Acum cateva zile un coleg de-al meu de grupa a venit cu urmatoarea idee: ce ar fi sa avem si noi in Poli, asa cum exista in multe facultati americane (chiar si in cele mai slabe) un club de muzica? Ideea mi s-a parut foarte interesanta, asa ca m-am gandit cam ce ar trebui de facut pentru asta, mai ales avand in vedere ca muzica este o modalitate terapeutica extraordinara, prin muzica putem deveni mai fericiti si mai buni. Am ajuns la cateva concluzii, si sper sa ii pot convinge pe cei care stiu cat de cat sa cante la un instrument sa se bage in clubul nostru de muzica.
In primul rand, un club de muzica nu are nevoie decat de niste oameni pasionati, restul vine de la sine. Sala de repetitii (pentru amplificatoare, instrumente, etc) va aparea ca urmare fireasca a dorintei noastre de a canta. Chiar daca poate la inceput vom avea cateva intalniri in aer liber, sunt convins ca imediat va aparea si ocazia de a repeta intr-un spatiu cu anumite dotari. De ce nu, daca suntem multi putem chiar sa punem mana de la mana si sa mergem intr-un studio, sau chiar sa luam instrumentele noastre, in viitor. Deci e suficienta dorinta oamenilor de a canta pentru ca un club de muzica sa existe.
Urmatoarea intrebare ar fi: ok, ce cantam? Depinde, desigur, de numarul de doritori si de preferintele lor. Daca o sa fie, sa zicem, 10 oameni care participa, atunci putem forma 2 trupe, chiar daca repertoriul poate fi comun (folk, rock, etc). Atentie, poate fi comun, dar nu este neaparat obligatoriu. Daca la inceput vom aborda stiluri mai usor de cantat, putem evolua catre genuri mai complexe, in functie de cine vine si de cat interes este. Intr-un final putem avea mai multe trupe care abordeaza genuri diferite, pop, rock, jazz, folk, etc.
Cine poate sa vina la clubul de muzica? Raspunsul este evident, absolut orice student de la Automatica si Calculatoare (in primul rand, dar de ce nu si de la alte sectii, ramane de vazut), atata timp cat sunt dispusi sa cante alaturi de noi la un instrument sau vocal. Un avantaj al intalnirilor in aer liber ar fi ca acolo poate veni chiar oricine, chiar si pentru a asista, dar daca vom repeta intr-un cadru organizat va fi mai greu cu spatiul. Oricum, in principiu oricine este bine venit. :D
Cand ne vedem sa repetam? Cel mai probabil in week-end, daca suntem destui atunci nu conteaza ca cineva poate veni doar o data la doua saptamani, sa zic, pentru ca vor fi tot timpul oameni.
Ce obiective avem? In primul rand sa ne simtim noi bine si sa ne distram, dar, de ce nu, daca lucrurile merg bine poate chiar se formeaza una sau mai multe formatii care sa cante la diverse evenimente (balul bobocilor, de exemplu) si nu numai. Per total, este un loc unde puteti cunoaste oameni interesanti, cu preocupari comune (nu numai ingineria, dar si muzica de calitate) si chiar sper sa iasa ceva foarte bun. O sa fim in prima zi de scoala in holul facultatii cu mai multe detalii.
Se afișează postările cu eticheta studentie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta studentie. Afișați toate postările
miercuri, 11 septembrie 2013
sâmbătă, 8 septembrie 2012
Ce vreau să realizez cu blogul ăsta
Că tot nu am ce face acasă m-am gândit să mai scriu câteva rânduri. Ce vreau să realizez cu blogul e destul de simplu de înţeles, vreau să apară primul la căutare google atunci când tastezi student la poli. Momentan sunt destul de jos, dar sunt sigur că prin muncă şi perseverenţă voi aduce blogul pe primul loc. :)
Problema ar fi că sunt mult mai puţini interesaţi despre detalii legate de facultate decât cei interesaţi de liceu, poate părea paradoxal, dar copiii de 14-15 ani sunt disperaţi să socializeze şi caută diverse informaţii, aşa că blogul despre Vianu avea un număr impresionant de vizitatori, având în vedere că aborda un domeniu restrâns. Acum vreau să scriu mai multe articole, pe diverse teme, şi sper să ajung cu acest blog la vizualizările celuilalt.
Problema ar fi că sunt mult mai puţini interesaţi despre detalii legate de facultate decât cei interesaţi de liceu, poate părea paradoxal, dar copiii de 14-15 ani sunt disperaţi să socializeze şi caută diverse informaţii, aşa că blogul despre Vianu avea un număr impresionant de vizitatori, având în vedere că aborda un domeniu restrâns. Acum vreau să scriu mai multe articole, pe diverse teme, şi sper să ajung cu acest blog la vizualizările celuilalt.
joi, 6 septembrie 2012
Curs de filosofie...
Am fost săptămâna asta la un curs de filosofie, cu un titlu foarte pretenţios: teism versus ateism. Trecând peste faptul că între cei doi termeni nu se poate pune "versus", pentru că nu există o comparaţie posibilă a celor două, orice argument putând fi interpretat în ambele moduri, cursul acesta m-a cam dezamăgit.O să iau acum toate zilele şi voi face o scurtă prezentare a ceea ce a fost acolo.
În prima zi prima prelegere a ţinut-o însuşi decanul facultăţii. Trecând peste faptul că parea destul de nehotărât, se cam bâlbâia şi nu părea stăpân pe subiect, subiectul pe care a încercat să-l atingă, raţiune publică şi credinţă, a fost tratat ca pentru nişte elevi care abia acum sunt la primul lor contact cu filosofia. A făcut o clasificare a unor posibile abordări ale lui Dumnezeu complet superficială, ceva la modul Dumnezeu cel sfânt, Dumnezeu cel supranatural, Dumnezeu cel care a creat lumea, Dumnezeu dincolo de experienţa noastră, pur şi simplu nu mi-a venit să cred, era o împărţire clară: transcendent sau imanent... Ok, am zis că poate a fost ceva mai lejer, fiind prima prelegere. A doua prelegere a fost relativ ok, erau prezentate nişte argumente pentru existenţa lui Dumnezeu date de Toma d'Aquino, apoi era prezentat teismul clasic în comparaţie cu teismul de proces (sau panteism, cam asta era ideea). Nu mai comentez că Heraclit si Platon erau băgaţi în aceeasi oală, să spunem că a fost ok. Ultima prelegere a fost legată de epistemologie, nu a atins foarte tare tema din păcate, dar ceea ce s-a spus era ok, erau nişte informaţii cât de cât interesante.
Ce mi s-a părut foarte aiurea era modul în care reacţiona audienţa, nu îmi venea să cred, oameni mari şi fără minte... Parcă fiecare voia să spună ce are pe suflet, indiferent dacă are legătură cu tema. Să dau un exemplu, după prelegerea decanului s-a ridicat un tip şi a spus că el crede că ştiinţa şi religia sunt o afacere. Iar decanul, în loc să îi spună că e în afara subiectului, i-a dat dreptate...
În a doua zi au fost două persoane care au vorbit total, total în afara temei. Un inginer (chiar de la automatică) a vorbit despre tehnologii, supercalculatoare şi automatizări, iar un medic a vorbit despre nişte concepţii asupra omului de-a lungul istoriei. A mai fost o prelegere destul de interesantă, în care era vorba de faptul că ştiinţa naturalizează, fenomenele supranaturale putând fi tratate în manieră ştiinţifică. Ultima prelegere a fost cea mai bună din toate zilele, a venit un diacon care avea specializări în mate, fizică, psihologie, teologie şi filosofie şi a vorbit despre descoperiri recente ale fizicii, nu a pronunţat niciodată numele Dumnezeu, în schimb te făcea să te gândeşti că toate aceste descoperiri arată că lumea nu este creată la întâmplare. Tot respectul pentru acest om.
O fază amuzantă a fost la un moment dat când medicul i-a spus cuiva că nu îi doreşte să aibă schizofrenici sau depresivi în familie (asta după ce comentase aiurea), la care ăla a răspuns că de asta e fericit de fiecare dată când se uită în oglindă. Medicul nu a rămas fără răspuns, i-a spus că cine e schizofrenic nu ştie că este aşa.
Miercuri s-au prezentat nişte argumente în favoarea existenţei lui Dumnezeu. Primul profesor a prezentat un argument propriu, inspirat de un argument dat de Kant. Deşi avea un concept cu care eu nu sunt de acord, greşeli morale inevitabile şi de neiertat, prelegerea a fost ok. Ce cred eu e că nu există greşeli pe care să nu ni le putem ierta tot restul vieţii, dar asta rămâne totuşi ceva subiectiv. Al doilea profesor a vorbit despre argumentul eutaxiologic (legat de ordine), în comparaţie cu argumentul teleologic (telos = scop). Ultimul profesor, deşi avea 3 doctorate, în arhitectură, teologie şi filosofie, a abordat un subiect fără mare legătură, ca să nu zic chiar fără legătură, cu tema: arhitectura memoriei. Mi s-a părut foarte plictisitor şi din păcate nu am fost deloc impresionat.
La sfârşitul zilei ar fi trebuit să fie o masă rotundă, o dezbatere cu un profesor foarte bun, din câte am auzit, care din păcate nu a mai venit, ceea ce de asemenea m-a cam dezamăgit. Oricum, nu îmi pare aşa rău având în vedere de mulţimea de fanatici din sală, care nu puteau concepe că există şi alte păreri în afară de cea a lor, indiferent de ce natură.
Joi a venit o profesoară de biologie care a dat nişte argumente de natură ateistă, fiind de altfel singura care a abordat această latură, deşi în mod normal trebuia să fie mai multe discuţii legate de ateism. În fine, păcat că a spus despre Kant că ar fi raţionalist, în rest prezentarea ei a fost destul de bună. După a venit un preot, dar genul acela de om închis şi care nu acceptă să fie contrazis, care în loc să spună ceva interesant s-a apucat să ţină o predică din aceea plictisitoare, cu comentarii pe marginea Bibliei. Şi ca să fie complet şi-a şi citit prelegerea, ceea ce mi s-a părut sub orice critică. Când a venit pauza de masă el încă vorbea, aşa că jumătate din sală a plecat, dar au existat suficienţi obsedaţi care au rămas acolo încă o oră să îi pună întrebări. Următoarea prelegere a fost ţinută de un preot catolic, decanul facultăţii de teologie romano-catolică, mi-a plăcut oarecum modul în care a vorbit, deşi părea mason, vorbea despre ecumenism şi încerca să convingă sala că acesta este visul de aur al omenirii, ca să spun aşa. Ultima prelegere nu mi-a fost clar ce a vrut să spună, s-a prezentat viaţa sfântului Bernard de către un profesor de limbi străine, fiind deja târziu nu am mai stat până la capăt.
Mâine sper să fie ceva interesant, e un curs intitulat "Dumnezeu a murit demult. Cum scăpăm de infinit". Dacă nici acest curs nu este bun pot spune că părăsesc această "şcoală de vară" destul de dezamăgit.
L.E.: Am fost azi la curs, tipul cu "Dumnezeu a murit" a fost absolut genial, nu încerc să descriu exact ideea lui, dar voi prezenta ideea generală. Pornind de la premisa că există lumi epistemologice diferite, care nu pot interacţiona una cu cealaltă, se rezolvă toate problemele de genul interacţiunea minte-corp, interacţia micro-macro, etc, înainte de big bang fiind o lume epistemologică în care spaţiul şi timpul nu existau. Apoi a luat cele 4 antinomii ale lui Kant şi le-a făcut praf pe toate, majoritatea au rămas pur şi simplu cu gura căscată, era ceva foarte ambiguu, şi totuşi imposibil de contrazis din punct de vedere logic. După a venit cineva şi a prezentat argumentul ontologic sub forma logicii predicatelor, ceea ce mi s-a părut destul de interesant. La sfârşit mai era un singur curs, ţinut de un profesor de sociologie, dar nu am mai rămas, aşa că nu pot spune cum a fost. Oricum, ziua de azi m-a făcut să mă simt bine.
Profesorul care a organizat totul a spus la sfârşit că nu crede că va mai exista un astfel de curs, din cauza celor din sală, care s-au comportat total neadecvat. Asta observasem şi eu, chiar mă miram de ce nu ia nimeni atitudine, dar acum chiar pot spune că sunt mulţumit, a fost o experienţă interesantă. Cred că voi evita de acum discuţiile despre religie, am avut parte de prea multe şi nu vreau să argumentez cu persoane care nu ştiu despre ce e vorba.
În prima zi prima prelegere a ţinut-o însuşi decanul facultăţii. Trecând peste faptul că parea destul de nehotărât, se cam bâlbâia şi nu părea stăpân pe subiect, subiectul pe care a încercat să-l atingă, raţiune publică şi credinţă, a fost tratat ca pentru nişte elevi care abia acum sunt la primul lor contact cu filosofia. A făcut o clasificare a unor posibile abordări ale lui Dumnezeu complet superficială, ceva la modul Dumnezeu cel sfânt, Dumnezeu cel supranatural, Dumnezeu cel care a creat lumea, Dumnezeu dincolo de experienţa noastră, pur şi simplu nu mi-a venit să cred, era o împărţire clară: transcendent sau imanent... Ok, am zis că poate a fost ceva mai lejer, fiind prima prelegere. A doua prelegere a fost relativ ok, erau prezentate nişte argumente pentru existenţa lui Dumnezeu date de Toma d'Aquino, apoi era prezentat teismul clasic în comparaţie cu teismul de proces (sau panteism, cam asta era ideea). Nu mai comentez că Heraclit si Platon erau băgaţi în aceeasi oală, să spunem că a fost ok. Ultima prelegere a fost legată de epistemologie, nu a atins foarte tare tema din păcate, dar ceea ce s-a spus era ok, erau nişte informaţii cât de cât interesante.
Ce mi s-a părut foarte aiurea era modul în care reacţiona audienţa, nu îmi venea să cred, oameni mari şi fără minte... Parcă fiecare voia să spună ce are pe suflet, indiferent dacă are legătură cu tema. Să dau un exemplu, după prelegerea decanului s-a ridicat un tip şi a spus că el crede că ştiinţa şi religia sunt o afacere. Iar decanul, în loc să îi spună că e în afara subiectului, i-a dat dreptate...
În a doua zi au fost două persoane care au vorbit total, total în afara temei. Un inginer (chiar de la automatică) a vorbit despre tehnologii, supercalculatoare şi automatizări, iar un medic a vorbit despre nişte concepţii asupra omului de-a lungul istoriei. A mai fost o prelegere destul de interesantă, în care era vorba de faptul că ştiinţa naturalizează, fenomenele supranaturale putând fi tratate în manieră ştiinţifică. Ultima prelegere a fost cea mai bună din toate zilele, a venit un diacon care avea specializări în mate, fizică, psihologie, teologie şi filosofie şi a vorbit despre descoperiri recente ale fizicii, nu a pronunţat niciodată numele Dumnezeu, în schimb te făcea să te gândeşti că toate aceste descoperiri arată că lumea nu este creată la întâmplare. Tot respectul pentru acest om.
O fază amuzantă a fost la un moment dat când medicul i-a spus cuiva că nu îi doreşte să aibă schizofrenici sau depresivi în familie (asta după ce comentase aiurea), la care ăla a răspuns că de asta e fericit de fiecare dată când se uită în oglindă. Medicul nu a rămas fără răspuns, i-a spus că cine e schizofrenic nu ştie că este aşa.
Miercuri s-au prezentat nişte argumente în favoarea existenţei lui Dumnezeu. Primul profesor a prezentat un argument propriu, inspirat de un argument dat de Kant. Deşi avea un concept cu care eu nu sunt de acord, greşeli morale inevitabile şi de neiertat, prelegerea a fost ok. Ce cred eu e că nu există greşeli pe care să nu ni le putem ierta tot restul vieţii, dar asta rămâne totuşi ceva subiectiv. Al doilea profesor a vorbit despre argumentul eutaxiologic (legat de ordine), în comparaţie cu argumentul teleologic (telos = scop). Ultimul profesor, deşi avea 3 doctorate, în arhitectură, teologie şi filosofie, a abordat un subiect fără mare legătură, ca să nu zic chiar fără legătură, cu tema: arhitectura memoriei. Mi s-a părut foarte plictisitor şi din păcate nu am fost deloc impresionat.
La sfârşitul zilei ar fi trebuit să fie o masă rotundă, o dezbatere cu un profesor foarte bun, din câte am auzit, care din păcate nu a mai venit, ceea ce de asemenea m-a cam dezamăgit. Oricum, nu îmi pare aşa rău având în vedere de mulţimea de fanatici din sală, care nu puteau concepe că există şi alte păreri în afară de cea a lor, indiferent de ce natură.
Joi a venit o profesoară de biologie care a dat nişte argumente de natură ateistă, fiind de altfel singura care a abordat această latură, deşi în mod normal trebuia să fie mai multe discuţii legate de ateism. În fine, păcat că a spus despre Kant că ar fi raţionalist, în rest prezentarea ei a fost destul de bună. După a venit un preot, dar genul acela de om închis şi care nu acceptă să fie contrazis, care în loc să spună ceva interesant s-a apucat să ţină o predică din aceea plictisitoare, cu comentarii pe marginea Bibliei. Şi ca să fie complet şi-a şi citit prelegerea, ceea ce mi s-a părut sub orice critică. Când a venit pauza de masă el încă vorbea, aşa că jumătate din sală a plecat, dar au existat suficienţi obsedaţi care au rămas acolo încă o oră să îi pună întrebări. Următoarea prelegere a fost ţinută de un preot catolic, decanul facultăţii de teologie romano-catolică, mi-a plăcut oarecum modul în care a vorbit, deşi părea mason, vorbea despre ecumenism şi încerca să convingă sala că acesta este visul de aur al omenirii, ca să spun aşa. Ultima prelegere nu mi-a fost clar ce a vrut să spună, s-a prezentat viaţa sfântului Bernard de către un profesor de limbi străine, fiind deja târziu nu am mai stat până la capăt.
Mâine sper să fie ceva interesant, e un curs intitulat "Dumnezeu a murit demult. Cum scăpăm de infinit". Dacă nici acest curs nu este bun pot spune că părăsesc această "şcoală de vară" destul de dezamăgit.
L.E.: Am fost azi la curs, tipul cu "Dumnezeu a murit" a fost absolut genial, nu încerc să descriu exact ideea lui, dar voi prezenta ideea generală. Pornind de la premisa că există lumi epistemologice diferite, care nu pot interacţiona una cu cealaltă, se rezolvă toate problemele de genul interacţiunea minte-corp, interacţia micro-macro, etc, înainte de big bang fiind o lume epistemologică în care spaţiul şi timpul nu existau. Apoi a luat cele 4 antinomii ale lui Kant şi le-a făcut praf pe toate, majoritatea au rămas pur şi simplu cu gura căscată, era ceva foarte ambiguu, şi totuşi imposibil de contrazis din punct de vedere logic. După a venit cineva şi a prezentat argumentul ontologic sub forma logicii predicatelor, ceea ce mi s-a părut destul de interesant. La sfârşit mai era un singur curs, ţinut de un profesor de sociologie, dar nu am mai rămas, aşa că nu pot spune cum a fost. Oricum, ziua de azi m-a făcut să mă simt bine.
Profesorul care a organizat totul a spus la sfârşit că nu crede că va mai exista un astfel de curs, din cauza celor din sală, care s-au comportat total neadecvat. Asta observasem şi eu, chiar mă miram de ce nu ia nimeni atitudine, dar acum chiar pot spune că sunt mulţumit, a fost o experienţă interesantă. Cred că voi evita de acum discuţiile despre religie, am avut parte de prea multe şi nu vreau să argumentez cu persoane care nu ştiu despre ce e vorba.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)