duminică, 3 aprilie 2016

Campionatul National de Duatlon 2016


Nu stiu exact cand au trecut 2 ani de la prima mea participare la CN de Duatlon, dar cert este ca anul acesta am vrut neaparat sa particip din nou, pentru a imi imbunatati timpul. In 2014 nici macar nu aveam cursiera, am imprumutat o cursiera veche de la un coleg, asa ca m-am gandit ca anul acesta o sa reusesc eu cumva sa scot un timp mai bun. In 2014 am scos o ora, 13 minute si cateva secunde, la bicicleta avand un timp destul de slab. Anul acesta traseul de bicicleta nu mai avea urcari si coborari, ceea ce pentru mine a fost super (desi nu mai aveam cum sa prind 60 pe coborari, nici perioade cu 16-17 pe urcare nu au mai fost). Asa ca m-am inscris, chitit fiind sa imi depasesc timpul.

Problema a fost ca toata saptamana m-a durut destul de tare un genunchi de la prea multe antrenamente, ceea ce imi incurca putin planurile, mai ales pentru bicicleta. In seara de dinainte a fost ok, nu m-a mai durut genunchiul, in schimb de dimineata l-am simtit iar. Acuma asta era.. De dus oricum trebuia sa ma duc. Mi-am luat tricoul cu "I run with god", m-am rugat sa fie bine si m-am dus. Pe drum am simtit genunchiul in continuare, la fel si cand am ajuns acolo.. Aveam un pic emotii, ma gandeam sa nu scot un timp foarte slab, dar cumva cand am inceput sa alerg durerea a disparut si am putut sa fac cursa ca si cum nu m-ar fi durut genunchiul niciodata.

Prima alergare a fost super, am scos sub 16 min pe 4km, iar apoi am urcat pe bicicleta, pentru 5 ture de Unirii- Alba Iulia. Pe partea de dus batea vantul din fata si era destul de nasol de pedalat, aveam viteza destul de mica (27-30 maxim), in schimb pe partea cu vantul din spate era foarte bine, incepeam cu 35 si terminam cu 40, ceea ce mi-a dat per total o medie de peste 30, nu stiu exact cat, dar am terminat destul de bine bicicleta (38 min, 20 km, in care se includea si o tranzitie). Pe ultima alergare am fost mai slab, dar am reusit totusi sa intrec vreo 3-4 oameni, care erau mai obositi decat mine. Cred ca am avut cam 3km ultima alergare, desi oficial erau 2.5, in total 13 min cu tot cu ranzitia, din ce cred. Nu am reusit sa aflu distantele exact, teoretic ar fi fost 5/20/2.5, dar avand in vedere ca erau 5 ture de bicla e clar ca prima alergare avea doar 4km, iar ultima nu stiu cat avea, 2.5 minim, in orice caz.  Timp total - 1 ora, 7 minute 24 secunde, cu aproape 6 minute mai bine decat acum 2 ani. Si pozitia a fost mult mai buna, locul 79 din 193, deci undeva in prima jumatate oricum.

O cursa frumoasa, stirbita un pic de decizia organizatorilor de a nu da medalie de participare, in ciuda taxei ridicate (100 lei + 10 lei legitimatia pentru o zi, deci practic 110). Mai bine mai dadeam 10 lei in plus si ne dadeau si medalie. Poate voi mai participa si in viitor, desi faptul ca nu ne-au dat medalie a fost un minus destul de mare si nu stiu daca voi mai veni, dar mai e mult pana atunci :)

sâmbătă, 12 martie 2016

Maratonul Zapezii 2016

Am amanat mult postarea asta, deja a trecut mult timp de atunci, dar totusi as vrea sa povestesc un pic si despre asta. Nu stiu cum se face, cred ca imbatranesc, zilele trec din ce in ce mai rapid si incep sa nu mai am timp, raman un pic in urma.. Poate e doar o chestiune de moment, dar imi pare rau ca scriu asa de tarziu.

Era a doua oara cand mergeam la Rasnov. De data asta am venit la baietii mari, la maraton, prima oara am fost in 2014 si am mers la 30km, unde din cate stiu iesisem al 3-lea la categorie. La maraton stiam ca e concurenta mai mare, oricum concursul a luat amploare din 2014, au venit multi oameni buni, la maraton a participat inclusiv Robert Hajnal.. E bine ca macar stiam cine o sa castige, aveam un campion printre noi, pana acum era o competite asa mai mult de amatori. M-am inscris cu putin timp inainte, pentru ca nu prea era zapada (nu a fost deloc, de fapt), deci practic nu a fost chiar un maraton al zapezii. M-am dus ca sa fac un antrenament, sa mai bag un maraton si in luna februarie.

Am ajuns la start si mi-a parut bine sa revad multe figuri cunoscute. Ce a fost interesant e ca a venit si Ade, sora mea, s-a inscris la 30km, ea nu era pregatita, venise ca voluntar, dar domnul Vasile Dogaru, patronul cabanei Himalaya, a inscris-o la concurs, un gest frumos din partea lui. Asa ca ea era emotionata, urma sa faca primul concurs de plat din viata ei, si totusi o distanta de 30 km, fara sa se antreneze aproape deloc. Zic plat pentru ca desi la maraton erau aproape 800m diferenta de nivel, pantele erau suficient de mici incat sa poti alergat tot timpul, ba chiar sa si recuperezi pe coborare, asa ca timpii de acolo sunt foarte putin mai mari decat cei de plat, plat. In fine, fara sa mai lungesc vorba, s-a dat startul si am plecat. Traseul il cam stiam deja.. Am coborat un pic prin oras, am ajuns la cetate, s-a urcat pana la cetate, apoi s-a mai inconjurat un pic centrul (aici se modificase, inainte nu era asa), ca dupa sa mergem spre cabana Himalaya. Drumul spre cabana avea 6km lungime, si urma sa il facem de doua ori dus si o data intors. Practic aproape jumatate de maraton era pe drumul acela, Valea Glejeriei. Cand am ajuns prima oara acolo, mi se parea ca abia a inceput concursul. M-am uitat la ceas, am facut un calcul.. Trecusera deja 9km. Bun.. inca ma simteam bine. Pe drum m-am alaturat unui alt alergator, Sabin, cu care urma sa alerg aproape pana la final. Am facut amandoi niste calcule, mi-a zis ca vrea sub 4 ore, eu i-am zis ca nu imi propun neaparat un timp, dar ar fi bine sub 4 ore, asa ca am zis ca alergam amandoi. Am mai alergat un pic, incepusem sa obosesc putin, si am ajuns la cabana Himalaya. Km 15, super, acum incepea urcarea mare a maratonului. Urmatorii cativa km au fost de plat, apoi a urmat o urcare destul de lunga spre Diham, pe care totusi am alergat-o pe toata (si acum 2 ani am facut la fel), pentru ca nu era o panta asa de mare, asa ca se putea alerga ok. La coborare am mai recuperat un pic din ce pierdusem, iar la un moment dat se mai facea o bucla, o urcare de 500m, ca sa se faca 42km. Am intrat noi pe bucla aia, i-am zis lui Sabin sa nu bea apa ca dureaza putin si nu are rost, ca din ce tin eu minte sunt 500m, dar cumva nu se mai termina jumatatea aia de km, am alergat de m-am plictisit, la un moment dat ne zice cineva "hai ca mai sunt 5 min pana intoarceti". Ma gandesc eu, bai am uitat traseul, ce se intampla? Dupa mi-am dat seama ca se modificase traseul, se lungise tare urcarea, avea cam 2km cred.. Am coborat destul de repede, apoi ne-am intors la Himalaya, unde din ce stiam era km 27, dar ma simteam deja cam obosit. Cand ajungem acolo, ne zice o doamna ca e deja km 30. Super.. au lungit traseul. Urma sa parcurgem din nou Valea Glejeriei dus-intors. Dupa vreo 10min de alergat l-am vazut pe Hajnal ca se intorcea, noi aveam 2:40 si eram la km 32, el la km 40, cam asa. Bine de el.. Drumul ala a parut extrem de lung, cumva cand am ajuns la km 36 unde ne intorceam inapoi spre cabana eram deja destul de obosit. Ultimii km, asa cum se intampla, i-am facut destul de incet, si am fost destul de obosit. La km 39-40 l-am lasat un pic  in urma pe Sabin, parea mai obosit decat mine si am zis sa il las in ritmul lui, sa nu pun presiune sa ii zic sa vina in ritmul meu, oricum nu mai conta, mai erau 2-3 km. Incepusem deja sa numar in gand cati km mai sunt, exageram in mod intentionat ca sa mi se para mai putin cand ajung la finish, ziceam ca mai am 2km desi ma asteptam sa fie mai putin.. Cand colo, imi zice cineva ca in 150m e finishul. Ce sa mai.. i-am multumit lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa termin cu bine, tot drumul am simtit ca ma ajuta, ma cam durea ficatul dar totusi nu am patit nimic, iar la final m-am simtit neobisnuit de bine. Un concurs frumos.

Si cam asta a fost.. 3 ore si 40 sau 41 de minute, asa ceva, iar Sabin a venit cu un minut mai tarziu, deci practic aproape in acelasi timp. Per total un concurs frumos, mi-a parut bine sa alerg acolo, un antrenament bun, sper sa pot reveni de cate ori am ocazia :) Intre timp, ma pregatesc sa merg de 1mai pe jos in Vama, am vorbit cu un coleg si am zis sa mergem pe jos, in 3 zile, cate 100 km in primele 2 zile si restul in ultima zi. Sper sa reusim :D

luni, 22 februarie 2016

Winter tri - primul meu triatlon

Postarea asta nu e una spectaculoasa, despre un ultra terminat in genunchi sau un maraton la care mi-am scuipat plamanii. Este o poveste despre un concurs simpatic, dupa care am fost super ok, dar mi-a placut asa ca experienta, fiind primul meu triatlon. Nu se punea problema sa nu termin, intrebarea era, in ce timp? Problema principala era ca proba de bicla presupunea MTB. Nu sunt eu un biciclist fenomenal, adica pot sa tin 30 cu cursiera o perioada destul de lunga, dar pe MTB nu mai sta treaba chiar asa. Iar cand ai un Rockrider 5.0. model 2012 de la Decathlon (prima mea bicicleta, am luat-o sa merg cu ea la facultate ca era mai rapid), lucrurile se mai complica. Am facut inainte un mic antrenament cu ea sa vad cum merge treaba, am reusit sa tin 28 prin Bucuresti vreo 5 km, dar mi-am scuipat plamanii, asa ca mi-am dat seama ca probabil nu voi reusi aceeasi performanta. Deci ma asteptam ca bicicleta sa o fac cam in 30 de minute, 12 km, iar alergarea undeva sub 25, fiind 5.5 km. La inot ma gandeam la 15 minute, fiind 500 metri.. venea cam 1 ora si 10, asta fara tranzitii.. deci undeva la 1:15-1:20, asa mi-am aproximat timpul.

Concursul consta in 5.5km alergat, urmati de 12 km bicicleta, iar la final 500 m inot. Asa, o lejereala scurta, o mica distractie. Am ajuns acolo chitit sa dau tot ce pot. Erau trei starturi, cred ca in ordinea valorii sau asa ceva, eu am fost la startul a 2-lea, si am plecat tare la alergat, 4'00 pe km estimez, cumva am reusit sa fiu in primii 5 la start la alergare, si pe la mijloc chiar am si depasit inca 2, am terminat alergarea al 3-lea din startul meu. Am scos undeva peste 23 de minute la alergare, probabil putin peste 4'00 pe km, dar pentru mine asta era partea lejera, era un efort cu care eram obisnuit.. Alergarea a mers bine, nici nu am avut timp sa imi dau seama cand a trecut, lumea tot imi striga bravo, esti al treilea, pe mine ma amuzau ca stiam ca dupa ce vine bicicleta o sa ma intreaca toata lumea.. Am ajuns intr-un final pe bicicleta, dotarile biclei sunt exceptionale, pinionul mic e de 14, foaia mare de 42, deci din start daca vrei sa scoti ceva viteza trebuie sa pedalezi cu o cadenta foarte mare. Cumva chiar si asa m-a obosit pinionul cel mai mic, am mers cu penultimul, poate m-a ajutat asa mai mult psihic, oricum la 15.5 kg cat are bicicleta aia trageam in ultimul hal, mai avea si drumul gropi.. Erau si cateva urcari mici unde mai bine alergam ca aveam viteza mai mare decat cu bicicleta :)) Evident, m-au depasit o gramada, dar cel putin am tras tare de mine, la final deja vederea mea era incetosata, dupa ce am revenit in tranzitie m-am oprit sa beau niste apa si izotonic, pentru ca ma cam deshidratasem si trasesem tare.. In tranzitia de dinainte de inot am pierdut o gramada de timp, lumea era smechera sa dezbraca pe drum spre bazin, eu am asteptat pana la vestiar, a trebuit sa imi scot toate hainele, colantii aia de alergare refuzau sa se dea jos.. Am pierdut foarte mult acolo, cateva minute bune, nu mai zic ca era dubioasa intrarea, trebuia sa treci neaparat prin vestiar si dadea direct in bazin, eu nu am stiut, si am iesit din vestiar sa caut intrarea.. Sa mai spun cat m-am chinuit sa imi pun chipul de la picior din nou? :)) In fine, am ajuns in bazin, si primul lucru pe care l-am observat e ca bazinul era bestial, eu merg la un bazin de 25m cu adancime de 2m doar la inceput si la final, in rest 1.5, si apa foarte calda.. Asta era imens, avea dimensiuni olimpice, deci 50 de metri si sigur cel putin 2 metri adancime peste tot, daca nu mai bine, mie mi s-au parut a fi chiar 3 dar poate era doar o senzatie. Oricum, cel mai misto bazin pe care l-am vazut vreodata, merita toti banii, si apa era relativ rece.. Foarte tare senzatia sa inoti acolo si sa vezi steagul Romaniei pe pereti. Din pacate a fost un pic aglomerat, eram destul de multi pe culoar la un moment dat, si m-am dezorientat destul de tare, nu as fi crezut ca nu o sa fiu in stare sa numar pana la 5, avand in vedere ca reusesc sa tin minte ca am dat 25 de ture de alergat acasa.. Dar cumva in bazin e altfel, nu stiu ce se intampla, o tura e scurta si dupa vreo 8-10 deja nu mai stii exact cate ai facut, le pierzi numarul.. Initial m-a obosit un pic inotul, dar dupa mi-am intrat in ritm, si cand ar fi trebuit sa ies (sau cel putin asa cred acum) pur si simplu nu mai aveam nicio idee cate ture facusem, eram confuz total.. Puteam sa ies ca nu ma verifica nimeni, ca nu eram eu primul.. da' era prea marfa bazinul ala asa ca am zis ca si asa, ce mai conteaza, ma mai distrez un pic, asa ca am mai dat o tura dus-intors.. Acum ca analizez situatia la rece, sigur am facut 600 de metri in loc de 500, pentru ca am terminat in acelasi timp cu o tipa care inota bras si care cumva tinea aproape acelasi ritm cu mine, desi eu inotam craul (nu sunt nici un inotator minunat, fac asta de amuzament), si sunt destul de sigur ca nu era in bazin cand am intrat, nici macar nu era mai in fata sa zici ca m-am apropiat de ea pe ultimele ture.. Deci e clar, am facut 6 ture, iar ceasul de pe perete era cu 4 minute in urma si am fost convins ca am terminat cu 1:16 pana am vazut ca de fapt era 1:20. Daca stiam ca e in urma nu mai dadeam tura aia de siguranta, ieseam si gata, da' nu imi pare rau, a fost distractiv. La final m-am relaxat cu niste paste si niste bere Radler. Am iesit foarte prost ca si clasament, dar si concurentii au fost tari, adica intre 1:11 si 1:20 erau 100 de locuri, venea lumea la 5 secunde diferenta..
Oricum, per total un concurs frumos, si sper sa prind locuri si la anu'. La final, o poza de pe bicla, facuta de Radu Cristi, un fotograf renumit printre sportivii amatori de atletism :)

marți, 16 februarie 2016

Calculatoare anul 4 semestrul 1 (sau "nu da la C3")

Fiecare om din facultatea asta are de facut o decizie la finalul anului 3. La ce specializare sa merg? Asta este intrebarea care este pusa de fiecare student in parte, cel putin o data, la un moment dat in anul 3. Eu m-am dus, din ambitie, la C3. Pe moment mi s-a parut o decizie buna, ma gandeam eu  "ce poate fi rau?". Cumva, o data cu trecerea timpului, am realizat ca a fost cea mai proasta decizie din viata mea de student. De ce? Raspunsul e simplu: dupa ce ca nu inveti nimic, ai si note semnificativ mai proaste comparativ cu restul specializarilor. Voi analiza mai jos materiile, dar mai intai voi analiza pe scurt fiecare specializare si ce se face pe primul semestru.

C1 - retele si alte chestii de genul acesta. Se fac materii cu Tapus, Francisc Iacob si Rughinis, din cate stiu eu. Trebuie sa alegi un optional de la C2 si unul de la C3-C5 (toti iau de la C5 ca sunt cele mai usoare). Nu sunt foarte multe teme si este destul de greu sa ai o medie sub 8.50, chiar si daca nu inveti nimic.

C2- sisteme embedded. Se face cu Dan Tudose, Popcorn si inca cineva. Plus un optional de la C1 si unul de la C3-C5. Oricum, nici cei de acolo nu stiu prea bine, pentru ca toti se duc doar in ideea in care nu vor sa mai faca absolut nimic in anul 4. Majoritatea lucreaza, chiar full time. Notele nu sunt neaparat mari, dar nu ii pasa nimanui de ele, toti vor media 5. Doar SI este singura materie unde se mai si pica daca nu inveti macar un pic.

C3- sisteme de baza - compilatoare, baze de date, inteligenta artificiala si sisteme de programe pentru retele (SPRC), cu nasu'. Le voi analiza pe fiecare mai jos.

C4- probabil cea mai buna alegere daca vrei sa inveti ceva. Sunt destul de multe teme, dar sunt facubile, spre deosebire de C3. Se face inteligenta artificiala, grafica partea a 2-a, inteligenta om calculator cu Trausan si inca o materie, AII, aplicatii pentru intreprinderi, nu stiu exact ce se face dar toti incearca sa o schimbe, laboratoarele au zeci de pagini fiecare, fara exagerare, si am inteles ca nici temele nu sunt frumoase. N-am vrut sa merg aici pentru ca era grafica, dar acum imi pare un pic rau. Cum ziceam, multe teme, dar macar le poti face.

C5- site-uri; se spune ca nici nu iesi cu diploma de inginer de acolo, sau ca nu iti scade impozitul, nu stiu. Cert e ca e la bataie cu C2-ul ca si specializari la care nu faci nimic. Se face EP , evaluarea performantelor, cel mai dorit optional - nu faci nici curs, nici lab, nici macar profii nu vin, UBD - utilizarea bazelor de date, si inca vreo 2 materii, MS si ISI, despre care nu stiu absolut nimic. Cert e ca nu faci absolut, dar absolut nimic. E degeaba, e ca si cum ai spune ca nu vrei anul 4. La fel ca si la C2 de altfel. Nici la C1 nu este cu mult mai bine, dar zvonurile spun ca acolo ai mai invata ceva, o data la cateva saptamani.

La toate acestea, se adauga o mare mizerie specific romaneasca, numita Managementul Proiectelor (MP). Teoretic e la alegere dintre MP si BM (bazele managementului), practic tine nevasta lui Sever cursul, este unul singur, si la inceputul semestrului te sfatuieste "prietenesc" sa alegi MP ("la MP nu pica nimeni..la BM s-a mai picat"). O materie mizerabila, cu un proiect tampit pe 5 etape unde trebuie sa folosesti grafice Gantt. Notele pe proiect au fost random, intre 60 si 75 din 80, cam asa. S-a mai dat un test grila, unde s-a corectat lejer, erau aproape toate grilele pe net. Am avut 15/20 pe grila si 70/80 pe proiect => media 9. Daca mergi pe la curs ai si ceva bonusuri, am auzit ca ar fi dat si o tema, dar nu am fost decat la inceput sa vad cum e, asa ca nu stiu.

Inainte sa trec la C3, sa analizam un pic si EP - cel mai dorit optional. Anul acesta s-a schimbat profu', a venit echipa ghinda si la materia asta. Asa ca, evident, a fost mai rau, n-au mai fost notele alea de dinainte. Cu toate astea, vestea buna este ca treci fara prezenta, daca nu faci laboratorul cu profu' ( M. Bucicoiu). Noi am adus 2 referate la laborator in decembrie la final, si am primit niste note random pe ele - 4/5 sau 5/5, in functie de noroc. Pe deasupra, am primit si un punct bonus toti, pe o tema care nu s-a mai dat. Eu, evident, am avut 4/5 => 5 puncte in timpul anului. Am mai avut de facut un paper de 8 pagini in care trebuia sa evaluam ceva, orice. Asa ca m-am apucat si am listat specificatiie la 50 de procesoare intel sau AMD, in ideea ca oricum nu conteaza. Aparent a contat, si am primit doar 2/3 pe proiect (initial chiar 1/3, dar l-am rugat pe prof sa se mai uite o data pe proiect si a fost de treaba, ne-a dat aproape la toti punctaj in plus.. ce e drept 1/3 pe un proiect complet era cam putin). Examenul nu presupunea nicio cunostinta teoretica, trebuia sa analizezi un server, sa spui trei servicii pe care le asigura, doua tipuri de metrici de tip higher is better(gen frecventa, memorie etc) si sa iti rezumi paper-ul. In 15 minute am iesit din sala, oricum dura 45 cu totul. Pe examen am avut aproape toti maxim, dar din cauza proiectului mi-a iesit 9. Imi putea iesi 10 chiar si asa, daca nu se dadeau note random pe laborator. Dar cumva cred ca a meritat, adica am avut media 9 si nu am facut absolut nimic pentru ea, spre deosebire de bd2, unde desi ma pricepeam am avut 8. Dar ajungem imediat si acolo.

Acum voi analiza materiile de la C3. Voi incepe cu cele care mi-au placut si voi termina cu cele care m-au dezamagit cel mai tare.

1. Inteligenta Artificiala (IA)-  curs cu doamna decan, lab cu Andrei Olaru. Cel mai misto curs de pe semestrul asta, mi-a placut inclusiv modul de predare, temele au fost mai mult decat decente.. Laboratoarele au fost cam grele la un moment dat, nu mi-a placut ca s-a facut in Python si jumatate din lab s-a bazat pe laboratoarele 5 si 6, ceva despre logica predicatelor. Am avut un soc in labul 7 ca trebuia sa avem facute laburile 5 si 6 si sa le avem si la noi, a trebuit sa ni le dam intre noi ca altfel nu puteam sa ne apucam de laborator.. Dar in general un laborator ok. Nu am invatat noi foarte multe, trei sferturi din materie si din teme a fost backtracking, iar cealalta parte a fost cum sa simulam Prolog in Python. In rest, cam materia de la PA, multe versiuni de A*, minimax... Si cam atat, n-am ramas cu mare lucru sincer sa fiu, dar modul de organizare a fost super ok. Teme rezonabile, laborator facut bine, curs bine predat. Am avut 1 punct prezenta la curs, 2.5 puncte laboratorul si 2.5 puncte temele (puteai trece fara nicio tema). Prezenta la curs era strict fizica, desi se dadea un test de prezenta, nu a contat ce am facut acolo. Examenul a fost greu, am avut 9 teorii si 4 probleme, si printre teorii existau si probleme, erau probleme la teorie si probleme la probleme, cam asa ceva. Mi-a iesit 10, poate un pic nemeritat, am avut de fapt 9.37 si s-a rotunjit la 10, dar oricum a fost ok.

2. Sisteme de programe pentru retele de calculatoare (SPRC) - curs cu nasu' (Cristea), laborator cu Florin Pop.Temele au fost interesante, chiar am invatat cate ceva din ele, dar un pic cam repetitiva faza cu client-server. De, pana la urma asta inseamna programe pentru retele.. La laborator inveti cateva elemente de baze pentru teme, si e suficient sa ai 7 prezente pentru 10. Structura clasica, 4 teme, punctaj pe prezenta si pe lab. Element de noutate a fost ca nu s-a mai dat test de marire in sesiune, laboratorul a avut un punct juma', la fel si cursul, deci si aici puteai intra in examen fara teme. Temele s-au punctat extrem de lejer, era si pacat sa nu le trimiti, am avut maxim pe toate temele, chit ca poate imi mai scapasera unele aspecte. Ce e drept, atata timp cat ai o tema functionala e aproape suficient, important e sa faca ce trebuie, macar in mare. Cursul a fost la fel de plictisitor, n-am venit decat la jumatate din ore, cand am realizat ca pot avea maxim pe parcurs si fara prezenta la curs. Aveam 5.5 puncte doar din activitate, fara curs, deci aveam nevoie de o treime de punctaj pentru 10. Examenul a fost mai simplu decat credeam, au fost chiar favorite (spre deosebire de apd si pc), si mi-a iesit cumva media 10. Cei de la CA au trecut aproape toti (o singura exceptie, parca), in schimb au picat multi din celelalte serii, cei care nu il cunosteau pe nas. Nu cred ca mai e nimic de spus despre aceasta materie, doar ca teoria din curs e foarte foarte multa si aproximativ inutila. Temele insa fac materia asta sa merite - sunt abordabile, chiar daca destul de lungi, ocupa minim o zi fiecare.

3. Imi e greu sa aleg acum, dar cred ca voi alege CPL (compilatoare). Macar ma asteptam sa fie o materie nasoala si sa am medie mica si nu imi pare rau ca mi-a iesit putin, pentru ca atat meritam. Imi pare rau doar ca nu am invatat nimic, dar absolut nimic. Prima tema a fost ceva cu flex si bison, mai mult de LFA, analiza lexicala si sintactica. Pur si simplu generai acolo o gramatica pentru un limbaj inventat de ei, daca te chinuiai suficient de mult iti iesea. Deci nu am invatat nimic. Urmatoarea tema a fost o chestie cu analiza semantica, ceva cu un arbore semantic, trebuia sa pui niste reguli si sa arunci exceptii daca nu se respecta semantica, iarasi nu am invatat mare lucru, era doar ceva muncitoresc, un schelet imens de cod, noi doar trebuia sa completam acolo cateva chestii sa intelegem codul ala. Oricum, cel putin au fost decente si au avut un volum rezonabil de munca. Urmatoarea tema au facut-o in timpul initial doar 2 colegi, stand doua saptamani, cate 12 ore pe zi, si ajutandu-se cand nu le iesea ceva. Asta spune multe.. Eu am incercat sa o fac, am stat vreo 8 ore pe ea si am realizat ca nu am nicio idee despre nimic, asa ca am abandonat, efectiv nu stiam nici de unde sa incep asa ca mi-am dat seama ca nu se poate face. Urmatoarele 2 teme au fost mai acceptabile, in ideea in care oamenii s-au impartit in echipe de 3-4 sau si mai mult si au lucrat pe temele respective (nu la modul ca au copiat, dar cand cineva se prindea de o chestie spunea mai departe), dar cumva am refuzat sa mai fac absolut orice legat de materia asta, mi-am dat seama ca e o mizerie si ca nu are rost sa ma mai chinui. Examenul a fost greu, desi era open-book, ne-am chinuit 2 zile inainte sa facem modelul de pe exams, ne-a dat aproape la fel si tot nu am facut foarte bine, dar din fericire domnul profesor a fost baiat bun si ne-a dat la toti mult mai mult decat meritam. Mi-a iesit 7, o nota corespunzatoare cu ceea ce meritam, deci nu am de ce sa ma plang. Ce m-a deranjat e ca venisem cu multe asteptari legate de materia asta si nu am invatat efectiv, dar efectiv nimic. La curs nu se ducea nimeni, pentru ca era o teorie infioratoare, dupa primele 6 cursuri deja nu mai avea treaba cu compilatoarele, erau niste chestii abstracte cu forma SSA, fluxul de date, flux de control, diagrame CFG, garbage collection.. Oricum, ceva foarte naspa, prezenta la curs a fost foarte scazuta din cauza asta. Laboratorul era la 8 dimineata, veneam cu scarba la orele alea pentru ca oricum nu intelegeai nimic, nu ne ieseau mereu exercitiile si totul parea haotic. In orice caz, poate la anu' o sa fie mai bine, dar nu v-as recomanda C3 in niciun caz.

4. Cel mai surprins am fost de BD2 - baze de date 2. Desi la laborator am avut mereu punctaj maxim si chiar stiam sa fac chestiile alea, la colocviu am primit 8 pe o rezolvare integrala, corecta. Mi s-a scazut un punct pentru ca nu am folosit un tip de date asa cum voia asistentul, iar celalalt punct l-am pierdut ca nu afisam si mesaj de eroare la exceptie. Si as fi fost ok cu nota 8 daca restul ar fi luat 3 si 4 daca greseau, dar nu, cei carora nu le mergea nimic aveau 6. Pai nu mi se pare corect.. Dupa pe proiect am avut din nou 8 pe o rezolvare completa, dar deja ma obisnuiem asa ca nu m-am mai mirat. Punctajul era ceva de genul 3 puncte laboratorul, 2p proiect, un punct tema 4 puncte examenul. Temele, ca de obicei, le-am facut toti la fel, era aceeasi din 2009, am copiat si noi tema aia si am schimbat numele, la BD1 asta insemna 10, aici ne-a scazut la jumatate de serie punctajul pe tema. Si asa m-am trezit cu media 8.. Examenul standard, acelasi de ani de zile, fix aceleasi cerinte, nimic modificat, oricum nu prea cred ca le-au corectat, avand in vedere ca in 3 ore erau gata 60 de lucrari. Cu alte cuvinte, materia a fost o bataie de joc, dar nu s-a dat 10, cum era normal. Si asa mi-am stricat eu media maxim.. Daca aveam 10 la BD2, cat as fi meritat, la fel si la EP, cat se lua pana acum, ar fi fost chiar un semestru ok, as zice. Dar asa, cu toate materiile inutile impotriva noastra, si materia de baza cu teme imposibile, n-a avut niciun sens alegerea.

Ca o concluzie, nu dati la C3 daca vreti medie mare, sau daca vreti sa invatati ceva. Dati la C3 daca vreti sa fiti masochisti (cum am fost si eu) si sa va chinuiti aiurea, ca la final sa vedeti cum colegii vostri de la C1 si C5 au medii infinit mai mari, cu eforturi considerabil mai mici. Si cu asta am terminat, mai am un semestru cu doar 2 examene, licenta si gata cu facultatea :)

vineri, 4 decembrie 2015

13 - Numarul norocos

Mai demult am scris un articol despre the answer of the life, the universe and everything -42, asa ca de ce nu as scrie si despre 13? Probabil v-ati dat seama deja, are legatura cu alergatul, am fost la Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc pe 1 decembrie, sau pe scurt MRNR. Am mai fost in 2013 la al doilea semi din viata mea aici, atunci am facut 7 ture de IOR, ceea ce veneau cam 22 km, pe 1 decembrie 2015 a trebuit sa fac 13 ture de parc, plus o bucla suplimentara fata de semimaraton pe fiecare tura, totalizand aproximativ 42.2 km.
Mi-am dorit sa merg in primul rand pentru ca era de ziua nationala, in al doilea rand pentru ca am zis ca ar trebui sa fac si eu primul meu maraton pe asfalt din viata. Stiu ca poate pare greu de crezut, dar a fost prima oara cand am alergat 42 km pe asfalt. Am mai alergat un maraton de plat pe nisip, in 2014, la maratonul nisipului, in 3:37, si am mai alergat la Maratonul Regal, tot in 2014, doar ca acolo am ratat vreo 2 km si am facut cam 40 in 3:14, cam asa. In orice caz, mi-am dorit sa ajung aici ca sa alerg si eu primul  meu maraton pe asfalt, complet, de data asta. Cu 2 saptamani inainte m-am antrenat mai tare, am facut 12 km in 53 minute, prin urmare m-a luat o durere destul de nasoala de picior, si n-am mai alergat urmatoarea saptamana deloc. Cu 9 zile inainte, duminica, am alergat 14-15 km, desi intentionasem sa fac 30, asa ca un ultim antrenament pentru MRNR, doar ca m-a durut tare piciorul si am renuntat. In urmatoarea saptamana, am avut dureri inclusiv noaptea, asa ca nu am mai putut alerga (bine, nu cine stie ce, dar suficient cat sa ma jeneze cand alerg, de mers puteam sa merg oricat, chiar si mars, fara sa am o problema).  Asa ca am inceput sa am dubii serioase daca sa mai merg la maraton, pentru ca nu voiam sa ma chinui, sa ma accidentez si sa si scot un timp foarte slab pe deasupra, dar pana la urma am zis ca merg orice ar fi, ca daca nu mai pot sa alerg merg, si daca nu pot sa merg ma tarasc, si tot termin cele 13 ture.
Marti, 1 decembrie, m-am imbracat cu tricoul meu cu "I run with God", mi-am pus colantii de alergat, am luat un ketonal sa zic ca am luat si pastile si aia a fost .Mai luasem si in saptamana de dinainte cateva pastile de Brufen, dar nu m-au ajutat foarte tare. Am ajuns la start cu putin timp inainte de inceperea concursului. Am gasit printre voluntari o prietena care m-a ajutat cu polarul, mi l-a tinut cat am alergat, m-am salutat cu alti cunoscuti si s-a dat startul.
Pe primul km m-a durut piciorul putin, timp in care eu ma rugam sa nu ma doara mai rau de atat, mi se parea suportabila durerea dar ma gandeam sa nu fie mai rau. Dupa care, dupa vreo 2 km, nu am mai simtit nimic si am inceput sa alerg ca si cum nu m-ar fi durut piciorul niciodata. Nu stiu daca a fost din cauza pastilelor, a vointei, a tricoului, dar pentru mine a fost o minune, nu puteam sa alerg si dintr-o data ceva s-a intamplat, nu mai aveam nimic! Eram ca nou, ca si cum n-as fi avut niciodata probleme cu piciorul. M-am alaturat unui grup de 3 persoane, cu care urma sa alerg 10 ture de parc.
Primele 5 ture nici nu stiu cand au trecut. Am luat un gel dupa tura 5 (am testat cu ocazia asta si gelurile primite moca de la GoldNutrition, nu au un gust minunat, dar si-au facut treaba). Pe primele 5 ture am avut un ritm foarte constant, 15-16 minute pe tura de 3.25 km, aproape insesizabila diferenta de ritm, ba chiar la un moment dat am facut o tura mai repede decat precedenta. Nici tura 6 nu a mers deloc rau. La km 21 ceasul arata 1:41, probabil cel mai bun timp de plat al meu pe un semi intr-un concurs. Tura 7 a fost, de asemenea, fara probleme. Pe la tura 8 am inceput un pic sa simt oboseala, dar nu foarte sesizabil, oricum ma gandeam ca dupa tura 9 iau un gel si nu o sa mai conteze, o sa imi revin.. Incercam sa nu ma gandesc. La tura 9 am inceput sa simt oboseala, asteptam sa treaca sa iau gelul ala sa imi revin, iar colegii de alergat ziceau ca acum urmeaza tura cea mai grea, dupa mai sunt doar 3 ture si o sa fie usor. De unde.. La tura 10 am luat gelul, cumva am reusit sa nu ma gandesc foarte tare ce se mai intampla. incercam sa ma gandesc ca o sa isi faca gelul efectul. Dupa tura 10 unul din cei 3 cu care alergam a luat-o mai in spate, iar ceilalti 2 au mers mai inainte, iar eu nu m-am mai simtit in stare sa ii ajung, desi erau 10 secunde intre noi si nu alergau tare. Atunci am simtit ca ceva s-a intamplat, pana atunci totul fusese in regula, dar dintr-o data nu mai era chiar asa, mai erau 3 ture si ma simteam molesit, alergam singur si simteam ca mai mult ma tarasc decat sa alerg..  Atunci m-am uitat la tricou, mi-am amintit ca nu alerg singur si ca un maraton inseamna sa iesi din zona ta de comfort si sa poti sa gasesti resurse sa inaintezi, si am continuat in ritmul acela, mai slabut. La finalul turei am vazut-o pe prietena mea care a venit sa ma astepte, era la 300 m de finish, deja dupa mai ramaneau doar 2 ture. Ce mai, un fleac, 35 de minute dupa ce alergasem aproape 3 ore.. Nici nu mai conta.. M-am oprit cel putin 20 de secunde sa beau apa, ceea ce nu facusem deloc pana atunci, si am inceput sa alerg penultima tura. Atmosfera nu era prea vesela, eu simteam ca ma tarasc si totusi tot depaseam oameni, care abia mai mergeau sau cel mult alergau foarte, foarte incet, ii puteai depasi daca mergeai un pic mai repede. Tura asta a fost grea de tot, probabil cea mai grea, pentru ca stiam ca mai e una dupa. Timpul a trecut totusi repede.. am ajuns din nou la capatul turei. Tura asta am facut-o extrem de lent, aproape 18 minute, cu peste un minut mai mult decat in tura precedenta, deci dintr-o data pierdusem 20 de secunde pe km. A contat, ce e drept, si ca am alergat singur. Ultima tura nu m-a mai suparat asa de tare. Incepeam sa imi amintesc cum au fost ultimii km la celelalte maratoane de plat, si pot spune ca pe nisip a fost mult, mult mai greu, pentru mine cred ca ramane cel mai frumos maraton pe plat la care am fost, pentru ca a fost primul si pentru ca imi doream foarte mult sa termin, acuma cumva stiam ca oricum o sa termin. Deci pana la urma 13 a fost un numar cu noroc, am alergat asa cum am putut si ultima tura, iar inainte de finish cu 50 de metri am vazut ca arata cronometrul 3:30:49, am sprintat cat am mai putut pe ultimii metri si am reusit sa termin sub 3:31, mai exact 3:30:57, exact timpul pe care mi-l propusesem dar la care totusi nu as fi sperat.

Un maraton frumos, taxa de inscriere accesibila, cu foarte multe incluse, tricoul foarte frumos de asemenea.. Ar fi fost bune mai multe fructe la start, dar nu le poti avea pe toate. Si cam asta a fost ultima cursa pe anul asta, sper ca la anul sa pot face cel putin atatea, daca nu si mai multe :D Pentru anul urmator am planuri mari, inclusiv sa merg pe jos din Bucuresti pana in Vama Veche, dar asta ramane de vazut, mai e mult pana atunci. Noi sa fim sanatosi!

luni, 12 octombrie 2015

Maraton Piatra Craiului 2015

Am auzit foarte multe despre acest maraton. Era clar ca trebuie sa particip si eu anul asta, se zice ca nu esti maratonist adevarat pana nu ajungi si pe la MPC. Desigur, asta se refera la noi, amatorii, vanatorii de maratoane, pentru noi e important sa avem cat mai multe curse prin cat mai multe zone, sa vedem cat mai multe concursuri, sa admiram privelistea din mai multe zone..Si pana nu ajungi si la MPC nu poti spune ca esti un alergator amator consacrat. Sau nu neaparat sa ajungi, dar macar sa iti doresti asta, sau cel putin sa fii alaturi de cei de acolo, intr-un fel. E practic incununarea unui sezon intreg de antrenamente, e cam ultima cursa importanta din an. Desigur, mai sunt si alte curse precum Sugas Race, Maratonul Rafael, dar nu mai sunt cu diferenta semnificativa de nivel. MPC este cununa de flori peste toata munca noastra.

Pentru mine, MPC a venit dupa o pauza destul de mare, dupa Ciucas Ultra am avut o pauza de la antrenamente, nu am mai reusit sa fac multi km.. Am facut vreo 50 cred in 3 saptamani, sau ceva de genul. Am observat ca daca alergi des ajungi sa nu mai ai nevoie de atat de mult antrenament daca vrei doar sa termini o proba.. Sunt destul de sigur ca as putea face pauza 3 saptamani, ca apoi sa bag un maraton pe asfalt de 42 de km, care e mai greu de alergat complet decat de terminat un maraton pe munte. Am luat-o cu mine si pe sora mea, pentru ea era primul maraton adevarat, dupa un semi la Ciucas si dupa un 7500 elita realizat doar pe jumatate. Am ajuns acolo cu niste prieteni de alergat gasiti pe internet, am zis sa nu ne mai complicam cu trenul. Ne-am luat chitul de start, foarte generos, cu un midlayer de la Gravity mai scump cu 5 lei decat taxa, organizatorii au lasat pretul sa vedem ca nu am dat banii degeaba :D Eu mai am o geaca de la Gravity, sunt foarte multumit de ea, si chiar recomand produsele de la ei pentru vreme rea (geci, suprapantaloni, hanorace), imi pare bine sa putem sustine si noi cumva o firma romaneasca. Doar sa nu comandati online, mai greu cu tehnologia la romani din pacate :) Dati un telefon si va vine produsul acasa in 2-3 zile, pe comenzile online nu se uita nimeni, dar merita, calitatea e foarte buna. Urmatoarea problema a fost unde dormim: aveam o gramada de bagaje, cort, saltea gomflabila, saci de dormit, mancare.. Ne-ar fi ajuns minim 2-3 nopti ce aveam acolo, chit ca noi stateam doar una. Am inteles ca ar fi fost loc pentru cort la Gura Raului sau asa ceva, o cabana, nu mai stiu cum se numea exact.Doar ca erau cam 2km de acolo pana la start, si sa mergi cu bagajele pana acolo nu e chiar placut, mai ales ca dimineata trebuia sa le caram inapoi. Cand sa plecam ne intreaba niste baieti unde campam, si ei tot cu corturile. Le zicem noi cum sta treaba, la care ei ne zic ca e prea departe. Voiam sa le zic ca nu conteaza, ca noi suntem maratonisti, dar au zis ca stiu ei un loc mai bun. Ok, hai sa vedem.. Ajungem noi la un maidan langa o biserica, parea genul de loc unde fac cainii vagabonzi reuniuni seara, la care zic astia: gata aici e. Super.. Ce sa facem, ce sa nu facem.. Ne decidem sa ramanem acolo. Aflam de la Lucian Clinciu, organizatorul, ca e ok ca e proprietate privata dar nu zice nimeni nimic. Ne punem cortul, stabilim o regula simpla (dreapta corturi, stanga toaleta), ca niste oameni civilizati ce suntem, apoi ne apucam sa mancam. La sedinta tehnica nu ne-am mai dus, era prea frig si ne era lene.. Seara m-am dus cu sora mea la un restaurant, sa ne mai incalzim, am luat un suc mi-am incarcat telefonul.. boierie,ce sa mai. Dupa ne-am culcat, am dormit destul de bine, desi mai spre dimineata m-am trezit de cateva ori, era foarte frig si imi ingheta nasul, asa ca a trebuit sa ma bag in sac cu totul.
  Am mancat ceva in fuga, am facut bagajele (asta a durat cam o ora, ne-am trezit cu 2 ore inainte, ceea ce tot era 7 dimineata, lejer, fata de 5 cum ma obisnuisem) ne-am echipat si am plecat. Am alergat cu borseta, plus midlayer si geaca pe care le-am tinut la brau toata cursa, pentru ca asa era in echipamentul obligatoriu, maneca lunga si geaca.. Trebuia sa iau doar geaca, a fost cald si nu era nevoie. Pe langa asta mi-am luat tricoul cu "i run with god", pentru a avea suport moral, si aia a fost. Am blindat-o pe sora mea cu batoane si geluri, cred ca avea vreo 9 la ea (mi-a povestit ca a avut sa si dea si i-au si ramas, la modul ala), ea a mers cu rucsac de 20l de la decathlon, si aia a fost .

La start am vazut ca participa cam toata lumea buna, m-am intalnit cu diversi cunoscuti, i-am vazut pe favoriti (Palici, Balan, etc), apoi am inceput "hora". Aveam planul facut: alerg cat de tare pot pe primii km sa nu raman in spate unde se sta la coada, si dupa fie ce o fi. Imi doream maxim 6 ore. Aparent ceilalti aveau si ei acelasi plan, pentru ca am alegat cu maxim 4:30 primii cativa km si totusi erau multe zeci de persoane in fata mea (am aflat mai tarziu ca eram in primii 100, pe prima portiune cel putin, la final am terminat pe 117 la masculin si 122 la general, din 700 de participanti). Deci se alerga in forta, ce sa mai. Am avut cativa km de plat, apoi cateva urcari mai line pe care am alergat chiar si acolo, pentru mine a fost ceva nou sa alerg si pe urcari. Rupere, ce sa mai! La un moment dat au trecut 7 km si mi s-a spus ca asta a fost "incalzirea". Eu eram un pic obosit, am bagat geluri si batoane mai mult decat de obicei, cred ca am consumat 2-3 geluri si 2 batoane pe 42 km, de obicei consumam 1-2 in total.  Pana acum fusese doar urcare. A venit si primul punct de hidratare, km 9 cred, sau al doilea nici nu mai stiu.. Dupa in continuare numai urcare, tot asa ritm tare pana pe la km 14-15 cand a inceput o portiune de creasta, destul de scurta dar foarte greu de parcurs, lanturi, chestii.. Se mergea foarte greu, se facuse putina coada chiar, cuiva i se facuse rau, avea crampe.. Dupa a urmat o portiune destul de lunga, coborare in principiu dar un pic tehnica, nu puteai alerga prea tare, si incepusem deja sa obosesc, si ma enerva ca pe coborarile astea tehnice ma depaseau diversi oameni, pentru ca nu ma avant prea tare de frica sa nu-mi rup picioarele.. M-au depasit o gramada pe zona aia, de la km 18 pana la 22 cred ca m-au depasit minim 10 oameni. Dupa a venit o alergare luunga, terminata cu o portiune de plat pana la Plaiul Foii, unde am alergat fara oprire, am si intrecut cativa. Erau doar 3 fete in fata mea la feminim. La Plaiul Foii super voluntari, mi-au luat sticla din rucsac mi-au umplut-o si mi-au pus-o la loc fara sa cer nimic! Asa ceva mai rar.. Am mancat niste supa la pahar,  apoi a urmat inca o portiune mica de plat, iar apoi urcarea Diana, renumita pentru dificultatea ei. Am auzit multe despre Diana asta.. Ma enerva ca nu imi puteam scoate din minte cantecul asta cu "Mama ,unde esti, bate-ma de vrei, dar vino sa ma iei:". Am urcat destul de sustinut, nu m-a depasit nimeni, in schimb am depasit cativa oameni. Pe final ce e drept cam obosisem, a fost obositoare urcarea, dar totusi scurta. La ciucas ultra mi s-a parut si mai abrupt, si mai lung la final, ce e drept eram dupa 90 km, dar asta a fost lejereala comparativ cu aia. La inceputul urcarii pe traseu erau niste voluntari care urlau, aplaudau, era un tip cu bucium.. Nebuni oamenii, super tare din partea lor, dar din pacate eram prea obosit si concentrat sa ma mai pot bucura, tot am schitat un zambet oricum.
Dupa Diana practic ai terminat maratonul, mai trebuie doar sa te intorci la start sa iti dea aia medalia, nu mai ai timp limita, nimic.. Au fost cativa km tehnici de coborare, pe care nu am putut sa alerg prea tare, iar apoi am ajuns la ultimul checkpoint. Cica era deja km 33.. Mie nu imi venea sa cred, parea ca a trecut foarte putin, mi s-a zis ca mai am 8 km pana la final, doar alergare, coborare lina, frumoasa. Am alergat fara sa ma gandesc cat mai e, ca sa aflu peste putin timp ca ar mai fi 3 km. Nu intelegeam ce se intampla, ori nu era distanta buna, ori nu stiu.. Am continuat sa alerg, imi zice cineva ultimii 2 km, eu in continuare nu stiam care e treaba, mai alerg un pic sa ma prind, bai astia fac misto de mine, ultimii 800 (!) de metri.. Deja cand aud 800 de metri incep sa o las mai moale, eram un pic obosit, pe final m-au intrecut vreo 2 persoane, nu stiu cat a fost da' mi s-a parut ca a trecut mai mult, asteptam finish-ul si nu mai venea, era efectul invers, pana atunci am crezut ca mai e foarte mult si nu ma stresam deloc, dupa cand am auzit 800 metri am zis ca trebuie sa ajung in 2 minute.. Si am ajuns la finish, am simtit bucuria terminarii acestui maraton, timp final 5:49:11, nu m-as fi asteptat sa scot asa de bine. MPC e bine numit o hora, pentru ca sunt foarte multi si lumea termina la distante mici fata de urmatorul. Desigur, se exclud primii si ultimii. La finish am vazut o gramada de cunoscuti.. Am mancat, am socializat.. Dupa am fost la sala de sport sa mananc din nou, ca dupa sa primesc telefon de la sora mea ca a ajuns si ea, dupa 8 ore si 49 de minute, foarte relaxata si fara niciun stres.

Cam asta e povestea.. Parca a fost prea scurt, as fi vrut sa mai fie cativa km, parca puteam da mai mult, dar a fost super, ultimul maraton din an pe munte este si cel mai frumos, cu siguranta. Sper sa ajung din nou la anul, si de ce nu sa scot un timp si mai bun. Pana atunci.. Ramane sa ne antrenam pentru sezonul urmator,
Brasov Maraton, apoi Eco.. si ce o mai fi :D

vineri, 25 septembrie 2015

Primul meu internship. Cum echivalezi practica.

Pe scurt, cam astia au fost colegii mei, am facut un filmulet de prezentare si sper sa va amuze:



Acum, pentru cei care au rabdare sa citeasca.
Postarea asta se adreseaza celor care, ca si mine de altfel, au vazut sau au auzit ca in anul 3 au o
materie numita "practica". Evident, te intrebi ce e si cu monstrul asta si cum poti sa scapi de el. Nu e suficient ca ai multe materii, mai trebuie sa iti bage si aceasta "practica". Ideea e simpla, in principiu trebuie sa lucrezi minim 2 luni a cate 8 ore pe zi sau asa ceva (parca 320 de ore, nu bag mana in foc), dar practic sunt si variante mai scurte. Totusi, oamenii care chiar vor sa faca ceva si nu doar sa isi echivaleze practica, se baga la un internship de 3 luni - cam toata vacanta mai pe scurt. Va puteti echivala practica si dupa anul 2. Eu am vrut sa ma bucur de vacanta, pentru ca stiam ca e posibil sa fie ultima asa lunga, asa ca am lasat-o pe anul 3. Exista mai multe variante pentru a-ti echivala practica:
1. Esti cu adevarat pasionat si visul tau este sa scrii cod 10 ore pe zi, eventual si in week-end daca se poate. In cazul asta probabil stii mai bine decat mine ce ai de facut. Probabil o sa vrei sa aplici in afara, sunt o gramada de firme mari cu foarte, foarte multe locuri pentru interni, asa ca iti poti incerca norocul la cat mai multe, in principiu o sa ai niste interviuri telefonice, eventual o sa te si cheme la sediu daca le place de tine pentru alte interviuri acolo, iar la final te poti mandri ca ai facut interviul la ei.

2. Vrei sa faci practica, sa si inveti ceva, dar nu vrei sa iti faci un scop in viata din a cauta joburi, si nu tii sa pleci din tara. In cazul asta tot ce ai de facut e sa intri pe stagiipebune.ro, si acolo sunt o gramada de posturi, incepand de la unele neplatite, pana la posturi care au salarii mai mult decat decente pentru interni. Aplica la cat mai multe! Important e sa te accepte macar o firma, daca sunt mai multe e perfect, ai de unde sa alegi. Sigur daca aplici la 10-15 pozitii o sa te accepte cateva pentru interviu, iar din astea sigur 1-2 te va accepta ca intern. Ideea e sa nu te descurajezi daca vezi ca nu te suna nimeni, pentru ca sigur vor fi firme care suna. Avand in vedere ca e foarte greu sa diferentiezi niste studenti fara experienta, cel mai probabil o sa fii chemat la multe interviuri, ca sa vada ce stii. Aplica si la pozitii neplatite, in caz de rezerva, nu e nicio rusine, important e sa inveti ceva si sa iti echivalezi practica. Eu nu am aplicat chiar la asa multe pozitii, am avut un pic alta strategie, ori ma accepta firmele pe care le vreau eu, ori ma duc si fac practica in poli, nu iau niciun ban, stau doar o luna si am terminat smecheria. Asa ca am aplicat, normal, la firme mari si la firme care dadeau un salariu decent. Am aplicat, printre altele, si la 4PSA. Era printre primele pe lista, oferea un salariu decent, cautau interni pe C/C++.. Asa ca am zis, de ce nu? Am aflat de la colegi ca o sa primesc un test online, despre care mi s-a zis ca e imposibil si ca nu o sa il trec sigur. M-am speriat un pic, am zis ok asta e, apoi am inceput sa rezolv testul, care intr-adevar era foarte greu, pentru ca testa cunostinte din diverse domenii - web, baze de date, retele, algoritmi, cam toate ramurile pe care le facusem in facultate pana atunci, plus unele (ca webul) despre care nu stiam nimic. Am incercat eu sa ma documentez pe moment la unele intrebari, dar aveai si un timp limita si nu prea am reusit. Am zis ok, sigur nu trec de testul ala, pentru ca a fost foarte greu, aia e. Spre surprinderea mea, am fost sunat de companie, pentru interviu. OK.. deci au fost altii care au facut si mai prost la test, e clar, pana la urma conteaza doar ordinea relativa. Sau poate nu facusem totusi asa prost. M-am dus la interviu, am avut un interviu cu HR-ul, apoi cu cineva din echipa de programare, interviu tehnic, si daca tin minte bine si un test psihologic. Apoi am fost chemat in alta zi pentru un interviu cu CEO-ul. Si cam asta a fost procesul de admitere. Dupa cateva zile am fost sunat de HR pentru a imi spune ca m-au acceptat, si am la dispozitie o ora ca sa accept sau nu oferta. Am acceptat, am semnat contractul si cam asta a fost. Nu mi-am batut capul, nu m-am stresat  tare.. Pur si simplu am aplicat la cateva firme pe stagiipebune, pentru asta mi-a trebuit un CV in engleza si a trebuit sa scriu cateva scrisori de intentie in engleza, si cateva au fost si in romana daca tin minte bine, dar puteti merge pe engleza peste tot fara probleme. Nu am fost decat la 3 firme la interviu, restul m-au sunat dupa ce deja semnasem contractul si nu am mai mers la ei. Din astea 3, doua m-au acceptat, iar a 3-a era o firma foarte mica (4 oameni sau asa ceva), si cred ca ar fi vrut pe cineva mult mai bine pregatit, eventual cu multa experienta, pentru ca m-au respins la ultimul interviu, si din cate stiu nu au luat niciun intern din poli. Si asa am scapat de stres fara bataie de cap, nu mi-am facut griji.. Am aplicat, am fost acceptat, am semnat, gata.

3. Nu vrei sa pierzi 3 luni din viata cu practica, sau nu ai gasit niciun internship, sau pur si simplu nu te intereseaza, dar ai vrea totusi sa faci totusi ceva, macar o luna. Exista varianta practicii in facultate, dureaza doar o luna si nu e platita, dar iti echivalezi practica. Sau, daca esti foarte lenes, mergi in anul 2 la inscrieri ca voluntar si mergi si in anul 3 si gata, ai practica rezolvata, pentru ca ai facut un bine facultatii. Asta e varianta pentru cine nu vrea sa faca nimic, dar totusi sa rezolve cu practica legal.

4. Nu vrei sa auzi de asa ceva. Faci facultatea asta pentru ca asa vor ai tai, ai cumparat toate temele si ai copiat la examene, si cel mai probabil nu ai de gand sa continui in domeniu. Sau esti prea smecher sa faci asa ceva, Solutia e simpla, vorbesti cu cineva care are o firma, cam orice firma, si iti da o foaie la mana ca ai facut practica la firma lui, cam orice firma are nevoie de un tip pe IT, chit ca e administrator de retele sau asa ceva, instaleaza Windows, nu stiu, vine la tine si zice "da si tu un restart". Genul ala, sunt multi care fac asta.  Si gata.. ai foaia la mana, dar partea proasta e ca experienta ta, daca o sa vrei sa continui in domeniu, va fi cam 0, pentru ca nimanui nu ii pasa ca ai lucrat ca sys admin la o firma fara nicio legatura cu informatica. Deci, ca peste tot in lume, si practica se poate "smecheri".

Si acum, cateva cuvinte despre cum a fost in practica. Atmosfera a fost super, am avut multe facilitati, mese gratis, dus, poti chiar sa si bei la birou.. Ti se creeaza conditiile optime de lucru, doar ca, aviz amatorilor, chiar trebuie sa lucrezi, adica nu o sa stai degeaba lunile astea. Eu am lucrat la un proiect, am avut proiectul meu, si am invatat o gramada despre ce inseamna un proiect mare, cat de important este sa scrii codul organizat, si daca pana acum mi se parea inutil sa faci chestii de genul verificari pentru malloc sau alte functii, mi-am dat seama mai pe final ce important este. Pentru ca desi sunt chestii care poate nu ar putea sa crape niciodata, totusi exista cazuri. M-am chinuit, de exemplu, vreo doua zile, sa imi dau seama ca aveam prea multa memorie pe stiva, si programul meu crapa random fara sa inteleg de ce. Am lucrat cu Visual Studio, am invatat multe chestii noi despre Windows, si mi-am facut o parere un pic mai buna despre sistemul asta de operare, care pana acum mi se parea foarte prost. Am avut si o petrecere cu ocazia lansarii unui nou produs, Hubgets, care este, pe scurt, o solutie de comunicare (text, voce, video) pentru companii, practic un fel de retea sociala pentru firme (dar fara poze si alte chestii) pentru a putea comunica mai usor in interiorul companiei si a avea toate informatiile necesare intr-un singur loc. Am si folosit acest produs, intern, si absolut tot ce se intampla era anuntat acolo, ceea ce ne facea munca mai usoara. Ca o concluzie, a fost o vara interesanta, atmosfera a fost super si recomand firma, ca atmosfera putandu-se compara cu una din vest.

L.E.: La final vei avea de prezentat in fata unei comisii ce ai facut la internship, si in functie de asta primesti admis/ respins. Nu va speriati prea tare, pentru ca este o simpla formalitate, ideea e sa se inteleaga ca ai facut ceva si nu ai stat degeaba. Daca totusi ai stat degeaba, ar trebui macar sa vii cu o poveste plauzibila :))