Acum cateva zile un coleg de-al meu de grupa a venit cu urmatoarea idee: ce ar fi sa avem si noi in Poli, asa cum exista in multe facultati americane (chiar si in cele mai slabe) un club de muzica? Ideea mi s-a parut foarte interesanta, asa ca m-am gandit cam ce ar trebui de facut pentru asta, mai ales avand in vedere ca muzica este o modalitate terapeutica extraordinara, prin muzica putem deveni mai fericiti si mai buni. Am ajuns la cateva concluzii, si sper sa ii pot convinge pe cei care stiu cat de cat sa cante la un instrument sa se bage in clubul nostru de muzica.
In primul rand, un club de muzica nu are nevoie decat de niste oameni pasionati, restul vine de la sine. Sala de repetitii (pentru amplificatoare, instrumente, etc) va aparea ca urmare fireasca a dorintei noastre de a canta. Chiar daca poate la inceput vom avea cateva intalniri in aer liber, sunt convins ca imediat va aparea si ocazia de a repeta intr-un spatiu cu anumite dotari. De ce nu, daca suntem multi putem chiar sa punem mana de la mana si sa mergem intr-un studio, sau chiar sa luam instrumentele noastre, in viitor. Deci e suficienta dorinta oamenilor de a canta pentru ca un club de muzica sa existe.
Urmatoarea intrebare ar fi: ok, ce cantam? Depinde, desigur, de numarul de doritori si de preferintele lor. Daca o sa fie, sa zicem, 10 oameni care participa, atunci putem forma 2 trupe, chiar daca repertoriul poate fi comun (folk, rock, etc). Atentie, poate fi comun, dar nu este neaparat obligatoriu. Daca la inceput vom aborda stiluri mai usor de cantat, putem evolua catre genuri mai complexe, in functie de cine vine si de cat interes este. Intr-un final putem avea mai multe trupe care abordeaza genuri diferite, pop, rock, jazz, folk, etc.
Cine poate sa vina la clubul de muzica? Raspunsul este evident, absolut orice student de la Automatica si Calculatoare (in primul rand, dar de ce nu si de la alte sectii, ramane de vazut), atata timp cat sunt dispusi sa cante alaturi de noi la un instrument sau vocal. Un avantaj al intalnirilor in aer liber ar fi ca acolo poate veni chiar oricine, chiar si pentru a asista, dar daca vom repeta intr-un cadru organizat va fi mai greu cu spatiul. Oricum, in principiu oricine este bine venit. :D
Cand ne vedem sa repetam? Cel mai probabil in week-end, daca suntem destui atunci nu conteaza ca cineva poate veni doar o data la doua saptamani, sa zic, pentru ca vor fi tot timpul oameni.
Ce obiective avem? In primul rand sa ne simtim noi bine si sa ne distram, dar, de ce nu, daca lucrurile merg bine poate chiar se formeaza una sau mai multe formatii care sa cante la diverse evenimente (balul bobocilor, de exemplu) si nu numai. Per total, este un loc unde puteti cunoaste oameni interesanti, cu preocupari comune (nu numai ingineria, dar si muzica de calitate) si chiar sper sa iasa ceva foarte bun. O sa fim in prima zi de scoala in holul facultatii cu mai multe detalii.
Se afișează postările cu eticheta muzica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta muzica. Afișați toate postările
miercuri, 11 septembrie 2013
luni, 10 septembrie 2012
De ce îmi place muzica metal
În acest articol voi încerca să dau anumite explicaţii celor cărora nu le place metalul în general, dar si metalului extrem, în particular. Pentru cei care cunosc, există două mari categorii în care se poate împărţi metalul. O categorie se numeşte "extreme metal", şi cuprinde stiluri ca thrash, doom, black, death şi derivatele acestora. Această categorie cuprinde o muzică agresivă, ceea ce se vede atât în versuri, dar şi în distorsul chitărilor sau în blast beat-uri (ritmuri foarte rapide de baterie) sau în growl-uri (sau cum spun unii, "urletele alea"). Ei bine, nu cu această categorie vreau să încep, ci cu cea de-a doua, care cuprinde atât metalul tradiţional (heavy metal, power metal), cât şi stiluri mai noi (progressive metal), şi nu se folosesc growl-uri, blast beat-uri sau alte chestii de genul ăsta. Ce vreau eu să fac prin acest articol este să arăt, mai întâi, că acest tip de metal este ascultat de persoanele cu anumite cunoştinţe despre muzică, ba chiar de oameni intelectuali, apoi îmi voi justifica preferinţa personală pentru extreme metal.
Aşa cum am spus, vreau să arăt că metalul este o muzică oarecum cultă, pe care nu o pot înţelege decât cei cu studii în domeniul muzicii, sau măcar cei cu gusturi muzicale mai elevate, de obicei oamenii intelectuali. Sper că toată lumea este de acord că oamenii cu cel mai ridicat gust muzical, dacă pot spune aşa, ascultă muzică clasică. Toată copilăria mea, în loc să ascult ceea ce se dădea pe atunci la radio, am ascultat muzică clasică, am zeci de CD-uri în bibliotecă numai cu acest fel de muzică, şi pot spune că încă îmi place şi mai ascult uneori, când îmi mai amintesc. Cei care cântă la un instrument ştiu că cea mai complexă muzică este cea clasică, de aceea cine cântă la un instrument de obicei ascultă şi muzică clasică, pentru că asta se învaţă în toate şcolile de muzică. După ce am ascultat ani buni muzică clasică am trecut la jazz: swing, be-bop, apoi jazz fusion. Jazzul este foarte apropiat de muzica clasică, din punct de vedere muzical, ba chiar mai complex, se folosesc foarte multe moduri, scări muzicale si acorduri neutilizate de muzica clasică, apar studii de specialitate în ceea ce priveşte acordurile, progresiile şi relaţia acord-mod. Din punctul meu de vedere, jazzul a fost şi rămâne cel mai complex gen muzical, în ceea ce priveşte instrumentele. După ce am mai crescut, am început să devin obsedat de chitara electrică, m-a fascinat instrumentul şi am început să ascult melodii în care acest instrument este folosit. Iniţial ascultam jazz fusion, apoi blues, peste puţin timp am început să ascult Eric Clapton, iar într-un final am ajuns direct la heavy metal, trecând peste pasul intermediar care ar fi fost rockul clasic. Apoi am realizat că muzica heavy metal şi cea înrudită cu ea se inspiră foarte mult, ca instrumental, din canoanele muzicii clasice şi ale jazz-ului, prin progresii, acorduri şi moduri. Cine ştie muzică nu are cum să nu aprecieze melodii de o complexitate foarte ridicată, cum ar fi cele aparţinând metalului progresiv, făcute de muzicieni profesionişti, care au terminat universităţi renumite de muzică. Toţi oamenii care apreciază muzica de calitate ar trebui să aprecieze muzica metal, prin structura acesteia şi prin calitatea melodiilor.
Să vorbesc puţin despre muzica comercială, fie ea house, rap sau pop. În primul şi în primul rând, aceste stiluri abordează o muzică extrem de simplă, bazată pe 3-4 acorduri, în general aceleaşi progresii, iar în al doilea rând este compusă artificial, fără instrumente, doar cu ajutorul unor programe pe calculator, sau în cel mai bun caz cu niste sintetizatoare de sunet. Am fost într-o tabără vara asta şi auzeam nişte melodii house sau ceva de genul ăsta la radio, şi ce m-am gândit: hai să scot chitara şi să acompaniez. După vreo 5 melodii deja nu mai suportam, toate aveau 4 acorduri, si în absolut toate am întâlnit aceleaşi progresii, m-a şi întrebat cineva: auzi, da' nu cumva cânţi cam acelaşi lucru? Nu sunt absurd, nu spun că nu există melodii comerciale care pot fi drăguţe, dar asta doar dacă folosesc instrumente adevărate, iar vocile nu sunt modelate cu ajutorul calculatorului.
Acum câte ceva despre vocile întâlnite în metal. Majoritatea trupelor care au ajuns mari au nişte vocalişti cu adevărat excepţionali, şi mă refer aici la Robert Plant, Rob Halford, Bruce Dickinson sau mulţi alţii, vocalişti cu o gamă vocală foarte largă. Deşi majoritatea vocaliştilor sunt bărbaţi ( ca de altfel şi instrumentiştii, ceea ce a făcut să se considere că metalul este o muzică, în general, masculină) există şi trupe care au niste vocaliste foarte bune, care cântă chiar muzică de operă, şi toată lumea a auzit de Nightwish, Epica, Within Temtation, sau multe alte trupe, care au nişte vocaliste de excepţie. Există chiar un gen numit metal simfonic, unde se folosesc chiar voci de operă, ceea ce mi se pare fenomenal, şi recomand tuturor să asculte Haggard.
OK, sper că am reuşit să justific de ce metalul este o muzică mai elevată, care nu poate fi ascultată şi înţeleasă decât de oameni cu studii muzicale sau cu un gust mai rafinat, în general oameni intelectuali. Acuma despre extreme metal. Mulţi oameni care ascultă heavy metal nu pot suporta metalul extrem, în special datorită vocilor de tip growl. Metalul extrem, din punct de vedere muzical, este mai puţin complex decât metalul tradiţional, dacă vorbim de doom sau de black, deşi când ne uităm la subgenuri cum ar fi technical death metal observăm o complexitate extraordinară a melodiilor. Cu toate astea, în general metalul extrem nu este chiar aşa de complex (cel puţin asta mi se pare mie). Totuşi metalul extrem are ceva ce metalul tradiţional nu are, transmite o anumită stare de spirit care nu poate fi regăsită în niciun alt stil muzical. Bine, o să spuneţi că au versuri legate de satanism, mutilare, moarte şi violenţă, dar eu vă răspund că nu ascult versurile la melodiile de genul ăsta, îmi place să consider vocea un alt instrument, şi încerc să ignor semnificaţia versurilor (asta pentru că şi eu sunt, oarecum, un muzician). Poate că metalul extrem e mai greu de înţeles, sau chiar de agreat, şi nici nu pot face un demers raţional prin care să pot convinge pe cineva că metalul extrem e o muzică interesantă. Dacă am scoate chitările din priză aţi vedea că din punct de vedere al melodiei metalul extrem este, totuşi, o muzică elaborată (bine, nu comparăm cu progresiv, dar totuşi, mult mai elaborată decât alte genuri). Deşi growl poate face multă lume şi nu este nevoie de o voce extraordinară, mie îmi place să ascult muzică ce conţine growl. Iniţial nici eu nu suportam acest mod de a cânta, dar ascultând mai multe melodii am ajuns la concluzia că este chiar interesant. Oricum, probabil ideal este să se combine growlul cu clean vocals, aşa cum fac unele trupe cum ar fi Opeth.
Sper că am reuşit să fac o viziune de ansamblu asupra metalului, sper că am arătat de ce merită ascultat, iar în continuare las câteva melodii care merită ascultate.
Aşa cum am spus, vreau să arăt că metalul este o muzică oarecum cultă, pe care nu o pot înţelege decât cei cu studii în domeniul muzicii, sau măcar cei cu gusturi muzicale mai elevate, de obicei oamenii intelectuali. Sper că toată lumea este de acord că oamenii cu cel mai ridicat gust muzical, dacă pot spune aşa, ascultă muzică clasică. Toată copilăria mea, în loc să ascult ceea ce se dădea pe atunci la radio, am ascultat muzică clasică, am zeci de CD-uri în bibliotecă numai cu acest fel de muzică, şi pot spune că încă îmi place şi mai ascult uneori, când îmi mai amintesc. Cei care cântă la un instrument ştiu că cea mai complexă muzică este cea clasică, de aceea cine cântă la un instrument de obicei ascultă şi muzică clasică, pentru că asta se învaţă în toate şcolile de muzică. După ce am ascultat ani buni muzică clasică am trecut la jazz: swing, be-bop, apoi jazz fusion. Jazzul este foarte apropiat de muzica clasică, din punct de vedere muzical, ba chiar mai complex, se folosesc foarte multe moduri, scări muzicale si acorduri neutilizate de muzica clasică, apar studii de specialitate în ceea ce priveşte acordurile, progresiile şi relaţia acord-mod. Din punctul meu de vedere, jazzul a fost şi rămâne cel mai complex gen muzical, în ceea ce priveşte instrumentele. După ce am mai crescut, am început să devin obsedat de chitara electrică, m-a fascinat instrumentul şi am început să ascult melodii în care acest instrument este folosit. Iniţial ascultam jazz fusion, apoi blues, peste puţin timp am început să ascult Eric Clapton, iar într-un final am ajuns direct la heavy metal, trecând peste pasul intermediar care ar fi fost rockul clasic. Apoi am realizat că muzica heavy metal şi cea înrudită cu ea se inspiră foarte mult, ca instrumental, din canoanele muzicii clasice şi ale jazz-ului, prin progresii, acorduri şi moduri. Cine ştie muzică nu are cum să nu aprecieze melodii de o complexitate foarte ridicată, cum ar fi cele aparţinând metalului progresiv, făcute de muzicieni profesionişti, care au terminat universităţi renumite de muzică. Toţi oamenii care apreciază muzica de calitate ar trebui să aprecieze muzica metal, prin structura acesteia şi prin calitatea melodiilor.
Să vorbesc puţin despre muzica comercială, fie ea house, rap sau pop. În primul şi în primul rând, aceste stiluri abordează o muzică extrem de simplă, bazată pe 3-4 acorduri, în general aceleaşi progresii, iar în al doilea rând este compusă artificial, fără instrumente, doar cu ajutorul unor programe pe calculator, sau în cel mai bun caz cu niste sintetizatoare de sunet. Am fost într-o tabără vara asta şi auzeam nişte melodii house sau ceva de genul ăsta la radio, şi ce m-am gândit: hai să scot chitara şi să acompaniez. După vreo 5 melodii deja nu mai suportam, toate aveau 4 acorduri, si în absolut toate am întâlnit aceleaşi progresii, m-a şi întrebat cineva: auzi, da' nu cumva cânţi cam acelaşi lucru? Nu sunt absurd, nu spun că nu există melodii comerciale care pot fi drăguţe, dar asta doar dacă folosesc instrumente adevărate, iar vocile nu sunt modelate cu ajutorul calculatorului.
Acum câte ceva despre vocile întâlnite în metal. Majoritatea trupelor care au ajuns mari au nişte vocalişti cu adevărat excepţionali, şi mă refer aici la Robert Plant, Rob Halford, Bruce Dickinson sau mulţi alţii, vocalişti cu o gamă vocală foarte largă. Deşi majoritatea vocaliştilor sunt bărbaţi ( ca de altfel şi instrumentiştii, ceea ce a făcut să se considere că metalul este o muzică, în general, masculină) există şi trupe care au niste vocaliste foarte bune, care cântă chiar muzică de operă, şi toată lumea a auzit de Nightwish, Epica, Within Temtation, sau multe alte trupe, care au nişte vocaliste de excepţie. Există chiar un gen numit metal simfonic, unde se folosesc chiar voci de operă, ceea ce mi se pare fenomenal, şi recomand tuturor să asculte Haggard.
OK, sper că am reuşit să justific de ce metalul este o muzică mai elevată, care nu poate fi ascultată şi înţeleasă decât de oameni cu studii muzicale sau cu un gust mai rafinat, în general oameni intelectuali. Acuma despre extreme metal. Mulţi oameni care ascultă heavy metal nu pot suporta metalul extrem, în special datorită vocilor de tip growl. Metalul extrem, din punct de vedere muzical, este mai puţin complex decât metalul tradiţional, dacă vorbim de doom sau de black, deşi când ne uităm la subgenuri cum ar fi technical death metal observăm o complexitate extraordinară a melodiilor. Cu toate astea, în general metalul extrem nu este chiar aşa de complex (cel puţin asta mi se pare mie). Totuşi metalul extrem are ceva ce metalul tradiţional nu are, transmite o anumită stare de spirit care nu poate fi regăsită în niciun alt stil muzical. Bine, o să spuneţi că au versuri legate de satanism, mutilare, moarte şi violenţă, dar eu vă răspund că nu ascult versurile la melodiile de genul ăsta, îmi place să consider vocea un alt instrument, şi încerc să ignor semnificaţia versurilor (asta pentru că şi eu sunt, oarecum, un muzician). Poate că metalul extrem e mai greu de înţeles, sau chiar de agreat, şi nici nu pot face un demers raţional prin care să pot convinge pe cineva că metalul extrem e o muzică interesantă. Dacă am scoate chitările din priză aţi vedea că din punct de vedere al melodiei metalul extrem este, totuşi, o muzică elaborată (bine, nu comparăm cu progresiv, dar totuşi, mult mai elaborată decât alte genuri). Deşi growl poate face multă lume şi nu este nevoie de o voce extraordinară, mie îmi place să ascult muzică ce conţine growl. Iniţial nici eu nu suportam acest mod de a cânta, dar ascultând mai multe melodii am ajuns la concluzia că este chiar interesant. Oricum, probabil ideal este să se combine growlul cu clean vocals, aşa cum fac unele trupe cum ar fi Opeth.
Sper că am reuşit să fac o viziune de ansamblu asupra metalului, sper că am arătat de ce merită ascultat, iar în continuare las câteva melodii care merită ascultate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)