Voi descrie, pe scurt, povestea fiecaruia.
Ecomaratonul se tine la Moeciu. Organizarea, atat aici cat si la Maraton Apuseni, a fost impecabila, in sensul ca nu am rabdat de sete sau de foame si nici nu se putea gresi traseul, fiind foarte bine marcat. La eco participa peste 1000 de oameni la toate probele. Traseul consta in 3 bucle, fiecare de aproximativ 14 km. Am pornit acolo cu strategia de a baga cat mai bine pe primele 2 bucle, urmand ca pe bucla 3 sa incerc cumva sa supravietuiesc.
Am ajuns eu la start, totul bine si frumos, aglomeratie, etc. Ma pun in zona B de alergare(pentru cei care voiau sa scoata intre 5 si 7 ore). Scopul meu era de a scoate 6 ore, am zis ca daca scot undeva sub 4 pe un maraton normal aici ar trebui sa scot cam 6. Si incepe bucla 1.. Am alergat un pic pe o urcare, dupa lumea a inceput sa o ia la pas. In scurt timp a venit km 5, cu punct de alimentare. Dupa nu mai stiu ce s-a intamplat, ca a venit foarte repede km 9, si dupa am mai mers un pic, am dat de o coborare destul de lunga si cumva am terminat bucla 1 fara sa inteleg foarte bine cum de s-a intamplat asa repede, trecuse 1 ora 45, sau ceva de genul asta. Bun.. totul mergea minunat.
Pe bucla a doua am avut vreo 2 urcari din cate tin minte, dintre care una a fost destul de urata si m-a obosit. Am prins si putina ploaie, numai buna, pentru ca imi era destul de cald. Cert e ca bucla a doua m-a obosit destul de tare, foarte bine nu mi-o mai amintesc, dar stiu ca am ajuns din nou la start dupa 4 ore si ceva, deci facusem pe bucla 2 destul peste 2 ore. Am zis, asta e, nu mai scot eu 6 ore, oricum eram prea obosit sa imi mai pese. Bucla a 3-a a inceput cu o urcare. Am reusit sa imi mai revin, si am terminat urcarea in maxim 30 de minute, timp in care m-am mai relaxat, pentru ca nu am mers foarte repede. A urmat o coborare scurta, pe care am alergat-o, apoi pe urmatorii km a venit o urcare foarte urata, cea mai urata din tot traseul. Efectiv abia asteptam sa termin, simteam ca nu se mai termina, ma rugam sa se termine o data chinul pentru ca nu mai suportam sa urc. Chiar cand credeam ca nu mai rezist am vazut punctul de alimentare, ceea ce m-a readus la viata. Am intrebat cat e ceasul: trecusera 5 ore 20 si mai aveam 6 km, doar de coborat. Ma gandesc eu, 6 km si 40 de minute.. perfect realizabil. Asa ca pe ultimii km am alergat aproape fara oprire. Ce e drept, pe final am obosit destul de tare, dar am reusit sa termin bine: 5 ore 56, un timp nesperat de bun pentru mine.
Singura parte urata a fost ca a doua zi n-a mai venit niciun autocar spre Moeciu de Jos, si am mers pana acolo pe jos, desi eram destul de obosit dupa maraton, dar am mers aproape 10 km pana acolo. Nu m-a deranjat drumul, cat ca ar fi trebuit sa ne anunte ca nu sunt autocare.
Dupa eco, unde totul a fost super, am zis ca nu se poate rata maratonul Apuseni, pentru ca nu am fost niciodata acolo. Am stat in Turda, nu am mai gasit locuri in statiunea Muntele Baisorii sau pe aproape, asa ca a trebuit sa ne multumim sa stam in Turda si sa merg 50 de km pana la start in ziua respectiva. Ca si pret poate ca nu se merita sa vii din Bucuresti, 150 de lei costa doar taxa de inscriere, plus inca 250-300 de lei transport, cazare si masa (in conditiile in care mergeti mai multi cu masina, ca altfel pana acolo si inapoi doar benzina este in jur de 500 de lei), dar ca experienta mi-a placut foarte mult. Am aflat de la sedinta tehnica faptul ca ultimii 7 km erau de urcare. Buun, traseu dur, ultima parte cu urcare, nu am mai vazut asa ceva pana acum. Ok.. am zis ca o sa ma tarasc eu cumva pe ultimii km.
Am ajuns la start. Prima parte a zburat, alergam si pe urcari, pentru ca nu erau foarte abrupte, coborarile iti permiteau sa alergi destul de tare.. La km 21 aveam 2:35, un timp pe care unii il scot pe semimaratoane pe plat.. Deja incepeam sa imi fac planuri ca termin in sub 6 ore bine (scopul meu era sa termin in 6 ore, nu stiam exact cum e traseul si ce presupune). De asemenea, e un maraton un pic mai mare decat distanta clasica, masoara 43.7 km teoretic, dar practic pe Strava mi-a zis ca am facut 44.6. A urmat o coborare cu lanturi, pe care am parcurs-o destul de greu, apoi in continuare o coborare foarte abrupta, care mi-a terminat muschii de la picioare. La un moment dat una din sticlele din borseta mi-a cazut, am prins-o prost, dar din fericire erau suficiente puncte de alimentare incat sa fie ok una singura. Si asa am ajuns la 18 km de finish, deja obosit. Si greul abia incepea.. Urmatoarea portiune era urcarea principala din maraton. O urcare oribila. Afara erau 20 de grade si niciun nor pe cer, imi simteam pulsul batand in gat, mergeam cat mai incet pentru ca ma deranja destul de tare, treceam pe langa turisti si mergeam un pic mai repede decat ei, pur si simplu nu imi venea sa cred cat de prost pot sa merg. Au fost momente cand a trebuit sa stau 2-3 secunde fara sa merg pentru ca nu mai puteam. Efectiv nu voiam decat sa supravietuiesc cumva, si stiam ca daca m-as opri o sa fie si mai rau. Dupa numeroase chinuri am terminat urcarea, si am ajuns la punctul urmator de hidratare. Inca 11 km pana la final si trecusera deja 5 ore. I-am dat mesaj prietenei mele care ma astepta la start ca sigur nu termin in 6 ore, si mi-a zis ca pana atunci nu venisera decat 3-4 de la maraton, deci era clar ca am subapreciat traseul. Urmatorii 4km au fost de coborare, ultima mea alergare din maratonul acela. Au urmat apoi 7 kilometri de mers (parca a fost si o mica coborare unde am alergat un pic). Stiu doar ca ma durea capul ingrozitor de la caldura, desi aveam un buff pe cap. Pe ultimii 3 km ma uitam la ceas din 5 in 5 minute, pentru ca nu mai suportam. La un moment dat am auzit ca mai sunt 100 de metri pana la finish, ceea ce m-a bucurat foarte tare. 6 ore 41, un timp undeva sub jumatatea clasamentului, mai slab decat as fi sperat, dar avand in vedere traseul un timp rezonabil.
Urmeaza retezat skyrace, unde sper sa imi iau revansa fata de anul trecut, si apoi 7500.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu