Proabil multi nu realizeaza ce inseamna 105km. Ca idee, din 900 de participanti, doar 10% au venit la Ultra. Deci 90 din toata tara. Probabil nu sunt mai mult de cateva sute de persoane in Romania care au facut asa ceva, hai mii (desi sigur vor fi din ce in ce mai multi, in urmatorii ani, fenomenul are doar 10 ani la noi, va mai dura pana se stabilizeaza). 105 km inseamna mai mult decat sa alergi sau sa mergi pe munte, inseamna sa vii in ziua aia pregatit sa stai treaz pentru 20 de ore, sa mergi si sa nu te opresti indiferent de vreme, de conditii, de cum te vei simti. Nu mai e suficient doar sa mergi la start si sa incepi sa alergi, trebuie sa ai un plan foarte bun pentru a putea termina asa ceva, pentru ca altfel nu vei reusi. Se stie ca un ultra se face 90% mental, iar restul de 10% este in cap. Asta spune totul. Trebuie sa fii nebun sa alergi atata? Poate, dar cu siguranta merita sa ajungi la nivelul ala. Deja pentru majoritatea oamenilor ce este peste 10km reprezinta o distanta pe care nu o vor face niciodata pe jos, asa ca daca le spui ca ai alergat 40 sau 100 nu fac diferenta, tot imposibil li se pare. Doar ca de la 42 la 100 diferenta este mult mai mare. Mie mi-a luat aproape un an jumate sa pot face asa ceva, avand in vedere ca primul maraton l-am facut cam dupa jumatate de an. Un maraton il faci cu picioarele, un ultra se face cu mintea. Si cu prieteni prin apropiere, eventual, mai ales daca esti la inceput.
Cum m-am pregatit pentru asa ceva? Sigur ca fenomenul o sa creasca. Vorba cuiva, ce mai e 100km in ziua de azi? Asa ca poate vor vrea si altii sa stie cum se pot pregati.
Am alergat 6 curse in afara de ciucas: eco, apuseni, retezat skyrace, 7500 hobby, retezat maraton si 2x2 (care cred ca e cel putin la fel de grea ca ciucasx3 ultra, daca faci 2x2 nu ai nicio problema aici).
Cam asta a fost pregatirea mea fizica. Acasa am mai alergat in jurul blocului, ba 10km, ba 21, chiar si 36, dar nu constant, pregatirea mea era mai mult la concursuri, erau perioade cand intre 2 concursuri faceam 20 km maxim.
Ca si nutritie, mi-am luat 6 batoane, 4 geluri si 5 sandvisuri, din care am folosit 3 batoane, 3 geluri si 2 sandvisuri, restul am luat din punctele de control. Dar e bine sa stii ca ai rezerve. Cofeina nu am folosit deloc, pentru ca nu sunt mare fan si nu imi face bine. Ca si firma eu am folosit isostar, dar nu cred ca are vreo relevanta, important e sa iti iei numarul de calorii, merge si sponser, nutrend, sau absolut orice altceva.
Apa am avut 1.7 litri (2 sticle de la salomon de 0.6 si inca o sticla de 0.5). Cea de 0.5 era de rezerva, nu am folosit-o niciodata, am carat 500ml de apa la mine aiurea tot drumul, dar serios ca nu imi pare rau.
Echipamentul, o componenta extrem de importanta, a fost urmatorul: pantaloni salomon s lab exo warm, ciorapi salomon, pantofi inov-8 rocklite 295 (cei mai tari, ii recomand, am facut 2x2 si ciucas x3 cu ei si nu am avut absolut nimic dupa), rucsac deuter speedlite 20 ( o mizerie, m-a durut umarul 2 zile dupa, trebuie schimbat pe viitor), frontala petzl myo, midlayer salomon, geaca gravity titanium (am vazut-o la Silviu Balan si am zis ca vreau si eu :)) ), bete de trecking din Deca, si mi-am luat si niste suprapantaloni prosti din Decathlon (trebuie altii neaparat, pe viitor). Deci, in concluzie, echipamentul scump isi poate face treaba, dar nu neaparat (rucsacul nu e chiar unul ieftin, si totusi m-a incomodat), iar cel ieftin isi poate face treaba, dar mai degraba nu (m-au cam incomodat suprapantalonii aia, dar macar au tinut de cald noaptea).
Psihic, am plecat in ideea ca merg intr-o aventura si ca as putea sa merg inclusiv 24 de ore fara pauza. Mi-am facut un tricou cu "i'm not alone/ i run with god" pentru a putea sa ma incurajez atunci cand imi va fi mai greu, si chiar m-a ajutat. M-am uitat la el de minim 20 de ori in timpul concursului, si am putut continua mai departe. Bine, nu tricoul in sine m-a ajutat, cat mesajul mi-a dat forta de a continua. Fiecare isi gaseste o motivatie pe care o urmeaza, eu am gasit asta metoda mea de a putea reusi, pentru ca uneori simti ca puterile tale nu sunt suficiente.
Vremea a fost excelenta. E deja al 2-lea concurs cand se anunta ploaie dar totusi nu ploua, cred ca conteaza si faptul ca ne rugam toti sa nu ploua inainte de concurs. Deja a 2-a oara la rand e cam mult sa fie o coincidenta :D
Sa povestesc acum cum a fost cursa efectiv. Am pornit in noapte, la 6 dimineata, alaturi de alti 80 de participanti. Cursa avea 15 checkpointuri plus finishul. La primul post am ajuns destul de repede, nici nu ma incalzisem bine. Am mai alergat un pic si am ajuns la CP 2. Cred ca aici m-am intalnit cu Adrian, un tip de calitate, cu care urma sa parcurg traseul pana la finish. Initial am mers impreuna pentru ca aveam acelasi ritm ,mai erau si altii cu noi si doar nu voiam sa pierd grupul. Am ajuns dupa la CP3, a fost o coborare lunga pe undeva, dupa am mai urcat, nici nu mai stiu ca era la inceput si kilometrii nici nu se simteau. A urmat o urcare pana la cabana Ciucas, am alimentat, iar de acolo pana pe varf nici nu stiu cand a trecut timpul, cred ca maxim 30 de minute aveam. Intre timp ma hotarasem sa fac alianta cu Adrian, pentru ca si el isi dorea tot 20 de ore. Am ajuns pe varf dupa 4 ore si 15, si eram in grafic dupa datele lui. De la varf a urmat o coborare lunga pana la km 33 (desi scria km 30.5 pe harta, posturile nu au corespuns pana la final cu kilometrajul, din pacate, ar trebui schimbat asta la anul). Am urcat apoi pe vf Grohotis, o urcare usoara, apoi a urmat o coborare lunga. Traseul a fost foarte alergabil si drept urmare nu mai stiu multe detalii. Stiu ca aveam 7 ore pe primul maraton, in conditiile in care in mod normal scot 6, deci aveam timp foarte bun. Pana la Maneciu am coborat o gramada (km 63), si ma simteam excelent, parca abia as fi plecat de acasa. Kilometrii nici nu i-am simtit, desi trecusera 10 ore jumate.
La Maneciu s-a intamplat ceva urat, i-au ratacit bagajul lui Adrian, asa ca am stat cu el 45 de minute sa isi faca planul pentru cursa si sa se gandeasca ce isi pune pe el. Norocul lui ca avea suprapantalonii la el.. Au fost destule greseli de organizare, inclusiv un voluntar pe la km 40 si ceva care ne zicea ca nici nu a inceput cursa si ca o sa ni se faca rau. Cam prost alesi voluntarii, dezorganizare in checkpointuri, bagaje pierdute.. Am fost avertizat ca s-ar putea sa fie probleme in organizare, dar macar au avut mancare in checkpointuri (la Maneciu am mancat o ciorba, a fost acceptabila). Oricum, per total a fost ok, la cati oameni au venit a fost greu sa gestioneze atatea detalii. La anul sigur va fi si mai bine.
De la Maneciu am plecat dupa 11 ore si 15. Am ajuns la CP11 dupa 14 ore (la ora 8), pe un drum plictisitor, un forestier care a durat o gramada, si mai erau si caini pe traseu. Apoi a inceput noaptea, ne-am deschis frontalele si a urmat cea mai grea parte a drumului pentru mine. Eu tot asteptam CP 12, era marcat la km 79 dar cred ca era la 85, si nu intelegeam de ce nu mai vine, am inceput sa ma panichez, sa cred ca am ratat un CP.. Mi-am amintit de blogul lui Adrian Toma, care zicea ca a mers de i-a venit rau pe forestier. A durat o gramada pana am ajuns la CP13 (aparent exista si CP 12 doar ca orientare, ca nu era nimic acolo, doar niste tipi intr-un cort). Trecusera deja peste 16 ore, si vestea buna era ca eram deja la km 90, desi pe harta CP13 apare la km 85. Dezorganizata total harta.. Urmau 7-8 km de urcare si inca atat de coborare, mai erau fix 15 km, dar deja pentru mine se terminase concursul, nu mai aveam niciun stres ca ajungem cu bine, eram ok, stiam ca urmeaza cea mai grea urcare de pe traseu, dar nu eram deloc speriat. Am urcat in 3, eu, Adrian si Adrian (da, doi Adrian), asta dupa ce am stat pe traseu cu domnul Stan Turcu, la 67 de ani facuse TTT 100 km saptamana trecuta si acum venea la Ciucas. Pentru ca, evident, se antrena pentru UTMB (168 km). La 67 de ani... Sa mai spuna cineva ca e ceva imposibil pe lumea asta. Ultima urcare a fost lunga pentru ca am mers-o foarte incet, ne-am oprit la fiecare o suta de metri de nivel, eu nu aveam nevoie neaparat dar am stat cu colegii mei de suferinta, Era abrupta tare ce e drept, dar am avut betele, care desi nu fusesera asa utile pana atunci, m-au ajutat sa urc fara mare stres. Pe final ne astepta cineva cu o lanterna, si ma gandesc cine e mai nebun: eu ca alerg 100 sau ala care sta ca voluntar 8 ore in frig, sa ne ajute pe noi? Tot respectul pentru astfel de oameni. Am urcat o gramada, am ajuns aproape de 1900 desi pornisem de la 900m ,si am ajuns intr-un final la rascruce (PC14). Pana la PC15 am mers bine, am si alergat un pic, iar inainte de Muntele Rosu erau atatea lumini incat credeai ca esti pe autostrada (multumim pentru marcajul excelent, era imposibil sa te ratacesti). Aveam deja 20:10, desi ne propusesem 20 de ore. Asa ca am zis macar sa fie 20 si ceva, sub 21 adica. Si am alergat ultimii 5km, full, am avut un ritm de 7:00 pe km, cam asa. Efectiv simteam ca nu mai pot si nu are niciun rost, eram deja terminat, dar m-au tras colegii cu care am terminat dupa ei, si am ajuns la finish fericiti. 20 de ore, 50 de minute, 105 km, si o noua aventura terminata.
(cu Adrian si Adrian)
Ce ramai dupa o asemenea cursa? Stai acolo intre 12 si 24 de ore, depinde de antrenament, dar ai ce povesti o viata intreaga. Ne-am spus povesti de viata, am vorbit tot drumul, am povestit toate cursele.. A fost ceva foarte frumos, o aventura, nu un concurs, pentru ca timpul devine irelevant, conteaza doar sa termini cursa cu bine si sa nu ajungi mort la finish, sa poti sa mergi ok a doua zi. Ce e drept, in noaptea aia am stat mult pana sa adorm, oricum ma asezam ma dureau picioarele ingrozitor, dar am reusit. Ce urmeaza? Cred ca maraton Piatra Craiului, apoi la anul imi propun Transylvania 100, 7500 elita si TTT 100. Ramane, insa de vazut, in functie de cat de sanatos voi fi si cat de antrenat. Pana atunci, am acumulat suficiente amintiri ca sa am ce povesti in sezonul rece, fara concursuri :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu