Ecomaraton si Trans 100

N-am timp sa mai scriu pe blog, dar o sa incerc sa prezint pe scurt cum a fost pentru mine la Eco, si mai ales la Trans 100, primul concurs unde m-am vazut nevoit sa abandonez, din multe motive pe care le voi enumera mai jos.

La eco am reusit sa scot un timp bun, de la 5:56 in 2015 am ajuns la 4:52. Poate as fi reusit si mai bine de atat, dar a plouat destul de tare pe ultima bucata, fapt care a dus si la un scandal fara sens legat de imbracaminte, de parca la munte e tot timpul frumos, e clar ca vina e doar a celor care au venit fara haine si nu sunt pregatiti. Mai nou, toata lumea alearga, ceea ce este pe de o parte un lucru bun, dar pe de alta parte vin si multi care nu sunt pregatiti si nu stiu cu ce se mananca un concurs montan. Cumva e clar ca daca te bagi la un concurs de genul asta trebuie sa fii pregatit pentru ce e mai rau, asta sau vii si il dai in viteza, bagi maxim pe toata durata concursului si nu ai nevoie decat de un tricou. Eu, unul, am alergat intr-o bluza si am avut si o geaca subtire de ploaie, dar sunt sigur ca ma descurcam doar cu bluza si atat. Dar daca vii acolo si nu esti foarte bun, adica nu esti in stare sa alergi la un ritm care sa te faca sa nu simti frigul, trebuie sa vii bine imbracat. Daca nu faci nici una, nici alta, intri in hipotermie. Oricum, nu a fost asa o problema, pentru ca distanta pana in Moeciu era destul de mica din orice punct, asa ca se putea ajunge usor la cei cu probleme.

Pentru cine nu stie, Eco are 3 bucle de aproximativ 14 km. Pe prima bucla am inceput destul de bine, undeva sub 5'00 pe km. Era amuzant sa aud cati vor timpi de genul 4 ore juma' in conditiile in care erau in spatele meu, alergam aproape de 5'00, iar cei cu sanse de 4:30 se dusesera de mult in fata. Am alergat un pic si pe urcari, traseul nefiind unul foarte tehnic, l-am vazut pe acolo si pe Toma Coconea, care a venit si el la un antrenament scurt. Omul era tanc, mergea cu aceeasi viteza pe plat, coborare sau urcare, nu conta, nu avea o problema. Am incercat sa ma tin dupa colegul meu de la 7500, Octavian, care ma luase bine la Brasov. Dupa bucla 1 am avut 1 ora si 21 parca, am plecat de la checkpoint in acelasi timp cu el. Pe bucla a doua a inceput o urcare relativ scurta (anul trecut paruse mai lunga), apoi o coborare, apoi am ajuns la complexul Cheile Gradistei, a urmat o bucata de asfalt, apoi din nou o urcare. M-am tinut tot timpul aproape de Octavian, chiar daca el era un picut mai in fata. Pe finalul buclei a inceput sa ploua destul de tare. Am avut un timp mai slab pe bucla 2 decat as fi dorit, am avut 1:50 si as fi dorit 1:40, dar asta a fost, poate anul viitor. Pe ultima bucla a inceput sa ploua destul de rau. A inceput o urcare de vreo 2 km, care mi se paruse foarte grea anul trecut. Anul acesta mi s-a parut cel putin decenta. I-am dat destul de bine pe urcare, fara sa ma grabesc totusi, stiind ca ultima e foarte grea. Din nou a venit o coborare, citisem pe blogul meu ca e "destul de scurta". Nu a fost totusi chiar asa scurta, dar a trecut repede si am ajuns la valea bangaleasa, de unde urma ultima urcare. Octavian era langa mine, nu prea ii placea vremea si in plus era un pic obosit pentru ca facuse un antrenament cu 2 zile inainte, vreo 13 km plus sala. Trecusera deja 4 ore. M-am gandit "mai sunt 9 km dintre care vreo 3 urcare hard.. nu mai am cum sa scot sub 5 ore". Sub 5 ore era scopul meu anul acesta, fata de sub 6 anul trecut. I-am dat maxim pe urmatoarea urcare, iar apoi (cand deja incepuse sa ninga) am ajuns la Poiana Gutanu, de acolo nemaifiind decat coborare - pe care am alergat-o full, cu un ritm bunicel, sub 5-5:30/ km as zice, media, pe 7km. A fost rau cu vremea, ploua tare, imi era un pic frig, recunosc, de asta nici nu m-am oprit, pentru ca altfel era clar ca ar fi devenit nasoala situatia, si am ajuns la finish cu 4:52. Octavian a venit dupa 10 minute, pentru ca se facuse noroi foarte mare din cauza ploii, a cazut si n-a mai bagat viteza mare. Oricum, un concurs la care am scos un timp bun si un loc onorabil, 54 din vreo 700 care s-au inscris (de terminat au fost mult mai putini, vreo 400 parca).

Pentru transylvania 100 aveam mari asteptari. Stiam de la inceput ca va fi greu.. Se anunta zapada de 2m pe omu, temperaturi mici, vreme naspa.. Ce sa mai, toate ingredientele pentru distractie. Am fost avertizat ca nu va fi marcat bine si ca e un concurs naspa.. Cu toate astea am zis ca merg. Ce mi-a stricat un pic planurile e ca am avut concursul sambata, si luni aveam examen. Asa ca situatia era simpla - ori terminam pana duminica noaptea la 1-2 maxim, sa am timp sa dorm si eventual sa si invat ceva a doua zi, ori altfel nu avea sens sa stau pana la 6 dimineata in concurs, sa fiu zombie in ziua aia si dupa si la examen. Asta m-a cam incurcat.. Dar nu se putea sa fac atat de mult, o sa dam maxim si o sa scoatem bine. Am participat tot la echipa, pentru ca e mai usor in 2, te mai ajuti mai ai cu cine vorbi.. Plus ca aveam sanse la un loc bun, am fi iesit pe podium poate daca nu abandonam.
Am avut un ghiozdan foarte greu. Midlayerul de 500g de la Salomon poate n-ar fi trebuit sa fie acolo, la fel ca geaca de 500g de la gravity.. poate mergea doar cu geaca subtire de la Salomon si atat. Sa mai zic si de suprapantalonii de, ghiciti cat, 500g? :)) In total am strans un kg juma' numai din haine.. 3 haine si mi-am umplut rucsacul. Plus manusi, caciula, frontala, baterii de rezerva, trusa de prim ajutor din aia mare, nu asa oricum.. Cred ca la anu' o sa imi schimb tot echipamentul de ultra, imi cumpar toata gama de la inov8, geaca, midlayer si pantaloni de ploaie - toate astea, in total, au mai putin decat geaca mea - sub 500g. Eventual cu rucsac din ala usor de la compressport. Sa nu mai zic de geluri si batoane, am carat o gramada.. Deci o greseala inainte de start, pe care probabil o voi repeta, pentru ca nu imi permit hainele alea momentan, si in plus sunt cam friguros si daca vine noaptea am nevoie de haine de juma' de kg sa tina de frig. Dupa, ne-am facut niste calcule complet nerealiste legate de timpi, am zis ca terminam in 18 ore jumate, am calculat fara sa tinem cont deloc de vreme..

A venit startul, si evident ca am plecat ca la 40km maxim, pe primii 3km, cu ceva urcare, aveam 5:40 pe km. Cam putin pentru un ultra.. Prima urcare am bagat-o la forta maxima, l-am intrecut pe Cojan, era clar ca ceva nu e in regula, dar am continuat asa. Pe urmatoarea coborare, pana la Malaiesti, am continuat ritmul rapid, dar deja venise zapada si nu mai mergea asa de bine. A urmat apoi o catarare pe hornuri, unde am mers in 4 labe - au fost 4km facuti in 80 de minute.. Inadmisibil, as spune, dar avand in vedere traseul.. Urmatorii 9km erau doar coborare, de la Omu la Pestera, noi speram sa ii facem in maxim o ora, i-am facut in 2, pentru ca zapada si pentru ca nu se putea alerga. Asta a fost.. La km 25 (Pestera) puteam alege sa schimbam cu cursa de la 50km. N-am vrut, m-am ambitionat sa ramanem la 100, desi poate ar fi fost mai bine.. Am continuat sa urcam la Omu a doua oara. Mergeam greu de tot, lui Octavian ii era cam rau de la izotonic (facuse el propria lui combinatie acolo), si nici eu nu eram extrem de bine. Aveam deja 5 ore jumate dupa primii 25km. Deci ar fi venit 22 de ore, daca era sa facem un calcul.. Pana la omu ne gandeam ca facem maxim 2 ore, asa in cel mai rau caz. N-a fost sa fie, am facut 2 ore jumate, ne-am ratacit in mijlocul iadului alb, n-am mai stiut pe unde merge drumul, am crezut ca am gresit noi ceva si ne-am intors inapoi, pentru a ni se spune ca era bine, de fapt drumul continua prin dreapta printr-un hau destul de mare, si nu ne-am fi asteptat la asa ceva. Mai ales ca stiam ca trebuie doar sa urcam, nu sa si coboram. Dupa ce ca aveam timpi prosti, ne-am mai si ratacit.. Aia a fost, nu era ziua noastra norocoasa, era clar. Mai mult, la Omu nici macar nu era apa, si nici de mancare nu era mare lucru (doar niste jeleuri si niste covrigei, plus CHIPSURI, ceea ce mi s-a parut foarte amuzant, avand in vedere cat ulei au). A urmat apoi o coborare in forta pe Valea Cerbului, la modul ca ne-am dat pe fund pe zapada cel putin 2km, a fost cel mai mare derdelus din viata mea. Am ajuns in Busteni dupa 10 ore, ceea ce inca nu era chiar asa de rau. Aici, Octavian a intrebat ce se intampla daca vrem sa abandonam (nu aveam niciun ban la noi), si ni s-a spus ca "suntem pe cont propriu". Asa ca am decis sa mergem in continuare. Doar ca din pacate la iesirea din Busteni ne-am ratacit din nou... Nu era nimic marcat, si in loc sa ajungem pe munte, am ajuns in oras, pe stradute, asa ca am mers noi aiurea vreo 2km prin Busteni.. Alte 30 de minute pierdute. Nu mai semana deloc a un concurs, mergeam incet, vorbeam de cum sa ajungem acasa.. Era clar ca urma sa terminam la minim 6 dimineata. Ceea ce pentru amandoi era inadmisibil. Pierdusem oarecum si sansa la podium.. Cel mai probabil am fi iesit pe 4, uitandu-ma pe timpii celor care au fost. Ne depasise in Busteni echipa a 3-a, cat timp ne gandeam ce sa facem, daca sa continuam sau nu. Si in timp ce mergeam spre Piatra Arsa mi s-a facut un pic si rau.. Efectiv mi se parea ca nu mai are niciun sens, nu stiu de ce, chiar nu mai vedeam sensul, plus ca daca mai greseam traseul si noaptea.. N-ar fi fost prea placut. Asa ca am sunat la Salvamont ca sa ii intrebam cum putem ajunge in Bran (stiam ca ii vor obliga pe organizatori sa ne duca, nu am fi sunat daca se putea discuta direct cu ei), asa ca ne-au facut legatura cu organizatorii si ne-am intors in Busteni, de unde ne-a luat cineva si ne-a dus la Bran.

O experienta destul de neplacuta, desi un antrenament bun, un 50km cu aproape 4000m diferenta nivel. Aproape un ultra, ce sa mai. Stiu ca unii ar zice ca e ultra, dar mie sincer nu mi se pare. Oricum.. pe viitor poate nu voi mai avea examene a doua zi dupa ultra si ma voi putea concentra pe concurs. Macar sper sa fi meritat si sa fi trecut. Urmeaza sa aflu :)) Intre timp, nu pot decat sa ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a scapat de iadul alb si ca nu mi-am rupt capu' pe acolo. Sper ca la anul viitor sa fie mai bine, in caz ca merg, si sa pot termina intr-un timp care sa ma multumeasca.