi iau bagaj la mine, ca am zis ca poate il pierd aia acolo si nu are sens. Urma sa ma vad cu Godza la start, el voia sa se tina dupa pacerii de 1:40 iar eu dupa cei de 1:30.

A venit si ziua concursului, m-am intalnit cu multi prieteni la start, atmosfera era una frumoasa, parca uitasem un pic de griji. L-am gasit si pe Godza in primele randuri (mai bine zis el m-a gasit pe mine), am luat gelul de la Gold Nutrition.. Incepusem deja sa fiu un pic in priza. Am vazut si pacerii de 1:30, aveau niste baloane rosii, care nu stiu de ce m-au facut sa ma gandesc la pericol, zona rosie pentru inima. Mi-am pus ochelarii de soare si am asteptat startul. Vremea era destul de calduroasa dar totusi suportabila. A inceput startul, si contrar a ceea ce ma asteptam nu s-a plecat tare, am plecat cu 4'12" sau asa ceva, si chiar mi se parea destul de lejer de tinut. Ca sa fii pacer la 1:30 trebuie sa ai macar 1:20 pe semi, deci pentru ei era o distractie, ne dadeau ei apa din posturi, s-au organizat destul de bine, vorbeau intre ei.. Pentru noi, cei care trageam in spatele lor, nu era chiar asa de amuzant. Initial am stat chiar in spatele lor la 10 centimetri, imi dadeau cu baloanele in cap din cand in cand, apoi l-am vazut pe Mugur Fratila un pic in fata, il vazusem si la start si a zis ca si el vrea tot 1:30. Ce m-a socat e ca desi dupa 2 km aveam putin peste 8 minute (8:26 sau asa ceva) in fata noastra era o gramada de lume, nici macar nu puteai sa vezi unde se termina coloana, s-a alergat foarte tare, au venit oameni foarte bine pregatiti. La km 5 sau 6 s-a ajuns din nou la start (nu prea am retinut traseul pentru ca eram extrem de concentrat, am fost tot timpul concentrat la maxim, n-am scos aproape niciun sunet, doar cand voiam apa, atat). Pana acolo mi s-a parut ok, chiar ma gandeam ca a trecut cam un sfert, eram pe la minutul 23-24, si ma gandeam ca merge bine treaba. Usor, usor a venit si km 7, deci prima treime, aveam sub 30 de minute pe 7 km, deci eram clar in timp sub 1:30. Momentan eram chiar in fata pacerilor.  La fiecare check luam o sticla de apa, beam o gura si restul aruncam pe mine. Urmatorii 2km au trecut relativ bine, ma gandeam ca incet incet ma apropii de jumatatea cursei. Dupa km 9, aproape de km 10, am auzit din spate ca a spus cineva ca ar fi momentul sa bagam un gel, ceea ce am si facut, am bagat gelul si mi-am mai revenit, incepuse sa mi se para greu de sustinut ritmul, dar m-am gandit ca mai pot tine macar pana la km 15. Deja stiam drumul din alti ani de la maraton, mergeam spre stadionul national, sa dam tura clasica de stadion pe exterior. Asta ma face sa imi amintesc ca a fost nebunie pe traseu, tobe muzica, dar nu am bagat in seama pe nimeni, eram in lumea mea concentrat 100%, ziceau organizatorii sa ne uitam care ne place din standurile respective cel mai mult, dar nu am retinut niciunul, mai mult m-au enervat ca era prea mare galagie si nu ma puteam concentra. Pe la km 9-10 l-am vazut si pe Florin Simion care m-a si depasit, ne apropiam de stadion. Tura de stadion incepea pe la km 11 si ceva si se termina pe la 13, era un pic mai lunga fata de ceea ce imi aminteam. Am dat si tura de stadion tot in fata pacerilor, dar deja stiam ca o sa imi fie din ce in ce mai greu sa ma tin dupa ei. La km 13 cred ca deja erau la 1-2 metri in spatele meu. Am ajuns si la km 14, intre timp din cealalta parte erau destui care ma salutau, ma incurajau, la ei era o veselie, ca aveau 10km facuti intr-o ora, parea ca sarbatoresc ceva, fata de noi care nu vorbeam niciunul. La un moment dat si-au comparat pulsul pacerii, aveau un puls extraordinar de mic pentru viteza aia, in jur de 150 (parca 147 si 155 au zis), la care unul din cei care tragea cu ei le-a zis ca nu poate sa le spuna cat are. Intr-un final le-a zis o cifra de genul 188, s-au speriat baietii, dar m-am gandit ca cel mai probabil si eu sunt tot pe acolo, si abia era km 14, deci multi au tras incredibil. Urmatorii 2-3 km am tot incercat sa ma tin de ei, stiind ca sunt ultimele eforturi si ca nu o sa reusesc sa termin cu ei. Oricum, deja spliturile lor erau din ce in ce mai scazute, ajunsesera la 4'09", 4'08", cifre din astea, si ca idee din ce m-am uitat la Tudor Sofron, a terminat in 1:28:50, deci cu vreo 4 secunde mai bine, pe km, decat ar fi fost pentru 1:30. Cred ca ultima oara cand am fost chiar langa ei a fost la Unirii, undeva in jur de km 17. Deja de acolo a inceput sa devina greu rau. Stiam ca nu ma mai pot tine dupa paceri. Mi-a tot zis Tudor sa stau langa ei, dar nu mai puteam, chiar nu se mai putea. Stiam si ca ei o sa termine sub 1:30, iar eu eram ok si cu 1:30, chiar si cu 1:31 asa la limita. Incepusem sa calculez, daca eu pierd 20 de secunde pe km fata de ei si ei termina in 1:30,inseamna ca eu termin in 1:31:20, deci inca e bine. Dar daca scad mai mult? Am scazut un pic ritmul pentru ca deja imi era rau, incepuse sa imi trozneasca si umarul, nu stiu de ce, imi troznea aproape la fiecare micare, imi aminteam de Mara Morosan la alergarea de 6 ore. Pe masura ce treceau secundele ma dureau umerii din ce in ce mai rau. La un moment dat am vazut ca am ajuns la km 18, si desi imi tot ziceam ca e ca de acasa pana la Poli, chiar mai putin, nu mai gaseam niciun pic de motivatie sa mi se para putin, mi se parea ingrozitor inca 3 km, imi venea sa ma opresc acolo si sa merg. Am continuat sa alerg, incepuse lumea sa ma mai depaseasca, asa cate 1, cate 1, tot asteptam sa ajungem la Eroilor sa intoarcem, am vazut voluntari de la Crucea Rosie pe stanga, e tot ce mai stiu din portiunea aia de drum.. Am ajuns la Eroilor, am intors cu mai multe persoane pe pod, mi-a fost greu sa intorc, dar sa innebunesc, nu alta, mai erau inca 2 km si timpul nu mai trecea. Am strigat la o voluntara din post "sticlaa"mi-a dat o sticla, am turnat jumate pe cap, am si baut un pic.. Tin minte ca la unul din checkuri, parca la eroilor, mi-a dat cineva o sticla nedesfacuta, ce m-am mai ofticat dupa ce am incercat sa beau cu capacul pus.. Deja mai era un pic, mi se parea ca alerg extrem de incet, dar probabil nu era asa. Nici nu tin minte daca am mai vazut borna de 20km, deja eram zombie si tot ce stiam e ca trebuie sa mai trag un pic sa termin. Deja devenise insuportabil, ma durea umarul drept la fiecare miscare dar il ignoram, pur si simplu nu mai suportam sa alerg, eu aveam senzatia ca facem dreapta de la Izvor la Constitutiei, dar nu, am mers inainte, nu se mai termina odata.. Inca un pic, am facut dreapta prin alta parte, si credeam ca vad poarta de finish, dar nu, nu era acolo, mai era de facut inca o data la stanga!! Oribil.. am bagat un sprint ca sa scap mai repede sa ajung la virajul la stanga, am incetinit un pic, apoi am facut stanga si am vazut poarta. Era asa departe.. cel putin 400 de metri, ingrozitor. Am incercat sa trag un ultim sprint pana acolo, m-am rupt la jumate si am terminat distrus.

 Ultimul lucru pe care l-am mai constientizat foarte bine e poarta, am vazut 1:30, nici n-am retinut secundele, dar stiam ca am facut 1:30, atata ca nu imi mai pasa absolut deloc. Eram distrus! Dupa, voluntarii tot incercau sa ma faca sa stau pe loc, sa le dau chipul inapoi. Le-am explicat de 2-3 ori cum am putut, ba baieti nu pot sa stau, daca stau mor, promit ca vin eu cu chipul la voi. Se tot uitau la mine asa ca am incercat sa alerg usor in zona de finish, in cerc, pentru ca nu aveam loc. Tot voiam sa ma opresc si nu se putea, cand incercam sa nu mai alerg simteam ca lesin, am incercat sa ma pun pe jos sau sa ma opresc un pic si nimic, nu se putea. Nu stiam ce sa mai fac, nu imi reveneam, era groaznic. M-a intrebat un voluntar daca imi e rau, probabil nu aratam prea bine,nici macar nu puteam sa ajung la masa cu nutritie/ hidratare, erau sute de oameni acolo, o imbulzeala incredibila, n-am putut sa ajung sa beau ceva, mi-ar fi prins bine.. I-am zis ca da, mi-e cam rau, si m-a dus la SMURD. Acolo baietii m-au intrebat cum ma simt, le-am zis ca sunt ok dar as vrea sa ma intind un pic. Nu eram ok, iar faptul ca m-am intins nu cred ca a ajutat, plus ca in ambulanta era si mai rau, era ingrozitor de cald.. Mi-au dat niste apa apoi mi-au pus o masca de oxigen, n-am nicio idee la ce ajuta, nu am simtit vreun efect sau ca respir mai bine. M-am intins pe spate si am inchis ochii, incercand sa ma calmez. Intre timp doctorii cred ca mi-au pus niste senzori de EKG, stiu doar ca m-am trezit cu ei pe mine, nici nu am realizat bine ca erau acolo. Principala problema era ca aveam niste furnicaturi in maini si ma simteam cam ametit, simteam ca am pulsul foarte mare. In momentul ala m-am si panicat foarte rau. I-am si auzit, de altfel, pe paramedici, ca discutau intre ei si au zis ceva de "atac de panica" si de "deshidratare". Ce e drept, nu e prima oara cand am astfel de probleme.. M-au intrebat daca alerg la vreun club, ca am terminat bine, daca iau pastile, daca am vreo problema medicala.. Cea mai mare problema a fost ca in momentele alea am crezut ca o sa mor. Mi-au trecut atatea prin cap incat nu pot sa le spun aici pe toate. Ma gandeam ca aia e, o viata avem si pana la urma toti murim, dar ma gandeam ca am facut multe greseli in viata asta si as mai vrea niste timp sa mai repar din ele, sa devin mai bun.. Deja cred ca e de la sine inteles ca ma rugasem toata cursa sa termin cu bine, dar acum deja ma rugam sa nu mor. Chiar asa, sa nu mor, pentru ca mai am multe de facut. Acuma nu stiu daca era chiar asa, pentru ca totusi cursa se terminase de ceva timp, dar m-am vazut in ambulanta, nu am mai fost niciodata acolo, si mi s-a parut groaznic.. Ma gandeam ce prostie e sa mori la un semimaraton. Chiar asa, am facut atatea curse, si sa mor la un semi.. Dupa m-am gandit la ai mei, ca o sa fie traumatizati, la toti prietenii ca o sa ramana toti socati.. Ce sens avea sa trag asa de mine ca sa mor? O sa spuna lumea "a scos 1:30 da dupa a murit". Ce sa mai a fost oribil.. Ma gandeam ca daca imi revin nu o sa mai alerg niciodata, anulez toate cursele si ma las complet. La un moment dat am simtit ca am inima in gat, tot simteam ca ma apasa ceva, ma gandeam ca uite ce ma apasa, ma doare si pe gat si la piept.. E clar. E pulsul mare, mor. Simteam asa o caldura..   Eram cu ochii in tavan, nu ma uitam deloc la mine. Pun mana la gat, si imi zice un medic "vezi ca aia e medalia de finisher". In momentul ala m-am calmat.. Ceea ce credeam eu ca e inima care ma apasa era medalia de finisher :)) Si mai mult, ce simteam pe piept erau senzorii EKG.. am inceput sa imi revin incet, incet, si sa admir "peisajul". Era o viata de care nu stiam pana atunci. Viata celor care au parte de finish in ambulanta. Auzisem ca mai aveau o pacienta in alta ambulanta, o femeie de 77 de ani. Cred ca inca eram intins in pat cand m-a vazut Cirpian Ioan, cu care am fost si la Ironman, si m-a intrebat ce am patit, daca stiu vreun numar de telefon, ceva. Eu eram inca speriat, nu aveam nici telefonul la mine.. Mi-a luat un pic sa imi amintesc nr de telefon al mamei, dar am reusit, iar Cirpian s-a dus sa o sune. Intre timp, a venit un alt pacient. M-au luat paramedicii, mi-au zis ca eu mi-am revenit, sa ma pun pe scaun, ca vine altcineva. Venise un tip trecut de 40 de ani, sufla saracul din buze, parea ca nu poate respira bine.. I-am auzit la un moment dat pe medici ca au zis "tensiunea s-a redresat. Nu mai e 5, e 9". M-am speriat, omul era foarte aproape de moarte, probabil mult mai aproape decat credeam eu ca sunt.. Le-a dat telefonul, le-a zis sa o sune pe sotia lui sa vina la el, dupa s-a mai gandit cateva secunde si a zis "de fapt lasa.. spune-i sa plece cu ceilalti". Nu parea foarte constient nici el de ceea ce zicea. A venit intre timp Ciprian si am plecat cu el din ambulanta.Clar ii raman dator ca a stat cu mine si a dat de ai mei, care intre timp plecasera sa ma ia. Inca eram ametit, mi se parea ca norii se vad HD, ma ameteau.. Imi cam revenisem. Am reusit sa mananc ceva, apoi am plecat cu Ciprian spre metrou. Nu putea sa ma ia nimeni de acolo, deoarece era traficul restrictionat, tot la metrou trebuia sa ajung. Am ajuns la metrou deja bine, am mers o statie pana la Eroilor, de unde m-au preluat ai mei pana acasa.

 Am fost suparat pe mine toata ziua. De ce trebuia sa trag asa tare? A aparut clasamentul, si desi ca pozitie relativa stau bine, primii 3.7% aproximativ, iar daca elimin concurentii din Africa ar fi probabil chiar primii 3%, dar per total locul nu era cine stie ce, 110.. Am tras practic ca un disperat ca sa fiu pe locul 110. Bine, nu am tras pentru loc, am tras pentru ambitia mea personala, pentru timp, dar nu cred ca a meritat.. M-a cam dat peste cap, cred ca voi aborda mult mai calm urmatoarele evenimente, momentan mi s-a cam luat, o sa treaca ceva pana sa imi revin.. Zicea cineva ca Dumnezeu iti da dar nu iti baga in traista, m-a ajutat intr-adevar, dar am fortat inadmisibil si fara o baza serioasa. Si culmea ca nu sunt singurul! Am auzit de oameni cu puls mediu 180 pe semimaraton, ceea ce sincer mie mi se pare inadmisibil, si ma face sa ma gandesc ca eu probabil am avut peste. Culmea ca nu am probleme cu inima, am facut multe controale si stau chiar foarte bine, am puls 50-60 cand dorm.. Dar pare ca pur si simplu ori nu e de mine viteza aia, ori nu ma antrenez eu cum trebuie. In 3 ani jumate am castigat fix 18 minute pe semimaraton. A meritat? Nu prea cred..