CE alergare 24 ore si nu numai

Probabil majoritatea stiu deja, nu am facut o cursa buna, am alergat cel mult 16 ore din cele 24, timp in care am facut 130 km. Am avut niste probleme cu burta, nu stiu exact cauza, probabil de la multe lichide, dupa vreo 10 ore aveam niste dureri destul de mari cand incercam sa alerg chiar si 2-3 km, asa ca m-am gandit ca decat sa trag de mine sa imi fie rau si sa scot undeva pe la 180km cel mult, mai bine o las moale si astept sa imi revin. Din pacate asta nu s-a intamplat asa ca m-am culcat un pic, iar dimineata cand m-am trezit problemele mele disparusera si am putut alerga in continuare pentru ultimele 2-3 ore.

Pentru mine totusi, cursa a fost una reusita, deoarece am fost pe plus din punct de vedere psihic, mi-am facut PB pe 100km si am rezistat foarte bine la stres, caldura si conditiile de acolo, asa ca sunt optimist in legatura cu viitorul meu, in alergare si nu numai. Dupa Ciucas ultra 2017, am cazut in cea mai proasta perioada din viata mea - am avut atacuri de panica, griji legate de starea de sanatate si tot felul de probleme ce pot fi caracterizate intr-un singur cuvant prin anxietate. Au fost mai multe cauze, probabil, atat situatii pe plan personal, pe care nu am de gand sa le spun aici, cat si probabil stresul din timpul concursurilor si faptul ca mi s-a facut rau la Ciucas, la semi, etc. Intre timp am constientizat ca toate problemele mele nu au o cauza cardiaca - am o inima foarte buna, puls 60 in repaos (chiar spre 50 noaptea), tensiune 11.. Evident, am facut o gramada de analize si teste pentru a vedea ce se intampla cu mine. Dupa Ciucas, primul atac de panica a aparut intr-o zi cand ma gandeam de ce mi s-a facut rau atunci - cautam tot felul de probleme legate  de inima, totul culminand cu un atac de anxietate ce a durat ore intregi - maini amortite, tensiune mare, puls crescut, etc. Permanent credeam ca o sa am un infarct sau ceva similar. Zilele urmatoare a fost mai bine, doar pentru a reveni din nou panica in perioada urmatoare. Cred ca in cei 25 de ani pe care i-am trait, a fost cea mai rea perioada din viata mea. Am atins fundul, ca sa zic asa. Cand imi amintesc, vad parca asa ca prin ceata.. In maxim 2 saptamani ajunsesem nu doar sa nu mai alerg niciun km fara sa am ganduri negre, dar chiar imi era uneori frica sa ies din casa de teama sa nu am un atac de panica. Mi-am facut toate analizele posibile - cele generale, am fost la cardiolog, la neurolog, ba chiar si la ORL si chirurgie maxilo-faciala, fara a gasi nimic relevant, doar niste dureri la articulatia temporomandibulara cauzate cel mai probabil de la stres. Am fost o data la un psihiatru, la indicatile mai multor medici, dar m-a lasat rece, mi-a dat o reteta pentru un medicament de tip SSRI - care iti creste cumva serotonina, dar n-am vrut sa iau niciun medicament din aceasta categorie, preferand sa lupt singur cu boala, desi medicul mi-a spus ca pentru a-ti regla singur serotonina trebuie sa fii "divin". Cu siguranta Dumnezeu m-a ajutat sa ma ridic de unde eram, pentru ca am fost desul de jos (din fericire pentru o perioada relativ scurta). Am avut cateva zile sa zic in care a fost rau de tot, la modul ca imi era frica sa ies din casa, dar am trecut peste ele si am ajuns sa ma descurc destul de bine in situatii obisnuite. Am aflat multe lucruri interesante. Anxietatea nu inseamna ca esti tu mai stresat sau mai speriat, in niciun caz, chiar e o boala cu simtome concrete, cum ar fi tensiune mare, puls marit, amorteli la degete sau maini, furnicaturi, dureri in piept, dureri de cap, junghiuri, dureri de stomac, derealizare (ti se pare ca esti intr-un vis), depersonalizare (ti se pare ca esti intr-un joc si te vezi de undeva de sus, asta nu am experimentat), si multe alte simtome. Cel mai frecvent simtom este frica constanta ca ceva rau se va intampla si ca nu e ok ceea ce faci, ca ar trebui mai degraba sa fii acasa de exemplu. Alt lucru interesant e ca un numar enorm de oameni se confrunta cu anxietate - am inceput sa observ cati oameni de langa mine au asa ceva: rude, prieteni, actuali sau fosti colegi, etc.. Si cel mai rau e ca nimeni nu spune nimic despre asta, din motive evidente, asa ca atunci cand ajungi acolo nu stii ce sa faci.. Am reusit sa trec peste asta cu optimism si credinta in Dumnezeu. Cealalta metoda este cu pastile si psihoterapie, altfel chiar nu se poate din pacate.. Am mai avut in 2014 o perioada mai anxioasa, sa spun,dar se limita la iesirea din Bucuresti, imi era frica atunci sa ies din oras, dar credeam ca e pentru ca mi se face rau de la oboseala. Nu aveam o cauza concreta, dar acum imi dau seama clar ca erau simptome anxioase. Cu timpul am ajuns sa nu imi mai fac griji legat de iesirile din Bucuresti. Am realizat ca multe din problemele mele erau de fapt doar in mintea mea - abandonul de la Ciucas de exemplu, cand am crezut ca nu mai pot urca 3km si ramane in viata in acelasi timp. Cum incepeam sa cobor, revenea pulsul, nu mai aveam nimic. Ma intorceam cu fata la munte, crestea pulsul instant fara sa fac niciun efort.. Si multe ale situatii. Practic, absolut orice problema la care te poti gandi poate sa apara. Te gandesti ca te doare piciorul drept? In 10 minute o sa te doara, asa ca anxietatea poate avea o gramada de manifestari..  Partea buna este ca o data ce constientizezi ca anxietatea chiar joaca un rol important in starea de sanatate, te poti lupta mai bine cu aceste senzatii.In cazul meu, de fiecare data (si in 2014, si in 2017) a trebuit sa invat treptat sa am curaj sa fac lucruri obisnuite. Practic e ca si cum cineva te-ar reseta si ar trebuie sa inveti din nou cele mai simple chestii, cum ar fi sa alergi 5km. Doar ca nu muschii sunt problema, ci frica. Am avut initial mai multe atacuri de panica cand alergam, ba chiar psihiatrul la care am fost imi recomandase sa nu mai alerg daca imi face rau, dar nu am putut renunta la alergare, pentru ca ar fi fost un pas inapoi pentru psihicul meu, si am reusit din nou sa ajung intr-o forma decenta. Acest articol il scriu pentru ca imi dau seama ca sunt o groaza de oameni care se comfrunta cu aceste probleme si totusi nimeni nu spune nimic, asa ca poate o sa ii ajute un pic experienta mea. Poate Dumnezeu m-a pus in situatia asta tocmai pentru a putea povesti despre ea si a face si altora viata mai usoara, cine stie.. Oricum, avand in vedere ca unii imprastie zvonuri ca am reteta de la psihiatru, nu ma deranjeaza sa recunosc, anxietatea, ca si depresia, sunt tratabile, si in plus oricum nu am folosit reteta respectiva, voiam sa aflu parerea unui medic, dar am fost dezamagit total, mi-a dat pastilele si atat, ma asteptam la mai multe sfaturi, dar probabil mai degraba m-ar fi ajutat un psihoterapeut.  Ca idee e la anxietate sau depresie nu o iei razna (chiar daca asa ai senzatia uneori), din contra, esti perfect constient de ceea ce se intampla. Am prieteni care iau SSRI sau calmante (gen xanax) si isi desfasoara viata in conditi normale.. Cred ca anxietatea e si provocata de societatea in care traim - si sunt destul de sigur ca si faptul ca stam toata ziua pe mobil si pe laptop/ PC ne face mai anxiosi, pentru ca ne refugiem intr-o realitate virtuala si ne e frica sa facem fata realitatii adevarate, de aceea un sfat pentru cei care sufera de asa ceva ar fi sa o lase mai usor cu tehnologia.

Prima experienta dupa Ciucas a fost o iesire la munte in Piatra Craiului. Drumul cu trenul a fost oribil - panica tot timpul, apoi in prima noapte am dormit doar 30 de minute cred. A doua zi, in mod incredibil, pe masura ce am inceput sa merg pe traseu mi-am revenit si am putut sa ma bucur de munte. Urmatoarea iesire cred ca a fos chiar la MPC - de data asta panica a disparut in timpul mersului cu trenul, in schimb concursul a fost foarte dur si am avut parte de multa panica pe parcursul lui, atat la inceput, dar mai ales pe ultima urcare, unde am crezut sincer ca nu o sa reusesc sa termin viu. As fi vrut sa ma pun acolo pe jos in zapada sa stau, dar erau multi in spatele meu si m-am ambitionat sa merg in continuare.. Cand s-a terminat urcarea s-a terminat si panica, si am reusit sa merg in continuare fara probleme. De asta am si facut un articol dur despre MPC, pentru ca incercam sa imi explic propria clacare prin greselile altora, dar acum imi pare rau ca am facut asta.. A fost apoi o perioada cand am iesit la ski la munte.. Intre timp ma mai calmasem, activitatile de zi cu zi deja le puteam face destul de ok, ba chiar incepusem sa fac si antrenamente fara sa ma mai panichez. La ski a fost destul de bine, cu mici exceptii n-am avut simptome anxioase. Un pas important pentru mine a fost ca m-am inscris la TDG (330km in 6 zile), pentru ca am avut curajul si puterea psihica de a face asta. Primul concurs din 2018 a fost semimaraton intersport Brasov, unde am reusit chiar sa fac mai bine decat in 2017. Aici n-am avut deloc atacuri de panica, doar vreo 2 km poate unde mi-a fost mai greu, si ceva dureri de stomac spre final de cursa pe care le-am ignorat cu succes. La maraton Brasov, am avut din nou ceva dureri pe urcarea spre Postavaru, ba chiar ma gandeam sa si abandonez (da, la maraton, stiu ca e incredibl pentru mine), dar m-am intalnit cu Lucian Clinciu care m-a motivat si m-a incurajat si am iesit din pasa proasta, am scos un timp destul de apropiat cu ce facusem in 2016 in conditiile in care pe prima urcare am mers semnificativ mai prost. Cred ca Eco a fost primul concurs care a mers bine cap coada - m-am panicat un pic ca mi-a curs putin sange din nas dupa bucla 2, dar asta in conditiile in care era foarte cald, asa ca n-am mai tras pe ultima bucla si am facut un pic mai slab decat in 2017, dar mai bine decat in 2016, totusi. Am fost si la semimaraton Bucuresti, unde am fost mai panicat un pic datorita experientei din 2017 cand am terminat in ambulanta (evident, tot anxietate, acum ca rememorez episodul), dar am pastrat un ritm foarte scazut, am terminat intr-un timp cu care puteam face fata la antrenament fara probleme,1 ora 36. Cam asta a fost experienta mea in 2018, pe langa vreo 2-3 antrenamente facute acasa, de 50-60km. In ultimele 2-3 saptamani chiar alergasem zilnic fara nicio problema, de asta am si declarat pentru aimx ca sunt in cea mai buna forma psihica din anul acesta.

Si acum despre CE de alergare, am terminat cu backgroundul. Nu ma consider in niciun caz un alergator de performanta. 200km in 24 e un rezultat bun pentru un amator, dar nu ceva spectaculos. Acum incercasem sa alerg 210 si eram in grafic, aveam 75km in primele 8 ore, urma sa fac 70 in urmatoarele 8 si 65 in ultimele 8 pentru 210km. Poate am tras un pic prea tare pentru posibilitatile mele.. Oricum, as fi facut suta de km undeva pe la 10 ore jumate daca ma simteam bine, si totusi muscular n-am simtit ca fiind un efort foarte mare, deci 200km ii poate face orice persoana are sansa sa aiba o cursa buna cap coada in care sa alerge in majoritatea timpului. Ceea ce da, nu e foarte usor. Claudiu de exemplu e alergator de performanta si totusi n-a reusit sa faca 200km pentru ca a plecat prea tare si in ultimele 8 ore doar a mers. Sunt realist si stiu ca sunt putini in tara capabili sa treaca de 200, dar sunt si putini care incearca, probabil numarul ar fi semnificativ mai mare daca ar incerca mai multa nume. E vorba si de sansa, sa mearga totul bine, temperatura, nutritie, tot, am vazut ca majoritatea au multe curse slabe la o cursa buna, asa ca sansa sa iti iasa din prima si sa faci peste 200 nu este foarte mare. Indiferent ca esti bun si tragi la 240 sau vrei doar 200, daca te-ai taiat prea repede si nu mai poti alerga, nu vei trece de 200. Oricum, am avut sansa extraordinara sa ajung acolo si sa fiu si eu in primii 6 romani care au alergat la aceasta proba, asa ca am putut reprezenta tara.

Sa ajungi la CE e greu nu doar ca alergare, dar si ca organizare. Din fericire am avut o perioada fara job altfel nu stiu cum faceam fata. Am fost de 4-5 ori cel putin pentru teste medicale, teste de efort, analize, programe de nutritie, etc. A fost destul de solicitant psihic sa ajungem acolo, dar pana la urma am reusit cu totii si am primit avizul medical. Pentru mine cred ca a fost cel mai greu, cum ajungeam la testul de efort ma panicam si aveam tensiunea 14-15 in repaos.. La testul de efort intr-un final am inceput cu tensiune 15, am ajuns la 19 si la final de test, cand trecuse stresul, scazusem aproape imediat la tensiune 14. Asa ca a trebuit sa fac si un test de tensiune, sa mi se masoare tensiunea din 30 in 30 de minute, din fericire am facut fata destul de bine situatiei, si am avut o tensiune chiar foarte buna, media a fost pe la 11 ziua si 10 seara, deci o tensiune foarte buna. Intr-un final am obtinut avizul, cu multiple eforturi, ca timp, stres si bani, dar m-am gandit ca probabil e o ocazie unica in viata si ar trebui sa incerc.

Drumul l-am facut pe tren, fiind gratis, sa fiu sigur ca evit situatii nasoale in care nu mi se dau banii inapoi (anxiety much?). Inca o chestie, ca persoana care sufera de anxietate, incerci sa iti imaginezi toate scenariile posibile si sa gasesti mereu o portita de scapare, de aceea daca sa zicem ramai fara baterie innebunesti (pentru ca daca ti se face rau nu mai poti suna la salvare, nu?). Drumul a fost destul de placut, chit ca a durat mult, vreo 9 ore. Am stat in camera cu Florin Ionita, ceea ce pentru mine a fost foarte bine pentru ca pe el il stiu de cel mai mult timp, si ne-am inteles bine, desi el se culca la 9 si se scoala la 5 si eu ma culcam la 12-1 si ma trezeam la 9-10. A doua zi am avut defilarea, un moment foarte emotionant pentru toti, in care fiecare se chinuia sa nu planga, unii nu au reusit :) Eu stiu doar ca s-a cantat imnul si trebuia sa stam cu mana la inima si nu ma puteam gandi decat la "ce tare bate, sigur ti-a crescut tensiunea, inca un pic si cobori de pe scena si o sa revina la normal". Dar cred ca era ceva normal, toti am fost emotionati, a fost un moment unic sa fim acolo reprezentand tara.. Am avut apoi o sedinta tehnica si cam asta a fost ziua de vineri.

Acum efectiv despre concurs. Ne-am trezit devreme pentru gustul meu, la 8, desi startul era la 10, ne-am invartit destul de mult pana sa incepem.. Asta nu prea mi-a placut, abia asteptam sa incep sa scap o data de emotii, toti erau emotionati, nu prea vorbea nimeni, nu voiam decat sa inceapa distractia. Sincer imi doream mult sa vad showul, eram sigur ca o sa fie o experienta deosebita. M-am pus in primele 5 randuri la start sa vad cum se pleaca, dar n-am apucat sa vad foarte bine pentru ca primii au disparut rapid, dupa ce facusem 2 ture ei deja aveau 3. Bogdan Ofiteru a plecat tare, in urma lui Sorokin, un lituanian care a alergat 200 de km cu 5 pe mie. Da, cu 5, daca vi se mai pare o realizare un maraton in 3 ore jumate ganditi-va ca omul asta a facut aproape 5 maratoane din astea cu 3:30, fara pauza intre ele.. In capul meu a fost clar - o sa se taie. Eu am plecat incet, cu peste 6 pe mie, exact cum am vrut. Primele ore au trecut destul de bine, planul de nutritie a fost respectat, nu am avut niciun fel de problema. Cred ca abia dupa ce am trecut de maraton am inceput sa ma resimt un pic muscular, am trcut de maraton pe la 4 ore 30. Intre timp spectacolul era in toi, Sorokin facuse maratonul in putin peste 3 ore, Mara era prima, echipa Romaniei era prima la feminin si a 2-a la masculin sau asa ceva. In capul meu era clar, o sa cadem sigur repede, dar Claudiu de exemplu mi-a zis ca el nu stia cu cine concureaza si s-a ambitionat crezand ca o sa ramanem in top.. Evident, usor usor am inceput sa pierdem pozitii, si dupa maxim 10 ore nu mai eram pe podium ca tari. Mara a rezistat eroic in top, a fost pana spre final in primele 5-6 fete, in ultimele ore ce au mai depasit-o, dar tot a fost cea mai buna ca pozitie, locul 15 la general la fete.

Intre timp, eu imi tot calculam timpi, in special cat mai e pana se termina caldura, luand ca referinta ca o sa fie canicula pana la 8 seara. Dupa 6 ore am mancat niste paste din mers, sincer nu prea mi-au placut, nu aveau niciun gust, dar au fost bune ca si calorii.. (evident, nu inseamna ca dau vina pe organizare, au niste reguli stricte, am inteles ca nici la mancare nu poti da chiar ce vrei tu.. In 2016 parca mi-a placut mancarea mai mult, la S24, acuma nu stiu poate e doar o preferinta personala). Incet incet incepea sa se simta caldura, tot bagam gheata in sapca, imi dadeam cu apa pe mine la fiecare tura.. Planul initial de a bea apa la minim 2 ture nu a fost respctat si am ajuns sa beau apa la fiecare tura. Isotonic nu am baut decat rar, cam de 2 ori in 8 ture.. Planul a fost similar cu 2016, 7 ture de alergat si una de mers. Voi incerca acest plan si pe viitor in caz ca mai particip vreodata la 24 de ore, e un plan bun cu care poti scoate pe la 210km, dar daca vrei mai mult trebuie sa incerci sa alergi tot cap coada si sa pleci cu sub 6, cam asta e ce am invatat de la cei de aici - pleci cu 5 si ceva si termini cu 6 si ceva si asa poti reusi spre 240. Dar mna.. e greu. Cand o sa reusesc, daca o sa reusesc planul cu 7/1 o sa incerc dupa si sa alerg full dar momentan nu ma consider pregatit pentru asta. Dupa 6 ore oricum lumea incetinise ritmul, adica nu prea mai alerga nimeni sub 5 pe mie cum se plecase initial, pe la 4 si un pic. In continuare ma depasea lumea dar nu in aceeasi viteza. In fine, pe masura ce trecea timpul simteam ca nu mai rezist la caldura. Dupa vreo 9 ore a venit si o ploaie torentiala.. La 8 ore aveam 75km, Florin se apropia de 100.. Bogdan se taiase de mult, Mihai Pantis mergea cel mai constant, avea ca obiectiv 175 si a si reusit sa ii faca. Zuzzy incepuse si ea sa scada, Ana plecase cam tare pentru nivelul ei (cred eu), a alergat constant cu mine primele 3 ore cred, dupa care usor usor a inceput sa o lase mai moale, din pacate ei i s-a facut foarte rau.. Claudiu a continuat sa alerge bine in primele 14 ore, chiar credeam ca o sa treaca de 220 dar din pacate si el s-a taiat si in ultimele 8 ore doar a mers, a facut si pauza de somn.. Pe la 10 ore cred ca am avut prima oara probleme cu stomacul. Nu stiu exact care sa fie cauza, am mai avut astfel de dureri, ma doare undeva in mijlocul pieptului sa zic, durerea este constanta, simt exact zona care doare, se accentueaza durerea daca respir mai tare.. Sper sa nu fie o gastrita ceva facuta poate tot pe fond de stres, o sa vad cum mai merge in continuare si in functie de asta voi face analize specifice (de stomac chiar nu facusem). Sau poate pur si simplu organismul a zis stop, nefiind obisnuit de ceva timp sa alerg mai mult de 7 ore, asa ca nu pot spune ca sunt foarte suparat ca au aparut aceste dureri dupa 10 ore, pentru ca privesc partea plina - am putut alerga 10 ore fara probleme, iar pe toata durata cursei am fost ok psihic, nu am fost speriat sau stresat.. Am avut un moment mai slab dupa 100km, am zis ca trag sa fac suta macar, si chiar am facut timp mai bun decat in ceilalti ani pe 100km, la S24 in 2016 facusem pe la 11 ore 30 sau 35 si la balaton tot pe la 11 ore jumate, iar acum reusisem 11 ore 15 in conditile in care real ar fi fost cam 10 ore 30 daca nu ma durea stomacul.. Dupa 100km am zis ca daca nu trece durerea nu mai alerg, ma gandeam chiar sa ma intorc la hotel.. N-a trecut, am fost si la toaleta, in continuare a ramas acolo. Am incercat sa merg constant si in continuare resimteam un pic durerea, desi foarte putin, dar cum incepeam sa alerg ma durea din nou. Aveam de ales - sa merg inca 12 ore, putand trece de 170km, poate chiar spre 180km, sau sa ma duc sa ma culc in cort. Momentul de slabiciune a fost ca am preferat cortul, sperand ca o sa imi revin mai incolo. Evident, dupa o pauza mai lunga de 15-20 de minute abia mai reuseam sa merg, ma durea totul si cand mergeam, si cand alergam evident era si mai rau..

In urmatoarele ore practic n-am mai facut nimic, am dat cateva ture prin parc doar ca sa merg la toaleta, apoi de la 4 dimineata pana pe la 7 chiar am dormit un pic pe un scaun, apoi am dormit pe jos pe bagaje, evident, nu prea am reusit sa ma odihnesc, dar macar am mai acumulat un pic de energie. Florin arata bine tot timpul, era puternic, doar pe final s-a simtit oboseala si la el.. Bogdan cu Claudiu si cu Ana erau si ei mai mult in cort cu mine, era cortul ranitilor acolo.. Sergiu Dascal l-a motivat foarte bine pe Claudiu, care desi nu mai putea sa alerge, de gura lui a continuat sa mearga pana la final. Mi-a parut rau ca nu am putut aduce si eu pe cineva la suport, as fi avut nevoie de cineva care sa ma motiveze si sa il cunosc bine, dar asta e, regulile sunt reguli.. Asa au mai incercat baietii sa ma motiveze dar nici ei nu ma cunosteau, nu stiau ce pot, nici eu pe ei, si nu prea au reusit.. O fata ce m-a mai motivat un pic, tot tipa la mine sa alerg ca nu am nimic, si sincer de gura ei am mai facut cateva ture, asa ca ii multumesc aici pe blog, nu stiu cine era dar m-a ajutat. Probabil daca era cineva la suport as fi continuat si eu sa merg, de revenit nu stiu daca imi reveneam dar sigur acumulam mai multi km, practic eu intre 11 seara si 7 dimineata nu am mai alergat deloc.. A contat mult si faptul ca stiam ca e irelevant ce fac, practic contau primele 3 performante ale echipei si n-am fost deloc motivat sa trag de mine toata noaptea in conditiile in care oricum nu puteam ajuta scorul echipei, pentru ca nu aveam cum sa ii ajung pe Florin, Razvan sau Claudiu. Razvan arata si el destul de rau, a mers destul de incet toata cursa, a avut si el probleme cu stomacul.. Practic in afara de Florin, Mara si Zuzzy, noi toti ceilalti am clacat intr-un fel sau altul. Mara a ramas puternica pana la final, inca ma depasea.. Zuzzy a tras de ea incredibil, spre final se vedea ca nu mai poate, avea pantaloni albi de la sare desi ei erau negri, dar a incercat sa faca tot ce poate. Intre timp, poloneza care avea record mondial a inceput sa urce pozitie dupa pozitie, a pornit constant de la inceput si a ramas la fel pana la final, reusind sa le intreaca pe fete una cate una pana a ajuns pe primul loc. Si la premiere am inteles ca arata foarte bine, nu avea nicio problema, asta inseamna sa ai un corp puternic, un psihic bun si antrenamente multe in spate.. Sorokin a fost jucat pe final, dupa 200km cu 5 pe mie n-a mai rezistat, si rand pe rand era atacat de baieti care alergau in ultimele ore cu sub 5 pe mie, pana cand a cazut pe locul 3, la distanta de 5km de castigator (tot polonez). Sincer pe castigator nu l-am remarcat, in schimb am inteles de la Florin ca vomita apoi continua din nou sa alerge, deci absolut incredibil.. Au fost multi care au tras de ei pana la epuizare, unii au lesinat, unii au ajuns la salvare, au fost tot felul de probleme, din fericire niciuna foarte grava, dar toate acestea au contribuit si ele la a ma face sa nu trag asa de tare ("doar un vrei sa ajungi asa, nu?"). Beatrice, medicul de la federatie, s-a descurcat bine avand in vedere ce era acolo. Si Andrei Nana a incercat sa ne motiveze cat a putut, dar a avut si multe treburi administrative asa ca n-a putut sta cu noi mereu.. Din nou s-a vazut ca am fost o echipa noua fara experienta, pe viitor probabil va fi mai bine. M-a impresionat si un spaniol, Perez, care la 63 de ani a alergat 202km in conditiile in care e cocosat.. A fost si o tipa din ucraina de aproape 70 de ani, mult peste greutatea unui sportiv, dar cu o ambitie incredibla, nu prea a alergat, dar a mers aproape non stop in cele 24 de ore, admirabil.. Totusi cel mai tare de acolo a fost Stephane, un francez, l-am vazut cu Razvan pe final, arata absolut horror, tinea spatele la 90 de grade fata de picioare, deci pur si simplu nu mai putea nici sa stea drept si continua sa alerge/ sa mearga asa desi mai erau 15 minute din cursa.. Amandoi (eu si Razvan) ne-am gandit ca o fi un alergator mai slab, era si mai in varsta, 52 de ani, si nu intelegeam de ce se chinuie la modul ala.. Cand am vazut ca a facut 263 km, a 3-a performanta din istorie la masculin peste 50 de ani, in conditiile in care prima e a lui Kouros deci e ca si cum nu se pune, am ramas masca.. Incredibil cum au tras toti acolo de ei.

La 7 m-am trezit si am inceput din nou sa merg cu Claudiu, nu prea mai aveam ce face la cort si mai era putin din cursa asa ca am zis ok, o sa merg, de ce nu. Initial ma gandeam doar sa mai fac cateva ture sa ajung si eu la 120km, aveam vreo 115 cred, dar pana la urma am zis hai sa fie 126 sa fie 3 maratoane, si spre final chiar am alergat sa ajung la 130. Mi-a parut rau ca nu m-am simtit asa bine si seara, am alergat ultimele 2 ture mai repede decat facusem primele 2. A contat mult si atmosfera, pe final erau zeci de oameni la finish, poate sute, si toti urlau cand trecea cineva din echipa nationala, cu greu imi puteam stapani lacrimile, mai ales cand a spus prezentatorul "Aplauze pentru Iancu! Iancu e de-al nostru". A fost chiar un moment special pentru mine.. Si cam asta a fost cursa. CE 24 ore alergare. Am dormit cateva ore dupa amiaza, am mancat, am dormit iar, am mancat iar.. Apoi a doua zi din nou 9 ore in tren.

Acum si concluzii... Nu stiu cat ultra voi mai face. Cred ca TDG va fi ultimul meu ultra pe munte din afara, indiferent daca termin sau nu, pentru ca pur si simplu costa foarte mult si nici nu e ca si cum as fi un alergator de top sa merite cheltuiala, mergi ca sa iti demonstrezi tie ca poti si pentru peisaje. Dar cred ca mi-am demonstrat destul de multe deja si incep sa imi pierd motivatia asta cu "sa vad daca pot". Da, oamenii pot face multe, dar intrebarea ramane.. Vrei sa faci aia? Merita efortul? Curse de 24 de ore as mai face, daca cumva o sa fiu chemat la mondiale probabil o sa merg si o sa dau tot ce e mai bun. Oricum, si aici am dat tot ce am putut, fiecare a dat ce putea.. Puteam mai mult daca as fi mers, dar luand in vedere cumulul de factori fizici + psihici cred ca am dat tot ce am putut, mai ales pe final dimineata. Acum imi pare rau ca n-am mers si noaptea, dar pe moment am considerat ca e decizia cea mai buna si mi-e greu sa cred ca as fi putut schimba asta fara niste oameni care sa ma motiveze foarte bine la suport. Articole nu stiu daca o sa mai fac prea des, dupa atatea curse am inceput sa mi se para lejer un efort de 4-5 ore, asa ca parca n-as mai face un articol intreg pentru un maraton. Inainte eram mai entuziasmat si descriam mai pe larg, acum cred ca ma voi rezuma la a descrie cursele pe facebook, la poza de dupa, o sa pun acolo informatii relevante. Posibil asta e ultimul meu post de pe acest blog, nu de alta dar termin masterul si nu voi mai fi student :)  Poate o sa mai scriu daca o sa mai fac niste curse de unde sa am ce povesti util si pentru altii, dar pe alt blog cu alt nume. Nici curse normale nu cred ca voi mai face foarte multe, motivatia fiind tot financiara. O cursa te duce la cateva sute de lei bune.. Poate va imaginati ca lucrez in IT si am multi bani, dar concret pana acum am fost student si am lucrat mai mult part time, asa ca nu am dat niciodata pe dinafara, cam toate veniturile mele le-am cheltuit pentru sport. Cine stie, poate daca vreodata o sa ajung sa am suficienti bani cat sa nu imi pese, nu o sa mai conteze acest aspect, dar ca idee cu cat ai mai multi bani cu atat ai si cheltuieli mai mari, asa ca depinde mult pe ce pui accentul. Mi-ar placea totusi sa imi pastrez un numar de curse mic, de suflet asa, la care sa merg pentru atmosfera, cum ar fi Eco, Brasov, Ciucas, MPC (astea mai aproape de Bucuresti), eventual Retezat Skyrace, si ma mai gandesc. Pana la urma imi place atmosfera si mi-am facut foarte multi prieteni prin sport, asa ca mi-ar placea sa particip in continuare la astfel de evenimente macar din cand in cand. Intr-un fel, toti alergatorii imi sunt dragi, pentru ca empatia ma face sa ma gandesc ca sunt si ei niste oameni la fel ca mine, asa ca imi place sa fiu acolo in mijlocul multimii. Dar inainte de asta mi-ar placea sa am un an in care sa fac tot circuitul carpatilor, sa zic ca am vazut si eu toate cursele importante din tara. Oricum, ramane de vazut ce va mai fi, sa ne tina Dumnezeu sanatosi si atunci putem face orice ne propunem. Si daca e sa mai cad pe viitor, am invatat ca nu conteaza daca ai cazut de N ori atata timp cat te-ai ridicat de N + 1 :)

Marathon 7500 - ELITA

Nu stiu exact cum ar trebui sa incep povestea asta. O sa incep spunand ca indiferent cum ai face-o, nu poti termina o asemenea cursa bazandu-te doar pe rezistenta ta fizica. Psihicul are o importanta foarte mare, si in cazul meu asta a insemnat sa ma bazez pe faptul ca "I run with God", asa cum scria si pe tricoul meu, asta insemnand ca in momentele dificile mereu ma rugam sa ajung acasa cu bine, si stiam ca cineva ma ajuta, asa ca nu mi-am facut griji ca voi abandona, si am fost tot timpul convins ca o sa termin cu bine. Asta ar fi de spus in primul rand..

Despre cursa am mai scris si acum 2 ani: 90 km, 7500-7800metri urcare, depinde cate scurtaturi stii, noi nu am stiut niciuna asa ca am facut peste 7500 sigur. Am mai fost acum 2 ani cu sora mea, complet nepregatiti si fara sa stim ce inseamna treaba asta, si dupa 15-16 ore abia eram la Gura Diham.. Pe atunci timpul limita era de 40 de ore, deci poate am fi putut termina, doar ca din fericire pentru noi s-a oprit cursa din cauza vremii, plouase aproape non stop, asa ca a fost foarte greu pentru noi. Oricum nici noi nu am mai fi continuat in conditile alea, era vremea prea urata sa mergem noaptea pe Bucsoiu, cu pericol de fulgere. De data aceasta vremea a fost mai buna: a plouat foarte putin, in schimb a batut vantul incredibil de tare, cred ca avea 100 km/h in rafale. La modul ca daca nu ma tineam de bete m-ar fi daramat.. Deci nu chiar o vreme minunata, dar macar fara fulgere si cu foarte putina ploaie.

Am venit cu sperante mari la concurs, eu voiam sa fac 23-24 de ore, colegul meu ar fi vrut chiar 22 (i-am zis ca e cam optimist). Ca si echipament, mi-am luat geaca si pantaloni de la Salomon, pentru ploaie, plus colanti tot de la ei, tricou cu maneca lunga de la Compressport, si, desigur, tricoul cu I run with God, pe care l-am purtat tot timpul. In rest, am avut pantofi Inov8 Roclite 295, plus un polar de la Salomon si o geaca de la Gravity pentru vreme rea. Pana la urma polarul s-a udat asa de tare incat nu l-am putut folosi (l-am pus la brau cand a plouat pentru ca nu incapea in rucsac), iar geaca de la Salomon a ramas in ghiozdan, am folosit-o doar pe cea groasa, de la Gravity, pentru ca nu avea loc in rucsac si am luat-o cu mine pe bucla a doua. Pentru prima oara de cand fac maratoane mi-am schimbat rucsacul, am renuntat la Deuter Speedlite 20, am venit cu un rucsac mai ieftin, de la Kalenji, de vreo 9 litri, dar mult mai practic, nici nu l-am simtit pe mine. Am avut greutatea rucsacului la jumatate fata de alte ultra, cu tot cu apa avea cam 2.2-2.4 kg. Ca si nutritie, am venit blindat cu geluri si batoane de la Isostar, insa nu am folosit multe, doar 2 batoane si 4 geluri, nu mi-a venit sa cred ca am consumat atat de putine. A fost multa mancare in checkpointuri si n-am avut nevoie, am mancat inclusiv o ciorba si o supa pe traseu, deci n-am mai avut nevoie de multe geluri. Singurul CP unde as fi vrut mancare si nu a fost era la Piatra Arsa, dar n-a contat asa de tare, pentru ca abia incepuse cursa practic.
Ca organizare, a fost destul de bine in general, avand in vedere ca eu sunt destul de pretentios, vreau marcaje bune, mancare suficienta in checkpointuri si apa. Singura chestie pe care as putea sa le-o reprosez a fost ca nu au avut lumini suplimentare noaptea si am bajbait un pic, dar in rest a fost foarte bine, clasament live, tricou tehnic, tot ce trebuie. Marcaje ce e drept erau destule turistice, dar poate era bine sa fie suplimentate uneori. Oricum, 7500 e un pic si o cursa de orientare, o poti lua pe unde vrei, nu ti se impune un drum neaparat.
Si de data asta am stat la cort, pentru ca nu gasesti cazare acolo, toate sunt luate cu mult timp inainte. Am plecat de joi pe la ora 18 din Bucuresti si am ajuns acolo la ora 21. Sedinta deja se terminase, ne-am luat numerele de concurs, am mancat si ne-am dus sa ne culcam. A doua zi ne-am trezit la ora 5, ne-am echipat cu ce aveam de luat pe prima bucata, am lasat la masina haine pentru partea a doua (se revine la Pestera dupa 30 de km, si se mai da o bucla de 60) si ne-am dus la start. Traseul incepe cu o urcare pana in Valea Dorului, pe care am facut-o in sub o ora, am tras un pic de noi. Ne facusem planuri ca plecam cu 6'00" pe km, si cand colo ne uitam la ceas si ce vedem.. 4'30" :))). Si aveam echipe destule in fata! S-a plecat la rupere, ca de obicei, nici nu ma asteptam la altceva. Urmatoarea bucata a inceput cu o urcare scurta, apoi o coborare pana la Poiana Stanii, pe care am facut-o din nou in sub o ora. Ce mi s-a parut interesant e ca jos era mai frig decat sus, norii erau cam pe la 1400, si la 1400 era ceata si frig, iar la 1700 era soare si cald, un fenomen foarte interesant. Urmatoarea bucata a fost o urcare pana la Piatra Arsa, pe care am incercat sa trag cat de cat, si am ajuns acolo in 2 ore 40, un timp foarte bun. Cum ziceam, n-am gasit nimic de mancare acolo, asa ca am plecat pe Jepii Mari. Am urmarit o alta echipa si ne-au dus pe un traseu nemarcat, o coborare super abrupta, pe care se vedea ca au facut-o toti inaintea noastra, si noi nu o vazusem niciodata. Interesanta treaba cu scurtaturile, cred ca poti ajunge la 80 km daca stii toate scurtaturile care trebuie facute. Dupa urma prima urcare dura din cele 4 de pe traseu: Jepii Mici (celelalte 3 erau spre Omu). M-a cam rupt urcarea aia, pentru ca am incercat sa o facem bine, dar efectiv e o urcare extrem de grea, cam 1200 diferenta de nivel in 5km, orice ai face nu prea poti sa o faci repede.. Am facut cam 1 ora 50, un timp bun pentru dificultatea traseului, apoi am alergat pana la Pestera, unde se termina bucla, in 20-25 de minute. La Pestera am stat cam 20 de minute sa ne schimbam si sa mancam, eu mi-am luat ciorapi noi si cu ocazia asta am observat ca am niste bataturi maricele la calcai. Pe prima parte am intrat cu picioarele intr-un rau si aveam niste sosete proaste, s-au imbibat de apa si m-au frecat, cred ca asta a fost problema.. Momentan nu ma dureau, dar mai erau 60 de km si mi-am imaginat ca nu e prea bine ca am bataturile alea, dar aia a fost. Mi-am luat betele de trekking pentru urmatoarea urcare, pe care am dat-o destul de bine, cam 1 ora 40. Octavian a mers dupa el cu o plasa cu haine de schimb pe care a lasat-o la Omu, deci din punctul asta de vedere timpul devine si mai bun, avand in vedere ca a mers cu plasa dupa el, iar eu aveam un polar si o geaca la brau, de dus la Omu. Partea proasta a fost ca a inceput sa ploua si mi-a facut polarul zdrente.. Partea buna a fost ca era cald si nu am avut nevoie de el deloc, am folosit foarte putin geaca pe traseu. Si am ajuns prima oara la Omu.. Inca 2 urcari grele, deci. Asta nu a fost chiar asa grea, a mers destul de bine, de fapt. Urmatoarea bucata consta intr-o coborare pe Valea Cerbului, o coborare lunga, unde trebuie neaparat sa alergi daca vrei sa ai sanse la un timp bunicel. Noi voiam sa nu ne prinda noaptea pe coborare in Bran, sau oricum sa ne prinda cat mai pe final, asa ca am tras de mine un pic. Bataturile incepeau sa se simta, dar nu foarte tare inca. Inca se putea. Urmatoarea bucata, urcarea pana la Prepeleac, am abordat-o foarte rezervati, intr-un ritm foarte incet, pentru ca incepea sa se acumuleze oboseala. Ne-au depasit niste fete, prima echipa la feminin, iar apoi, la Poiana Izvoarelor, ne-au ajuns din urma Sebastian Butcovan cu Laurentiu Vezentan, si ne-am gandit sa ne tinem dupa ei, ca sa nu abordam noaptea singuri (4 frontale sunt mai bune decat 2, la fel in cazul cainilor, e bine sa fie mai multi noaptea). Deja auzisem ursul pe la Izvoare, sau cel putin asa parea, era un animal in padure care urla, si Octavian a zis ca e aproape sigur urs. A trebuit sa trag de mine pana la Prepeleac si chiar si dupa, pana au inceput crestele Bucsoiului. De acolo m-am descurcat mai bine si am ajuns pe varf chiar inaintea lor. Mi-am tot repetat ca in cursa asta fizicul nu e asa de important, conteaza doar psihicul, ma rugam sa fac fata sa nu mi se faca rau, sa pot sa trag de mine.. Nu era asa o viteza mare, dar deja eram obosit.. Trecusem de jumatatea cursei practic. Am ajuns pe Omu dupa 13 ore si un sfert (eu imi calculasem cam 13:00), deci inca mergeam dupa plan. De acolo mai departe, a inceput.. tararea. Pana la finish nu am mai alergat absolut deloc, cel mult un fel de jogging chinuit ca sa ma doara talpile mai putin, sa faca contact cu solul mai mic. Cam atat.. Si totusi (?) urmatoarea coborare am facut-o in timpul pe care l-am calculat, cam 2 ore. Ce nu calculasem era ca o sa primim o supa in Bran, asa ca am mai pierdut ceva timp, deci practic am terminat bucata aceea cu vreo 15 minute mai tarziu decat imi calculasem. Oricum, inca era bine, eram in grafic pentru 24 de ore. Cand am ajuns in Bran s-a facut noapte. Inca mergeam in acelasi ritm cu Sebastian si Laurentiu, ne-am tinut dupa ei tot timpul, si ne facusem planul sa mergem in continuare cu ei toata noaptea. Urmatoarea urcare, pana la Omu, se impartea in 2: o bucata pana la Valea Gaura si inca una pana la Omu. Prima parte a fost destul de ok, am facut fix cat imi propusesem, 2 ore. De acolo in schimb traseul devenea mai greu: portiuni cu lanturi, destul de tehnice, facute noaptea, iar apoi, pana la final, urcare non stop. Tot ce puteam vedea erau profilurile muntilor care aratatu absolut inspaimantator, si stiam ca trebuie sa ajungem acolo sau chiar mai sus, fiindca Omu este cel mai inalt punct din Bucegi. Pareau asa de departe.. Am tot mers intr-un ritm constant, si la un moment dat mi-a zis Octavian ca mai avem inca o urcare mai grea, apoi de mers prin zona de creasta inca o bucata. M-am bucurat, am zis ca mai e putin.. Cand colo, pe urcarea aceea, pe masura ce avansam in altitudine, vantul batea din ce in ce mai tare, asa ca devenea greu sa mai urcam. Si ce era enervant e ca din cand in cand luminam profilurile muntilor, si se vedeau la fel de sus! Nu stiu ce se intampla, tot urcam, tot parea ca sunt aproape si totusi nu se apropiau.. A durat o groaza pana cand chiar am ajuns acolo. Intre timp ramasesem singuri, am luat-o un pic mai in fata pentru ca Sebastian nu se simtea foarte bine si ne-a zis sa o luam in fata. De acolo pana la Omu a fost un chin, mai erau cam 20-30 de minute, dar eu aveam senzatia ca mai sunt 5-10 si tot nu se termina.. Plus ca incepuse si o ceata groasa, iar vantul batea extraordinar de puternic. De sus, se vedeau oameni care abia coborau spre Bran.. Imi era mila de ei, mai aveau asa de mult si era aproape 2 noaptea. Ambitiosi, ce sa mai! Unii ne-au zis sa avem grija sa nu ratam cabana ca e ceata foarte groasa.. Am mers asa o bucata orbeste, fara sa vedem decat urmatorul semn si poteca, din fericire nu prea aveai unde sa cazi, pentru ca vantul batea atat de tare incat era sa ma darame, daca nu aveam betele la mine as fi cazut.. Intr-un final am ajuns la Omu, era deja 2 si 15 noaptea. Cu peste o ora mai mult decat ma gandisem acasa, cand ziceam ca ajung la 1 la Omu. Am facut 2 ore 40 pe urcarea aia.. Incredibil de mult, dar a fost datorita noptii si a vantului in primul rand. La Omu era o atmosfera de vis, toti care erau acolo ziceau ca vor sa abandoneze sau chiar plecau spre Pestera sa abandoneze. Era asa cald si frumos la Omu, mai era cineva in folie de supravietuire care dormea acolo.. Mai ca as fi ramas si eu, a fost foarte greu sa plec de acolo in cancerul de afara. Am asteptat urmatoarea echipa sa ne ajunga sa plecam in grup si am plecat cu ei. Aici a fost un moment cheie. Silviu Balan ne-a zis ca mergem pe dunga galbena si dupa schimbam pe dunga rosie, si auzisem ca a zis ceva de facut dreapta si de o vesta reflectorizanta. Vesta am vazut-o, dar am facut stanga nu dreapta, si ne gandeam sa nu fi ratacit traseul.. Indicatorul era rupt si nu se vedea spre ce arata, era intr-adevar dunga rosie, dar nu stiam daca e spre refugiul Batrana sau daca o mai fi si alt refugiu.. L-am convins pe Octavian sa nu abandonam si am plecat inainte, asa in blind, sa vedem unde ajungem. Baietii din fata au fost de treaba si ne-au asteptat, altfel ar fi fost mai greu sa mergem singuri. Portiunea aceasta mi s-a parut cea mai grea din tot concursul. Efectiv, ma taram, abia mergeam, ma durea fiecare pas.. Trebuia sa cautam marcaje, batea vantul tare, uneori mai aparea si ceata.. Nici macar nu stiam daca mergem in directia buna, eu tot stiam de anul trecut ca trebuie sa vina o coborare urata si nu mai venea.. Nu ma gandisem ca anul trecut alergasem pe plat si coborarea a venit mai repede.M-am prins ca suntem unde trebuie abia cand am ajuns la un jnepenis foarte lung, ocazie cu care am vazut fantome - am luminat jnepenii cu frontala si am vazut niste profiluri verzui semi transparente, si am innebunit am zis ca sunt fantome :)) Mi-am revenit repede, imi tot spuneam sunt doar jnepeni, sunt doar jnepeni, si am ajuns la refugiul Batrana. De aici abia urma coborarea groasa.. Intr-adevar, era o coborare foarte nasoala, destul de tehnica.. Am coborat cu o viteza medie de 2.5km / ora. Nu imi venea sa cred ca pot sa ma tarasc asa. Pur si simplu nu se mai termina coborarea.. Cand s-a terminat zona nasoala credeam ca s-a terminat coborarea, cand colo ce sa vezi.. inca se mai cobora! Ne-a prins dimineata la CP 14, ceea ce era totusi bine, ca nu mai aveam de suferit noaptea. Facusem aproape 3 ore pe bucata aia, si eu estimam o ora jumate. Incredibil.. Oricum, o data ajuns aici concursul era gata. Mai urma o coborare si inca o urcare. Basicile oricum ma dureau ceva incredibil, intre timp s-au si spart.. Mergeam deja pe carne vie. Urmatoarea urcare am tras un pic de mine, pusesem 1 ora 30 acasa si am ajuns dupa 1 ora 20. Era deja 6:40 dimineata, eu credeam ca terminam la ora aia si cand colo mai aveam 5km de coborare + plat. Pe ultima coborare m-am tarat tot asa la modul ala. Macar nu faceam pauze.. Am ajuns intr-un final glorios in Padina, de unde urmau 2km de mers pe asfalt, pe plat. I-am mers si pe aia lesinat, nu se mai terminau o data.. Momentul de bucurie a venit o data cu finishul, cand chiar m-am emotionat foarte tare, m-am abtinut sa nu imi dea lacrimile, eram rupt.. Timp total 26 de ore si 15 minute, locul 15 masculin, 19 general, din vreo 90 de echipe inscrise. Am ajuns la finish mergand, prima oara cand nici nu am incercat sa alerg, dar nici nu avea rost. Am mancat, am facut poza, mi-am luat tricoul, buff-ul de finisher.. Apoi am dormit cateva ore in cort si dupa am plecat acasa sa dormim bine :) Tipul de la microfon ne-a vazut si ne-a salutat, a fost tare ca ne-a urat bafta de la microfon.

Si cam asta a fost 7500.. Ca un rezumat, a fost o rupere incredibila, "un efort supraomenesc", ca sa o citez pe sora mea. Tararea de la final a fost de asteptat, dar nu si basicile. Un pic mai lipsea sa nu mai fiu in stare de nimic, acum de exemplu abia merg, nu o sa mai alerg cel putin o saptamana, daca nu chiar doua.. De meritat cred ca a meritat, mi-am indeplinit si dorinta asta, in rest ce sa mai zic.. Nu stiu ce sa mai zic, a fost un efort prea mare sa ma pot gandi la altul asemanator acum. Succes tuturor si sanatate :)

Ciucas X3 Ultra- Un trail, o aventura, o poveste

Nu stiu cati din cei care vor citi asta stiu cine sunt. Cu toate ca am avut surpriza placuta ca acum, la Ciucas, un voluntar sa imi zica "aa tu esti studentul la Poli". Pentru cine nu ma cunoaste, acum 2 ani nu as fi crezut ca pot alerga 3-4 km fara intrerupere. Pana am iesit sa alerg, dintr-o intamplare, m-a chemat o colega la alergat. Nu mi se parea amuzant, dar am zis bine. Am iesit in blugi si bocanci si am alergat o tura de Herastrau, cu o pauza sau doua de mers, parca. Dupa 2-3 alergari faceam aia 6km fara mari probleme. Am castigat o invitatie gratis la semimaraton, am participat pentru Men's Health la MIB si de acolo a inceput distractia. Au urmat 30km, maratonul (42km), apoi concursuri montane - retezat skyrace, dupa direct 7500 elita (norocul meu ca s-a anulat concursul si nu am facut "decat" 50km), iar acum, dupa mai putin de 2 ani de la primul meu semi, am bagat 105km la Ciucas X3.
Proabil multi nu realizeaza ce inseamna 105km. Ca idee, din 900 de participanti, doar 10% au venit la Ultra. Deci 90 din toata tara. Probabil nu sunt mai mult de cateva sute de persoane in Romania care au facut asa ceva, hai mii (desi sigur vor fi din ce in ce mai multi, in urmatorii ani, fenomenul are doar 10 ani la noi, va mai dura pana se stabilizeaza). 105 km inseamna mai mult decat sa alergi sau sa mergi pe munte, inseamna sa vii in ziua aia pregatit sa stai treaz pentru 20 de ore, sa mergi si sa nu te opresti indiferent de vreme, de conditii, de cum te vei simti. Nu mai e suficient doar sa mergi la start si sa incepi sa alergi, trebuie sa ai un plan foarte bun pentru a putea termina asa ceva, pentru ca altfel nu vei reusi. Se stie ca un ultra se face 90% mental, iar restul de 10% este in cap. Asta spune totul. Trebuie sa fii nebun sa alergi atata? Poate, dar cu siguranta merita sa ajungi la nivelul ala. Deja pentru majoritatea oamenilor ce este peste 10km reprezinta o distanta pe care nu o vor face niciodata pe jos, asa ca daca le spui ca ai alergat 40 sau 100 nu fac diferenta, tot imposibil li se pare. Doar ca de la 42 la 100 diferenta este mult mai mare. Mie mi-a luat aproape  un an jumate sa pot face asa ceva, avand in vedere ca primul maraton l-am facut cam dupa jumatate de an.  Un maraton il faci cu picioarele, un ultra se face cu mintea. Si cu prieteni prin apropiere, eventual, mai ales daca esti la inceput.

Cum m-am pregatit pentru asa ceva? Sigur ca fenomenul o sa creasca. Vorba cuiva, ce mai e 100km in ziua de azi? Asa ca poate vor vrea si altii sa stie cum se pot pregati.
Am alergat 6 curse in afara de ciucas: eco, apuseni, retezat skyrace, 7500 hobby, retezat maraton si 2x2 (care cred ca e cel putin la fel de grea ca ciucasx3 ultra, daca faci 2x2 nu ai nicio problema aici).
Cam asta a fost pregatirea mea fizica. Acasa am mai alergat in jurul blocului, ba 10km, ba 21, chiar si 36, dar nu constant, pregatirea mea era mai mult la concursuri, erau perioade cand intre 2 concursuri faceam 20 km maxim.
Ca si nutritie, mi-am luat 6 batoane, 4 geluri si 5 sandvisuri, din care am folosit 3 batoane, 3 geluri si 2 sandvisuri, restul am luat din punctele de control. Dar e bine sa stii ca ai rezerve. Cofeina nu am folosit deloc, pentru ca nu sunt mare fan si nu imi face bine. Ca si firma eu am folosit isostar, dar nu cred ca are vreo relevanta, important e sa iti iei numarul de calorii, merge si sponser, nutrend, sau absolut orice altceva.
Apa am avut 1.7 litri (2 sticle de la salomon de 0.6 si inca o sticla de 0.5). Cea de 0.5 era de rezerva, nu am folosit-o niciodata, am carat 500ml de apa la mine aiurea tot drumul, dar serios ca nu imi pare rau.
Echipamentul, o componenta extrem de importanta, a fost urmatorul: pantaloni salomon s lab exo warm, ciorapi salomon, pantofi inov-8 rocklite 295 (cei mai tari, ii recomand, am facut 2x2 si ciucas x3 cu ei si nu am avut absolut nimic dupa), rucsac deuter speedlite 20 ( o mizerie, m-a durut umarul 2 zile dupa, trebuie schimbat pe viitor), frontala petzl myo, midlayer salomon, geaca gravity titanium (am vazut-o la Silviu Balan si am zis ca vreau si eu :)) ), bete de trecking din Deca,  si mi-am luat si niste suprapantaloni prosti din Decathlon (trebuie altii neaparat, pe viitor). Deci, in concluzie, echipamentul scump isi poate face treaba, dar nu neaparat (rucsacul nu e chiar unul ieftin, si totusi m-a incomodat), iar cel ieftin isi poate face treaba, dar mai degraba nu (m-au cam incomodat suprapantalonii aia, dar macar au tinut de cald noaptea).

Psihic, am plecat in ideea ca merg intr-o aventura si ca as putea sa merg inclusiv 24 de ore fara pauza. Mi-am facut un tricou cu "i'm not alone/ i run with god" pentru a putea sa ma incurajez atunci cand imi va fi mai greu, si chiar m-a ajutat. M-am uitat la el de minim 20 de ori in timpul concursului, si am putut continua mai departe. Bine, nu tricoul in sine m-a ajutat, cat mesajul mi-a dat forta de a continua. Fiecare isi gaseste o motivatie pe care o urmeaza, eu am gasit asta metoda mea de a putea reusi, pentru ca uneori simti ca puterile tale nu sunt suficiente.
Vremea a fost excelenta. E deja al 2-lea concurs cand se anunta ploaie dar totusi nu ploua, cred ca conteaza si faptul ca ne rugam toti sa nu ploua inainte de concurs. Deja a 2-a oara la rand e cam mult sa fie o coincidenta :D






Sa povestesc acum cum a fost cursa efectiv. Am pornit in noapte, la 6 dimineata, alaturi de alti 80 de participanti. Cursa avea 15 checkpointuri plus finishul. La primul post am ajuns destul de repede, nici nu ma incalzisem bine. Am mai alergat un pic si am ajuns la CP 2. Cred ca aici m-am intalnit cu Adrian, un tip de calitate, cu care urma sa parcurg traseul pana la finish. Initial am mers impreuna pentru ca aveam acelasi ritm ,mai erau si altii cu noi si doar nu voiam sa pierd grupul. Am ajuns dupa la CP3, a fost o coborare lunga pe undeva, dupa am mai urcat, nici nu mai stiu ca era la inceput si kilometrii nici nu se simteau. A urmat o urcare pana la cabana Ciucas, am alimentat, iar de acolo pana pe varf nici nu stiu cand a trecut timpul, cred ca maxim 30 de minute aveam. Intre timp ma hotarasem sa fac alianta cu Adrian, pentru ca si el isi dorea tot 20 de ore. Am ajuns pe varf dupa 4 ore si 15, si eram in grafic dupa datele lui. De la varf a urmat o coborare lunga pana la km 33 (desi scria km 30.5 pe harta, posturile nu au corespuns pana la final cu kilometrajul, din pacate, ar trebui schimbat asta la anul). Am urcat apoi pe vf  Grohotis, o urcare usoara, apoi a urmat o coborare lunga. Traseul a fost foarte alergabil si drept urmare nu mai stiu multe detalii. Stiu ca aveam 7 ore pe primul maraton, in conditiile in care in mod normal scot 6, deci aveam timp foarte bun. Pana la Maneciu am coborat o gramada (km 63), si ma simteam excelent, parca abia as fi plecat de acasa. Kilometrii nici nu i-am simtit, desi trecusera 10 ore jumate.
La Maneciu s-a intamplat ceva urat, i-au ratacit bagajul lui Adrian, asa ca am stat cu el 45 de minute sa isi faca planul pentru cursa si sa se gandeasca ce isi pune pe el. Norocul lui ca avea suprapantalonii la el.. Au fost destule greseli de organizare, inclusiv un voluntar pe la km 40 si ceva care ne zicea ca nici nu a inceput cursa si ca o sa ni se faca rau. Cam prost alesi voluntarii, dezorganizare in checkpointuri, bagaje pierdute.. Am fost avertizat ca  s-ar putea sa fie probleme in organizare, dar macar au avut mancare in checkpointuri (la Maneciu am mancat o ciorba, a fost acceptabila). Oricum, per total a fost ok, la cati oameni au venit a fost greu sa gestioneze atatea detalii. La anul sigur va fi si mai bine.
De la Maneciu am plecat dupa 11 ore si 15. Am ajuns la CP11 dupa 14 ore (la ora 8), pe un drum plictisitor, un forestier care a durat o gramada, si mai erau si caini pe traseu. Apoi a inceput noaptea, ne-am deschis frontalele si a urmat cea mai grea parte a drumului pentru mine. Eu tot asteptam CP 12, era marcat la km 79 dar cred ca era la 85, si nu intelegeam de ce nu mai vine, am inceput sa ma panichez, sa cred ca am ratat un CP.. Mi-am amintit de blogul lui Adrian Toma, care zicea ca a mers de i-a venit rau pe forestier. A durat o gramada pana am ajuns la CP13 (aparent exista si CP 12 doar ca orientare, ca nu era nimic acolo, doar niste tipi intr-un cort). Trecusera deja peste 16 ore, si vestea buna era ca eram deja la km 90, desi pe harta CP13 apare la km 85. Dezorganizata total harta.. Urmau 7-8 km de urcare si inca atat de coborare, mai erau fix 15 km, dar deja pentru mine se terminase concursul, nu mai aveam niciun stres ca ajungem cu bine, eram ok, stiam ca urmeaza cea mai grea urcare de pe traseu, dar nu eram deloc speriat. Am urcat in 3, eu, Adrian si Adrian (da, doi Adrian), asta dupa ce am stat pe traseu cu domnul Stan Turcu, la 67 de ani facuse TTT 100 km saptamana trecuta si acum venea la Ciucas. Pentru ca, evident, se antrena pentru UTMB (168 km). La 67 de ani... Sa mai spuna cineva ca e ceva imposibil pe lumea asta. Ultima urcare a fost lunga pentru ca am mers-o foarte incet, ne-am oprit la fiecare o suta de metri de nivel, eu nu aveam nevoie neaparat dar am stat cu colegii mei de suferinta, Era abrupta tare ce e drept, dar am avut betele, care desi nu fusesera asa utile pana atunci, m-au ajutat sa urc fara mare stres. Pe final ne astepta cineva cu o lanterna, si ma gandesc cine e mai nebun: eu ca alerg 100 sau ala care sta ca voluntar 8 ore in frig, sa ne ajute pe noi? Tot respectul pentru astfel de oameni. Am urcat o gramada, am ajuns aproape de 1900 desi pornisem de la 900m ,si am ajuns intr-un final la rascruce (PC14). Pana la PC15 am mers bine, am si alergat un pic, iar inainte de Muntele Rosu erau atatea lumini incat credeai ca esti pe autostrada (multumim pentru marcajul excelent, era imposibil sa te ratacesti). Aveam deja 20:10, desi ne propusesem 20 de ore. Asa ca am zis macar sa fie 20 si ceva, sub 21 adica. Si am alergat ultimii 5km, full, am avut un ritm de 7:00 pe km, cam asa. Efectiv simteam ca nu mai pot si nu are niciun rost, eram deja terminat, dar m-au tras colegii cu care am terminat dupa ei, si am ajuns la finish fericiti. 20 de ore, 50 de minute, 105 km, si o noua aventura terminata.

                                                                  (cu Adrian si Adrian)

Ce ramai dupa o asemenea cursa? Stai acolo intre 12 si 24 de ore, depinde de antrenament, dar ai ce povesti o viata intreaga. Ne-am spus povesti de viata, am vorbit tot drumul, am povestit toate cursele.. A fost ceva foarte frumos, o aventura, nu un concurs, pentru ca timpul devine irelevant, conteaza doar sa termini cursa cu bine si sa nu ajungi mort la finish, sa poti sa mergi ok a doua zi. Ce e drept, in noaptea aia am stat mult pana sa adorm, oricum ma asezam ma dureau picioarele ingrozitor, dar am reusit. Ce urmeaza? Cred ca maraton Piatra Craiului, apoi la anul imi propun Transylvania 100, 7500 elita si TTT 100. Ramane, insa de vazut, in functie de cat de sanatos voi fi si cat de antrenat. Pana atunci, am acumulat suficiente amintiri ca sa am ce povesti in sezonul rece, fara concursuri :)