Anul acesta am participat la marathon 7500, la categoria hobby, de data asta. Veneam dupa experienta de anul trecut, cand a plouat 10 ore din 16 si am facut aproximativ 48 de km pana sa se opreasca tot concursul din cauza vremii. Am zis ca elita e prea grea pentru cat sunt de pregatit (nu ca anul trecut eram mai pregatit), asa ca am mers la hobby. Am gasit un coechipier pe forum si cam asta a fost. Nu stiam exact la ce sa ma astept de la proba, nici nu ma gandisem cat as putea sa scot.. M-am dus doar sa vad cum sta treaba cu concursul.
Am ajuns la hotel Pestera cu o zi inainte. Estimam un timp de 10 ore, poate 9 daca trageam tare. Traseul il cunosteam, in mare, mai putin ultima parte, de la Omu inapoi la Pestera, prin Poiana Gutanu. Am avut o mica dezamagire cand am primit tricoul, un tricou rosu de bumbac, cu maneca lunga ce e drept. Daca era negru sau sintetic era ceva, da' si rosu si de bumbac.. un alt tricou pe care nu il voi purta niciodata, alaturi de cel de la maratonul zapezii, tot asa rosu si de bumbac. Presupun ca nu au mai avut atatia bani.. asta sau au fost mai zgarciti. Anul trecut primisem un tricou frumos, sintetic, plus o sticla de 0.75l de la Sponser, foarte frumoasa (intre timp s-a spart si mi-as fi dorit alta la fel). Oricum, trecand peste, dupa a avut loc sedinta tehnica , unde ni s-a spus explicit ca vor sa avem manusi, frontale si folie de supravietuire, niste accesorii absolut inutile pentru un traseu care se desfasura la 20+ grade si se termina cu mult inainte sa se intunece. Avand experienta anului trecut am presupus ca nu vorbesc prea serios (anul trecut aveam tot ce se putea si nu ne-a verificat nimeni, doar s-au uitat sa avem frontala si folie). Ne-am dus apoi sa ne culcam, la cort, si dupa 6 ore de somn eram in picioare la 5 dimineata.
Am mancat repede o ciocolata si inca ceva si am plecat la start. Aici, stupoare: nu ne-au lasat sa intram pentru ca nu aveam manusi. Oricat de mult ne-am chinuit sa ii convingem ca vom folosi niste ciorapi pe post de manusi nu ne-au lasat sa intram. Ne-au zis sa facem rost de manusi. Am facut rost de manusi de la alti concurenti, le-am prezentat oamenilor manusile si aia a fost. Mi s-a parut total nejustificat, mai ales ca nu ne-a verificat nimeni daca avem telefoane si apa, si pana la urma asta era ce conta, nu manusi si folie de supravietuire, vara, la 25-30 de grade, nu mai zic de frontala pe un traseu care se termina undeva intre 2 si 6 pentru majoritatea concurentilor. Oricum, am reusit sa facem rost de ce trebuie si am plecat (Nu vreau sa se creada ca nu mi-a placut organizarea, a fost organizat foarte bine, mai putin cerintele absurde legate de echipament, in rest am cam avut de toate, mancare, apa, tot ce ne doream).
Colegul meu de echipa, fiind ceva mai bazat decat mine, a carat in rucsacul lui si lucrurile mele, asa ca eu am mers doar cu o borseta, ceea ce mi-a fost de mare ajutor, pentru ca ghiozdanul meu, gol, ar fi cantarit si el destul de mult si am fi pierdut din timp. Prima parte a traseului, Pestera- Omu, nici nu am simtit-o. Dupa o ora si 15 minute eram sus, fara sa alergam decat pe mici portiuni. Efectiv nici nu stiu cand am urcat 900 de metri. Aia a fost incalzirea, asa cum anticipam. Urmatoarea bucata, Omu-Diham, am alergat-o complet, si desi ne-am si ratacit cateva minute am reusit sa terminam in o ora si 5 minute, cam asa, ceea ce a fost o performanta pentru mine, sa cobor 1500 de metri intr-o singura ora, cand in mod normal turistii fac in jur de 4. Chiar si anul trecut facusem peste 2, ce e drept dupa alti 40 de km si cu mult noroi pe jos. Pana aici a fost distractia, dupa incepea treaba serioasa: urcarea pe Bucsoiu. Pentru cine nu stie, de la Gura Diham al Omu se poate ajunge (printre altele) prin Valea Cerbului, pe unde am luat-o noi la coborare, sau se poate merge la Poiana Izvoarelor-> Prepeleac -> vf Omu. Un turist care a mai fost pe munte face traseul acesta in aproximativ 5-6 ore. Pana la Poiana Izvoarelor a mers bine, traseul imi era foarte cunoscut, am facut 35 de minute. Urmatoarea bucata, Izvoare- La Prepeleac are cateva urcari urate, culminand cu ultima urcare, foarte abrupta, care te solicita destul de tare mai ales deca vrei sa o faci cat de cat repede. Cert e ca am obosit destul de tare cand am ajuns la checkpoint. Aici am avut curiozitatea sa ma uit pe lista de participanti si am constatat ca suntem a 7-a echipa la masculin, in fata noastra fiind inca 3 echipe la hobby, deci locul 10 in total, nesperat de bine pentru mine. Ne-am ambitionat, am bagat un gel si am fortat pe urmatoarea urcare. Traseul de la Prepeleac la Omu prin Bucsoiu e compus dintr-o jungla nemarcata, foarte abrupta si in care am suferit grav din cauza caldurii, apoi 3 "dealuri" cu multe pietre si stanci care se urca aproape in 4 labe, un "deal" mai putin abrupt care duce in varful Bucsoiu, iar la final inca o coborare mica si o urcare pana pe varful Omu. Am facut toata bucata asta in maxim o ora si jumatate, am reusit chiar sa depasim o echipa de mixt si una de masculin, si am ajuns la Omu fiind pe locul 8 la general.
De la Omu incolo a inceput sa se resimta oboseala. Urmatoarea bucata era formata dintr-o zona de platou, cu coboari si urcari usoare, apoi o zona de jnepenis, pe unde am mers destul de bine, iar apoi o coborare foarte abrupta care pe mine personal m-a cam rupt. La final am ajuns in Poiana Gutanu, unde nu aveam nici un fel de resurse puse la dispozitie, a trebuit sa ne luam apa dintr-un izvor de langa, iar alimente nu au fost de nicio culoare. Apropo de asta, nici la Prepeleac nu am avut nimic, deci practic am avut puncte de alimentare doar la Omu si Diham, la care se adauga un punct de hidratare in Saua Strunga, plus un punct suplimentar de hidratare la Poiana Izvoarelor. Pana aici am facut destul de mult, o ora si un sfert, in conditiile in care estimam ca va dura cam o ora (a fost singura estimare in minus pe care am facut-o).
La Poiana Gutanu resursele mele s-au cam apropiat de final. Urmatoarea bucata a fost o urcare nu foarte dificila de cateva sute de metri, dar destul de lunga, erau in jur de 5 km pana acolo. Dupa ce am depasit vreo 2 echipe de la elita (eratau destul de epuizati, cred si eu, dupa 31-32 de ore de efort cat aveau la activ) m-am uitat in urma si am vazut ca sunt foarte aproape de noi alte echipe de la hobby. Ne asteptam sa ne depaseasca, pentru ca eu eram deja rupt, dar cand i-am vazut m-am ambitionat si am fortat tare pe urcarea aia, terminandu-mi toate resursele pe care le mai aveam. Am ajuns la ultimul punct de control, Saua Strunga, dupa aproximtiv 50 de minute, si acolo ni s-a spus ca mai sunt 45 de minute pana la final, daca alergam. Nu ma mai simteam in stare sa alerg, eram efectiv terminat, incepuse sa ma intepe inima, ma durea zona din partea stanga (de langa inima), nu stiu exact care a fost motivul, m-a durut toata ziua in partea aia, a fost destul de nasol.. Am mai alergat totusi un pic pe ultima coborare, pana aproape de final cand am lasat-o mai moale si doar am mers. Am ajuns la cabana Padina, la 2 km de finish, dar restul drumului m-am tarat, am facut 2 km in 20-23 de minute, chit ca era mai mult plat, exceptand o mica urcare. Intr-un final glorios am ajuns la linia de finish, cu timpul de 8:29:59, unde am observat ca ne-au luat doua echipe de masculin pe final, la 1, respectiv 2 minute diferenta. Ei au coborat pe o scurtatura pe care eu nu o stiam, mi-a zis Octavian (colegul de echipe) de ea, dar m-am gandit ca e mai abrupta si eram prea terminat asa ca nu am mai vrut sa merg pe ea.
Acum s-a terminat cursa, sa trag si concluziile.. Marathon 7500, chiar si hobby, este o cursa care te rupe (distanta mai mica = bagi mai tare sa scoti timp mai bun, de asta limita la hobby e de 14 ore si la elite este 35, deci semnificativ mai mult decat 28, dublul timpului de la hobby). Cheia concursului nu este sa alergi bine, nici macar sa mergi repede, cheia este sa te intelegi bine cu colegul de echipa si cu restul participantilor, eventual. De multe ori se formeaza mai multe echipe care merg impreuna, pentru a se putea sustine una pe cealalta (cel putin la elite, unde oboseala isi spune cuvantul dupa atatea ore). Concursul formeaza noi prietenii, iar cei care nu se inteleg sigur nu vor termina cursa. Cu siguranta toti cei care au participat au suferit diverse forme de epuizare fizica. Momentele acelea te ajuta sa te redescoperi, ajungi sa te rogi sa termini cursa intreg, pentru ca realizezi ca pana la urma doar sanatatea este cea care conteaza cel mai mult. Daca in timpul cursei poate te gandesti la timpi, la pozitia in clasament, cand te loveste epuizarea realizezi ca toate astea sunt irelevante, ca nu ii pasa nimanui ca ai terminat pe locul 8 sau locul 6, sau chiar pe locul 4, e doar o realizare personala care nu ar trebui sa iti afecteze sanatatea. In acele momente ajungi sa il redescoperi pe Dumnezeu si dorinta de a trai, care este mai puternica decat orice altceva, si cred ca majoritatea celor care au participat sunt de acord cu mine. Dupa cum mi-a zis si Octavian, cand esti la capatul puterilor ai nevoie de o motivatie puternica pentru a putea continua, pe care o poti gasi daca esti suficient de dispus sa cauti.. Cu toate astea uneori simti ca nu poti continua singur, de asta ajungi sa te rogi sa termini cu bine, si daca tu crezi in asta atunci cu siguranta vei reusi. Mai mult decat atat, alergarea te invata despre viata, de fiecare data te gandesti la urmatorul punct de control, cursa nu o privesti ca un intreg, o abordezi pe bucati pentru a putea fi mai accesibila.
Per total o experienta deosebita, si sper ca la anul care vine sa particip din nou la elita, si de data asta sa iau medalia dupa ce parcurg toata distanta, nu doar jumatate din ea. Pana atunci, urmeaza retezat maraton si 2x2 (unde particip tot in echipa), doua curse care se anunta a fi la fel de dificile ca aceasta.
Inca ceva, am vazut ca traseul cursei a variat de la o persoana la alta. Mie Strava mi-a aratat peste 43 de km cu 3700m diferenta de nivel, in schimb la cel de pe locul 1 (Robert Hajnal) am vazut ca erau 37 cu 3300.. probabil depinde de ce scurtaturi stii, eu am urmat fix traseul marcat. In orice caz, in afara de 2x2 este cel mai dificil concurs din tara pentru distanta de maraton (aproximativ).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu