2x2 race 2016

Pentru  al 3-lea an consecutiv, am fost in Fagaras la 2x2. In 2014 s-a scurtat cursa din cauza vremii, s-a facut doar varful Negoiu. Era a treia mea cursa montana, si eu ma inscrisesem direct la cursa mare. Nu prea eram in toate mintile.. Pe atunci limita de timp era de 24 de ore, asa ca ma gandeam ca ar trebui sa reusesc fara probleme sa ma incadrez in timp, dar cu toate astea tot nu a fost o decizie buna sa ma inscriu la cursa mare, asa ca a fost mai bine ca nu s-a facut decat cea scurta, care oricum m-a obosit destul de tare, avand in vedere ca aveam o mica accidentare, facusem o intindere sau asa ceva.
In 2015 am participat alaturi de Octavian Ciorescu la categoria echipe. Limita de timp se scurtase de la 24 la 12 pentru "Elite", in schimb la Echipe se pusese 15 ore. Eu m-am inscris la echipe deoarece nu eram sigur ca ma pot incadra in cele 12 ore pentru elite, un timp destul de bun pentru traseul respectiv. Am terminat in 11 ore si vreo 50 de minute, cu 10 minute mai repede decat limita pentru elite, asa ca poate as fi putut termina si la elite. Anul acesta am venit pregatit sa imi depasesc timpul de anul trecut. M-am inscris singur de data aceasta, oricum nu mai exista conceptul de "echipa", s-a pastrat doar pentru a face un clasament separat, in care pur si simplu se aduna timpii "coechipierilor", ceea ce nu prea seamana cu un concurs pe echipe. Deci si daca mergeam cu Octavian, probabil fiecare se ducea in ritmul lui, ca sa avem timp cat mai bun la final ca echipa.

In fine.. M-am dus acolo cu un prieten cu masina, am luat kitul, mi-am pus cortul pe intuneric si m-am pregatit de somn. Din fericire nu a plouat, din pacate a fost frig, sacul de dormit de la Decathlon, cu 5 grade comfort, 0 grade limita, fiind de fapt 5 grade limita, as zice. Eu l-am luat pentru ca e usor (1kg, destul de putin pentru un sac) si oarecum compact, in schimb e cam scump pentru ce poate, la modul ca a trebuit sa stau cu geaca, polar, si sa imi pun si gluga sacului peste mine ca sa nu mai am contact deloc cu exteriorul, pentru a putea dormi bine. Ce e drept, fata de acum 2 ani, cand am venit cu un sac ieftin de la Kaufland, a fost semnificativ mai bine, m-am trezit doar o data sau de doua ori sa ma ghemuiesc mai tare in sac si atat. Oricum.. o experienta placuta dormitul la Balea. Cumva, cand ajung acolo mi se pare ca sunt mai curat, mai lipsit de rautate, mai calm.. Timpul se opreste pentru a putea admira peisajele, muntii din jur, pentru a putea respira aerul curat.. E un sentiment frumos, te simti mai aproape de Dumnezeu si mai linistit.

Problema cea mai mare a fost ca se anunta ploaie dupa pranz, ba chiar si in seara in care am ajuns trebuia sa ploua. La o cursa de genul, daca ploua tare, eventual si cu fulgere, exista o singura solutie: abandonezi. Nu pentru ca nu ai putea termina in timp, ci pentru ca devine periculos sa mergi pe stancile alea ude, mai ales daca fulgera. S-a anuntat ca nu ploua decat dupa pranz, asa ca nu se va scurta traseul. Eu m-am rugat sa nu ma ploua cat timp sunt pe traseu. M-am gandit asa, Doamne ajuta-ma si pe mine sa nu ma prinda ploaia, ai vazut ca am incercat sa alerg tot timpul sub ideea I run with God.. Acum ajuta-ma sa nu ma ploua, ca daca ma ploua e groasa treaba. Sau macar sa ploua fix inainte sa termin, ca dupa nu ma mai intereseaza.

A doua zi m-am trezit frumos la 5, am mancat o banana, m-am imbracat.. Rucsacul il aveam facut deja de acasa, asa ca a fost relativ simplu. Am ales sa merg cu pantaloni lungi, tricou cu maneca lunga si polar de la Salomon, pentru ca am considerat ca e suficient de frig incat sa nu mi se faca foarte cald cu ele, si am avut dreptate. Am plecat la start, unde se verifica echipamentul obligatoriu. Eu as fi bagat pantaloni lungi in loc de frontala aia inutila (as zice ca nici folia de supravietuire nu e prea utila daca ai cazut pe acolo, dar macar au si altii, si cu 2-3 folii o duci mai bine), dar frontala am luat-o fix ca sa am echipamentul, dupa am bagat-o in rucsac. Pantalonii lungi ar fi fost totusi necesari, parerea mea. Si s-a dat startul. Prima urcare am facut-o destul de usor, stiind ce ma asteapta. La un moment dat l-am vazut pe Octavian Ivanov langa mine, si m-am gandit ca am plecat chiar si asa prea tare, asa ca am lasat-o si mai usor, stiam ca el vrea sub 9 ore sau asa ceva. Am ajuns la Saua Capra, totul bine si frumos.. Urmatoarea ora nici nu stiu cand a trecut, stiu ca am ajuns la un moment dat pe varful Mircii, de unde a urmat o coborare urata pana la primul checkpoint, unde nu aveam decat apa (din rau). Am bagat un gel si am continuat mai departe. Pe drum m-am intalnit cu primii concurenti, dar de data asta m-am intalnit cu ei mai tarziu decat anul trecut, semn ca am mers mai bine. Am ajuns pe Vistea, apoi a urmat portiunea de care imi era foarte frica, pana pe Moldoveanu, unde era sa cad anul trecut, dar am trecut cu bine (tot am cazut o data, dar fara risc, doar m-am lovit. Am cazut de vreo 4 ori in total in cursa). Inca nu ploua :) Am mancat un baton pe varf si m-am intors inapoi spre Capra.

Urmatoarea parte a fost relativ alergabila, dupa ce cobori de pe Vistea pana la Podul Girugiului se poate alerga aproape fara pauza, e o singura urcare mai nasoala, in rest e alergabila zona. Inca ma simteam destul de bine. Am ajuns la checkpoint, de data asta aveau si ceva alimente, am mai bagat un gel, si m-am pregatit de cea mai urata urcare din traseu, varful Mircii. Parca a fost mai bine decat anul trecut, dar tot mizerabila mi s-a parut urcarea, pur si simplu pare ca nu se mai termina. Am coborat de pe varf, au mai urmat vreo 2 urcari si 2 coborari (ultima urcare destul de lunga, dar o stiam de anul trecut, acum mi s-a parut ok). Am bagat un gel pe drum, ceea ce m-a ajutat sa ma simt mult mai bine decat anul trecut la Capra. M-am enervat un pic ca inainte de Capra am intrebat daca avem apa, mi-a zis cineva "uite e un izvor aici dar e imediat checkpoint", si am crezut ca e CP la Capra, macar cu apa.. Dar nu era, era vorba de Paltinu, care era la o oarecare departare.. M-am enervat un pic, dar din fericire nu a durat asa mult pana la CP pe cat imi aminteam. Ce e drept, am si mers repede ca sa ajung. Inca nu venise ploaia, in schimb se innorase destul de tare. La CP am mai bagat un gel, alimente de la ei, si am plecat mai departe. Am mers pana aproape de lacul Caltun cu un tip care cred ca era voluntar si avea chef de alergat, dar nu ma puteam tine dupa el, ca eram cam obosit, desi el avea un rucsac mare in spate. Am coborat la Caltun, apoi am inceput urcarea spre Negoiu. Partea asta am mers-o cu Monica, tipa care a iesit pe 3, am incercat sa o prindem din urma pe fata de pe 2, dar ea i-a dat bine de tot pe acolo si nu am reusit sa o ajungem. Aproape de varf m-am intalnit cu un coleg de facultate, ceea ce mi-a dat energie un pic, el cobora de pe Negoiu, eu urcam, si mi-am pus obiectiv sa il ajung pe coborare cat mai repede.

Pe varf am bagat din nou un baton, apoi am inceput coborarea, care mi s-a parut aproape la fel de nasoala ca urcarea, fiind destul de tehnica. Totusi ma simteam foarte bine, si inca nu ploua. Am coborat din nou pana la Caltun, intre timp am dat din nou de colegul meu de liceu, ceea ce insemna ca nu merg chiar asa de incet, am ajuns la Caltun, mi-am umplut bidonul cu apa din lac si am continuat. Pana la CP mai aveam o urcare urata, o coborare, apoi o curba de nivel oarecum alergabila. Urcarea am dat-o tare, Monica se dusese bine pe coborare, dar am reusit sa o intrec pe urcare, apoi pe curba de nivel am alergat cat de cat si am ajuns la CP dupa 10 ore. Scopul meu era sa termin in sub 11 ore, cam asa mi-am zis dupa ce am vazut ca am ajuns in 6 ore la Capra. Pana atunci nu m-am uitat la ceas, nu m-a interesat. Am stat destul in CP, dar a fost bine, pentru ca mai urmau inca 2 urcari. Inca nu ploua, si deja incepea sa nu mai conteze, pentru ca mai era putin din cursa. Prima urcare am terminat-o rapid, apoi a urmat o curba de nivel care ocolea traseul initial, iar a doua urcare m-a rupt efectiv, am incercat eu sa o fac repede.. Dar nu prea mi-a iesit, pur si simplu nu se mai termina. Intr-un final glorios am ajuns acolo, am coborat pana in Capra pe un traseu oarecum abrupt, nu prea se putea alerga, si dupa am coborat spre Balea. Pe drum am auzit ca a ajuns a doua tipa in 10 ore si 40 - asta inseamna ca mai am 20 de minute sa ajung ca sa nu depasesc 11 ore. Pe drum a inceput sa ploua. Da' nu asa.. ploaie torentiala, la modul ala. Fix ce mi-am dorit, sa inceapa ploaia cand termin eu. Asa ca ce pot sa mai zic.. I run with God :) Am dat acolo tare pe final si am terminat in 10 ore 50. Un timp bun, dar totusi nu extraordinar. Poate pe viitor o sa mai vin sa incerc sa scot si mai bine, desi sunt convins ca limita mea e undeva pe la 10 ore, cu un minim posibil de 9:30 as zice. Mai jos de atat trebuie sa fii kamikaze tare pe coborari, si nu prea imi place treaba asta. Dar oricum, ramane de vazut :) Intre timp mai am Ciucas Ultra, dupa cred ca merg la S24, ultramaraton de 24 de ore de alergat, si ar mai fi MPC. Si cam atat important sezonul asta :)

Maraton Piatra Craiului 2015

Am auzit foarte multe despre acest maraton. Era clar ca trebuie sa particip si eu anul asta, se zice ca nu esti maratonist adevarat pana nu ajungi si pe la MPC. Desigur, asta se refera la noi, amatorii, vanatorii de maratoane, pentru noi e important sa avem cat mai multe curse prin cat mai multe zone, sa vedem cat mai multe concursuri, sa admiram privelistea din mai multe zone..Si pana nu ajungi si la MPC nu poti spune ca esti un alergator amator consacrat. Sau nu neaparat sa ajungi, dar macar sa iti doresti asta, sau cel putin sa fii alaturi de cei de acolo, intr-un fel. E practic incununarea unui sezon intreg de antrenamente, e cam ultima cursa importanta din an. Desigur, mai sunt si alte curse precum Sugas Race, Maratonul Rafael, dar nu mai sunt cu diferenta semnificativa de nivel. MPC este cununa de flori peste toata munca noastra.

Pentru mine, MPC a venit dupa o pauza destul de mare, dupa Ciucas Ultra am avut o pauza de la antrenamente, nu am mai reusit sa fac multi km.. Am facut vreo 50 cred in 3 saptamani, sau ceva de genul. Am observat ca daca alergi des ajungi sa nu mai ai nevoie de atat de mult antrenament daca vrei doar sa termini o proba.. Sunt destul de sigur ca as putea face pauza 3 saptamani, ca apoi sa bag un maraton pe asfalt de 42 de km, care e mai greu de alergat complet decat de terminat un maraton pe munte. Am luat-o cu mine si pe sora mea, pentru ea era primul maraton adevarat, dupa un semi la Ciucas si dupa un 7500 elita realizat doar pe jumatate. Am ajuns acolo cu niste prieteni de alergat gasiti pe internet, am zis sa nu ne mai complicam cu trenul. Ne-am luat chitul de start, foarte generos, cu un midlayer de la Gravity mai scump cu 5 lei decat taxa, organizatorii au lasat pretul sa vedem ca nu am dat banii degeaba :D Eu mai am o geaca de la Gravity, sunt foarte multumit de ea, si chiar recomand produsele de la ei pentru vreme rea (geci, suprapantaloni, hanorace), imi pare bine sa putem sustine si noi cumva o firma romaneasca. Doar sa nu comandati online, mai greu cu tehnologia la romani din pacate :) Dati un telefon si va vine produsul acasa in 2-3 zile, pe comenzile online nu se uita nimeni, dar merita, calitatea e foarte buna. Urmatoarea problema a fost unde dormim: aveam o gramada de bagaje, cort, saltea gomflabila, saci de dormit, mancare.. Ne-ar fi ajuns minim 2-3 nopti ce aveam acolo, chit ca noi stateam doar una. Am inteles ca ar fi fost loc pentru cort la Gura Raului sau asa ceva, o cabana, nu mai stiu cum se numea exact.Doar ca erau cam 2km de acolo pana la start, si sa mergi cu bagajele pana acolo nu e chiar placut, mai ales ca dimineata trebuia sa le caram inapoi. Cand sa plecam ne intreaba niste baieti unde campam, si ei tot cu corturile. Le zicem noi cum sta treaba, la care ei ne zic ca e prea departe. Voiam sa le zic ca nu conteaza, ca noi suntem maratonisti, dar au zis ca stiu ei un loc mai bun. Ok, hai sa vedem.. Ajungem noi la un maidan langa o biserica, parea genul de loc unde fac cainii vagabonzi reuniuni seara, la care zic astia: gata aici e. Super.. Ce sa facem, ce sa nu facem.. Ne decidem sa ramanem acolo. Aflam de la Lucian Clinciu, organizatorul, ca e ok ca e proprietate privata dar nu zice nimeni nimic. Ne punem cortul, stabilim o regula simpla (dreapta corturi, stanga toaleta), ca niste oameni civilizati ce suntem, apoi ne apucam sa mancam. La sedinta tehnica nu ne-am mai dus, era prea frig si ne era lene.. Seara m-am dus cu sora mea la un restaurant, sa ne mai incalzim, am luat un suc mi-am incarcat telefonul.. boierie,ce sa mai. Dupa ne-am culcat, am dormit destul de bine, desi mai spre dimineata m-am trezit de cateva ori, era foarte frig si imi ingheta nasul, asa ca a trebuit sa ma bag in sac cu totul.
  Am mancat ceva in fuga, am facut bagajele (asta a durat cam o ora, ne-am trezit cu 2 ore inainte, ceea ce tot era 7 dimineata, lejer, fata de 5 cum ma obisnuisem) ne-am echipat si am plecat. Am alergat cu borseta, plus midlayer si geaca pe care le-am tinut la brau toata cursa, pentru ca asa era in echipamentul obligatoriu, maneca lunga si geaca.. Trebuia sa iau doar geaca, a fost cald si nu era nevoie. Pe langa asta mi-am luat tricoul cu "i run with god", pentru a avea suport moral, si aia a fost. Am blindat-o pe sora mea cu batoane si geluri, cred ca avea vreo 9 la ea (mi-a povestit ca a avut sa si dea si i-au si ramas, la modul ala), ea a mers cu rucsac de 20l de la decathlon, si aia a fost .

La start am vazut ca participa cam toata lumea buna, m-am intalnit cu diversi cunoscuti, i-am vazut pe favoriti (Palici, Balan, etc), apoi am inceput "hora". Aveam planul facut: alerg cat de tare pot pe primii km sa nu raman in spate unde se sta la coada, si dupa fie ce o fi. Imi doream maxim 6 ore. Aparent ceilalti aveau si ei acelasi plan, pentru ca am alegat cu maxim 4:30 primii cativa km si totusi erau multe zeci de persoane in fata mea (am aflat mai tarziu ca eram in primii 100, pe prima portiune cel putin, la final am terminat pe 117 la masculin si 122 la general, din 700 de participanti). Deci se alerga in forta, ce sa mai. Am avut cativa km de plat, apoi cateva urcari mai line pe care am alergat chiar si acolo, pentru mine a fost ceva nou sa alerg si pe urcari. Rupere, ce sa mai! La un moment dat au trecut 7 km si mi s-a spus ca asta a fost "incalzirea". Eu eram un pic obosit, am bagat geluri si batoane mai mult decat de obicei, cred ca am consumat 2-3 geluri si 2 batoane pe 42 km, de obicei consumam 1-2 in total.  Pana acum fusese doar urcare. A venit si primul punct de hidratare, km 9 cred, sau al doilea nici nu mai stiu.. Dupa in continuare numai urcare, tot asa ritm tare pana pe la km 14-15 cand a inceput o portiune de creasta, destul de scurta dar foarte greu de parcurs, lanturi, chestii.. Se mergea foarte greu, se facuse putina coada chiar, cuiva i se facuse rau, avea crampe.. Dupa a urmat o portiune destul de lunga, coborare in principiu dar un pic tehnica, nu puteai alerga prea tare, si incepusem deja sa obosesc, si ma enerva ca pe coborarile astea tehnice ma depaseau diversi oameni, pentru ca nu ma avant prea tare de frica sa nu-mi rup picioarele.. M-au depasit o gramada pe zona aia, de la km 18 pana la 22 cred ca m-au depasit minim 10 oameni. Dupa a venit o alergare luunga, terminata cu o portiune de plat pana la Plaiul Foii, unde am alergat fara oprire, am si intrecut cativa. Erau doar 3 fete in fata mea la feminim. La Plaiul Foii super voluntari, mi-au luat sticla din rucsac mi-au umplut-o si mi-au pus-o la loc fara sa cer nimic! Asa ceva mai rar.. Am mancat niste supa la pahar,  apoi a urmat inca o portiune mica de plat, iar apoi urcarea Diana, renumita pentru dificultatea ei. Am auzit multe despre Diana asta.. Ma enerva ca nu imi puteam scoate din minte cantecul asta cu "Mama ,unde esti, bate-ma de vrei, dar vino sa ma iei:". Am urcat destul de sustinut, nu m-a depasit nimeni, in schimb am depasit cativa oameni. Pe final ce e drept cam obosisem, a fost obositoare urcarea, dar totusi scurta. La ciucas ultra mi s-a parut si mai abrupt, si mai lung la final, ce e drept eram dupa 90 km, dar asta a fost lejereala comparativ cu aia. La inceputul urcarii pe traseu erau niste voluntari care urlau, aplaudau, era un tip cu bucium.. Nebuni oamenii, super tare din partea lor, dar din pacate eram prea obosit si concentrat sa ma mai pot bucura, tot am schitat un zambet oricum.
Dupa Diana practic ai terminat maratonul, mai trebuie doar sa te intorci la start sa iti dea aia medalia, nu mai ai timp limita, nimic.. Au fost cativa km tehnici de coborare, pe care nu am putut sa alerg prea tare, iar apoi am ajuns la ultimul checkpoint. Cica era deja km 33.. Mie nu imi venea sa cred, parea ca a trecut foarte putin, mi s-a zis ca mai am 8 km pana la final, doar alergare, coborare lina, frumoasa. Am alergat fara sa ma gandesc cat mai e, ca sa aflu peste putin timp ca ar mai fi 3 km. Nu intelegeam ce se intampla, ori nu era distanta buna, ori nu stiu.. Am continuat sa alerg, imi zice cineva ultimii 2 km, eu in continuare nu stiam care e treaba, mai alerg un pic sa ma prind, bai astia fac misto de mine, ultimii 800 (!) de metri.. Deja cand aud 800 de metri incep sa o las mai moale, eram un pic obosit, pe final m-au intrecut vreo 2 persoane, nu stiu cat a fost da' mi s-a parut ca a trecut mai mult, asteptam finish-ul si nu mai venea, era efectul invers, pana atunci am crezut ca mai e foarte mult si nu ma stresam deloc, dupa cand am auzit 800 metri am zis ca trebuie sa ajung in 2 minute.. Si am ajuns la finish, am simtit bucuria terminarii acestui maraton, timp final 5:49:11, nu m-as fi asteptat sa scot asa de bine. MPC e bine numit o hora, pentru ca sunt foarte multi si lumea termina la distante mici fata de urmatorul. Desigur, se exclud primii si ultimii. La finish am vazut o gramada de cunoscuti.. Am mancat, am socializat.. Dupa am fost la sala de sport sa mananc din nou, ca dupa sa primesc telefon de la sora mea ca a ajuns si ea, dupa 8 ore si 49 de minute, foarte relaxata si fara niciun stres.

Cam asta e povestea.. Parca a fost prea scurt, as fi vrut sa mai fie cativa km, parca puteam da mai mult, dar a fost super, ultimul maraton din an pe munte este si cel mai frumos, cu siguranta. Sper sa ajung din nou la anul, si de ce nu sa scot un timp si mai bun. Pana atunci.. Ramane sa ne antrenam pentru sezonul urmator,
Brasov Maraton, apoi Eco.. si ce o mai fi :D