2x2 race 2016

Pentru  al 3-lea an consecutiv, am fost in Fagaras la 2x2. In 2014 s-a scurtat cursa din cauza vremii, s-a facut doar varful Negoiu. Era a treia mea cursa montana, si eu ma inscrisesem direct la cursa mare. Nu prea eram in toate mintile.. Pe atunci limita de timp era de 24 de ore, asa ca ma gandeam ca ar trebui sa reusesc fara probleme sa ma incadrez in timp, dar cu toate astea tot nu a fost o decizie buna sa ma inscriu la cursa mare, asa ca a fost mai bine ca nu s-a facut decat cea scurta, care oricum m-a obosit destul de tare, avand in vedere ca aveam o mica accidentare, facusem o intindere sau asa ceva.
In 2015 am participat alaturi de Octavian Ciorescu la categoria echipe. Limita de timp se scurtase de la 24 la 12 pentru "Elite", in schimb la Echipe se pusese 15 ore. Eu m-am inscris la echipe deoarece nu eram sigur ca ma pot incadra in cele 12 ore pentru elite, un timp destul de bun pentru traseul respectiv. Am terminat in 11 ore si vreo 50 de minute, cu 10 minute mai repede decat limita pentru elite, asa ca poate as fi putut termina si la elite. Anul acesta am venit pregatit sa imi depasesc timpul de anul trecut. M-am inscris singur de data aceasta, oricum nu mai exista conceptul de "echipa", s-a pastrat doar pentru a face un clasament separat, in care pur si simplu se aduna timpii "coechipierilor", ceea ce nu prea seamana cu un concurs pe echipe. Deci si daca mergeam cu Octavian, probabil fiecare se ducea in ritmul lui, ca sa avem timp cat mai bun la final ca echipa.

In fine.. M-am dus acolo cu un prieten cu masina, am luat kitul, mi-am pus cortul pe intuneric si m-am pregatit de somn. Din fericire nu a plouat, din pacate a fost frig, sacul de dormit de la Decathlon, cu 5 grade comfort, 0 grade limita, fiind de fapt 5 grade limita, as zice. Eu l-am luat pentru ca e usor (1kg, destul de putin pentru un sac) si oarecum compact, in schimb e cam scump pentru ce poate, la modul ca a trebuit sa stau cu geaca, polar, si sa imi pun si gluga sacului peste mine ca sa nu mai am contact deloc cu exteriorul, pentru a putea dormi bine. Ce e drept, fata de acum 2 ani, cand am venit cu un sac ieftin de la Kaufland, a fost semnificativ mai bine, m-am trezit doar o data sau de doua ori sa ma ghemuiesc mai tare in sac si atat. Oricum.. o experienta placuta dormitul la Balea. Cumva, cand ajung acolo mi se pare ca sunt mai curat, mai lipsit de rautate, mai calm.. Timpul se opreste pentru a putea admira peisajele, muntii din jur, pentru a putea respira aerul curat.. E un sentiment frumos, te simti mai aproape de Dumnezeu si mai linistit.

Problema cea mai mare a fost ca se anunta ploaie dupa pranz, ba chiar si in seara in care am ajuns trebuia sa ploua. La o cursa de genul, daca ploua tare, eventual si cu fulgere, exista o singura solutie: abandonezi. Nu pentru ca nu ai putea termina in timp, ci pentru ca devine periculos sa mergi pe stancile alea ude, mai ales daca fulgera. S-a anuntat ca nu ploua decat dupa pranz, asa ca nu se va scurta traseul. Eu m-am rugat sa nu ma ploua cat timp sunt pe traseu. M-am gandit asa, Doamne ajuta-ma si pe mine sa nu ma prinda ploaia, ai vazut ca am incercat sa alerg tot timpul sub ideea I run with God.. Acum ajuta-ma sa nu ma ploua, ca daca ma ploua e groasa treaba. Sau macar sa ploua fix inainte sa termin, ca dupa nu ma mai intereseaza.

A doua zi m-am trezit frumos la 5, am mancat o banana, m-am imbracat.. Rucsacul il aveam facut deja de acasa, asa ca a fost relativ simplu. Am ales sa merg cu pantaloni lungi, tricou cu maneca lunga si polar de la Salomon, pentru ca am considerat ca e suficient de frig incat sa nu mi se faca foarte cald cu ele, si am avut dreptate. Am plecat la start, unde se verifica echipamentul obligatoriu. Eu as fi bagat pantaloni lungi in loc de frontala aia inutila (as zice ca nici folia de supravietuire nu e prea utila daca ai cazut pe acolo, dar macar au si altii, si cu 2-3 folii o duci mai bine), dar frontala am luat-o fix ca sa am echipamentul, dupa am bagat-o in rucsac. Pantalonii lungi ar fi fost totusi necesari, parerea mea. Si s-a dat startul. Prima urcare am facut-o destul de usor, stiind ce ma asteapta. La un moment dat l-am vazut pe Octavian Ivanov langa mine, si m-am gandit ca am plecat chiar si asa prea tare, asa ca am lasat-o si mai usor, stiam ca el vrea sub 9 ore sau asa ceva. Am ajuns la Saua Capra, totul bine si frumos.. Urmatoarea ora nici nu stiu cand a trecut, stiu ca am ajuns la un moment dat pe varful Mircii, de unde a urmat o coborare urata pana la primul checkpoint, unde nu aveam decat apa (din rau). Am bagat un gel si am continuat mai departe. Pe drum m-am intalnit cu primii concurenti, dar de data asta m-am intalnit cu ei mai tarziu decat anul trecut, semn ca am mers mai bine. Am ajuns pe Vistea, apoi a urmat portiunea de care imi era foarte frica, pana pe Moldoveanu, unde era sa cad anul trecut, dar am trecut cu bine (tot am cazut o data, dar fara risc, doar m-am lovit. Am cazut de vreo 4 ori in total in cursa). Inca nu ploua :) Am mancat un baton pe varf si m-am intors inapoi spre Capra.

Urmatoarea parte a fost relativ alergabila, dupa ce cobori de pe Vistea pana la Podul Girugiului se poate alerga aproape fara pauza, e o singura urcare mai nasoala, in rest e alergabila zona. Inca ma simteam destul de bine. Am ajuns la checkpoint, de data asta aveau si ceva alimente, am mai bagat un gel, si m-am pregatit de cea mai urata urcare din traseu, varful Mircii. Parca a fost mai bine decat anul trecut, dar tot mizerabila mi s-a parut urcarea, pur si simplu pare ca nu se mai termina. Am coborat de pe varf, au mai urmat vreo 2 urcari si 2 coborari (ultima urcare destul de lunga, dar o stiam de anul trecut, acum mi s-a parut ok). Am bagat un gel pe drum, ceea ce m-a ajutat sa ma simt mult mai bine decat anul trecut la Capra. M-am enervat un pic ca inainte de Capra am intrebat daca avem apa, mi-a zis cineva "uite e un izvor aici dar e imediat checkpoint", si am crezut ca e CP la Capra, macar cu apa.. Dar nu era, era vorba de Paltinu, care era la o oarecare departare.. M-am enervat un pic, dar din fericire nu a durat asa mult pana la CP pe cat imi aminteam. Ce e drept, am si mers repede ca sa ajung. Inca nu venise ploaia, in schimb se innorase destul de tare. La CP am mai bagat un gel, alimente de la ei, si am plecat mai departe. Am mers pana aproape de lacul Caltun cu un tip care cred ca era voluntar si avea chef de alergat, dar nu ma puteam tine dupa el, ca eram cam obosit, desi el avea un rucsac mare in spate. Am coborat la Caltun, apoi am inceput urcarea spre Negoiu. Partea asta am mers-o cu Monica, tipa care a iesit pe 3, am incercat sa o prindem din urma pe fata de pe 2, dar ea i-a dat bine de tot pe acolo si nu am reusit sa o ajungem. Aproape de varf m-am intalnit cu un coleg de facultate, ceea ce mi-a dat energie un pic, el cobora de pe Negoiu, eu urcam, si mi-am pus obiectiv sa il ajung pe coborare cat mai repede.

Pe varf am bagat din nou un baton, apoi am inceput coborarea, care mi s-a parut aproape la fel de nasoala ca urcarea, fiind destul de tehnica. Totusi ma simteam foarte bine, si inca nu ploua. Am coborat din nou pana la Caltun, intre timp am dat din nou de colegul meu de liceu, ceea ce insemna ca nu merg chiar asa de incet, am ajuns la Caltun, mi-am umplut bidonul cu apa din lac si am continuat. Pana la CP mai aveam o urcare urata, o coborare, apoi o curba de nivel oarecum alergabila. Urcarea am dat-o tare, Monica se dusese bine pe coborare, dar am reusit sa o intrec pe urcare, apoi pe curba de nivel am alergat cat de cat si am ajuns la CP dupa 10 ore. Scopul meu era sa termin in sub 11 ore, cam asa mi-am zis dupa ce am vazut ca am ajuns in 6 ore la Capra. Pana atunci nu m-am uitat la ceas, nu m-a interesat. Am stat destul in CP, dar a fost bine, pentru ca mai urmau inca 2 urcari. Inca nu ploua, si deja incepea sa nu mai conteze, pentru ca mai era putin din cursa. Prima urcare am terminat-o rapid, apoi a urmat o curba de nivel care ocolea traseul initial, iar a doua urcare m-a rupt efectiv, am incercat eu sa o fac repede.. Dar nu prea mi-a iesit, pur si simplu nu se mai termina. Intr-un final glorios am ajuns acolo, am coborat pana in Capra pe un traseu oarecum abrupt, nu prea se putea alerga, si dupa am coborat spre Balea. Pe drum am auzit ca a ajuns a doua tipa in 10 ore si 40 - asta inseamna ca mai am 20 de minute sa ajung ca sa nu depasesc 11 ore. Pe drum a inceput sa ploua. Da' nu asa.. ploaie torentiala, la modul ala. Fix ce mi-am dorit, sa inceapa ploaia cand termin eu. Asa ca ce pot sa mai zic.. I run with God :) Am dat acolo tare pe final si am terminat in 10 ore 50. Un timp bun, dar totusi nu extraordinar. Poate pe viitor o sa mai vin sa incerc sa scot si mai bine, desi sunt convins ca limita mea e undeva pe la 10 ore, cu un minim posibil de 9:30 as zice. Mai jos de atat trebuie sa fii kamikaze tare pe coborari, si nu prea imi place treaba asta. Dar oricum, ramane de vazut :) Intre timp mai am Ciucas Ultra, dupa cred ca merg la S24, ultramaraton de 24 de ore de alergat, si ar mai fi MPC. Si cam atat important sezonul asta :)

2x2 Race- Un concurs terminat taras

Am participat la cel mai greu maraton al meu de pana acum, de departe, 2x2, un concurs care presupune urmatorul traseu:Balea- Saua Capra- Moldoveanu- Saua Capra- Negoiu-Saua Capra-Balea. Un concurs dificil din toate punctele de vedere. In primul rand, se desfasoara la peste 2000 de metri, ceea ce inseamna o data ca aerul este mai rarefiat, in al doilea rand vremea poate fi capricipoasa (din fericire noi nu am prins vreme urata), si nu in ultimul rand este evident ca nu vor fi decat coborari scurte, de 300-400 metri (cel mai inalt punct- 2544, cel mai jos fiind undeva putin peste 2000). Asta poate ca pare bine la inceput, ca te gandesti "ba, urcari scurte, coborari scurte, mai bine, ca nu urc 1000 de metri dintr-o bucata sa imi vina rau". Dimpotriva, e mai rau, pentru ca o sa cobori foarte repede, nici nu o sa realizezi cand a trecut coborarea, iar per total vei resimti doar urcarile. Coborari pe care nici nu le observi se transforma in adevarati munti cand urci inapoi. Desigur, toate astea trebuie retinute in contextul in care traseul are 45 km  si 4200 diferenta de nivel. Daca avem urcari medii de 300, asta inseamna ca sunt nu mai putin de 14 urcari, in total. Frumos, nu? Parca nu mai suna asa de bine ca sunt urcari mici..

O sa trec direct la subiect si voi povesti rapid cum a fost ziua concursului. Eram cazat la 9 km de Balea Lac (n-am mai stat la cort anul asta, m-am boierit). Am plecat la 5 dimineata ca sa ajung la start. Acolo am avut putine emotii ca la o frontala nu mergeau bateriile, dar aici au fost de treaba organizatorii, cand au vazut ca avem rucsaci de 20l nici nu ne-au mai verificat, oricum aveam cei mai mari rucsaci de acolo. (Vorbesc la plural pentru ca am fost la echipa, am participat cu Octavian, colegul meu de la 5700). Asa da organizatori. Pe elite i-a lasat sa plece fara nimic, nu aveau la ei nici geaca, nici frontala, mi se pare corect. Vremea oricum nu se anunta asa de rea. Se spunea ca o sa ploua pe la 2, cand elitele deja ar fi terminat. Am trecut si de verificarea tehnica si a inceput concursul.

Prima urcare, pana la Capra, o stiam de anul trecut, cand am crezut ca o sa scuip sange la final. De data asta n-am avut niciun fel de problema, si am urcat si mai repede, ceea ce inseamna ca incep sa se simta concursurile. Abia vedeam, nu mai puteam de somn, nici nu se luminase bine si vedeam un pic in ceata, oboseam destul de rau pentru primii km.. Din fericire nu am simtit prea tare cum a trecut timpul pana am ajuns la primul punct de hidratare, dupa 1:45. Am mai mers un pic si dupa 2:20 i-am vazut pe primii ca deja se intorceau de pe Moldoveanu (noi ajungeam acolo dupa 4 ore). Pana la Moldoveanu nu am avut probleme, au fost 2 urcari urate, pe Vistea si dupa Moldoveanu, dar am ajuns acolo fara mare stres.

 La plecarea de pe Moldoveanu, insa, era sa mor, am alunecat si as fi cazut in rapa daca nu ma tineam de margine.. M-am speriat destul de tare, dar din fericire n-am patit nimic. Probabil cineva acolo sus a considerat ca mai am de facut niste trasee pe aici, si a avut grija sa nu cad acolo. Mi-am revenit dupa cateva secunde si am continuat mai departe, ce era sa fac? Inca vad urcarea aia spre Moldoveanu, era prin creasta, rapa pe ambele parti.. Urata urcare. Si mie mi se spusese ca nu e periculos. La coborare am inceput sa simt niste dureri in stanga, jos, sub splina, cred ca tot de la splina erau dar nu sunt foarte sigur, cert e ca am mai incetinit. Dupa 4 ore 30 am revenit in punctul de alimentare, apoi a urmat o urcare oribila, pe care la coborare nici nu o observasem, dupa care nu stiu exact cum am supravietuit pana la Balea, nu imi mai amintesc mare lucru, doar ca nu se mai termina o data urcarea, aveam niste alune la mine, am incercat sa le mananc, ca mi se facuse rau, am bagat un pumn de alune si nu mai puteam sa le diger.. Imi ramasesera inclestate in gura, de vis.. Cumva m-a tinut in viata ideea ca o sa ajung la Capra si dam acolo de mancare. Cand ajungem acolo, surpiza.. Nu aveam nimic de mancare. Cica peste 2 km. Unii cand au vazut asa ceva au si abandonat. Ne zisesera ceva la start ca sa aducem mancare la Capra, dar nu am inteles ca nu e nimic acolo, am crezut ca ne putem lasa noi daca vrem..





Pana la punctul de alimentare (2 km, imediat ajungeti! 20 de minute!) nu stiu cum am rezistat. Cert e ca nu erau 20 de minute, erau minim 40, am mers cu betele de trekking, singura bucata in care le-am folosit, mai bine le lasam acasa. Deja eram rupt si mai aveam de ajuns pana la Negoiu si inapoi.. nu stiam cum voi reusi. Am ajuns la punctul de alimentare unde m-am mai revigorat. De acolo am mai facut cam o ora pana la lacul Caltun, alta urcare urata pana acolo. La lac am alimentat cu apa chiar din lac, nu stiu cat de recomandat era, dar a fost excelenta pentru mine. Ultima urcare. pana pe Negoiu, a fost ingrozitoare, simteam ca mi se blocheaza muschii, nu mai voiau pur si simplu.. Am ajuns cumva pe varf, unde am dat de un prieten care mi-a facut o poza, era fotograf oficial al competitiei, am stat 5 minute si am plecat.  Desi se anuntase ploaie vremea a fost minunata, altfel ar fi fost foarte greu. Nu stiu cat a contat ca ne-am rugat toti sa nu ploua, dar cert e ca am fost ascultati si am avut o vreme foarte buna. Atat mai lipsea sa vina o furtuna cu fulgere. Deja incepusem sa imi fac planuri sa arunc betele de trekking in rapa in cazul in care ar fi fost fulgere.



Pana la lac a fost usor, doar coborare aproape. De la lac inapoi la punctul de alimentare, insa, a fost foarte nasol , pentru ca am facut inca o ora, fix cat am facut la venire, sau chiar un pic mai mult. Tot nu mai aparea o data punctul ala. Stiam ca mai sunt 2 urcari, dar de fapt erau vreo 3 din care una mai mica.. Oricum, am ajuns acolo dupa 10 ore 50, parca. Scopul nostru era sa facem 12 ore sa intram in timpul de elite. Mai aveam 3 km, si dupa cum ne-au zis voluntarii "doua urcari, din care una mica". Aia mica m-a terminat psihic, credeam ca nu se mai termina pana ajung la Capra, dar am reusit sa ajungem, apoi pe coborare n-am mai avut probleme si am terminat cu bine, dupa 11 ore si 50 minute. Am facut-o si pe asta :D La final, pentru ca 45 km nu era suficient, am mai facut inca 3 deoarece pe Transfagarasan nu se mai putea circula, asa ca am mers pe jos pana unde au putut veni cu masina dupa noi. Deci practic am facut un mic ultra, aproape 50 de km, 12 ore,.. A fost frumos, ce sa mai zic.

Ca de obicei, niste concluzii. Aparent oricat antrenament ai, dupa 6-7 ore devine foarte greu sa mai tragi de tine. La cum pornisem, am crezut ca o sa scoatem maxim 11 ore, pentru ca anul trecut pe Negoiu am facut 4'51'', in conditiile in care ma cam durea piciorul, si includea si urcarea de la Balea, deci practic ma gandeam ca de la Capra pana jos o sa facem 4'30'', daca mergem in acelasi ritm. Aparent acest lucru a fost imposibil, am facut 5 ore 20 fara urcarea pana la Capra, deci in loc de 4'51'' as fi avut spre 6 ore pe traseul de x2. E nasol cand abia ai terminat prima bucata de traseu si stii ca mai ai o gramada de ore de mers. Stii ca nu mai poti sa tragi, ca o sa te tarasti pana la final, trebuie totusi sa ai puterea sa continui. Iti trebuie o motivatie sa continui sa te tarasti. Efectiv m-am tarat, pe ultimele urcari ma tineam de iarba din fata mea, mergeam in 4 labe pentru ca nu mai suportam sa merg. Si aparent si ceilalti concurenti au facut si mai rau, pentru ca de-a lungul traseului a fost o singura echipa de mixt care ne-a intrecut, desi am mers mult timp impreuna, in schimb am depasit destul de multe, se vede si in clasament ca sunt multe echipe dupa noi la cateva minute, deci toti au fost rupti. Trebuie sa ai puterea sa lupti, ori sa crezi in tine, ori sa te rogi daca nu mai crezi in puterile tale, pentru ca uneori ajungi in momente in care nu mai poti.. Important e sa mergi pana la final, avand totusi grija sa nu iti distrugi organismul. Am vazut oameni pe targa, am inteles ca o fata era sa moara pe acolo.. :( Mie imi pare foarte rau, mi-as dori sa termine toti, sa se bucure de cursa, dar uneori pregatirea nu este suficienta sau se exagereaza la inceput, si ajungi sa ti se faca rau. Oricum, un antrenament bun pentru Ciucas Ultra, unde nu stiu daca voi reusi sa termin, dar stiu ca o sa fac tot ce depinde de mine sa reusesc, si mai ales in cazul in care nu ma simt bine voi abandona, pentru ca cel mai important e sa fi sanatos, pe langa orice alta ambitie.

Sper sa aud de la cat mai multi ca au descoperit pasiunea alergatului, nu pentru rezultate, cat pentru autodepasire si pentru o cunoastere mai buna a limitelor fizice si psihice, care te invata foarte multe.