Bucuresti- Fetesti, 140 km de depasire a sinelui

Probabil toti cei care ma cunosc stiu ca mi-am propus impreuna cu un prieten, Mihai Godza, sa mergem in acest an cat mai mult din drumul pana in Vama pe jos. Ideea a aparut oarecum din senin, la o bere sau asa ceva, nici nu mai stim cum a aparut, cert este ca eram la gala cantecelor de munte si cineva a zis ca ce-ar fi sa mergem in Vama pe jos. Si de atunci m-am interesat de traseu, am cautat posibila cazare, etc. Am facut practic tot ce tinea de mine ca sa pregatesc drumul in conditii optime.

Evident, un asemenea drum nu se putea face fara antrenament. Am avut 2 antrenamente: primul, de 50km, a fost in Herastrau, 7 ture lungi de parc (7km), iar a 7-a a fost un pic mai lunga, sa ajungem la 50. Acolo a fost destul de lejer, in ideea ca nu a durat foarte mult oricum, si n-am fost foarte distrusi dupa. Am inceput cu 30 minute alergare usoara, urmata de 30 minute de mers. Am tinut ritmul timp de vreo 4 ore, apoi am trecut pe 20 -40 si ultima ora am mers complet.

 La urmatorul antrenament, cel de 100km, lucrurile au fost mai complicate,deja am venit cu rucsaci plini de mancare (in principiu ciocolata, nu am folosit batoane sau geluri pentru ca nu se justifica, totusi era mai mult mers), am avut si haine.. Am mers pana la intrarea in Ploiesti si inapoi. Am pornit destul de bine, pana in Ploiesti am tinut ritmul de 30-30 tot drumul. Acolo am facut o mare greseala, am mancat prea mult, asa ca la intoarcere, cateva ore n-am mai avut acelasi randament. Am continuat cu un ritm de 20-20, apoi 20-40, iar ultimii 10km i-am mers complet. Un antrenament cam dur si poate facut cu prea putin tmp inainte, care ne-a dat un pic de damage, avand in vedere distana enorma parcursa. Am ajuns la concluzia ca nu e bine sa faci mai mult de un sutar intr-o luna, si asa e greu sa te recuperezi dupa o suta, asa ca doua intr-o luna e cam overkill pentru glezne si genunchi. Problemele cele mai mari nu apar de la muschi, intrucat ritmul este destul de lent, ci de la glezne, mersul ala si asfaltul forteaza foarte tare gleznele si te dor destul de rau.

A venit intr-un final glorios si ziua in care am plecat spre Vama. Nu stiam ce va fi, cat vom face.. Ne gandeam ca probabil nu vom termina, aveam 2 portite de iesire, una pe la Fetesti si una pe la Constanta, in functie de cat de mult rezistam. Si, desigur, varianta cu autostopul daca se intampla ceva super nasol (o entorsa sau asa ceva). Alta problema era cazarea, aveam idee de un hotel in Drajna Noua, la km 100, dar nu stiam daca e si functional. Am plecat pe la 5:30 de la iesirea din Bucuresti din Pantelimon. Totul era horror: noapte, ceata, frig.. si mai ales o gramada de caini, care din fericire nu ne-au facut nimic. Am ramas socat sa vad cat de rudimentara este paza fabricilor sau ce erau acolo in secolul 21, aveau zeci de caini nemancati la poarta, in loc sa puna si ei niste camere de vedere sau asa ceva. Portiunea cu caini nu a durat foarte mult. Intre timp a venit si ziua, peisajul era foarte frumos, multa verdeata, temperatura perfecta.. Ce mai, o zi perfecta pentru o plimbare de 100km. Planul era sa facem 100km in prima zi pana in Drajna, 100 in ziua 2 pana in Murfatlar si restul in ziua 3. Am inceput, ca de obicei, cu ritmul clasic - 30 minute alergat, 30 mers, ba chiar fortam un pic pe alergare si mergeam spre 35. Am ajuns cu ritmul asta pana la Lehliu Gara, unde am mancat (de data asta doar o ciorba, ne-am invatat lectia). Urmatoarea portiune a fost printr-o comuna foarte lunga, Dor Marunt. Cred ca are 20 de km lungime, cel putin. Aici deja incepusem sa alergam sub 30, cam pe la 20 de minute alergatul cu 40 minute mers. Tin minte ca la un moment dat l-am intrebat pe Godza de ce face asa ceva. Adica e ok, eu sunt cu capu', nu se mira nimeni.. Dar el nu e chiar genul de maratonist convins, mai facuse un maraton si doua semi-uri, plus antrenamentele noastre de 50 si 100. Si mai ales, de ce vrea sa faca asta o singura data? (asa imi spusese) Mi-a raspuns ca vede drumul ca pe un fel de pelerinaj in Vama, pe care trebuie sa il faci o data in viata, pentru a iti demonstra atat tie, cat si celorlalti, ca poti. Si nu in ultimul rand.. E Vama! La un moment dat, am ajuns in Dragos Voda. Deja incepusem sa obosim, alergatul parea ca dureaza o vesnicie si nici mersul nu mai era asa amuzant. Era cam km 84, aproximativ. Ne-am oprit un pic la o Cola. Aparent aici toti localnicii ne-au intrebat daca mergem in Vama pe jos, cum s-au gandit la asta nu stiu.. Probabil au vazut biciclisti venind pe acolo, altfel nu imi explic. Urmatoarea portiune am mers-o foarte incet, cu alergat maxim 20 minute, asta pana in apropiere de Dragalina, de unde am inceput sa mergem si atat. Mai erau cam 6-7 km pana in Drajna, am sunat acolo la un restaurant si am aflat ca hotelul chiar exista, spre bucuria noastra, nu stiu ce faceam daca nu gaseam hotel.. Probabil faceam autostop si mergeam pana in Slobozia, ca nu era mult, si ne cazam acolo. La cazare a fost o fericire, am mancat, am facut un dus, ce mai, ma simteam un om nou, pregatit de urmatorul sutar de a 2-a zi. Aveam 4 ore dormite in seara de dinainte si urma sa dorm maxim 6 in seara aceea. Eram intr-un sat uitat de lume, aveam ceva bani in buzunar cat sa rezist inca o seara.. Ce sa mai, totul mergea bine. De fapt nu chiar asa de bine, acuma ca ma gandesc, am uitat sa mentionez ca facusem niste bataturi fix sub degetele de la picioare, si le-am ignorat cu succes timp de cateva ore, dar cumva incepusera sa ma cam streseze. Am sperat ca a doua zi va fi mai bine si m-am culcat. Am adormit instant, lemn.. A fost o zi foarte frumoasa, am mers, am povestit.. Ce e drept, finalul a fost greu, ma cam panicasem pe intunericul ala ca erau multi caini, nu stiam unde sunt, nu era nimeni.. Dar interesant, aveam totusi GPS, baterie externa.. Ne descurcam noi. Totusi nu stiam ce sa cred in legatura cu urmatoarea zi. Eram totusi deja obositi, iar Godza se tot plangea de glenze. Si pe mine ma dureau picioarele de la bataturi, dar nu aveam ce sa le fac.. Am zis ca imi pun niste plasturi (i-am aruncat a doua zi dupa cativa km, mai rau ma enervau), dar intr-un final n-am avut ce sa le fac.

Ne-am trezit a doua zi cu noaptea in cap, la 5. N-am reusit totusi sa plecam pana la aproape 6. Deja se strica treaba.. Nu mai mergeam comform planului, ar fi trebuit sa plecam la 5 ca sa facem distanta. Primii km au fost destul de chinuitori, doar mers, un mers incet, sub 6/ora cat aveam in prima zi, cred ca pe la 5.5 sau poate chiar un pic sub. Ce sa mai, nu era chiar o viteza exceptionala. Am stat un pic sa ma gandesc si mi-am dat seama ca oricum intre Fetesti si Cernavoda nu era decat autostrada. Cumva in planul meu stiam ceva de un pietonal, dar ala era doar pe pod, acuma realizam prima oara ca nu putem merge pe autostrada pe langa decat daca o luam prin camp, ceea ce ar fi fost ok in conditiile in care aveam timpul necesar sa mergem prin camp 20 de km, dar asa.. I-am propus lui Godza sa luam trenul de la Fetesti la Cernavoda, urmand sa scurtam ziua destul de mult, practic ramaneau doar 80 km, poate chiar sub. Asta insemna, daca faceam un calcul, ca puteam merge efectiv toata distanta aia, si tot sa ajungem la 12 noaptea acolo. Am incercat sa si alergam un pic, dar cu o viteza execrabila, eram deja rupti, asa ca nu alergam decat cate un km la 4-5km de mers, si asta doar asa ca sa mai schimbam ritmul, pentru ca devenea prea plictisitor. Poate nu pare, dar mersul este mai chinuitor decat alergatul, adica intr-adevar poti merge mai mult, dar e foarte plictisitor.. Ai nevoie sa mai schimbi ritmul uneori, iar alergatul este fix ceea ce trebuie pentru a schimba ritmul. Nu e simpla treaba nici cu taratul, aparent. Peisajul era unul de vis, Campia Baraganului in toata splendoarea ei. Am vazut camp in stanga, camp in dreapta si linie de tren in stanga absolut toata ziua, la care se adauga ultimii 20km cel putin din ziua precedenta. Deci vreo 50-60 km fara pic de diversitate. Si fara pic de umbra. Oribil, ce sa mai. Nu era simplu sa mergi pe acolo, e clar asta. Primele ore au trecut totusi destul de repede, pentru ca oricum eram obosit si deja eram ca intr-o transa, nu mai imi simteam deja nici bataturile, doar simteam ca devenise un pic chinuitoare viteza aia foarte scazuta. La un moment dat, lucrurile au parut ca se imbunatatesc, am reusit sa alergam mai bine, totul parea ok. Mai aveam cam 15km pana in Fetesti, si deja ne uitasem pe mersul trenurilor, pe tot.. Urma sa ajungem pe la 3:30 in Cernavoda. De acolo mai aveam cam un maraton, asa aproximativ, in jur de 42-44km. Asta insemna 8 ore de mers incet, deci ajungeam pe la 11:30 in Murfatlar. Nu suna rau.. Inevitabilul a venit pe neasteptate. Colegul meu mi-a zis la un moment dat ca il doare si glezna stanga, nu doar cea dreapta, si ca e cam naspa. M-am gandit ca normal ca e naspa, aveam vreo 120-125 km facuti in ultimele 2 zile, cum ar putea sa fie bine? Asa ca nu l-am bagat in seama prea tare.. Dar cumva chiar era foarte naspa, pentru ca dupa vreo 2 km mi-a zis ca il doare fiecare pas, si ca el nu crede ca mai poate sa continue. Am mai mers un pic, deja eram resemnat ca nu vom termina. Am incercat sa il motivez, dar deja nu mai tinea nimic, durerea nu mai putea fi ignorata. Ma gandeam ca poate ne oprim in Constanta si continuam cu ziua a 3-a, desi parca nu ar mai fi avut sens, dar merita plimbarea aia, sa vezi toate statiunile intr-o zi. N-a fost sa fie, i-am zis lui Godza propunerea mea, si mi-a zis si el ca nu are sens, ca nu crede ca ii revine glezna intr-o zi, ar fi fost imposibil, evident. Asa ca a ramas sa mergem pana in Fetesti, si de acolo sa luam direct tren pana in Mangalia. Cumva, asta a venit totusi ca o eliberare. Se terminase! Ce mai conta.. mai erau 11 km si urma sa ajung in Vama, poate ca mai repede decat as fi vrut.. Dar Vama tot Vama ramane, asa ca nu iti poate parea rau ca ajungi acolo. Deja nu mai conta nimic.. La un moment dat a trecut un microbuz pe langa noi, cu 9 km inainte de Fetesti. Godza mi-a zis ca el ia microbuzul, ca nu are rost sa se mai chinuie inca 2 ore, il durea foarte rau glezna la fiecare pas, asa ca i-am zis ca ne intalnim in Fetesti. Ultimii 9 km i-am alergat fara oprire, desi nu alergasem in astea 2 zile niciodata mai mult de 4.5 km. A fost asa, un sentiment foarte frumos, ca o eliberare, o ultima alergare din acea calatorie, in care amandoi ne-am depasit limitele un pic. Am incercat sa ma bucur cat mai mult de alergarea aceea de final, si au iesit niste kilometri frumosi, alergati in soare, fara apa.. Dar de care chiar m-am bucurat extraordinar de mult, am alergat cu sub 6'30" pe km (stiu, pare foarte foarte mult, dar dupa 130km e destul de bine, avand in vedere ca pana atunci alergam cu peste 7'00"), si am incercat sa ma bucur de tot ce era in jurul meu. Campia Baraganului, autostrada, tot ce vedeam era frumos pentru mine, erau ultimii mei kilometri din acea calatorie si nu ma putea impiedica nimeni sa ma bucur de ei.

Cand am ajuns in Fetesti, am observat ce se intamplase cu glezna colegului, mai bine zis de ce - adidasii lui erau in ultimul hal, se rupsesera in mai multe locuri si aratau groaznic.. I-a aruncat pe undeva prin Constanta la primul cos. Cand mergi la asemenea drum, adidasii sunt extrem de importanti, o pereche de incaltaminte veche putand distruge toata munca, ceea ce s-a si intamplat. Pe moment mi-a parut rau, ma gandeam ca as fi facut ziua aia sigur.. Dar dupa am ajuns in Vama si m-am uitat ca venele de la gleznele mele erau extrem de umflate, se facuse o basica in loc de vena, si erau pe punctul de a se sparge.. Plus ca oricum drumul a fost ales prost, trebuia sa luam trenul oricum, deci nu mai era chiar pe jos 100%..  Deci probabil a fost mai bine asa pentru amandoi, cineva acolo sus a stiut ca trebuie sa terminam, si nu ne-a lasat sa continuam mai departe de nivelul la care nu mai puteam fi ok. Asta a fost povestea.. O poveste care inca nu s-a terminat, pentru ca vom incerca si la anul sa facem aceeasi treaba, dar probabil vom schimba traseul (o luam prin Slobozia, pe la Giurgeni- Vadu Oii), si eventual incercam 4 zile in loc de 3. Dar ramane de vazut ce va aduce timpul :)