Am făcut-o şi pe asta! Am ajuns la facultate, şi nu oriunde, ci la Politehnică, probabil una din singurele facultăţi care au mai rămas ok din ţara asta. Nu sunt aşa şmecher ca alţii, nu studiez nici în Germania, nici în State, nici măcar în Anglia, unde se duce absolut oricine... Studiez la mine în ţară, pentru că aici mă simt cel mai bine, pentru că voi avea parte de un învăţământ, sper eu, decent, deşi toata lumea se grăbeşte să dea în cap învăţământului nostru, şi mai ales pentru că nu vreau să am de plătit toată viaţa rată la statul sau altundeva, pentru taxa din timpul facultăţii. Oricum, cine vrea să înveţe învaţă oricum, asta eenglez clar.
Sunt tânăr, liber, fără bani şi fără prejudecăţi, am multe ambiţii şi sper să fac ceva cu viaţa mea. Nu depind de nimeni şi de nimic, sunt doar Eu, şi asemenea lui Blaga mi-aş dori ca munţii să îmi dea un trup, pentru a-mi putea exprima mai bine sentimentele. Poate am multe defecte, dar sunt mândru de mine pentru că pot afirma că sunt sincer. Nu îmi place să mint nici pe cei din jurul meu, nici pe mine, aşa cum fac mai toţi în ziua de azi. Ne minţim părinţii, ne minţim prietenii, dar mai ales ne minţim pe noi, fără niciun rost... Ar trebui să avem curajul să înfruntăm realitatea aşa cum este. Viaţa nu e uşoară, ba dimpotrivă. Aşa ca un exemplu, în viaţa cuiva nunta este o singură dată (sau cel puţin aşa ar trebui să fie), în schimb înmormântări sunt mult mai dese...
De ce am ales să merg la Calculatoare? Sincer să fiu nici eu nu ştiu exact. Am auzit că aici iese banu', şi având în vedere că mai ştiu ceva mate şi ceva info m-am gândit să merg aici. Evident că nu e ceea ce îmi place cel mai mult, dacă era să fac ceva ce mă făcea fericit acum aş fi fost probabil într-o orchestră, sau dacă nu student la psihologie sau filosofie, nu ştiu exact. Viaţa ne pune să alegem, şi nu există cale de mijloc, vrei X sau non-X, e principiul terţului exclus, altă variantă nu se poate. Oricât am încerca să le privim dialectic nu vom reuşi decât să ne aburim, alegerile în viaţă trebuie să fie clare şi să nu lase loc de întoarceri.
Ce vreau cu blogul ăsta? N-am nicio idee. Am zis să fac un blog ceva mai personal, în care să nu scriu doar despre ce se întâmplă în facultate, cum am făcut în liceu. Probabil o să scriu mai multe chestii, gânduri care mă preocupă, melodii interesante, nu ştiu, orice, probabil chiar şi politică, deşi ce e în România numai politică nu se numeşte, e un fel de cocină unde cine intră ştie clar în ce s-a băgat.
În fine, până una alta mai am câteva săptămâni de vacanţă, în care voi alege probabil să fac... nimic. Nici măcar nu îmi cunosc viitorii colegi, îi pot număra pe degete pe cei pe care îi ştiu, dar sincer nu mă interesează, nu mă aştept să găsesc prieteni adevăraţi sau alte chestii, pur şi simplu voi fi în aceleaşi situaţii cu alţi oameni, iar împrejurările ne vor unii pe parcursul celor 4 ani. Sau cine ştie, poate chiar voi găsi, speranţa moare ultima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu