Triatlon fara asfalt la mare

Ce poate fi mai frumos decat sa mergi la mare, sa te relaxezi, sa inoti? Sa faci asta la un triatlon! :)) Cel putin asa m-am gandit cand am vazut concursul, triatlon la mare, si nu in Mamaia, la cocalari, ci chiar in 2 mai, o ocazie perfecta ca sa merg in Vama. Asa ca m-am inscris fara sa stau pe ganduri, profitand de ocazia de a imbina utilul cu placutul - sportul cu mersul in Vama. Ce nu stiam eu cand m-am inscris e ca urma sa am probleme cu spatele inainte de concurs. Asta era ceva complet neasteptat. Ma asteptam la muschi, la articulatii.. Dar in niciun caz nu la spate. De ce e asta nasol? Pentru ca pe langa faptul ca m-a deranjat pe perioada alergatului, drumul in sine a fost foarte greu. A trebuit sa merg cu trenul, deci trebuia sa car bicicleta, si pe langa asta rucsacii. Dar sa o iau cu inceputul.

Ca sa ajungi in Vama (evident ca nu am vrut sa stau in 2 mai, ca acolo e plictiseala, si stiam ca ar fi urmat sa ajung in Vama oricand) trebuie sa mergi cu trenul pana in Mangalia, apoi sa ajungi cu microbuzul. Daca ai bicla, atunci trebuie sa pedalezi de acolo pana in Vama (10-12 km, putin, dar nu cand ai doi rucsaci cu tine). Intr-un rucsac aveam chestiile pentru campare - sac, saltea, cort, pompa, plus neoprenul, iar in celalalt haine si mancare. Poate ca ar fi fost o idee sa nu ma zgarcesc si sa vin fara mancare, sau sa fi cumparat din Mangalia, ca tot aveam bicla. Dar asa e cand nu vrei sa te comformezi preturilor din ce in ce mai mari din Vama.. Asa ca mi-am cumparat o gramada de mancare si am avut nevoie de 2 rucsaci. Posibil ca daca renuntam la mancare sa fi putut sa iau doar unul. Oricum, pana la gara a fost ok, mi-a luat tata bagajele, eu am pedalat pana acolo, ne-am intalnit si am luat trenul. In tren alta distractie. Nu ai voie sa iei bilet de bicicleta de la casa, pentru ca nu exista vagoane speciale, asa ca mi-am pus bicla in tren, pe hol, am gasit cumva o metoda sa nu incurce, si am dat 30 de lei pe bilet. Nici macar nu s-a obosit sa imi taie unul, de fapt, mi-a zis ca imi da imediat si s-a facut ca a uitat, asa ca a bagat in buzunar, ceea ce a fost ok din punctul meu de vedere, da' macar putea sa dea si nasu' mai ieftin :)). Pe peron in Constanta m-am intalnit cu o prietena care m-a ajutat sa ma urc in urmatorul tren, aparent fusesem in acelasi tren dar n-am stiut. De acolo pana in Mangalia am luat alt tren, pentru ca CFR-ul nu mai baga trenuri directe pana in Mangalia - o mare tampenie. Asa ca, evident, inca un bilet pentru bicla luat in tren, alti 15 lei. 45 de lei dati pe bicla pana acolo, si pe al doilea tren am stat si in picioare. Asa e daca vrei fita, sa mergi cu bicla, dai banu'. O bicla e aproximata la 15kg si in functie de distanta platesti un anumit tarif pe kg. Intre 201 si 300km e 2lei / kg, deci daca ar fi fost tren direct era doar 30 de lei, asa am dat 2 taxe. In fine, ajung in Mangalia, imi pun un rucsac in spate, unul in fata si incep sa pedalez. Nu prea mergea.. Ma striga un tip si ma intreaba daca nu vreau sa ma ajute cu bagajele. Initial l-am refuzat ca ma gandeam ca poate mi le fura, dar dupa m-am gandit ca merita riscul, ca era prea mare chinul sa pedalez cu 20 kg pe mine. Asa ca i-am dat bagajele, si omul s-a dovedit a fi de treaba si chiar mi le-a adus in Vama, desi statea in 2 mai. Ce sa mai.. m-a ajutat Dumnezeu, am ajuns acolo. Am mai stat la caterinca clasica de Vama pana pe la 2 noaptea si dupa m-am dus la cort (baiat responsabil, am zis sa nu ma culc tarziu, ca ma scol devreme, la 7:30). Intre timp si taxa pentru cort a devenit 20 de lei pe noapte, ce sa faci..

Ma trezesc eu de dimineata un pic obosit dupa 5 ore juma' de somn, fac repede bagajul, ma imbrac ma pun pe bicla si da-i la pedale pana ina 2 mai. Ajung in zona de tranzit, imi las bicla ma schimb, ma vad si cu tipul care mi-a dus bagajele cu masina in ziua precedenta, imi pun 2 casti pe cap sa fiu sigur ca nu imi cade casca (asa cum a fost la Ironman). Din ceva motive imi era foarte sete ( si cred ca nu doar de la caldura :)) ) asa ca am cautat niste apa, am gasit la o tipa care a fost draguta si mi-a dat din apa ei, bidonul de la bicla il dadusem gata pe drum.. Usor, usor s-a apropiat ora de start, mi-am pus neoprenul, in care simteam ca ma sufoc, si am intrat in apa. La inceput senzatia de sufocare nu a disparut, mi-a luat un pic sa ma acomodez, inotam bras si incercam sa ma concentrez pe respiratie, in continuare simteam ca ma sufoc. La un moment dat m-am acomodat si de acolo inotul a mers foarte bine, am si depasit, m-am simtit ok, alternam bras cu craul, doar ca la craul faceam ce faceam si o luam cam stramb, asa ca nu ieseam prea castigat. Ies din apa dupa 32 de minute, un timp slab, dar nu ma interesa (in ultimii 60 din 325), si in timp ce alergam spre bicicleta imi dau jos si neoprenul, cum vazusem si eu in videoclipuri cu Ironmani (pana acum n-am mai folosit neoprenul la concursuri). M-a amuzat ca l-am vazut pe Mihai Baractaru, campionul nostru la IM, si pare ca si pe el l-a distrat ca imi dadeam neoprenul jos din alergare in conditiile in care eu eram in ultimii, pentru ca a zambit si a zis "hai, bravo, tot asa". Am ajuns la bicla, dau neoprenul jos, raman in slipi (care de fapt erau pantaloni de alergat), pun casca, tricoul, adidasii (niste adidasi de strada, nici macar nu m-am obosit sa imi iau adidasi pentru alergare, am pedalat cu ei si am alergat cu ei, doar venisem la misto, nu? ) si plec. Pare ca a mers bine tranzitia, am fost al 12-lea la general la tranzitie, ceea ce m-a surprins un pic, mie nu mi s-a parut ca m-am grabit asa tare. La bicla a fost nasol, fiind MTB si eu nefacand MTB, m-a cam rupt, simteam toate denivelarile in spate, asa ca nu m-am stresat, am mers super incet, ba chiar la un moment dat vedeam copii de 15 ani pedaland in ritmul meu, moment in care am decis sa bag un pic mai tare. Altfel, traseul foarte frumos, zona interesanta, o noutate pentru mine sa merg pe drum asa de denivelat. Tot ce imi doream era sa nu fac pana, nu ma rugam decat sa nu fac pana pentru ca daca faceam insemna ca trebuie sa merg cu bicla pana la finish - nu avea cine sa ma ia de acolo din camp, si ar fi fost groaznic. Evident, nu aveam camera de schimb, ca si asa nu stiam sa o fac, asa ca nu m-ar fi ajutat prea tare. Am terminat bicla cu o medie de vreo 19 la ora, nici nu stiu exact pentru ca nu mi-a mers ciclocomputerul, cred ca s-a stricat senzorul wireless, merge doar daca il loveste magnetul, si scoate un zgomot enervant, si nevrand sa ma stresez am zis ca il las asa, ca sa merg fara nicio grija de viteza sau alte alea. Oricum, chiar daca am avut un timp foarte slab, ceva gen locul 230 din 325, tot am ajuns un pic cu dureri de spate la tranzit. Am mancat ceva, am lasat bicla si am pornit in alergare. Tranzitul asta nu prea mi-a iesit, am stat mult la masa de hidratare, nu m-am mai stresat. Intru in alergare, era cam nasol cu nisipul ala, si dupa vreun km de alergare relaxata cu 6 pe mie il vad trecand pe langa mine pe Mihai Godeanu, gafaia destul de rau desi nu avea un pace foarte ridicat, si ceasul ii tot piuia ca avea pulsul foarte ridicat, dar parea ca nu il intereseaza si tragea in continuare. I-am zis si la final ca a tras cam tare :)  Nici lui nu ii placea MTB-ul, asa ca si el era obosit. Dupa, aproape de km 3 - Vama Veche, de unde urma sa ne intoarcem, am vazut o tipa care gafaia ingrozitor, era rosie la fata, am depasit-o si m-am dus la masa de hidratare. Am stat fara stres, am baut apa, apoi o vad pe fata ca vine in urma gafaind la fel. I-am zis ca nu e bine sa gafaie asa ca inseamna ca e la limita cu pulsul (si stiu asta din experienta :)) ), dar n-a vrut sa ma asculte, mi-a zis ca ea asa e mereu, si a tras in continuare. M-a amuzat, asa ca am marit ritmul doar sa nu o las sa ma depaseasca, sa aiba si ea motivatie sa traga in continuare, o tot auzeam gafaind in spate. La un moment dat ne-a dat un baiat apa, si m-a distrat teribil sa o aud "da-mi si mie, dar repede!" in conditiile in care noi eram trecuti bine de primii 50% din concurenti. Am vrut sa o intreb daca trage la podium, dar am lasat-o asa.. Un pic amuzant, dar si trist, cum trag multi oameni pentru un timp irelevant, si poate sa li se faca rau sau sa se accidenteze. E ok sa tragi, dar nu tot timpul, si doar daca e un timp relevant, dar asa sa tragi maxim de tine si sa iesi pe locul 200+ din 300 nu are niciun sens, parerea mea. Avand in vedere ca intoarcerea spre 2 mai era mare parte pe sus, prin camp, si nu pe nisip, poate si de asta am crescut ritmul. Ah, da, de la km 2 la km 3 am vazut o gramada de nudisti care se uitau mirati la noi, a fost haios, la un moment dat m-a si intrebat cineva de ce alergam, i-am zis ca de placere si m-a felicitat. In fine.. ajung eu la finish, si tipa care gafaia rau la 10 secunde in spatele meu. Cumva, desi am alergat incet, dupa parerea mea, am avut cel mai bun timp fata de celelalte, am fost in primul sfert. Totul bine, frumos, spatele desigur ma durea cam rau, dar am stat un pic si mi-am mai revenit. Timp total vreo 2 ore 50, o medie de 5:40 pe alergare. Si asa, cireasa de pe tort, am iesit si pe 3 la categorie. Si chiar ma rugasem inainte ca daca Dumnezeu vrea sa mai fac sport, sa ies pe podium la categorie. Pare ca m-a ascultat.. :) Am avut parte si de un premiu frumos, o sticla de vin, care, in mod evident, nu a mai existat pe fata pamantului a doua zi. :))

La plecare mi-a dus bagajul pe autocar un tip simpatic, cunoscut in Vama. Mi-a lasat mie bagajul mai usor, eu am pedalat cu el si ne-am intalnit in Mangalia.  In tren, distractia clasica. De data asta primul avea chiar si locuri pentru bicla, ala pana in Constanta. Eram 4 biciclisti, toti venisem special pentru concurs, nasu' a fost baiat destept si mi-a luat 10 lei in loc de 15, si nu mi-a mai dat bilet. Am apreciat, am avut bani de un suc in plus. In urmatorul tren, fiind inter regio, si mai mult, fiind plin, nu s-a mai intamplat asta, si am primit bilet pentru bicla - alti 30 de lei. Deci in total 85 de lei dati pentru transportul biclei. Aia a fost.. din fericire, trenul fiind plin, si la un capat al lui fiind deja postati ceilalti biciclisti, eu am ajuns la celalalt, care se intampla sa fie la clasa 1, si am putut sa stau jos. Dupa ce am coborat din tren nu a mai fost asa haios, nu avea cine sa ma ia, asa ca m-am chinuit teribil cu 15 kg bicla si alte 20 de bagaje. Cea mai tare parte a fost de la metrou pana acasa, cand am reusit ceva ce nu credeam ca e posibil - sa pedalez cu ambii rucsaci, unul in spate, unul in fata. Ba chiar am si intrecut un biciclist, sunt curios ce a zis cand m-a vazut pedaland cu 25/ ora cu toate bagajele alea.

Concluzia e ca trebuie neaparat sa merg la doctor, din pacate. Si orice mi-ar zice lumea, nu e de la Balaton. Mi-am dat seama ca aveam dureri de la inceputul anului, de cand faceam long run-uri de 40-60 km cu diferenta de nivel, ma durea pe stanga, eu am crezut ca era ceva muscular, la fund, dar acum realizez ca cel mai probabil pornea de la coloana. Poate ca e doar o accidentare usoara, dar pana una alta a trebuit sa anulez Ironmanul, care era in weekendul asta, si sa vad ce o mai fi in continuare..

Ecomarathon 2017 - Un nou PB

Ecomarathon e un concurs special: vine toata lumea sa traga maxim, sa scoata ce are mai bun. In functie de cat scoti la eco poti sa stii cam pe unde te situezi raportat la lumea alergarii montane din Romania. Anul acesta am venit pornit sa trag de mine cat de tare pot, sa scot mai bine decat anul trecut (4:52). Mai mult, de data asta am venit insotit de ai mei, a alergat si sora mea, dar si tatal meu la proba de 14 km. Pe sor'mea am inscris-o cu forta aproape, deoarece erau sanse maxime sa fie foarte putine fete la categoria ei si deci, sa ia podium (ceea ce s-a si intamplat).  Am venit si cu colegul meu cu care am alergat spre mare anul trecut, Godza Mihai. Ca si mine, si el era dispus sa traga maxim, dar avea ca obiectiv sub 6 ore. Fiecare avea obiective diferite, dar un lucru era cert: toata lumea urma sa traga cat poate.

Ne-am cazat in Bran, destul de aproape de start, as zice, avand in vedere ca anul trecut am nimerit si mai prost. Vremea a fost oribila cu o zi inainte de concurs si ma asteptam la ce era mai rau, dar a fost o zi excelenta pentru alergare, racoare, dar nu a plouat, doar un pic de noroi, dar nu cred ca a influentat asa de tare. O sa trec direct la ziua cursei ca sa nu o mai lungesc. Nu mi-am mai citit articolele din ceilalti ani, si nici nu m-am mai utiat pe harta, convins fiind ca stiu deja traseul, dar bucla 2 m-a luat prin surprindere, dupa cum o sa vedeti. Ajungem noi la start, ma pun cat de cat in fata langa Octavian, dar totusi tot prea in spate fata de cum trebuia sa plec, mai ales ca erau o gramada care nu aveau ce cauta in primele randuri. Serios ca nu inteleg ambitia asta, daca stii ca urmeaza sa scoti 5 ore sau peste, de ce te duci in primul rand ca sa ii incurci pe ceilalti? In fine, fiecare cum considera, dar nu mi se pare prea frumos, de asta sunt culoare speciale. Primul este clar delimitat pentru elite (sub 4h), apoi al doilea pentru 4-5 ore, daca vrei sa tragi la 5 ore te pui mai in spate, daca vrei la 4 te pui in fata, mi se pare normal. Totusi, o data ce a inceput concursul, a tot trebuit sa depasesc, si din pacate am inceput foarte prost, deoarece pe prima urcare pe care in mod normal as fi alergat toata lumea mergea, si mi-a fost destul de greu sa fac slalom printre oameni, asa ca am zis ca ma pastrez mai incolo. A urmat coborarea, pe care am mers destul de bine, apoi urmatoarele zone cu urcare le-am alergat aproape 100% din cate tin minte. Am ajuns la km 9 si am auzit ca avem deja 54 de minute, de 6'/ km. Anul trecut avusesem 1:21 pe prima bucla. Anul asta am avut 1:20, un timp nesperat de prost as zice, am innebunit cand am terminat prima bucla cu 1:20, dar cel putin eram fresh. Poate as fi castigat 1-2 minute pe ultima coborare, foarte abrupta, dar n-am vrut sa risc inutil.. Poate o sa invat si eu sa cobor mai bine, pana atunci ma multumesc sa alerg usor pe coborarile abrupte. Am inceput sa trag un pic de mine pe urmatoarea urcare, apoi a urmat coborarea pe care am facut-o binisor, si dupa o urcare de care uitasem, mi s-a parut cea mai nasoala din concurs, m-am chinuit tare pe ea, dar am reusit sa intrec cativa concurenti. De mentionat ca pe ultimele 2 bucle nu m-a mai intrecut nimeni, ceea ce pentru mine e un indiciu clar ca am fost extrem de slab pe prima bucla. Dupa au urmat 6 km de coborare/ fals plat, pe care ii tineam minte de anul trecut, foarte lungi km aia, dar parca au trecut mai bine decat anul trecut. La un moment dat, cineva mi-a facut poza si am aratat instinctiv spre cer, si atunci mi-am amintit de motto-ul meu, "I Run with God", si m-am relaxat. Mi-am dat seama ca daca alergi cu Dumnezeu sigur o sa iasa bine, si am inceput sa trag mai tare de mine. Bucla 2 am terminat-o dupa 1 ora si 40 de minute, cu foarta multa energie ramasa, asa ca pe bucla 3 prima urcare am alergat-o aproape toata. M-a si ambitionat cineva care m-a felicitat si mi-a zis ca merg bine si ca plutonul e aproape si ca sigur mai iau 5 din ei, si cred ca asa a si fost! Nu stiu cine era ca n-am vazut bine, dar ii multumesc. Dupa urcare, coborarea am facut-o un pic mai slab, dar am reusit sa imi pastrez pozitia. Ultima urcare m-a distantat foarte tare de cei din spate, eu sunt si mai bun pe urcari, si chiar ajunsesem niste concurenti din urma, dar le-am pierdut urma pe ultima coborare, care mi s-a parut ca nu se mai termina. Am ajuns epuizat la finish, mereu partea aia mi s-a parut foarte lunga, dar parca niciodata asa ca anul asta, pur si simplu nu se mai termina. Bucla 3 am facut-o in jur de o ora jumate, iar timpul total a fost de 4:33, ceea ce m-a multumit, mi-am depasit recordul vechi si m-am apropiat de 4 ore 30, un obiectiv la care mai mult visam decat sa cred ca il pot atinge. Poate cine stie, la anul o sa reusesc sa scad sub 4:30, desi sigur imi va fi extrem de greu. Cred ca totusi as putea recupera pe prima bucla cele 3 minute.

Ca si nutritie, am luat doar 2 geluri, dupa fiecare bucla. De cand m-am apucat de alergat am mai pus niste kg, si se pare ca ma ajuta sa pot duce un maraton aproape pe 0. Am luat si cateva stafide si parca o bucata de banana pe langa cele 2 geluri, dar atat. In rest, izotonic am luat cu ambele maini si apa. Am avut si bidon de apa la mine, dar sincer cred ca se putea si fara, poate la anul o sa incerc sa vin fara bidon ca sa trag mai tare. O sa fac o proba la Retezat Skyrace cum e sa mergi fara apa.
Am avut si geaca de ploaie la mine, dar nu mi-a fost de folos, mai bine o lasam la start, asa am carat-o si pe aia degeaba. In rest, am avut tricou si maneci de la Compressport, am trecut si eu la firma asta ca am vazut ca e la moda, si chiar am avut socul sa vad ca produsele lor sunt "magice", tricoul era uscat dupa ce am terminat, iar ciorapii nu miros aproape deloc sau chiar deloc dupa un maraton. Ce e drept, am facut o batatura chiar dupa prima bucla, am innebunit cand am vazut, dar o sa le mai dau o sansa sosetelor, pentru ca era fix in acelasi loc unde am avut probleme si la Brasov. Iar cand m-am terminat am vazut ca era mai degraba o rana decat o batatura, se dusese direct pielea.

Intre timp am ajuns la finish, tata terminase si el crosul de mult, am vazut-o si pe Ade ca termina bucla 2 dupa vreo 5 ore si arata destul de bine. A aparut si Godza dupa 5 ore 56, destul de afectat, dar foarte fericit. A avut o tehnica secreta prin care a reusit sa scoata sub 6 ore, si-a imaginat ca timpul acesta ii va aduce anumite reusite, intrebati-l pe el daca sunteti curiosi, pare ca a functionat :) De departe cel mai avariat mi s-a parut Octavian, care a tras de el incredibil si a scos 4 ore si 2 minute, un timp pe care nu il voi scoate niciodata, cel mai probabil. Pana la urma a terminat si Ade dupa 7 ore si 23 de minute, dar a ratat finishul, a luat-o pe strada in loc sa intre pe poarta, si pana a gasit poarta s-au facut 7:25. Nu ca ar fi contat, dar parea un pic dezamagita ca nu mai era nimeni sa o indrume. Ce mai conteaza, a fost pe podium la eco? A fost :)

Per total o zi frumoasa, un show incredibil, merita sa vii la eco doar pentru atmosfera, e cam ca in vama, muzica rock si multa lume (ce e drept mult mai colorati decat in Vama). Ce mi-a parut rau e ca mi-a zis Ade ca erau si multi corporatisti care nu prea aveau ce cauta in peisaj, genul care faceau tot felul de glume proaste cu ea, sau chiar mai mult, se luptau sa o depaseasca, sa fie pe locul 470 in loc de 471 sau ceva de genul. In sensul ca i-a intrebat ceva si ei i-au raspuns ca "o sa terminam in fata ta", si i-a lasat sa se duca, pentru ca nu avea sens sa discute cu asemenea oameni. Dar pana la urma era normal, incet, incet nu toti oamenii care alearga vor fi si oameni, pentru ca atunci cand numarul creste foarte mult, e evident ca vor aparea tot felul de specimene (de genul celor care arunca pe jos ca sa fie mai usori si nu numai). Dar important e ca inca sunt foarte multi oameni frumosi, cu care imi face placere sa ma intalnesc de fiecare data. :)