Curs de filosofie...

Am fost săptămâna asta la un curs de filosofie, cu un titlu foarte pretenţios: teism versus ateism. Trecând peste faptul că între cei doi termeni nu se poate pune "versus", pentru că nu există o comparaţie posibilă a celor două, orice argument putând fi interpretat în ambele moduri, cursul acesta m-a cam dezamăgit.O să iau acum toate zilele şi voi face o scurtă prezentare a ceea ce a fost acolo.

În prima zi prima prelegere a ţinut-o însuşi decanul facultăţii. Trecând peste faptul că parea destul de nehotărât, se cam bâlbâia şi nu părea stăpân pe subiect, subiectul pe care a încercat să-l atingă, raţiune publică şi credinţă, a fost tratat ca pentru nişte elevi care abia acum sunt la primul lor contact cu filosofia. A făcut o clasificare a unor posibile abordări ale lui Dumnezeu complet superficială, ceva la modul Dumnezeu  cel sfânt, Dumnezeu cel supranatural, Dumnezeu cel care a creat lumea, Dumnezeu dincolo de experienţa noastră, pur şi simplu nu mi-a venit să cred, era o împărţire clară: transcendent sau imanent... Ok, am zis că poate a fost ceva mai lejer, fiind prima prelegere. A doua prelegere a fost relativ ok, erau prezentate nişte argumente pentru existenţa lui Dumnezeu date de Toma d'Aquino, apoi era prezentat teismul clasic în comparaţie cu teismul de proces (sau panteism, cam asta era ideea). Nu mai comentez că Heraclit si Platon erau băgaţi în aceeasi oală, să spunem că a fost ok. Ultima prelegere a fost legată de epistemologie, nu a atins foarte tare tema din păcate, dar ceea ce s-a spus era ok, erau nişte informaţii cât de cât interesante.

Ce mi s-a părut foarte aiurea era modul în care reacţiona audienţa, nu îmi venea să cred, oameni mari şi fără minte... Parcă fiecare voia să spună ce are pe suflet, indiferent dacă are legătură cu tema. Să dau un exemplu, după prelegerea decanului s-a ridicat un tip şi a spus că el crede că ştiinţa şi religia sunt o afacere. Iar decanul, în loc să îi spună că e în afara subiectului, i-a dat dreptate...

În a doua zi au fost două persoane care au vorbit total, total în afara temei. Un inginer (chiar de la automatică) a vorbit despre tehnologii, supercalculatoare şi automatizări, iar un medic a vorbit despre nişte concepţii asupra omului de-a lungul istoriei. A mai fost o prelegere destul de interesantă, în care era vorba de faptul că ştiinţa naturalizează, fenomenele supranaturale putând fi tratate în manieră ştiinţifică. Ultima prelegere a fost cea mai bună din toate zilele, a venit un diacon care avea specializări în mate, fizică, psihologie, teologie şi filosofie şi a vorbit despre descoperiri recente ale fizicii, nu a pronunţat niciodată numele Dumnezeu, în schimb te făcea să te gândeşti că toate aceste descoperiri arată că lumea nu este creată la întâmplare. Tot respectul pentru acest om.

O fază amuzantă a fost la un moment dat când medicul i-a spus cuiva că nu îi doreşte să aibă schizofrenici sau depresivi în familie (asta după ce comentase aiurea), la care ăla a răspuns că de asta e fericit de fiecare dată când se uită în oglindă. Medicul nu a rămas fără răspuns, i-a spus că cine e schizofrenic nu ştie că este aşa.

Miercuri s-au prezentat nişte argumente în favoarea existenţei lui Dumnezeu. Primul profesor a prezentat un argument propriu, inspirat de un argument dat de Kant. Deşi avea un concept cu care eu nu sunt de acord, greşeli morale inevitabile şi de neiertat, prelegerea a fost ok. Ce cred eu e că nu există greşeli pe care să nu ni le putem ierta tot restul vieţii, dar asta rămâne totuşi ceva subiectiv. Al doilea profesor a vorbit despre argumentul eutaxiologic (legat de ordine), în comparaţie cu argumentul teleologic (telos = scop). Ultimul profesor, deşi avea 3 doctorate, în arhitectură, teologie şi filosofie, a abordat un subiect fără mare legătură, ca să nu zic chiar fără legătură, cu tema: arhitectura memoriei. Mi s-a părut foarte plictisitor şi din păcate nu am fost deloc impresionat.

La sfârşitul zilei ar fi trebuit să fie o masă rotundă, o dezbatere cu un profesor foarte bun, din câte am auzit, care din păcate nu a mai venit, ceea ce de asemenea m-a cam dezamăgit. Oricum, nu îmi pare aşa rău având în vedere de mulţimea de fanatici din sală, care nu puteau concepe că există şi alte păreri în afară de cea a lor, indiferent de ce natură.

Joi a venit o profesoară de biologie care a dat nişte argumente de natură ateistă, fiind de altfel singura care a abordat această latură, deşi în mod normal trebuia să fie mai multe discuţii legate de ateism. În fine, păcat că a spus despre Kant că ar fi raţionalist, în rest prezentarea ei a fost destul de bună. După a venit un preot, dar genul acela de om închis şi care nu acceptă să fie contrazis, care în loc să spună ceva interesant s-a apucat să ţină o predică din aceea plictisitoare, cu comentarii pe marginea Bibliei. Şi ca să fie complet şi-a şi citit prelegerea, ceea ce mi s-a părut sub orice critică. Când a venit pauza de masă el încă vorbea, aşa că jumătate din sală a plecat, dar au existat suficienţi obsedaţi care au rămas acolo încă o oră să îi pună întrebări. Următoarea prelegere a fost ţinută de un preot catolic, decanul facultăţii de teologie romano-catolică, mi-a plăcut oarecum modul în care a vorbit, deşi părea mason, vorbea despre ecumenism şi încerca să convingă sala că acesta este visul de aur al omenirii, ca să spun aşa. Ultima prelegere nu mi-a fost clar ce a vrut să spună, s-a prezentat viaţa sfântului Bernard de către un profesor de limbi străine, fiind deja târziu nu am mai stat până la capăt.

Mâine sper să fie ceva interesant, e un curs intitulat "Dumnezeu a murit demult. Cum scăpăm de infinit". Dacă nici acest curs nu este bun pot spune că părăsesc această "şcoală de vară" destul de dezamăgit.

L.E.: Am fost azi la curs, tipul cu "Dumnezeu a murit" a fost absolut genial, nu încerc să descriu exact ideea lui, dar voi prezenta ideea generală. Pornind de la premisa că există lumi epistemologice diferite, care nu pot interacţiona una cu cealaltă, se rezolvă toate problemele de genul interacţiunea minte-corp, interacţia micro-macro, etc, înainte de big bang fiind o lume epistemologică în care spaţiul şi timpul nu existau. Apoi a luat cele 4 antinomii ale lui Kant şi le-a făcut praf pe toate, majoritatea au rămas pur şi simplu cu gura căscată, era ceva foarte ambiguu, şi totuşi imposibil de contrazis din punct de vedere logic. După a venit cineva şi a prezentat argumentul ontologic sub forma logicii predicatelor, ceea ce mi s-a părut destul de interesant. La sfârşit mai era un singur curs, ţinut de un profesor de sociologie, dar nu am mai rămas, aşa că nu pot spune cum a fost. Oricum, ziua de azi m-a făcut să mă simt bine.

Profesorul care a organizat totul a spus la sfârşit că nu crede că va mai exista un astfel de curs, din cauza celor din sală, care s-au comportat total neadecvat. Asta observasem şi eu, chiar mă miram de ce nu ia nimeni atitudine, dar acum chiar pot spune că sunt mulţumit, a fost o experienţă interesantă. Cred că voi evita de acum discuţiile despre religie, am avut parte de prea multe şi nu vreau să argumentez cu persoane care nu ştiu despre ce e vorba.