Ecomaraton si Trans 100

N-am timp sa mai scriu pe blog, dar o sa incerc sa prezint pe scurt cum a fost pentru mine la Eco, si mai ales la Trans 100, primul concurs unde m-am vazut nevoit sa abandonez, din multe motive pe care le voi enumera mai jos.

La eco am reusit sa scot un timp bun, de la 5:56 in 2015 am ajuns la 4:52. Poate as fi reusit si mai bine de atat, dar a plouat destul de tare pe ultima bucata, fapt care a dus si la un scandal fara sens legat de imbracaminte, de parca la munte e tot timpul frumos, e clar ca vina e doar a celor care au venit fara haine si nu sunt pregatiti. Mai nou, toata lumea alearga, ceea ce este pe de o parte un lucru bun, dar pe de alta parte vin si multi care nu sunt pregatiti si nu stiu cu ce se mananca un concurs montan. Cumva e clar ca daca te bagi la un concurs de genul asta trebuie sa fii pregatit pentru ce e mai rau, asta sau vii si il dai in viteza, bagi maxim pe toata durata concursului si nu ai nevoie decat de un tricou. Eu, unul, am alergat intr-o bluza si am avut si o geaca subtire de ploaie, dar sunt sigur ca ma descurcam doar cu bluza si atat. Dar daca vii acolo si nu esti foarte bun, adica nu esti in stare sa alergi la un ritm care sa te faca sa nu simti frigul, trebuie sa vii bine imbracat. Daca nu faci nici una, nici alta, intri in hipotermie. Oricum, nu a fost asa o problema, pentru ca distanta pana in Moeciu era destul de mica din orice punct, asa ca se putea ajunge usor la cei cu probleme.

Pentru cine nu stie, Eco are 3 bucle de aproximativ 14 km. Pe prima bucla am inceput destul de bine, undeva sub 5'00 pe km. Era amuzant sa aud cati vor timpi de genul 4 ore juma' in conditiile in care erau in spatele meu, alergam aproape de 5'00, iar cei cu sanse de 4:30 se dusesera de mult in fata. Am alergat un pic si pe urcari, traseul nefiind unul foarte tehnic, l-am vazut pe acolo si pe Toma Coconea, care a venit si el la un antrenament scurt. Omul era tanc, mergea cu aceeasi viteza pe plat, coborare sau urcare, nu conta, nu avea o problema. Am incercat sa ma tin dupa colegul meu de la 7500, Octavian, care ma luase bine la Brasov. Dupa bucla 1 am avut 1 ora si 21 parca, am plecat de la checkpoint in acelasi timp cu el. Pe bucla a doua a inceput o urcare relativ scurta (anul trecut paruse mai lunga), apoi o coborare, apoi am ajuns la complexul Cheile Gradistei, a urmat o bucata de asfalt, apoi din nou o urcare. M-am tinut tot timpul aproape de Octavian, chiar daca el era un picut mai in fata. Pe finalul buclei a inceput sa ploua destul de tare. Am avut un timp mai slab pe bucla 2 decat as fi dorit, am avut 1:50 si as fi dorit 1:40, dar asta a fost, poate anul viitor. Pe ultima bucla a inceput sa ploua destul de rau. A inceput o urcare de vreo 2 km, care mi se paruse foarte grea anul trecut. Anul acesta mi s-a parut cel putin decenta. I-am dat destul de bine pe urcare, fara sa ma grabesc totusi, stiind ca ultima e foarte grea. Din nou a venit o coborare, citisem pe blogul meu ca e "destul de scurta". Nu a fost totusi chiar asa scurta, dar a trecut repede si am ajuns la valea bangaleasa, de unde urma ultima urcare. Octavian era langa mine, nu prea ii placea vremea si in plus era un pic obosit pentru ca facuse un antrenament cu 2 zile inainte, vreo 13 km plus sala. Trecusera deja 4 ore. M-am gandit "mai sunt 9 km dintre care vreo 3 urcare hard.. nu mai am cum sa scot sub 5 ore". Sub 5 ore era scopul meu anul acesta, fata de sub 6 anul trecut. I-am dat maxim pe urmatoarea urcare, iar apoi (cand deja incepuse sa ninga) am ajuns la Poiana Gutanu, de acolo nemaifiind decat coborare - pe care am alergat-o full, cu un ritm bunicel, sub 5-5:30/ km as zice, media, pe 7km. A fost rau cu vremea, ploua tare, imi era un pic frig, recunosc, de asta nici nu m-am oprit, pentru ca altfel era clar ca ar fi devenit nasoala situatia, si am ajuns la finish cu 4:52. Octavian a venit dupa 10 minute, pentru ca se facuse noroi foarte mare din cauza ploii, a cazut si n-a mai bagat viteza mare. Oricum, un concurs la care am scos un timp bun si un loc onorabil, 54 din vreo 700 care s-au inscris (de terminat au fost mult mai putini, vreo 400 parca).

Pentru transylvania 100 aveam mari asteptari. Stiam de la inceput ca va fi greu.. Se anunta zapada de 2m pe omu, temperaturi mici, vreme naspa.. Ce sa mai, toate ingredientele pentru distractie. Am fost avertizat ca nu va fi marcat bine si ca e un concurs naspa.. Cu toate astea am zis ca merg. Ce mi-a stricat un pic planurile e ca am avut concursul sambata, si luni aveam examen. Asa ca situatia era simpla - ori terminam pana duminica noaptea la 1-2 maxim, sa am timp sa dorm si eventual sa si invat ceva a doua zi, ori altfel nu avea sens sa stau pana la 6 dimineata in concurs, sa fiu zombie in ziua aia si dupa si la examen. Asta m-a cam incurcat.. Dar nu se putea sa fac atat de mult, o sa dam maxim si o sa scoatem bine. Am participat tot la echipa, pentru ca e mai usor in 2, te mai ajuti mai ai cu cine vorbi.. Plus ca aveam sanse la un loc bun, am fi iesit pe podium poate daca nu abandonam.
Am avut un ghiozdan foarte greu. Midlayerul de 500g de la Salomon poate n-ar fi trebuit sa fie acolo, la fel ca geaca de 500g de la gravity.. poate mergea doar cu geaca subtire de la Salomon si atat. Sa mai zic si de suprapantalonii de, ghiciti cat, 500g? :)) In total am strans un kg juma' numai din haine.. 3 haine si mi-am umplut rucsacul. Plus manusi, caciula, frontala, baterii de rezerva, trusa de prim ajutor din aia mare, nu asa oricum.. Cred ca la anu' o sa imi schimb tot echipamentul de ultra, imi cumpar toata gama de la inov8, geaca, midlayer si pantaloni de ploaie - toate astea, in total, au mai putin decat geaca mea - sub 500g. Eventual cu rucsac din ala usor de la compressport. Sa nu mai zic de geluri si batoane, am carat o gramada.. Deci o greseala inainte de start, pe care probabil o voi repeta, pentru ca nu imi permit hainele alea momentan, si in plus sunt cam friguros si daca vine noaptea am nevoie de haine de juma' de kg sa tina de frig. Dupa, ne-am facut niste calcule complet nerealiste legate de timpi, am zis ca terminam in 18 ore jumate, am calculat fara sa tinem cont deloc de vreme..

A venit startul, si evident ca am plecat ca la 40km maxim, pe primii 3km, cu ceva urcare, aveam 5:40 pe km. Cam putin pentru un ultra.. Prima urcare am bagat-o la forta maxima, l-am intrecut pe Cojan, era clar ca ceva nu e in regula, dar am continuat asa. Pe urmatoarea coborare, pana la Malaiesti, am continuat ritmul rapid, dar deja venise zapada si nu mai mergea asa de bine. A urmat apoi o catarare pe hornuri, unde am mers in 4 labe - au fost 4km facuti in 80 de minute.. Inadmisibil, as spune, dar avand in vedere traseul.. Urmatorii 9km erau doar coborare, de la Omu la Pestera, noi speram sa ii facem in maxim o ora, i-am facut in 2, pentru ca zapada si pentru ca nu se putea alerga. Asta a fost.. La km 25 (Pestera) puteam alege sa schimbam cu cursa de la 50km. N-am vrut, m-am ambitionat sa ramanem la 100, desi poate ar fi fost mai bine.. Am continuat sa urcam la Omu a doua oara. Mergeam greu de tot, lui Octavian ii era cam rau de la izotonic (facuse el propria lui combinatie acolo), si nici eu nu eram extrem de bine. Aveam deja 5 ore jumate dupa primii 25km. Deci ar fi venit 22 de ore, daca era sa facem un calcul.. Pana la omu ne gandeam ca facem maxim 2 ore, asa in cel mai rau caz. N-a fost sa fie, am facut 2 ore jumate, ne-am ratacit in mijlocul iadului alb, n-am mai stiut pe unde merge drumul, am crezut ca am gresit noi ceva si ne-am intors inapoi, pentru a ni se spune ca era bine, de fapt drumul continua prin dreapta printr-un hau destul de mare, si nu ne-am fi asteptat la asa ceva. Mai ales ca stiam ca trebuie doar sa urcam, nu sa si coboram. Dupa ce ca aveam timpi prosti, ne-am mai si ratacit.. Aia a fost, nu era ziua noastra norocoasa, era clar. Mai mult, la Omu nici macar nu era apa, si nici de mancare nu era mare lucru (doar niste jeleuri si niste covrigei, plus CHIPSURI, ceea ce mi s-a parut foarte amuzant, avand in vedere cat ulei au). A urmat apoi o coborare in forta pe Valea Cerbului, la modul ca ne-am dat pe fund pe zapada cel putin 2km, a fost cel mai mare derdelus din viata mea. Am ajuns in Busteni dupa 10 ore, ceea ce inca nu era chiar asa de rau. Aici, Octavian a intrebat ce se intampla daca vrem sa abandonam (nu aveam niciun ban la noi), si ni s-a spus ca "suntem pe cont propriu". Asa ca am decis sa mergem in continuare. Doar ca din pacate la iesirea din Busteni ne-am ratacit din nou... Nu era nimic marcat, si in loc sa ajungem pe munte, am ajuns in oras, pe stradute, asa ca am mers noi aiurea vreo 2km prin Busteni.. Alte 30 de minute pierdute. Nu mai semana deloc a un concurs, mergeam incet, vorbeam de cum sa ajungem acasa.. Era clar ca urma sa terminam la minim 6 dimineata. Ceea ce pentru amandoi era inadmisibil. Pierdusem oarecum si sansa la podium.. Cel mai probabil am fi iesit pe 4, uitandu-ma pe timpii celor care au fost. Ne depasise in Busteni echipa a 3-a, cat timp ne gandeam ce sa facem, daca sa continuam sau nu. Si in timp ce mergeam spre Piatra Arsa mi s-a facut un pic si rau.. Efectiv mi se parea ca nu mai are niciun sens, nu stiu de ce, chiar nu mai vedeam sensul, plus ca daca mai greseam traseul si noaptea.. N-ar fi fost prea placut. Asa ca am sunat la Salvamont ca sa ii intrebam cum putem ajunge in Bran (stiam ca ii vor obliga pe organizatori sa ne duca, nu am fi sunat daca se putea discuta direct cu ei), asa ca ne-au facut legatura cu organizatorii si ne-am intors in Busteni, de unde ne-a luat cineva si ne-a dus la Bran.

O experienta destul de neplacuta, desi un antrenament bun, un 50km cu aproape 4000m diferenta nivel. Aproape un ultra, ce sa mai. Stiu ca unii ar zice ca e ultra, dar mie sincer nu mi se pare. Oricum.. pe viitor poate nu voi mai avea examene a doua zi dupa ultra si ma voi putea concentra pe concurs. Macar sper sa fi meritat si sa fi trecut. Urmeaza sa aflu :)) Intre timp, nu pot decat sa ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a scapat de iadul alb si ca nu mi-am rupt capu' pe acolo. Sper ca la anul viitor sa fie mai bine, in caz ca merg, si sa pot termina intr-un timp care sa ma multumeasca.

Bucuresti- Fetesti, 140 km de depasire a sinelui

Probabil toti cei care ma cunosc stiu ca mi-am propus impreuna cu un prieten, Mihai Godza, sa mergem in acest an cat mai mult din drumul pana in Vama pe jos. Ideea a aparut oarecum din senin, la o bere sau asa ceva, nici nu mai stim cum a aparut, cert este ca eram la gala cantecelor de munte si cineva a zis ca ce-ar fi sa mergem in Vama pe jos. Si de atunci m-am interesat de traseu, am cautat posibila cazare, etc. Am facut practic tot ce tinea de mine ca sa pregatesc drumul in conditii optime.

Evident, un asemenea drum nu se putea face fara antrenament. Am avut 2 antrenamente: primul, de 50km, a fost in Herastrau, 7 ture lungi de parc (7km), iar a 7-a a fost un pic mai lunga, sa ajungem la 50. Acolo a fost destul de lejer, in ideea ca nu a durat foarte mult oricum, si n-am fost foarte distrusi dupa. Am inceput cu 30 minute alergare usoara, urmata de 30 minute de mers. Am tinut ritmul timp de vreo 4 ore, apoi am trecut pe 20 -40 si ultima ora am mers complet.

 La urmatorul antrenament, cel de 100km, lucrurile au fost mai complicate,deja am venit cu rucsaci plini de mancare (in principiu ciocolata, nu am folosit batoane sau geluri pentru ca nu se justifica, totusi era mai mult mers), am avut si haine.. Am mers pana la intrarea in Ploiesti si inapoi. Am pornit destul de bine, pana in Ploiesti am tinut ritmul de 30-30 tot drumul. Acolo am facut o mare greseala, am mancat prea mult, asa ca la intoarcere, cateva ore n-am mai avut acelasi randament. Am continuat cu un ritm de 20-20, apoi 20-40, iar ultimii 10km i-am mers complet. Un antrenament cam dur si poate facut cu prea putin tmp inainte, care ne-a dat un pic de damage, avand in vedere distana enorma parcursa. Am ajuns la concluzia ca nu e bine sa faci mai mult de un sutar intr-o luna, si asa e greu sa te recuperezi dupa o suta, asa ca doua intr-o luna e cam overkill pentru glezne si genunchi. Problemele cele mai mari nu apar de la muschi, intrucat ritmul este destul de lent, ci de la glezne, mersul ala si asfaltul forteaza foarte tare gleznele si te dor destul de rau.

A venit intr-un final glorios si ziua in care am plecat spre Vama. Nu stiam ce va fi, cat vom face.. Ne gandeam ca probabil nu vom termina, aveam 2 portite de iesire, una pe la Fetesti si una pe la Constanta, in functie de cat de mult rezistam. Si, desigur, varianta cu autostopul daca se intampla ceva super nasol (o entorsa sau asa ceva). Alta problema era cazarea, aveam idee de un hotel in Drajna Noua, la km 100, dar nu stiam daca e si functional. Am plecat pe la 5:30 de la iesirea din Bucuresti din Pantelimon. Totul era horror: noapte, ceata, frig.. si mai ales o gramada de caini, care din fericire nu ne-au facut nimic. Am ramas socat sa vad cat de rudimentara este paza fabricilor sau ce erau acolo in secolul 21, aveau zeci de caini nemancati la poarta, in loc sa puna si ei niste camere de vedere sau asa ceva. Portiunea cu caini nu a durat foarte mult. Intre timp a venit si ziua, peisajul era foarte frumos, multa verdeata, temperatura perfecta.. Ce mai, o zi perfecta pentru o plimbare de 100km. Planul era sa facem 100km in prima zi pana in Drajna, 100 in ziua 2 pana in Murfatlar si restul in ziua 3. Am inceput, ca de obicei, cu ritmul clasic - 30 minute alergat, 30 mers, ba chiar fortam un pic pe alergare si mergeam spre 35. Am ajuns cu ritmul asta pana la Lehliu Gara, unde am mancat (de data asta doar o ciorba, ne-am invatat lectia). Urmatoarea portiune a fost printr-o comuna foarte lunga, Dor Marunt. Cred ca are 20 de km lungime, cel putin. Aici deja incepusem sa alergam sub 30, cam pe la 20 de minute alergatul cu 40 minute mers. Tin minte ca la un moment dat l-am intrebat pe Godza de ce face asa ceva. Adica e ok, eu sunt cu capu', nu se mira nimeni.. Dar el nu e chiar genul de maratonist convins, mai facuse un maraton si doua semi-uri, plus antrenamentele noastre de 50 si 100. Si mai ales, de ce vrea sa faca asta o singura data? (asa imi spusese) Mi-a raspuns ca vede drumul ca pe un fel de pelerinaj in Vama, pe care trebuie sa il faci o data in viata, pentru a iti demonstra atat tie, cat si celorlalti, ca poti. Si nu in ultimul rand.. E Vama! La un moment dat, am ajuns in Dragos Voda. Deja incepusem sa obosim, alergatul parea ca dureaza o vesnicie si nici mersul nu mai era asa amuzant. Era cam km 84, aproximativ. Ne-am oprit un pic la o Cola. Aparent aici toti localnicii ne-au intrebat daca mergem in Vama pe jos, cum s-au gandit la asta nu stiu.. Probabil au vazut biciclisti venind pe acolo, altfel nu imi explic. Urmatoarea portiune am mers-o foarte incet, cu alergat maxim 20 minute, asta pana in apropiere de Dragalina, de unde am inceput sa mergem si atat. Mai erau cam 6-7 km pana in Drajna, am sunat acolo la un restaurant si am aflat ca hotelul chiar exista, spre bucuria noastra, nu stiu ce faceam daca nu gaseam hotel.. Probabil faceam autostop si mergeam pana in Slobozia, ca nu era mult, si ne cazam acolo. La cazare a fost o fericire, am mancat, am facut un dus, ce mai, ma simteam un om nou, pregatit de urmatorul sutar de a 2-a zi. Aveam 4 ore dormite in seara de dinainte si urma sa dorm maxim 6 in seara aceea. Eram intr-un sat uitat de lume, aveam ceva bani in buzunar cat sa rezist inca o seara.. Ce sa mai, totul mergea bine. De fapt nu chiar asa de bine, acuma ca ma gandesc, am uitat sa mentionez ca facusem niste bataturi fix sub degetele de la picioare, si le-am ignorat cu succes timp de cateva ore, dar cumva incepusera sa ma cam streseze. Am sperat ca a doua zi va fi mai bine si m-am culcat. Am adormit instant, lemn.. A fost o zi foarte frumoasa, am mers, am povestit.. Ce e drept, finalul a fost greu, ma cam panicasem pe intunericul ala ca erau multi caini, nu stiam unde sunt, nu era nimeni.. Dar interesant, aveam totusi GPS, baterie externa.. Ne descurcam noi. Totusi nu stiam ce sa cred in legatura cu urmatoarea zi. Eram totusi deja obositi, iar Godza se tot plangea de glenze. Si pe mine ma dureau picioarele de la bataturi, dar nu aveam ce sa le fac.. Am zis ca imi pun niste plasturi (i-am aruncat a doua zi dupa cativa km, mai rau ma enervau), dar intr-un final n-am avut ce sa le fac.

Ne-am trezit a doua zi cu noaptea in cap, la 5. N-am reusit totusi sa plecam pana la aproape 6. Deja se strica treaba.. Nu mai mergeam comform planului, ar fi trebuit sa plecam la 5 ca sa facem distanta. Primii km au fost destul de chinuitori, doar mers, un mers incet, sub 6/ora cat aveam in prima zi, cred ca pe la 5.5 sau poate chiar un pic sub. Ce sa mai, nu era chiar o viteza exceptionala. Am stat un pic sa ma gandesc si mi-am dat seama ca oricum intre Fetesti si Cernavoda nu era decat autostrada. Cumva in planul meu stiam ceva de un pietonal, dar ala era doar pe pod, acuma realizam prima oara ca nu putem merge pe autostrada pe langa decat daca o luam prin camp, ceea ce ar fi fost ok in conditiile in care aveam timpul necesar sa mergem prin camp 20 de km, dar asa.. I-am propus lui Godza sa luam trenul de la Fetesti la Cernavoda, urmand sa scurtam ziua destul de mult, practic ramaneau doar 80 km, poate chiar sub. Asta insemna, daca faceam un calcul, ca puteam merge efectiv toata distanta aia, si tot sa ajungem la 12 noaptea acolo. Am incercat sa si alergam un pic, dar cu o viteza execrabila, eram deja rupti, asa ca nu alergam decat cate un km la 4-5km de mers, si asta doar asa ca sa mai schimbam ritmul, pentru ca devenea prea plictisitor. Poate nu pare, dar mersul este mai chinuitor decat alergatul, adica intr-adevar poti merge mai mult, dar e foarte plictisitor.. Ai nevoie sa mai schimbi ritmul uneori, iar alergatul este fix ceea ce trebuie pentru a schimba ritmul. Nu e simpla treaba nici cu taratul, aparent. Peisajul era unul de vis, Campia Baraganului in toata splendoarea ei. Am vazut camp in stanga, camp in dreapta si linie de tren in stanga absolut toata ziua, la care se adauga ultimii 20km cel putin din ziua precedenta. Deci vreo 50-60 km fara pic de diversitate. Si fara pic de umbra. Oribil, ce sa mai. Nu era simplu sa mergi pe acolo, e clar asta. Primele ore au trecut totusi destul de repede, pentru ca oricum eram obosit si deja eram ca intr-o transa, nu mai imi simteam deja nici bataturile, doar simteam ca devenise un pic chinuitoare viteza aia foarte scazuta. La un moment dat, lucrurile au parut ca se imbunatatesc, am reusit sa alergam mai bine, totul parea ok. Mai aveam cam 15km pana in Fetesti, si deja ne uitasem pe mersul trenurilor, pe tot.. Urma sa ajungem pe la 3:30 in Cernavoda. De acolo mai aveam cam un maraton, asa aproximativ, in jur de 42-44km. Asta insemna 8 ore de mers incet, deci ajungeam pe la 11:30 in Murfatlar. Nu suna rau.. Inevitabilul a venit pe neasteptate. Colegul meu mi-a zis la un moment dat ca il doare si glezna stanga, nu doar cea dreapta, si ca e cam naspa. M-am gandit ca normal ca e naspa, aveam vreo 120-125 km facuti in ultimele 2 zile, cum ar putea sa fie bine? Asa ca nu l-am bagat in seama prea tare.. Dar cumva chiar era foarte naspa, pentru ca dupa vreo 2 km mi-a zis ca il doare fiecare pas, si ca el nu crede ca mai poate sa continue. Am mai mers un pic, deja eram resemnat ca nu vom termina. Am incercat sa il motivez, dar deja nu mai tinea nimic, durerea nu mai putea fi ignorata. Ma gandeam ca poate ne oprim in Constanta si continuam cu ziua a 3-a, desi parca nu ar mai fi avut sens, dar merita plimbarea aia, sa vezi toate statiunile intr-o zi. N-a fost sa fie, i-am zis lui Godza propunerea mea, si mi-a zis si el ca nu are sens, ca nu crede ca ii revine glezna intr-o zi, ar fi fost imposibil, evident. Asa ca a ramas sa mergem pana in Fetesti, si de acolo sa luam direct tren pana in Mangalia. Cumva, asta a venit totusi ca o eliberare. Se terminase! Ce mai conta.. mai erau 11 km si urma sa ajung in Vama, poate ca mai repede decat as fi vrut.. Dar Vama tot Vama ramane, asa ca nu iti poate parea rau ca ajungi acolo. Deja nu mai conta nimic.. La un moment dat a trecut un microbuz pe langa noi, cu 9 km inainte de Fetesti. Godza mi-a zis ca el ia microbuzul, ca nu are rost sa se mai chinuie inca 2 ore, il durea foarte rau glezna la fiecare pas, asa ca i-am zis ca ne intalnim in Fetesti. Ultimii 9 km i-am alergat fara oprire, desi nu alergasem in astea 2 zile niciodata mai mult de 4.5 km. A fost asa, un sentiment foarte frumos, ca o eliberare, o ultima alergare din acea calatorie, in care amandoi ne-am depasit limitele un pic. Am incercat sa ma bucur cat mai mult de alergarea aceea de final, si au iesit niste kilometri frumosi, alergati in soare, fara apa.. Dar de care chiar m-am bucurat extraordinar de mult, am alergat cu sub 6'30" pe km (stiu, pare foarte foarte mult, dar dupa 130km e destul de bine, avand in vedere ca pana atunci alergam cu peste 7'00"), si am incercat sa ma bucur de tot ce era in jurul meu. Campia Baraganului, autostrada, tot ce vedeam era frumos pentru mine, erau ultimii mei kilometri din acea calatorie si nu ma putea impiedica nimeni sa ma bucur de ei.

Cand am ajuns in Fetesti, am observat ce se intamplase cu glezna colegului, mai bine zis de ce - adidasii lui erau in ultimul hal, se rupsesera in mai multe locuri si aratau groaznic.. I-a aruncat pe undeva prin Constanta la primul cos. Cand mergi la asemenea drum, adidasii sunt extrem de importanti, o pereche de incaltaminte veche putand distruge toata munca, ceea ce s-a si intamplat. Pe moment mi-a parut rau, ma gandeam ca as fi facut ziua aia sigur.. Dar dupa am ajuns in Vama si m-am uitat ca venele de la gleznele mele erau extrem de umflate, se facuse o basica in loc de vena, si erau pe punctul de a se sparge.. Plus ca oricum drumul a fost ales prost, trebuia sa luam trenul oricum, deci nu mai era chiar pe jos 100%..  Deci probabil a fost mai bine asa pentru amandoi, cineva acolo sus a stiut ca trebuie sa terminam, si nu ne-a lasat sa continuam mai departe de nivelul la care nu mai puteam fi ok. Asta a fost povestea.. O poveste care inca nu s-a terminat, pentru ca vom incerca si la anul sa facem aceeasi treaba, dar probabil vom schimba traseul (o luam prin Slobozia, pe la Giurgeni- Vadu Oii), si eventual incercam 4 zile in loc de 3. Dar ramane de vazut ce va aduce timpul :)

Brasov Marathon 2016

      Desi am fost de multe ori la Brasov, nu am ajuns si la maraton. Anul trecut am zis ca inca nu sunt pregatit pentru un maraton montan, ca abia ajunsesem sa fac 25km (veneam dupa o pauza mare), dar anul asta am zis ca nu se poate rata. Am fost singur, asa ca prima problema care se punea era cazarea. Am vorbit cu o prietena din CPNT care a gasit un tip foarte simpatic care m-a tinut la el in seara respectiva. Ulterior am aflat si ca fusese la europene la curling :) Am ajuns seara tarziu, am plecat cu Octavian, colegul meu de la 7500, mi-am luat chitul, si m-am dus sa ma culc. Nu stiam nimic despre cursa, nu ma uitasem pe harta, nu stiam cat de lungi sunt urcarile, nimic. Pur si simplu am zis ca 38km e putin si nu conteaza cat urci, ca oricum nu ai cum sa urci prea mult la distanta aia. Aparent m-am inselat, prima urcare fiind destul de lunga. Ma gandeam ca anul trecut la MPC am scos un pic sub 6 ore, deci acum ar trebui sa scot 5 ore jumate la Brasov, fiind distanta mai mica.
   
      M-am trezit si am ajuns la start cu aproape o ora inainte. Pe acolo am auzit ca lumea isi punea targeturi de genul sub 5 ore, si m-am gandit ca au luat-o toti razna, ca nu se poate sa scoti asa bine. Octavian la fel a zis ca vrea sub 5 ore (cumva eram destul de sigur ca el o sa faca timpul ala). Am plecat la mine doar cu borseta, cu o geaca in jurul braului si cu manusile in geaca (pe care a trebuit sa le luam la noi in mod abuziv, la fel ca si geaca de altfel, a fost super cald). Am apucat sa desfac un gel chiar la start, cumva a fost o decizie destul de proasta, nu prea ma impac bine cu gelurile, prefer batoanele. Mai ales ca l-am luat chiar in timp ce alergam acolo la maxim, la start, m-a durut un pic in zona ficatului din cauza lui, dar aia a fost. Am incercat sa alerg prima urcare full, pana pe Tampa, scopul meu fiind sa ma pot tine dupa Octavian macar pe primii 4km, ceea ce am reusit. Dupa a urmat o scurta coborare, pe care m-a mai depasit lumea, pentru ca nu sunt asa de bun pe coborari, sunt multi care se pricep mai bine, reusind sa coboare cu maxim 4'10"-4'20" pe km, probabil chiar sub 4 pe portiuni. A venit iar o urcare pana la km 8, unde m-am intalnit iar cu Octavian, care o luase mai usor pe urcare. Apoi pana la Postavaru a fost numai urcare, era si un pic de zapada.. A fost destul de frumos pe urcare, m-am tinut bine. Am ajuns pe varf dupa vreo 2 ore , 2 ore si ceva, nu m-am uitat la ceas, dar asa am inteles de la ceilalti care erau pe langa mine. Cand eu mai aveam 1 minut pana pe varf Octavian cobora, asa mi-am aproximat timpul. A urmat apoi o coborare un pic abrupta, unde am pierdut fata de ceilalti, pentru ca imi e greu sa cobor in viteza aia. Apoi a venit inca o urcare destul de mare pana pe la km 23-24, nu mai tin minte, iar apoi 9-10 km aproape doar de coborare, plus plat, m-am plictisit destul de tare pe portiunea aia, mai ales ca nu puteam sa am viteza asa de buna fata de altii, am fost intrecut de Florin Ionita acolo, care e mult mai bun pe plat decat mine :)  Pe final a venit o urcare abrupta de 500m, care m-a rupt un pic, iar ultima coborare de 4 km m-a cam secat de energie. M-a distrat ca era un tip in spatele meu care m-a depasit, si cumva am alergat la un moment dat mai tare in spatele lui ca sa il sperii, s-a intors ala cu o fata de ziceai ca il urmarea moartea, nu altceva, mi-a dat 1 minut la final, a bagat sprint :)) Eu stiam ca nu mai am cum sa il ajung, ca eram deja obosit. La final, cand m-am uitat la ceas, am ramas socat, trecusera 4 ore si 33 minute, ceea ce mi se parea un timp imposibil, iar ca si loc am iesit pe 24, ceea ce a fost mult peste asteptarile mele. Ca si alimentatie am folosit 3 batoane de la isostar si in rest ce era prin posturi. A fost o experienta frumoasa, sper sa pot tine ritmul bun pe care l-am inceput si in restul sezonului, desi m-au obosit un pic kilometrii facuti pana la Fetesti.. Dar despre ei in urmatorul articol :D Urmeaza ecomaraton, unde sper sa imi depasesc timpul de anul trecut, apoi transylvania 100, acolo cred ca o sa fie un pic rupere, dar supravietuim cumva :)

Campionatul National de Duatlon 2016

Nu stiu exact cand au trecut 2 ani de la prima mea participare la CN de Duatlon, dar cert este ca anul acesta am vrut neaparat sa particip din nou, pentru a imi imbunatati timpul. In 2014 nici macar nu aveam cursiera, am imprumutat o cursiera veche de la un coleg, asa ca m-am gandit ca anul acesta o sa reusesc eu cumva sa scot un timp mai bun. In 2014 am scos o ora, 13 minute si cateva secunde, la bicicleta avand un timp destul de slab. Anul acesta traseul de bicicleta nu mai avea urcari si coborari, ceea ce pentru mine a fost super (desi nu mai aveam cum sa prind 60 pe coborari, nici perioade cu 16-17 pe urcare nu au mai fost). Asa ca m-am inscris, chitit fiind sa imi depasesc timpul.

Problema a fost ca toata saptamana m-a durut destul de tare un genunchi de la prea multe antrenamente, ceea ce imi incurca putin planurile, mai ales pentru bicicleta. In seara de dinainte a fost ok, nu m-a mai durut genunchiul, in schimb de dimineata l-am simtit iar. Acuma asta era.. De dus oricum trebuia sa ma duc. Mi-am luat tricoul cu "I run with god", m-am rugat sa fie bine si m-am dus. Pe drum am simtit genunchiul in continuare, la fel si cand am ajuns acolo.. Aveam un pic emotii, ma gandeam sa nu scot un timp foarte slab, dar cumva cand am inceput sa alerg durerea a disparut si am putut sa fac cursa ca si cum nu m-ar fi durut genunchiul niciodata.

Prima alergare a fost super, am scos sub 16 min pe 4km, iar apoi am urcat pe bicicleta, pentru 5 ture de Unirii- Alba Iulia. Pe partea de dus batea vantul din fata si era destul de nasol de pedalat, aveam viteza destul de mica (27-30 maxim), in schimb pe partea cu vantul din spate era foarte bine, incepeam cu 35 si terminam cu 40, ceea ce mi-a dat per total o medie de peste 30, nu stiu exact cat, dar am terminat destul de bine bicicleta (38 min, 20 km, in care se includea si o tranzitie). Pe ultima alergare am fost mai slab, dar am reusit totusi sa intrec vreo 3-4 oameni, care erau mai obositi decat mine. Cred ca am avut cam 3km ultima alergare, desi oficial erau 2.5, in total 13 min cu tot cu ranzitia, din ce cred. Nu am reusit sa aflu distantele exact, teoretic ar fi fost 5/20/2.5, dar avand in vedere ca erau 5 ture de bicla e clar ca prima alergare avea doar 4km, iar ultima nu stiu cat avea, 2.5 minim, in orice caz.  Timp total - 1 ora, 7 minute 24 secunde, cu aproape 6 minute mai bine decat acum 2 ani. Si pozitia a fost mult mai buna, locul 79 din 193, deci undeva in prima jumatate oricum.

O cursa frumoasa, stirbita un pic de decizia organizatorilor de a nu da medalie de participare, in ciuda taxei ridicate (100 lei + 10 lei legitimatia pentru o zi, deci practic 110). Mai bine mai dadeam 10 lei in plus si ne dadeau si medalie. Poate voi mai participa si in viitor, desi faptul ca nu ne-au dat medalie a fost un minus destul de mare si nu stiu daca voi mai veni, dar mai e mult pana atunci :)

Maratonul Zapezii 2016

Am amanat mult postarea asta, deja a trecut mult timp de atunci, dar totusi as vrea sa povestesc un pic si despre asta. Nu stiu cum se face, cred ca imbatranesc, zilele trec din ce in ce mai rapid si incep sa nu mai am timp, raman un pic in urma.. Poate e doar o chestiune de moment, dar imi pare rau ca scriu asa de tarziu.

Era a doua oara cand mergeam la Rasnov. De data asta am venit la baietii mari, la maraton, prima oara am fost in 2014 si am mers la 30km, unde din cate stiu iesisem al 3-lea la categorie. La maraton stiam ca e concurenta mai mare, oricum concursul a luat amploare din 2014, au venit multi oameni buni, la maraton a participat inclusiv Robert Hajnal.. E bine ca macar stiam cine o sa castige, aveam un campion printre noi, pana acum era o competite asa mai mult de amatori. M-am inscris cu putin timp inainte, pentru ca nu prea era zapada (nu a fost deloc, de fapt), deci practic nu a fost chiar un maraton al zapezii. M-am dus ca sa fac un antrenament, sa mai bag un maraton si in luna februarie.

Am ajuns la start si mi-a parut bine sa revad multe figuri cunoscute. Ce a fost interesant e ca a venit si Ade, sora mea, s-a inscris la 30km, ea nu era pregatita, venise ca voluntar, dar domnul Vasile Dogaru, patronul cabanei Himalaya, a inscris-o la concurs, un gest frumos din partea lui. Asa ca ea era emotionata, urma sa faca primul concurs de plat din viata ei, si totusi o distanta de 30 km, fara sa se antreneze aproape deloc. Zic plat pentru ca desi la maraton erau aproape 800m diferenta de nivel, pantele erau suficient de mici incat sa poti alergat tot timpul, ba chiar sa si recuperezi pe coborare, asa ca timpii de acolo sunt foarte putin mai mari decat cei de plat, plat. In fine, fara sa mai lungesc vorba, s-a dat startul si am plecat. Traseul il cam stiam deja.. Am coborat un pic prin oras, am ajuns la cetate, s-a urcat pana la cetate, apoi s-a mai inconjurat un pic centrul (aici se modificase, inainte nu era asa), ca dupa sa mergem spre cabana Himalaya. Drumul spre cabana avea 6km lungime, si urma sa il facem de doua ori dus si o data intors. Practic aproape jumatate de maraton era pe drumul acela, Valea Glejeriei. Cand am ajuns prima oara acolo, mi se parea ca abia a inceput concursul. M-am uitat la ceas, am facut un calcul.. Trecusera deja 9km. Bun.. inca ma simteam bine. Pe drum m-am alaturat unui alt alergator, Sabin, cu care urma sa alerg aproape pana la final. Am facut amandoi niste calcule, mi-a zis ca vrea sub 4 ore, eu i-am zis ca nu imi propun neaparat un timp, dar ar fi bine sub 4 ore, asa ca am zis ca alergam amandoi. Am mai alergat un pic, incepusem sa obosesc putin, si am ajuns la cabana Himalaya. Km 15, super, acum incepea urcarea mare a maratonului. Urmatorii cativa km au fost de plat, apoi a urmat o urcare destul de lunga spre Diham, pe care totusi am alergat-o pe toata (si acum 2 ani am facut la fel), pentru ca nu era o panta asa de mare, asa ca se putea alerga ok. La coborare am mai recuperat un pic din ce pierdusem, iar la un moment dat se mai facea o bucla, o urcare de 500m, ca sa se faca 42km. Am intrat noi pe bucla aia, i-am zis lui Sabin sa nu bea apa ca dureaza putin si nu are rost, ca din ce tin eu minte sunt 500m, dar cumva nu se mai termina jumatatea aia de km, am alergat de m-am plictisit, la un moment dat ne zice cineva "hai ca mai sunt 5 min pana intoarceti". Ma gandesc eu, bai am uitat traseul, ce se intampla? Dupa mi-am dat seama ca se modificase traseul, se lungise tare urcarea, avea cam 2km cred.. Am coborat destul de repede, apoi ne-am intors la Himalaya, unde din ce stiam era km 27, dar ma simteam deja cam obosit. Cand ajungem acolo, ne zice o doamna ca e deja km 30. Super.. au lungit traseul. Urma sa parcurgem din nou Valea Glejeriei dus-intors. Dupa vreo 10min de alergat l-am vazut pe Hajnal ca se intorcea, noi aveam 2:40 si eram la km 32, el la km 40, cam asa. Bine de el.. Drumul ala a parut extrem de lung, cumva cand am ajuns la km 36 unde ne intorceam inapoi spre cabana eram deja destul de obosit. Ultimii km, asa cum se intampla, i-am facut destul de incet, si am fost destul de obosit. La km 39-40 l-am lasat un pic  in urma pe Sabin, parea mai obosit decat mine si am zis sa il las in ritmul lui, sa nu pun presiune sa ii zic sa vina in ritmul meu, oricum nu mai conta, mai erau 2-3 km. Incepusem deja sa numar in gand cati km mai sunt, exageram in mod intentionat ca sa mi se para mai putin cand ajung la finish, ziceam ca mai am 2km desi ma asteptam sa fie mai putin.. Cand colo, imi zice cineva ca in 150m e finishul. Ce sa mai.. i-am multumit lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa termin cu bine, tot drumul am simtit ca ma ajuta, ma cam durea ficatul dar totusi nu am patit nimic, iar la final m-am simtit neobisnuit de bine. Un concurs frumos.

Si cam asta a fost.. 3 ore si 40 sau 41 de minute, asa ceva, iar Sabin a venit cu un minut mai tarziu, deci practic aproape in acelasi timp. Per total un concurs frumos, mi-a parut bine sa alerg acolo, un antrenament bun, sper sa pot reveni de cate ori am ocazia :) Intre timp, ma pregatesc sa merg de 1mai pe jos in Vama, am vorbit cu un coleg si am zis sa mergem pe jos, in 3 zile, cate 100 km in primele 2 zile si restul in ultima zi. Sper sa reusim :D

Winter tri - primul meu triatlon

Postarea asta nu e una spectaculoasa, despre un ultra terminat in genunchi sau un maraton la care mi-am scuipat plamanii. Este o poveste despre un concurs simpatic, dupa care am fost super ok, dar mi-a placut asa ca experienta, fiind primul meu triatlon. Nu se punea problema sa nu termin, intrebarea era, in ce timp? Problema principala era ca proba de bicla presupunea MTB. Nu sunt eu un biciclist fenomenal, adica pot sa tin 30 cu cursiera o perioada destul de lunga, dar pe MTB nu mai sta treaba chiar asa. Iar cand ai un Rockrider 5.0. model 2012 de la Decathlon (prima mea bicicleta, am luat-o sa merg cu ea la facultate ca era mai rapid), lucrurile se mai complica. Am facut inainte un mic antrenament cu ea sa vad cum merge treaba, am reusit sa tin 28 prin Bucuresti vreo 5 km, dar mi-am scuipat plamanii, asa ca mi-am dat seama ca probabil nu voi reusi aceeasi performanta. Deci ma asteptam ca bicicleta sa o fac cam in 30 de minute, 12 km, iar alergarea undeva sub 25, fiind 5.5 km. La inot ma gandeam la 15 minute, fiind 500 metri.. venea cam 1 ora si 10, asta fara tranzitii.. deci undeva la 1:15-1:20, asa mi-am aproximat timpul.

Concursul consta in 5.5km alergat, urmati de 12 km bicicleta, iar la final 500 m inot. Asa, o lejereala scurta, o mica distractie. Am ajuns acolo chitit sa dau tot ce pot. Erau trei starturi, cred ca in ordinea valorii sau asa ceva, eu am fost la startul a 2-lea, si am plecat tare la alergat, 4'00 pe km estimez, cumva am reusit sa fiu in primii 5 la start la alergare, si pe la mijloc chiar am si depasit inca 2, am terminat alergarea al 3-lea din startul meu. Am scos undeva peste 23 de minute la alergare, probabil putin peste 4'00 pe km, dar pentru mine asta era partea lejera, era un efort cu care eram obisnuit.. Alergarea a mers bine, nici nu am avut timp sa imi dau seama cand a trecut, lumea tot imi striga bravo, esti al treilea, pe mine ma amuzau ca stiam ca dupa ce vine bicicleta o sa ma intreaca toata lumea.. Am ajuns intr-un final pe bicicleta, dotarile biclei sunt exceptionale, pinionul mic e de 14, foaia mare de 42, deci din start daca vrei sa scoti ceva viteza trebuie sa pedalezi cu o cadenta foarte mare. Cumva chiar si asa m-a obosit pinionul cel mai mic, am mers cu penultimul, poate m-a ajutat asa mai mult psihic, oricum la 15.5 kg cat are bicicleta aia trageam in ultimul hal, mai avea si drumul gropi.. Erau si cateva urcari mici unde mai bine alergam ca aveam viteza mai mare decat cu bicicleta :)) Evident, m-au depasit o gramada, dar cel putin am tras tare de mine, la final deja vederea mea era incetosata, dupa ce am revenit in tranzitie m-am oprit sa beau niste apa si izotonic, pentru ca ma cam deshidratasem si trasesem tare.. In tranzitia de dinainte de inot am pierdut o gramada de timp, lumea era smechera sa dezbraca pe drum spre bazin, eu am asteptat pana la vestiar, a trebuit sa imi scot toate hainele, colantii aia de alergare refuzau sa se dea jos.. Am pierdut foarte mult acolo, cateva minute bune, nu mai zic ca era dubioasa intrarea, trebuia sa treci neaparat prin vestiar si dadea direct in bazin, eu nu am stiut, si am iesit din vestiar sa caut intrarea.. Sa mai spun cat m-am chinuit sa imi pun chipul de la picior din nou? :)) In fine, am ajuns in bazin, si primul lucru pe care l-am observat e ca bazinul era bestial, eu merg la un bazin de 25m cu adancime de 2m doar la inceput si la final, in rest 1.5, si apa foarte calda.. Asta era imens, avea dimensiuni olimpice, deci 50 de metri si sigur cel putin 2 metri adancime peste tot, daca nu mai bine, mie mi s-au parut a fi chiar 3 dar poate era doar o senzatie. Oricum, cel mai misto bazin pe care l-am vazut vreodata, merita toti banii, si apa era relativ rece.. Foarte tare senzatia sa inoti acolo si sa vezi steagul Romaniei pe pereti. Din pacate a fost un pic aglomerat, eram destul de multi pe culoar la un moment dat, si m-am dezorientat destul de tare, nu as fi crezut ca nu o sa fiu in stare sa numar pana la 5, avand in vedere ca reusesc sa tin minte ca am dat 25 de ture de alergat acasa.. Dar cumva in bazin e altfel, nu stiu ce se intampla, o tura e scurta si dupa vreo 8-10 deja nu mai stii exact cate ai facut, le pierzi numarul.. Initial m-a obosit un pic inotul, dar dupa mi-am intrat in ritm, si cand ar fi trebuit sa ies (sau cel putin asa cred acum) pur si simplu nu mai aveam nicio idee cate ture facusem, eram confuz total.. Puteam sa ies ca nu ma verifica nimeni, ca nu eram eu primul.. da' era prea marfa bazinul ala asa ca am zis ca si asa, ce mai conteaza, ma mai distrez un pic, asa ca am mai dat o tura dus-intors.. Acum ca analizez situatia la rece, sigur am facut 600 de metri in loc de 500, pentru ca am terminat in acelasi timp cu o tipa care inota bras si care cumva tinea aproape acelasi ritm cu mine, desi eu inotam craul (nu sunt nici un inotator minunat, fac asta de amuzament), si sunt destul de sigur ca nu era in bazin cand am intrat, nici macar nu era mai in fata sa zici ca m-am apropiat de ea pe ultimele ture.. Deci e clar, am facut 6 ture, iar ceasul de pe perete era cu 4 minute in urma si am fost convins ca am terminat cu 1:16 pana am vazut ca de fapt era 1:20. Daca stiam ca e in urma nu mai dadeam tura aia de siguranta, ieseam si gata, da' nu imi pare rau, a fost distractiv. La final m-am relaxat cu niste paste si niste bere Radler. Am iesit foarte prost ca si clasament, dar si concurentii au fost tari, adica intre 1:11 si 1:20 erau 100 de locuri, venea lumea la 5 secunde diferenta..
Oricum, per total un concurs frumos, si sper sa prind locuri si la anu'. La final, o poza de pe bicla, facuta de Radu Cristi, un fotograf renumit printre sportivii amatori de atletism :)

Calculatoare anul 4 semestrul 1 (sau "nu da la C3")

Fiecare om din facultatea asta are de facut o decizie la finalul anului 3. La ce specializare sa merg? Asta este intrebarea care este pusa de fiecare student in parte, cel putin o data, la un moment dat in anul 3. Eu m-am dus, din ambitie, la C3. Pe moment mi s-a parut o decizie buna, ma gandeam eu  "ce poate fi rau?". Cumva, o data cu trecerea timpului, am realizat ca a fost cea mai proasta decizie din viata mea de student. De ce? Raspunsul e simplu: dupa ce ca nu inveti nimic, ai si note semnificativ mai proaste comparativ cu restul specializarilor. Voi analiza mai jos materiile, dar mai intai voi analiza pe scurt fiecare specializare si ce se face pe primul semestru.

C1 - retele si alte chestii de genul acesta. Se fac materii cu Tapus, Francisc Iacob si Rughinis, din cate stiu eu. Trebuie sa alegi un optional de la C2 si unul de la C3-C5 (toti iau de la C5 ca sunt cele mai usoare). Nu sunt foarte multe teme si este destul de greu sa ai o medie sub 8.50, chiar si daca nu inveti nimic.

C2- sisteme embedded. Se face cu Dan Tudose, Popcorn si inca cineva. Plus un optional de la C1 si unul de la C3-C5. Oricum, nici cei de acolo nu stiu prea bine, pentru ca toti se duc doar in ideea in care nu vor sa mai faca absolut nimic in anul 4. Majoritatea lucreaza, chiar full time. Notele nu sunt neaparat mari, dar nu ii pasa nimanui de ele, toti vor media 5. Doar SI este singura materie unde se mai si pica daca nu inveti macar un pic.

C3- sisteme de baza - compilatoare, baze de date, inteligenta artificiala si sisteme de programe pentru retele (SPRC), cu nasu'. Le voi analiza pe fiecare mai jos.

C4- probabil cea mai buna alegere daca vrei sa inveti ceva. Sunt destul de multe teme, dar sunt facubile, spre deosebire de C3. Se face inteligenta artificiala, grafica partea a 2-a, inteligenta om calculator cu Trausan si inca o materie, AII, aplicatii pentru intreprinderi, nu stiu exact ce se face dar toti incearca sa o schimbe, laboratoarele au zeci de pagini fiecare, fara exagerare, si am inteles ca nici temele nu sunt frumoase. N-am vrut sa merg aici pentru ca era grafica, dar acum imi pare un pic rau. Cum ziceam, multe teme, dar macar le poti face.

C5- site-uri; se spune ca nici nu iesi cu diploma de inginer de acolo, sau ca nu iti scade impozitul, nu stiu. Cert e ca e la bataie cu C2-ul ca si specializari la care nu faci nimic. Se face EP , evaluarea performantelor, cel mai dorit optional - nu faci nici curs, nici lab, nici macar profii nu vin, UBD - utilizarea bazelor de date, si inca vreo 2 materii, MS si ISI, despre care nu stiu absolut nimic. Cert e ca nu faci absolut, dar absolut nimic. E degeaba, e ca si cum ai spune ca nu vrei anul 4. La fel ca si la C2 de altfel. Nici la C1 nu este cu mult mai bine, dar zvonurile spun ca acolo ai mai invata ceva, o data la cateva saptamani.

La toate acestea, se adauga o mare mizerie specific romaneasca, numita Managementul Proiectelor (MP). Teoretic e la alegere dintre MP si BM (bazele managementului), practic tine nevasta lui Sever cursul, este unul singur, si la inceputul semestrului te sfatuieste "prietenesc" sa alegi MP ("la MP nu pica nimeni..la BM s-a mai picat"). O materie mizerabila, cu un proiect tampit pe 5 etape unde trebuie sa folosesti grafice Gantt. Notele pe proiect au fost random, intre 60 si 75 din 80, cam asa. S-a mai dat un test grila, unde s-a corectat lejer, erau aproape toate grilele pe net. Am avut 15/20 pe grila si 70/80 pe proiect => media 9. Daca mergi pe la curs ai si ceva bonusuri, am auzit ca ar fi dat si o tema, dar nu am fost decat la inceput sa vad cum e, asa ca nu stiu.

Inainte sa trec la C3, sa analizam un pic si EP - cel mai dorit optional. Anul acesta s-a schimbat profu', a venit echipa ghinda si la materia asta. Asa ca, evident, a fost mai rau, n-au mai fost notele alea de dinainte. Cu toate astea, vestea buna este ca treci fara prezenta, daca nu faci laboratorul cu profu' ( M. Bucicoiu). Noi am adus 2 referate la laborator in decembrie la final, si am primit niste note random pe ele - 4/5 sau 5/5, in functie de noroc. Pe deasupra, am primit si un punct bonus toti, pe o tema care nu s-a mai dat. Eu, evident, am avut 4/5 => 5 puncte in timpul anului. Am mai avut de facut un paper de 8 pagini in care trebuia sa evaluam ceva, orice. Asa ca m-am apucat si am listat specificatiie la 50 de procesoare intel sau AMD, in ideea ca oricum nu conteaza. Aparent a contat, si am primit doar 2/3 pe proiect (initial chiar 1/3, dar l-am rugat pe prof sa se mai uite o data pe proiect si a fost de treaba, ne-a dat aproape la toti punctaj in plus.. ce e drept 1/3 pe un proiect complet era cam putin). Examenul nu presupunea nicio cunostinta teoretica, trebuia sa analizezi un server, sa spui trei servicii pe care le asigura, doua tipuri de metrici de tip higher is better(gen frecventa, memorie etc) si sa iti rezumi paper-ul. In 15 minute am iesit din sala, oricum dura 45 cu totul. Pe examen am avut aproape toti maxim, dar din cauza proiectului mi-a iesit 9. Imi putea iesi 10 chiar si asa, daca nu se dadeau note random pe laborator. Dar cumva cred ca a meritat, adica am avut media 9 si nu am facut absolut nimic pentru ea, spre deosebire de bd2, unde desi ma pricepeam am avut 8. Dar ajungem imediat si acolo.

Acum voi analiza materiile de la C3. Voi incepe cu cele care mi-au placut si voi termina cu cele care m-au dezamagit cel mai tare.

1. Inteligenta Artificiala (IA)-  curs cu doamna decan, lab cu Andrei Olaru. Cel mai misto curs de pe semestrul asta, mi-a placut inclusiv modul de predare, temele au fost mai mult decat decente.. Laboratoarele au fost cam grele la un moment dat, nu mi-a placut ca s-a facut in Python si jumatate din lab s-a bazat pe laboratoarele 5 si 6, ceva despre logica predicatelor. Am avut un soc in labul 7 ca trebuia sa avem facute laburile 5 si 6 si sa le avem si la noi, a trebuit sa ni le dam intre noi ca altfel nu puteam sa ne apucam de laborator.. Dar in general un laborator ok. Nu am invatat noi foarte multe, trei sferturi din materie si din teme a fost backtracking, iar cealalta parte a fost cum sa simulam Prolog in Python. In rest, cam materia de la PA, multe versiuni de A*, minimax... Si cam atat, n-am ramas cu mare lucru sincer sa fiu, dar modul de organizare a fost super ok. Teme rezonabile, laborator facut bine, curs bine predat. Am avut 1 punct prezenta la curs, 2.5 puncte laboratorul si 2.5 puncte temele (puteai trece fara nicio tema). Prezenta la curs era strict fizica, desi se dadea un test de prezenta, nu a contat ce am facut acolo. Examenul a fost greu, am avut 9 teorii si 4 probleme, si printre teorii existau si probleme, erau probleme la teorie si probleme la probleme, cam asa ceva. Mi-a iesit 10, poate un pic nemeritat, am avut de fapt 9.37 si s-a rotunjit la 10, dar oricum a fost ok.

2. Sisteme de programe pentru retele de calculatoare (SPRC) - curs cu nasu' (Cristea), laborator cu Florin Pop.Temele au fost interesante, chiar am invatat cate ceva din ele, dar un pic cam repetitiva faza cu client-server. De, pana la urma asta inseamna programe pentru retele.. La laborator inveti cateva elemente de baze pentru teme, si e suficient sa ai 7 prezente pentru 10. Structura clasica, 4 teme, punctaj pe prezenta si pe lab. Element de noutate a fost ca nu s-a mai dat test de marire in sesiune, laboratorul a avut un punct juma', la fel si cursul, deci si aici puteai intra in examen fara teme. Temele s-au punctat extrem de lejer, era si pacat sa nu le trimiti, am avut maxim pe toate temele, chit ca poate imi mai scapasera unele aspecte. Ce e drept, atata timp cat ai o tema functionala e aproape suficient, important e sa faca ce trebuie, macar in mare. Cursul a fost la fel de plictisitor, n-am venit decat la jumatate din ore, cand am realizat ca pot avea maxim pe parcurs si fara prezenta la curs. Aveam 5.5 puncte doar din activitate, fara curs, deci aveam nevoie de o treime de punctaj pentru 10. Examenul a fost mai simplu decat credeam, au fost chiar favorite (spre deosebire de apd si pc), si mi-a iesit cumva media 10. Cei de la CA au trecut aproape toti (o singura exceptie, parca), in schimb au picat multi din celelalte serii, cei care nu il cunosteau pe nas. Nu cred ca mai e nimic de spus despre aceasta materie, doar ca teoria din curs e foarte foarte multa si aproximativ inutila. Temele insa fac materia asta sa merite - sunt abordabile, chiar daca destul de lungi, ocupa minim o zi fiecare.

3. Imi e greu sa aleg acum, dar cred ca voi alege CPL (compilatoare). Macar ma asteptam sa fie o materie nasoala si sa am medie mica si nu imi pare rau ca mi-a iesit putin, pentru ca atat meritam. Imi pare rau doar ca nu am invatat nimic, dar absolut nimic. Prima tema a fost ceva cu flex si bison, mai mult de LFA, analiza lexicala si sintactica. Pur si simplu generai acolo o gramatica pentru un limbaj inventat de ei, daca te chinuiai suficient de mult iti iesea. Deci nu am invatat nimic. Urmatoarea tema a fost o chestie cu analiza semantica, ceva cu un arbore semantic, trebuia sa pui niste reguli si sa arunci exceptii daca nu se respecta semantica, iarasi nu am invatat mare lucru, era doar ceva muncitoresc, un schelet imens de cod, noi doar trebuia sa completam acolo cateva chestii sa intelegem codul ala. Oricum, cel putin au fost decente si au avut un volum rezonabil de munca. Urmatoarea tema au facut-o in timpul initial doar 2 colegi, stand doua saptamani, cate 12 ore pe zi, si ajutandu-se cand nu le iesea ceva. Asta spune multe.. Eu am incercat sa o fac, am stat vreo 8 ore pe ea si am realizat ca nu am nicio idee despre nimic, asa ca am abandonat, efectiv nu stiam nici de unde sa incep asa ca mi-am dat seama ca nu se poate face. Urmatoarele 2 teme au fost mai acceptabile, in ideea in care oamenii s-au impartit in echipe de 3-4 sau si mai mult si au lucrat pe temele respective (nu la modul ca au copiat, dar cand cineva se prindea de o chestie spunea mai departe), dar cumva am refuzat sa mai fac absolut orice legat de materia asta, mi-am dat seama ca e o mizerie si ca nu are rost sa ma mai chinui. Examenul a fost greu, desi era open-book, ne-am chinuit 2 zile inainte sa facem modelul de pe exams, ne-a dat aproape la fel si tot nu am facut foarte bine, dar din fericire domnul profesor a fost baiat bun si ne-a dat la toti mult mai mult decat meritam. Mi-a iesit 7, o nota corespunzatoare cu ceea ce meritam, deci nu am de ce sa ma plang. Ce m-a deranjat e ca venisem cu multe asteptari legate de materia asta si nu am invatat efectiv, dar efectiv nimic. La curs nu se ducea nimeni, pentru ca era o teorie infioratoare, dupa primele 6 cursuri deja nu mai avea treaba cu compilatoarele, erau niste chestii abstracte cu forma SSA, fluxul de date, flux de control, diagrame CFG, garbage collection.. Oricum, ceva foarte naspa, prezenta la curs a fost foarte scazuta din cauza asta. Laboratorul era la 8 dimineata, veneam cu scarba la orele alea pentru ca oricum nu intelegeai nimic, nu ne ieseau mereu exercitiile si totul parea haotic. In orice caz, poate la anu' o sa fie mai bine, dar nu v-as recomanda C3 in niciun caz.

4. Cel mai surprins am fost de BD2 - baze de date 2. Desi la laborator am avut mereu punctaj maxim si chiar stiam sa fac chestiile alea, la colocviu am primit 8 pe o rezolvare integrala, corecta. Mi s-a scazut un punct pentru ca nu am folosit un tip de date asa cum voia asistentul, iar celalalt punct l-am pierdut ca nu afisam si mesaj de eroare la exceptie. Si as fi fost ok cu nota 8 daca restul ar fi luat 3 si 4 daca greseau, dar nu, cei carora nu le mergea nimic aveau 6. Pai nu mi se pare corect.. Dupa pe proiect am avut din nou 8 pe o rezolvare completa, dar deja ma obisnuiem asa ca nu m-am mai mirat. Punctajul era ceva de genul 3 puncte laboratorul, 2p proiect, un punct tema 4 puncte examenul. Temele, ca de obicei, le-am facut toti la fel, era aceeasi din 2009, am copiat si noi tema aia si am schimbat numele, la BD1 asta insemna 10, aici ne-a scazut la jumatate de serie punctajul pe tema. Si asa m-am trezit cu media 8.. Examenul standard, acelasi de ani de zile, fix aceleasi cerinte, nimic modificat, oricum nu prea cred ca le-au corectat, avand in vedere ca in 3 ore erau gata 60 de lucrari. Cu alte cuvinte, materia a fost o bataie de joc, dar nu s-a dat 10, cum era normal. Si asa mi-am stricat eu media maxim.. Daca aveam 10 la BD2, cat as fi meritat, la fel si la EP, cat se lua pana acum, ar fi fost chiar un semestru ok, as zice. Dar asa, cu toate materiile inutile impotriva noastra, si materia de baza cu teme imposibile, n-a avut niciun sens alegerea.

Ca o concluzie, nu dati la C3 daca vreti medie mare, sau daca vreti sa invatati ceva. Dati la C3 daca vreti sa fiti masochisti (cum am fost si eu) si sa va chinuiti aiurea, ca la final sa vedeti cum colegii vostri de la C1 si C5 au medii infinit mai mari, cu eforturi considerabil mai mici. Si cu asta am terminat, mai am un semestru cu doar 2 examene, licenta si gata cu facultatea :)