Nu am mai scris de mult pe blog.. S-a intamplat ceva ce de obicei, in viata unui politehnist, se intampla o singura data in cei 4 ani: mi-am facut prietena! :)) Si evident, asta este o slujba cu norma intreaga, asa incat nu am mai avut timp si de scris pe blog, mai ales pentru ca un politehnist stie ca e o data in toti 4 anii aceasta sansa, si nu vrei sa fii concediat... Revenind la anul 3 semestrul 1, mi s-a parut de departe cel mai lejer semestru. Intr-adevar.. temele la grafica au fost lungi rau, dar in rest mai aveai 2 teme la retele care luau 3-4 zile, dar erau simple (si erau doar 2), 4 teme la apd dintre care unele erau pe net si restul erau de dificultate medie, si o tema foarte simpla la LFA. Un semestru usurel, in care mai toata lumea a trecut la toate materiile. Eu am reusit performanta de a lua 9 la cea mai importanta materie, extrem de legata de calculatoare: economie! In rest am avut 10, fara foarte mari dificultati (mai putin la retele, povestesc imediat).
Sa descriu, totusi, materiile pe scurt, in ordinea in care mi-au placut mie:
1. LFA - materia mea preferata semestrul asta - limbaje formale si automate. O materie logica, cu o singura tema, care a intarziat sa apara (a aparut in ianuarie), dar tema mi-a luat cam 3-4 ore cu totul, asa ca nu a fost o problema. O materie teoretica despre limbaje si automatele corespunzatoare- evident, nu? Dupa cum ii zice si numele.. La curs am fost aproape de fiecare data, mai putin la final, cand deja se facea prea multa teoria chibritului. Recomand cursul pentru aprofundare, seminarul e suficient pentru media 10. Seminarul are 3.5 puncte (0.5 bonus), eu am facut cu Mitra, a dat 5 teste decente, punctate si mai decent. Tema valoreaza 1 punct (maxim 1.5 cu bonusuri cu tot), si mai e un test grila, destul de greu, cam ca la POO, dar la care se iau note mai mari - s-a dat bonus la test grila, gen in loc sa fie nota maxima 1 punct a fost 1.5. Ok, daca o sa calculam toate punctajele rezulta 6.5 puncte pe timpul anului desi examenul are 5 puncte, deci un bonus urias, e foarte greu sa nu iei maxim in timpul anului (5 puncte adica, fara bonusuri). Examenul a fost stereotip, doar subiecte din anii trecuti, foarte greu sa nu iei punctaj mare daca citeai subiectele din anii anteriori.
Cum treci: vii la seminar (la majoritatea asistentilor conteaza si prezenta, la noi nu conta), faci tema ca e super lejera, sau nici macar, nimeresti cateva grile si ai intrat fara mare eforturi, iar pentru examen rezolvi subiecte din anii anteriori.
Cum iei 10: se puteau pierde 2 puncte pe parcurs, deci e destul de simplu de luat si 10 la materia asta. Noi am fost cativa care au avut media 11, deci nu este foarte complicat.
2. APD - o materie foarte interesanta, dar avand in vedere ca se face cu Nasu' cursul este foarte, foarte plictisitor. Se predau o gramada de algoritmi, mai intai paraleli (ca idee pentru mai multe procesoare in acelasi sistem sau pentru multithreading), apoi distribuiti (pentru mai multe sisteme care ruleaza acelasi program, in principiu). Sunt cativa algoritmi clasici, cei distribuiti sunt baza pentru examen (alegerea liderului, stabilirea topologiei, algoritmi unda- daca stii astea sigur treci), plus inca 2-3 exemple simple la algoritmi paraleli, gen cautare paralela, mutexuri, problema cititorilor si scriitorilor. In principiu materia e foarte putina comparativ cu PC, sunt doar cativa algoritmi de invatat. La examen se corecteaza mult, mult mai lejer. Punctajul e ca la PC - 4 puncte pe teme, 1 punct pe lab, 1.5 puncte pe teste la lab si la curs, 6.5 puncte trunchiate la 6. Laboratorul este decent, desi la inceput o sa para destul de complicat. Temele au fost foarte simple, 2 din ele, a fost una mai naspa in java, asistentul si-a facut testele foarte dubios si a trebuit sa ii explic pe forum ca nu merge cum ar trebui (era o parsare pe niste texte si nu isi definise bine delimitatorii.. o gramada de probleme de aici), dar ideea temei nu era grea, pacat ca au fost teste tampite. Ultimele 2 teme se gaseau pe net, a 3-a oricum era foarte simpla si nu avea sens sa o copiezi, iar a 4-a nu era chiar la fel, dar te puteai inspira. Oricum, temele au fost decente. La examen au picat destul de putini, corectarea a fost lejera.
Cum treci: mergi la lab, faci 2 teme (alea usoare) sau macar o tema cu punctaj mare pe testele de curs. La examen ar trebui sa stii in mare fiecare algoritm pentru ca da din orice, inclusiv din ce te astepti mai putin, in afara de algoritmi genetici nu e nimic care sa nu se poata da.
Cum iei 10: mai simplu ca la PC, in orice caz, faci temele, vii la lab si inveti bine algoritmii aia pentru examen, oricum da doar din ei.
3. RL - As fi ales CN2 in fata RL, pentru ca e mai interesanta materia, dar voi alege retele pentru ca laboratorul a fost mai interesant. La curs se face cu domnul profesor Tapus, preferatul studentilor (cu toate ca anul asta au fost cativa care au picat). Labul are 2 puncte, dintre care 0.8 sunt pentru workshop si 1.2 labul propriu zis. Se da un test grila la mijlocul semestrului, din cursurile lui Rughinis (fara legatura cu ce se face la CA). Temele si laboratorul nu au mare legatura cu cursul, ceea ce e mai nasol, dar cu toate astea se ia mult mai usor 10 decat la celelalte serii. Temele sunt 2- una in packet tracer, un simulator de retele, o tema relativ simpla, dar cu mici chichite, oricum o face cineva in serie si dupa le spune celorlalti cum se rezolva, ca sunt comenzi scurte. Eu am avut probleme mari la un singur exercitiu, si a trebuit sa intreb pe cineva, in rest n-a fost stres. Oricum, pentru 6/10 era usor de facut. Tema asta valoreaza 0.5, si mai e o tema care valoreaza 1 punct, o tema care e legata de retele, dar si de uso, trebuie sa cauti mult pe net. Oricum, o tema decenta, fata de temele care erau la USO, parerea mea. La final e un test practic, foarte usor, care valoreaza si ala 1.5 puncte. In total sunt 6 puncte care se trunchiaza la 5. Examenul are 10 intrebari de teorie, relativ scurte, dar corectarea se face la sange. Eu am luat 10 pentru ca mi-a dat domnul Tapus bonus pentru ACM si prezenta la curs, altfel era destul de greu, ar fi trebuit sa iau 9 in examen, ceea ce nu era foarte usor. Am si gresit un exercitiu pentru ca am citit cerinta prost, dar chiar si asa nu as fi avut 9, tot aveam nevoie de pomana.
Cum treci: mergi la lab, faci ceva din teme, nimeresti cateva grile, faci ceva si la testul practic, e simplu sa iei 2.5 puncte din 6 sa intri in examen, iar la examen subiectele sunt clasice, ca pe exams.ro.
Cum iei 10: faci toate temele perfect sau aproape perfect (e greu de luat in grila mult). Examenul practic e usor, la fel si laboratorul, se dau puncte usor. La examen trebuie sa fii atent la fiecare cuvant, nu e greu,dar orice chestie care nu se potriveste inseamna puncte in minus.
4. CN2- la fel ca la CN1, acelasi profesor, alt asistent. Laboratorul din pacate a fost un esec, noi faceam luni dimineata si inca nu era gata scheletul de cod, apareau modificari pana vineri, si nu mergea aproape niciodata nimic. Ce tin minte legat de laborator e ca nu mergea aproape niciodata nimic, asistentul se chinuia sa rezolve bugurile celor ce au facut scheletul si noi stateam degeaba. Cel putin s-au luat note bune, pentru ca de unde nu e nici Dumnezeu nu cere, nu aveam schelet ok era evident ca nu putem rezolva mai nimic. Cursul e interesant, despre memoriile unui sistem de calcul (RAM, cache, harduri, tot ce va puteti imagina), plus chestii legate de I/O si multiprocesoare - la final o sa fie un pic ca la APD, mutexuri si alte chestii de genul. Colocviul a fost nasol, pentru ca s-a dat o problema de asembler, ori stiai ori nu stiai, asa ca daca nu faceai problema aveai maxim 7, deci in principiu adio media 10 (desi au fost vreo 2 exceptii, care au luat 10 cu 7 in colocviu). La examen a fost clasic, ca pe exams.ro, acelasi gen de subiecte, o problema simpla cu tipuri de memorii cache, in principiu nimic complicat.
Cum treci: mergi la laborator, aproape sigur iei 2.5 puncte pe laborator, din 3, fara sa trebuiasca sa mai mergi la colocviu (ala e 2 puncte, e acelasi punctaj ca la CN1). Pentru examen trebuie sa stii bine tipurile de cache si sa rezolvi subiectele de pe exams, macar o parte din ele.
Cum iei 10: e o materie la care nu se ia usor 10, colocviul e destul de dificil, iar la examen, valorand 50 de puncte, trebuie sa nu gresesti mai nimic.
5. EGC- elemente de grafica, o materie in care inveti despre transformari geometrice, lumini, umbre, ceata, si cativa algoritmi de rasterizare pe care le fac placile video (gen cum se deseneaza un cerc din pixeli). Cursul e maxim de plictisitor, dar se ofera un bonus monstru, 1 punct pentru prezenta la curs. Temele sunt lungi, am scris in medie 800 de linii la o tema, dar se corecteaza destul de lejer, in principiu trebuie sa faci niste joculete. Laboratorul e ok, cel mai simplu lab (la unul din ele, ala cu lumini, trebuia sa scrii fix 2 randuri). Exista bonusuri si pe teme, si pe laborator. Temele sunt 4, ultima valoreaza 1.5 puncte (culmea ca ultima a fost foarte usoara), in rest fiecare are cate un punct. Labul are 1.5 puncte. Sunt multe bonusuri, erau colegi care au luat atat de mult incat daca luau 5 in examen le iesea media 10. Cu toate astea nu m-a pasionat prea tare, pentru ca mi se pare foarte foarte plictisitor sa faci programare grafica.
Cum treci: trebuie sa faci cel putin 2 teme, sau macar partial din ele. E usor de facut punctaj partial, cu teme foarte slabe, pentru ca se puncteaza foarte usor. La tema a 2-a daca desenai un grid din patrate si mai faceai sa poti colora patratele alea maro aveai deja 40 de puncte, daca tin minte, deci e usor de scos punctaje partiale. Examenul e standard, ca in alti ani. Cam toate examenele anul asta au fost fix ca in anii anteriori, mai putin la APD unde chiar poate sa pice orice algoritm.
Cum iei 10: faci toate temele - asta o sa ocupe mult timp, si mergi la curs. Inveti bine subiectele de pe exams si sigur vei lua nota mare.
6. Economie- o mizerie de materie, fara nicio legatura cu profilul. Se da un test grila la final, unde toata lumea stie raspunsurile de la cei care au fost ghinionisti si au dat primii. Evident, nu se vor sti raspunsurile perfect, dar suficient de bine cat sa se poata lua 10 daca ai punctaj maxim pe teme. Temele sunt 2 si valoreaza 80 de puncte, trebuie sa iti dai cu parerea despre niste chestii legate de economie. Punctajele sunt oarecum random, eu desigur ca nu am fost printre cei norocosi si am luat 9. E suficient sa trimiti temele, oricat de prost ar fi facute, si sa te prezinti la examen, ca sa iei media 9, nu stiu sa fi existat medie mai mica.
Per total, un semestru decent, fara mizerii gen electronici, din fericire, cu teme adecvate as zice (poate la LFA ar fi mers o tema putin mai grea, asta a fost mult prea simpla). O sesiunea usoara, in care toate subiectele erau de pe exams, in principiu. Sper ca si semestrul urmator sa semene :))
duminică, 22 februarie 2015
duminică, 20 iulie 2014
Maraton 7500
Week-endul acesta am participat la maraton 7500, categoria elită. Concurs pe echipe de alergare montană, peste 90 km, peste 7500 metri diferenţa de nivel (sunt vreo 7900 din câte am inteles), 40 de ore timp limita. Şi dacă vi se pare complicat, diferenţa de nivel se măsoară doar la urcare, deci în total sunt peste 15.000 de metri de urcat şi coborât. Ca să înţelegeţi ce înseamnă asta, imaginaţi-vă că trebuie să mergeţi din Buşteni până la Babele, dus întors, de 6 ori consecutiv. Cam aşa :)). M-am înscris fără să ştiu foarte bine ce înseamnă asta. Am avut experienţa unui concurs montan în Retezat, unde a fost oribil, 28 de km făcuţi în 6 ore, după care eram mort, dar aici m-am înscris pur şi simplu din ambiţie, să văd dacă reuşesc.
Nu am ştiut că merg decât cu 2 zile înainte de concurs. Până atunci am tot fost din doctor în doctor, îmi era frică să nu am hernie, mă tot durea piciorul de o lună (că tot mă lăudam că nu am avut nicio accidentare gravă), dar până la urmă mi-a zis un chirurg că nu am nimic, dar să fac repaos 3 luni. Când am auzit aşa ceva am zis ok... asta înseamnă apt pentru 7500, nu ştie chirurgul medicină sportivă (nu am o părere foarte bună legată de medicii din ţară). Am ajuns la salvamont Peştera joi pe la 5. M-am cazat la cort pentru că nu am vrut să dau o grămadă de bani la hotel sau chiar şi la vilele de acolo. M-au dus ai mei pe mine şi pe Ade, sora mea cu care participam, şi ne-au lăsat acolo. Noaptea de dinainte, evident, a fost oribilă, m-am chinuit 7 ore în cort să adorm, dar obişnuit să dorm la 3 dimineaţa nu am reuşit să dorm decât vreo 10-20 de minute. Eram deja resemnat din Retezat că nu se doarme înainte, am dormit foarte bine în săptămâna aia cel puţin. Ade a reuşit să doarmă vreo 3 ore. Ne-am trezit noi la 5 (eu m-am ridicat din cort, că eram deja treaz), am auzit lumea că se plângea că nu a dormit, am zis "ok, e bine, nu sunt singurul". În fine, ajungem noi la start, se dă startul la 6, ne punem în spate, lumea nici măcar nu alerga, am rămas un pic mirat, măcar aşa, pentru poză, tot trebuie să alergi...
Şi a început. Prima porţiune de drum a fost lejeră, o urcare destul de simplă, apoi o zonă de fals plat pe care mai mult am alergat, în fine, am ajuns la cabana Valea Dorului după 1:20, un timp decent. Următoarea porţiune a fost de la Valea Dorului la Poiana Stânii, undeva lângă cota 1400, o coborâre lejeră, am ajuns bine şi la punctul 2,
Problemele au început o dată cu prima urcare mai serioasă, spre Piatra Arsă, o urcare nu foarte grea, dar destul de plictisitoare, iar Ade obosise pe final şi a trebuit să încetinim. Până aici vremea a fost foarte bună. La Piatra Arsă se filma, ceea ce mi s-a părut frumos. De la Piatra Arsă până în Buşteni am făcut sub o oră jumate, a fost o coborâre frumoasă, relaxantă aş zice. În Buşteni am alimentat mai sănătos, am făcut o mică pauză, apoi am plecat spre Babele. Pe drum a început să plouă torenţial. De aici începând, pe tot traseul a plouat aproape tot timpul, în general mărunt, uneori chiar torenţial, cu foarte mici pauze. Măcar nu era ceaţă, încă..Pe jepii mici am mers foarte greu, am făcut 3 ore, deşi îmi doream să facem vreo 2:30 cel mult, dar vremea urâtă nu ne-a lăsat. Următoarea porţiune este cea mai lejeră din concurs, Babele- Peştera, a durat undeva în jur de 30 de minute, cel mult, am alergat aproape tot timpul. La Peştera am făcut o pauză mai mare, 15 minute sau aşa ceva, mi-am luat o geacă mai groasă în rucsac, mi-am pus nişte pantaloni mai groşi peste colanţi, şi am plecat spre Omu.
Urcarea spre Omu a început decent, dar a continuat din ce în ce mai greu, iar la un moment dat s-a făcut ceaţă, nu mai vedeam mai nimic, a început să şi plouă şi parcă tot nu se mai termina, ne-au zis 2 persoane la interval de 10-15 minute că mai avem o oră, apoi după destul timp am văzut un indicator că mai avem 45 de minute, ca peste 5 minute să ne spună cineva că mai avem un sfert de oră. Ultimul sfert de oră a fost oribil, rămăsesem singuri, nu se mai vedea niciun marcaj, mă speriasem că am rătăcit traseul, am strigat să văd dacă răspunde cineva, am auzit nişte voci care coborau spre Diham.. Într-un final am ajuns la cabană, unde am aflat că făcusem doar puţin peste 2 ore (destul de mult totuşi). dar mi s-a părut mult mai mult..
La Omu am stat mult timp, aproape o oră, ne gândeam dacă să abandonăm, nu pentru că nu am mai fi putut, dar deja vremea era oribilă, nu se mai vedea nimic şi n-aş fi vrut să cobor singur cu Ade la Diham. Am coborât totuşi cu încă 2 echipe pe Valea Cerbului, o coborâre relaxantă, mai ales că eram mulţi şi a fost mai amuzant. Ultima parte totuşi a fost jegoasă, am luat-o pe o scurtătură recomandată de organizatori, care era super abruptă si plină de noroi, am patinat prin noroi, a fost îngrozitor.. Am auzit a doua zi o persoană care se plângea că a căzut de 6 ori acolo.. Eu am avut beţe de trekking, m-au ajutat mult, am reuşit să nu cad deloc. Ade a căzut de vreo 2 ori în noroi.. Cred că ieşeam mai bine dacă mergeam pe drumul normal, am făcut foarte mult pe acolo, dar asta a fost.
Am ajuns într-un final apoteotic la Diham la 10 noaptea, după 16 ore de mers. Ne gândeam să mai stăm pe acolo puţin să ne revenim, apoi să încercăm să mergem pe Bucşoiu, să ajungem a doua oară la Omu, dar asta am fi făcut doar dacă era vremea frumoasă. Totuşi organizatorii şi-au dat seama că vremea este mult prea rea pentru un traseu noaptea, aşa că au oprit concursul. După ne-am dat seama că primisem mesaje că s-a terminat concursul, dar nu se uitase nimeni.
Şi s-a terminat concursul înainte de start, după cum ar fi zis un concurent, care zicea că pentru noi startul începe după 20 de ore, când începem să nu mai rezistăm fizic. Am fost extrem de mândru că am luat totuşi medalie, au primit toţi cei care nu au abandonat. Sper ca peste un an să merg din nou şi să câştig medalia după ce am făcut tot traseul :)
Nu am ştiut că merg decât cu 2 zile înainte de concurs. Până atunci am tot fost din doctor în doctor, îmi era frică să nu am hernie, mă tot durea piciorul de o lună (că tot mă lăudam că nu am avut nicio accidentare gravă), dar până la urmă mi-a zis un chirurg că nu am nimic, dar să fac repaos 3 luni. Când am auzit aşa ceva am zis ok... asta înseamnă apt pentru 7500, nu ştie chirurgul medicină sportivă (nu am o părere foarte bună legată de medicii din ţară). Am ajuns la salvamont Peştera joi pe la 5. M-am cazat la cort pentru că nu am vrut să dau o grămadă de bani la hotel sau chiar şi la vilele de acolo. M-au dus ai mei pe mine şi pe Ade, sora mea cu care participam, şi ne-au lăsat acolo. Noaptea de dinainte, evident, a fost oribilă, m-am chinuit 7 ore în cort să adorm, dar obişnuit să dorm la 3 dimineaţa nu am reuşit să dorm decât vreo 10-20 de minute. Eram deja resemnat din Retezat că nu se doarme înainte, am dormit foarte bine în săptămâna aia cel puţin. Ade a reuşit să doarmă vreo 3 ore. Ne-am trezit noi la 5 (eu m-am ridicat din cort, că eram deja treaz), am auzit lumea că se plângea că nu a dormit, am zis "ok, e bine, nu sunt singurul". În fine, ajungem noi la start, se dă startul la 6, ne punem în spate, lumea nici măcar nu alerga, am rămas un pic mirat, măcar aşa, pentru poză, tot trebuie să alergi...
Şi a început. Prima porţiune de drum a fost lejeră, o urcare destul de simplă, apoi o zonă de fals plat pe care mai mult am alergat, în fine, am ajuns la cabana Valea Dorului după 1:20, un timp decent. Următoarea porţiune a fost de la Valea Dorului la Poiana Stânii, undeva lângă cota 1400, o coborâre lejeră, am ajuns bine şi la punctul 2,
Problemele au început o dată cu prima urcare mai serioasă, spre Piatra Arsă, o urcare nu foarte grea, dar destul de plictisitoare, iar Ade obosise pe final şi a trebuit să încetinim. Până aici vremea a fost foarte bună. La Piatra Arsă se filma, ceea ce mi s-a părut frumos. De la Piatra Arsă până în Buşteni am făcut sub o oră jumate, a fost o coborâre frumoasă, relaxantă aş zice. În Buşteni am alimentat mai sănătos, am făcut o mică pauză, apoi am plecat spre Babele. Pe drum a început să plouă torenţial. De aici începând, pe tot traseul a plouat aproape tot timpul, în general mărunt, uneori chiar torenţial, cu foarte mici pauze. Măcar nu era ceaţă, încă..Pe jepii mici am mers foarte greu, am făcut 3 ore, deşi îmi doream să facem vreo 2:30 cel mult, dar vremea urâtă nu ne-a lăsat. Următoarea porţiune este cea mai lejeră din concurs, Babele- Peştera, a durat undeva în jur de 30 de minute, cel mult, am alergat aproape tot timpul. La Peştera am făcut o pauză mai mare, 15 minute sau aşa ceva, mi-am luat o geacă mai groasă în rucsac, mi-am pus nişte pantaloni mai groşi peste colanţi, şi am plecat spre Omu.
Urcarea spre Omu a început decent, dar a continuat din ce în ce mai greu, iar la un moment dat s-a făcut ceaţă, nu mai vedeam mai nimic, a început să şi plouă şi parcă tot nu se mai termina, ne-au zis 2 persoane la interval de 10-15 minute că mai avem o oră, apoi după destul timp am văzut un indicator că mai avem 45 de minute, ca peste 5 minute să ne spună cineva că mai avem un sfert de oră. Ultimul sfert de oră a fost oribil, rămăsesem singuri, nu se mai vedea niciun marcaj, mă speriasem că am rătăcit traseul, am strigat să văd dacă răspunde cineva, am auzit nişte voci care coborau spre Diham.. Într-un final am ajuns la cabană, unde am aflat că făcusem doar puţin peste 2 ore (destul de mult totuşi). dar mi s-a părut mult mai mult..
La Omu am stat mult timp, aproape o oră, ne gândeam dacă să abandonăm, nu pentru că nu am mai fi putut, dar deja vremea era oribilă, nu se mai vedea nimic şi n-aş fi vrut să cobor singur cu Ade la Diham. Am coborât totuşi cu încă 2 echipe pe Valea Cerbului, o coborâre relaxantă, mai ales că eram mulţi şi a fost mai amuzant. Ultima parte totuşi a fost jegoasă, am luat-o pe o scurtătură recomandată de organizatori, care era super abruptă si plină de noroi, am patinat prin noroi, a fost îngrozitor.. Am auzit a doua zi o persoană care se plângea că a căzut de 6 ori acolo.. Eu am avut beţe de trekking, m-au ajutat mult, am reuşit să nu cad deloc. Ade a căzut de vreo 2 ori în noroi.. Cred că ieşeam mai bine dacă mergeam pe drumul normal, am făcut foarte mult pe acolo, dar asta a fost.
Am ajuns într-un final apoteotic la Diham la 10 noaptea, după 16 ore de mers. Ne gândeam să mai stăm pe acolo puţin să ne revenim, apoi să încercăm să mergem pe Bucşoiu, să ajungem a doua oară la Omu, dar asta am fi făcut doar dacă era vremea frumoasă. Totuşi organizatorii şi-au dat seama că vremea este mult prea rea pentru un traseu noaptea, aşa că au oprit concursul. După ne-am dat seama că primisem mesaje că s-a terminat concursul, dar nu se uitase nimeni.
Şi s-a terminat concursul înainte de start, după cum ar fi zis un concurent, care zicea că pentru noi startul începe după 20 de ore, când începem să nu mai rezistăm fizic. Am fost extrem de mândru că am luat totuşi medalie, au primit toţi cei care nu au abandonat. Sper ca peste un an să merg din nou şi să câştig medalia după ce am făcut tot traseul :)
luni, 23 iunie 2014
Retezat trail race 2014
Am participat în week-endul acesta la RTR, primul meu concurs de trail running, alergare pe munte. M-am înscris la cursa lungă de 28 km, cu 2300 diferenţă de nivel. Între timp am aflat ca diferenţa de nivel se măsoară doar pe urcare, ceea ce înseamnă că de fapt sunt 4600 metri diferenţă de nivel.. Deci mai nasol decât aş fi crezut. Ca să vă imaginaţi, inseamnă aproximativ un traseu de genul Buşsteni-Babele dus întors, făcut de 2 ori consecutiv. Şi când mă gândesc că acum nişte ani traseul ăla mi se părea destul de lung.. Ce e drept, îl făcusem cu familia şi a durat cam 4 ore doar pe urcare, dar oricum, ideea e că era mult de urcat şi de coborât.
Problema principală a fost că acum 3 săptămâni, la un antrenament, m-am accidentat destul de urât, nu ştiu exact ce am păţit, o întindere musculară sau aşa ceva, întindere de ligamente, nu am idee, nu m-a interesat prea tare cauza, ideea e că nu am mai putut alerga. Am mai încercat să alerg de vreo 2 ori între timp,şi evident că a fost chiar mai rău, şi m-au apucat din nou durerile. Dar cu toate astea, având în vedere că am câştigat concursul pe facebook şi că voiam neapărat să văd cu ce se mănâncă aşa ceva, am decis să mă duc orice ar fi, ca antrenament pentru 7500.
Am plecat vineri seara din Bucureşti cu nişte voluntari (nu îi cunoşteam dinainte, mi-a făcut legătura o prietenă şi ei m-au luat şi pe mine). Am ajuns la zona de start pe la 3 dimineaţa. Evident, am stat la cort, preţurile la cabană erau extrem de mari, de 3-4 ori mai mari decât în mod normal (ce e drept, aveai camera ta, nu stăteai cu alţi 4-5 oameni în cameră). În noaptea aia nu am reuşit să dorm. Nu era frig, aş fi putut să dorm lejer în cortul meu de vamă de 80 de lei (cel mai ieftin de pe piaţă), dar stresul nu m-a lăsat să dorm, asta şi faptul că eram obişnuit să mă culc la 5 dimineaţa, că de... vacanţă. Pe la 6 mi-am pregătit rucsacul (deuter speed lite 20, recomand rucsacul, poate că e cam mare pentru o cursă mai scurtă, ca RTR, dar cu siguranţă că pentru un ultra e foarte bun), mi-am luat beţele de treking, mi-am pus bocancii în picioare (n-am avut încălţări de trail running, am zis că dacă tot nu pot da maximul nu are sens să îmi iau, că e ok şi cu bocanci) şi m-am dus la start. Evident, nu eram în stare să alerg bine, puteam doar să fac paşi destul de mici, dar ce conta.. Important era să termin, până la urmă. Am luat la mine jumătate de litru de apă şi jumătate de litru de izotonic- mare greşeală, mai bine luam un litru de apă şi gata, izotonice am găsit şi la punctele de hidratare, şi nu pot lua izotonic fără să beau apă după, deci l-am cărat aproape degeaba, am băut doar jumătate din sticlă. Am consumat gelul pe care l-am primit în kit, apoi m-am pregătit de start.
Şi a început cursa! Primul km, poate un pic mai mult totuşi, am alergat, era teren plat. După, când a început urcarea, am mai alergat puţin şi după efectiv nu am mai fost în stare, şi spre uimirea mea am văzut că toţi care erau în jurul meu se opriseră din alergat. Eram obişnuit cu concursurile de alergare unde nimeni nu se opreşte din alergat decât dacă are vreo problemă, dar aparent aici stă altfel treaba, cel puţin printre cei mai puţin experimentaţi (nu mă îndoiesc că cei din faţă au alergat şi pe urcare, cât au putut). După am tot mers, la un moment dat m-am plictisit de urcat, ca să aflu că am parcurs doar 4 km. Mai urc ceva, întreb din nou cât am mers (mi se păruse că durase foarte mult), aflu că abia 5 km. Traseul consta în 2 urcări mari şi 2 coborâri mari. Pe la km 6 ma gândeam că încă sunt pe prima urcare.. Nu ştiu exact când s-a terminat urcarea, eram stresat să nu cad pe acolo, terenul era destul de abrupt şi piciorul meu stâng (cel accidentat) a cedat de vreo 2 ori şi era să cad, noroc cu beţele de treking, probabil îmi rupeam ceva fără ele.
După a început prima coborâre, lumea începea să alerge, am alergat şi eu aşa cum am putut. După ce am trecut de porţiunea periculoasă am simţit că îmi revine piciorul, şi am reuşit să alerg rezonabil până am terminat coborârea -cam pe la km 13. Am alimentat acolo cu apă, am mâncat un baton proteic din rucsac şi am început urcarea a 2-a. Mi s-a părut ceva mai ok decât prima, am reuşit să merg într-un ritm rapid, chiar am întrecut câţiva pe drum. Pe finalul urcării mi-am pus geaca şi mânuşile, era ceaţă, nu vedeai la mai mult de 10 metri în faţă, începuseră şi ceva precipitaţii, grindină cred, simţeam cum mă lovesc bucăţele mici de gheaţă. Am dat şi de o zonă de zăpadă spre vârf.. Într-un final glorios am ajuns pe vârful Custura (2457 parcă), unde am putut să beau nişte apă de la punctul de hidratare. Era şi Red Bull acolo, dar nu recomand energizantele de genul acesta pentru sport, mie tot timpul mi se face rău de la ele.
A urmat apoi o coborâre foarte lungă şi plictisitoare. Am alergat cât de cât, cel puţin după ce am ieşit din zona de ceaţă, dar deja mă plictisisem, mă durea piciorul rău, trebuia să mă folosesc de beţele de treking ca să susţin stângul când alergam, devenise chinuitor. Era enervant să văd cum mă întrec o grămadă de oameni, dar efectiv nu aveam ce să fac, nu puteam să forţez mai mult de atât. Am terminat după o oră coborârea, am ajuns la ultimul punct de hidratare, apoi a urmat o porţiune de vreo 5-6 km pe care am urât-o, plictisitoare până la paroxism, o potecă prin pădure care nu se mai termina.Primii 2 km i-am alergat, apoi a urmat o mică urcare şi pur şi simplu n-am mai avut chef să alerg, mi se făcuse scârbă de orice, am continuat să merg aproape până la final.. Am alergat doar pe ultimii 500 de metri, era din nou de coborât şi era mai enervant să merg pe coborâre decât să merg. Şi am terminat :) Timpul nu a fost grozav, 6 ore şi 13 minute, dar am fost totuşi pe la jumătatea clasamentului. Sper să îmi iau revanşa la anul, dar mai ales sper să îmi revin în următoarele 3 săptămâni complet (momentan abia mai merg, am o febră musculară incredibilă), pentru că mă aşteaptă maraton 7500, unde voi încerca să parcurg 90 de kilometri cu peste 7500 metri diferenţă de nivel.. Nu ştiu dacă voi reuşi, dar ştiu că voi face absolut tot ce este omeneşte posibil :D
Problema principală a fost că acum 3 săptămâni, la un antrenament, m-am accidentat destul de urât, nu ştiu exact ce am păţit, o întindere musculară sau aşa ceva, întindere de ligamente, nu am idee, nu m-a interesat prea tare cauza, ideea e că nu am mai putut alerga. Am mai încercat să alerg de vreo 2 ori între timp,şi evident că a fost chiar mai rău, şi m-au apucat din nou durerile. Dar cu toate astea, având în vedere că am câştigat concursul pe facebook şi că voiam neapărat să văd cu ce se mănâncă aşa ceva, am decis să mă duc orice ar fi, ca antrenament pentru 7500.
Am plecat vineri seara din Bucureşti cu nişte voluntari (nu îi cunoşteam dinainte, mi-a făcut legătura o prietenă şi ei m-au luat şi pe mine). Am ajuns la zona de start pe la 3 dimineaţa. Evident, am stat la cort, preţurile la cabană erau extrem de mari, de 3-4 ori mai mari decât în mod normal (ce e drept, aveai camera ta, nu stăteai cu alţi 4-5 oameni în cameră). În noaptea aia nu am reuşit să dorm. Nu era frig, aş fi putut să dorm lejer în cortul meu de vamă de 80 de lei (cel mai ieftin de pe piaţă), dar stresul nu m-a lăsat să dorm, asta şi faptul că eram obişnuit să mă culc la 5 dimineaţa, că de... vacanţă. Pe la 6 mi-am pregătit rucsacul (deuter speed lite 20, recomand rucsacul, poate că e cam mare pentru o cursă mai scurtă, ca RTR, dar cu siguranţă că pentru un ultra e foarte bun), mi-am luat beţele de treking, mi-am pus bocancii în picioare (n-am avut încălţări de trail running, am zis că dacă tot nu pot da maximul nu are sens să îmi iau, că e ok şi cu bocanci) şi m-am dus la start. Evident, nu eram în stare să alerg bine, puteam doar să fac paşi destul de mici, dar ce conta.. Important era să termin, până la urmă. Am luat la mine jumătate de litru de apă şi jumătate de litru de izotonic- mare greşeală, mai bine luam un litru de apă şi gata, izotonice am găsit şi la punctele de hidratare, şi nu pot lua izotonic fără să beau apă după, deci l-am cărat aproape degeaba, am băut doar jumătate din sticlă. Am consumat gelul pe care l-am primit în kit, apoi m-am pregătit de start.
Şi a început cursa! Primul km, poate un pic mai mult totuşi, am alergat, era teren plat. După, când a început urcarea, am mai alergat puţin şi după efectiv nu am mai fost în stare, şi spre uimirea mea am văzut că toţi care erau în jurul meu se opriseră din alergat. Eram obişnuit cu concursurile de alergare unde nimeni nu se opreşte din alergat decât dacă are vreo problemă, dar aparent aici stă altfel treaba, cel puţin printre cei mai puţin experimentaţi (nu mă îndoiesc că cei din faţă au alergat şi pe urcare, cât au putut). După am tot mers, la un moment dat m-am plictisit de urcat, ca să aflu că am parcurs doar 4 km. Mai urc ceva, întreb din nou cât am mers (mi se păruse că durase foarte mult), aflu că abia 5 km. Traseul consta în 2 urcări mari şi 2 coborâri mari. Pe la km 6 ma gândeam că încă sunt pe prima urcare.. Nu ştiu exact când s-a terminat urcarea, eram stresat să nu cad pe acolo, terenul era destul de abrupt şi piciorul meu stâng (cel accidentat) a cedat de vreo 2 ori şi era să cad, noroc cu beţele de treking, probabil îmi rupeam ceva fără ele.
După a început prima coborâre, lumea începea să alerge, am alergat şi eu aşa cum am putut. După ce am trecut de porţiunea periculoasă am simţit că îmi revine piciorul, şi am reuşit să alerg rezonabil până am terminat coborârea -cam pe la km 13. Am alimentat acolo cu apă, am mâncat un baton proteic din rucsac şi am început urcarea a 2-a. Mi s-a părut ceva mai ok decât prima, am reuşit să merg într-un ritm rapid, chiar am întrecut câţiva pe drum. Pe finalul urcării mi-am pus geaca şi mânuşile, era ceaţă, nu vedeai la mai mult de 10 metri în faţă, începuseră şi ceva precipitaţii, grindină cred, simţeam cum mă lovesc bucăţele mici de gheaţă. Am dat şi de o zonă de zăpadă spre vârf.. Într-un final glorios am ajuns pe vârful Custura (2457 parcă), unde am putut să beau nişte apă de la punctul de hidratare. Era şi Red Bull acolo, dar nu recomand energizantele de genul acesta pentru sport, mie tot timpul mi se face rău de la ele.
A urmat apoi o coborâre foarte lungă şi plictisitoare. Am alergat cât de cât, cel puţin după ce am ieşit din zona de ceaţă, dar deja mă plictisisem, mă durea piciorul rău, trebuia să mă folosesc de beţele de treking ca să susţin stângul când alergam, devenise chinuitor. Era enervant să văd cum mă întrec o grămadă de oameni, dar efectiv nu aveam ce să fac, nu puteam să forţez mai mult de atât. Am terminat după o oră coborârea, am ajuns la ultimul punct de hidratare, apoi a urmat o porţiune de vreo 5-6 km pe care am urât-o, plictisitoare până la paroxism, o potecă prin pădure care nu se mai termina.Primii 2 km i-am alergat, apoi a urmat o mică urcare şi pur şi simplu n-am mai avut chef să alerg, mi se făcuse scârbă de orice, am continuat să merg aproape până la final.. Am alergat doar pe ultimii 500 de metri, era din nou de coborât şi era mai enervant să merg pe coborâre decât să merg. Şi am terminat :) Timpul nu a fost grozav, 6 ore şi 13 minute, dar am fost totuşi pe la jumătatea clasamentului. Sper să îmi iau revanşa la anul, dar mai ales sper să îmi revin în următoarele 3 săptămâni complet (momentan abia mai merg, am o febră musculară incredibilă), pentru că mă aşteaptă maraton 7500, unde voi încerca să parcurg 90 de kilometri cu peste 7500 metri diferenţă de nivel.. Nu ştiu dacă voi reuşi, dar ştiu că voi face absolut tot ce este omeneşte posibil :D
vineri, 13 iunie 2014
Calculatoare, anul 2 semestrul 2
În sfârşit, s-a dus şi semestrul ăsta. De departe cel mai nasol semestru pe care l-am avut până acum. Săptămâna şi tema, n-ai reuşit să îţi faci tema în săptămâna respectivă, nasol, mai bine nu te mai apuci de ea, că probabil o să vină alta sau a trecut deja deadline-ul. Cu toate astea a fost un semestru interesant, în care cu vreo 2 excepţii (AD şi ED) chiar am avut materii utile. O să le iau pe rând, pornind de la cea mai ok la cea mai urâtă.
1. CN- calculatoare numerice, prof. Dan Tudose, asistent Tudor Vişan. Materia mea preferată de pe semestrul ăsta. Nu ai teme! Laboratorul valorează trei puncte, majoritatea iau minim 8 pe laborator, mai ai un colocviu la laborator, încă 2 puncte, fără stres, open book, lejer colocviul.. Ce e drept, laboratorul e un pic random şi nu prea primeam punctaje parţiale, dar per total a fost ok. Cursurile sunt interesante, iar examenul nu presupune toceală, doar chestii de logică, spre marea mea bucurie. Am avut o parte lejeră de teorie şi o problemă de assembler, cu multe, multe calcule, dar care din fericire nu s-au punctat riguros. Mi-a ieşit 10, nesperat, mă aşteptam la media 9. O materie despre ce e în spatele unui calculator: cum e făcut un procesor, un sumator, chestii foarte low level, dar totuşi nu mizeriile de la electronică.
Cum treci: mergi la laborator, ai grijă să nu prea lipseşti, că intri în examen doar cu punctajul de lab, fără colocviu, şi dacă îţi găseşti un coleg care ştie (se lucrează în echipe, sunt prea puţine plăcuţe), înveţi sumatorul, legea lui amdahl, ce e aia RISC, CISC, eventual ce e aia bandă de asamblare şi e suficient.
Cum iei 10: maxim pe laborator şi colocviu sau chiar peste (unele laburi au punctaj peste 10), teorie făcută bine la examen (nu e greu), îţi permiţi să mai greşeşti pe la problemă.
Notele mele pentru organizare: curs 9, lab 8, examen 10.
2.PP- paradigme de programare, prof. Mihnea Muraru, asistent Mihaela Balint. Un curs foarte urât de studenţi, pentru că se fac limbaje funcţionale şi logice- limbaje fără for sau while, eventual (cum e la Prolog) fără if. Totul recursiv.. Iniţial era foarte greu să mă adaptez, dar aveam timp acasă şi îmi făceam timp să fac laboratoarele de dinainte, aşa că pe Scheme am avut 12 pe toate laboratoarele. A venit Haskell la rând, s-a îngroşat gluma, nu mai aveam timp acasă, dar reuşeam cumva să scot 10 sau aproape pe laboratoare. La Prolog a fost cel mai tare, am terminat în forţă cu 6 pe ultimul laborator.. Mult prea lungi laboratoarele, fără schelet de cod important, imposibil fizic de făcut în alea 2 ore. Cursul era interesant, mai ales în prima jumătate a semestrului când mă si duceam, după n-am mai putut să mă trezesc de la 8, aşa că veneam la a 2-a, chiar a 3-a oră pentru prezenţele de la curs (nişte teste care se punctează, 0.5 toate testele, nu e tragedie dacă pierzi un test, două). Ultimele cursuri erau prea teoretice, cele de Prolog, cred că am venit doar la unul singur, şi atunci la ultima oră când s-a dat test. Temele sunt rezonabile, le-am făcut repede pe toate, nu mi-a luat niciuna mai mult de o zi. Se dă un test grilă la final, asemănător cu cel de la POO, foarte greu, numai chichiţe. Eu am luat 0.25 din 0.5 şi am avut un punctaj bun.. Am avut 10, examenul avea punctaj maxim 12 şi se putea lua notă mare lejer.
Cum treci: nepărat faci teme, o temă are 1.33 puncte, fără 2 teme e imposibil să treci. Mai întrebi un coleg, suni un prieten, şi faci temele. Nu sunt grele, e doar de gândit, puţine linii de cod. Ultima mi-a luat vreo 50 de linii, e ok.
Cum iei 10: neapărat toate temele şi punctaj mare în laborator, temele au şi bonusuri, ajută şi alea dacă mai pierzi din punctajul pe testele de curs sau mai ales pe testul grilă (care e super nasol). În examen faci de minim 9 din 12, se punctează generos, nu e imposibil.
Note: curs 10, lab 8, teme 9, test grila 5, examen 10
3. PA- proiectarea algoritmilor, prof. Trăuşan, asistent Vladimir Cernov. O altă materie la care se pică pe capete. Temele sunt greuţe, se fură idei de pe la diferite concursuri, ştiu că tema a 2-a era copiată o parte de la o regională ACM... Din fericire punctajul maxim este 11, îţi permiţi să pierzi destul pe parcurs. Ai un proiect pe echipe care poate valora maxim 2 puncte, 3 teme şi laboratorul, care din nou este greuţ şi valorează 2 puncte. La laborator a fost ok că oamenilor le era frică de Vladimir, nu dădea niciun punctaj parţial, aşa că eram constant 4 şi ne putea ajuta în caz că nu ne ieşea ceva. N-a fost cazul să nu termin vreun laborator (e totuşi algoritmică şi mai ştiu câte ceva), dar unele erau chiar greuţe. Pe la final au ajuns să fie făcute foarte, foarte prost, schelet de cod inutil de mult şi fără sens (graf cu noduri ţinute ca litere, cu hashmap ca să le memorezi.. pe bune??), iar prin ultimele laboratoare ajungeai să ai un schelet de cod de 300 de linii, îl citeai 30 de minute ca după tu să scrii încă 30 şi să fii fericit ca îţi merge. Examenul e nasol, e aproape doar teoretic, multe noţiuni, şi mai ales e foarte scurt, n-ai timp să faci 3 parcurgeri, flux, 5 teorii şi o problemă în 1 oră si ceva.
Mi-a ieşit 10, am avut bonus pe ACM şi nu am mai muncit la ultima temă, altfel trebuia să o fac şi pe aia pentru 10.
Cum treci: o temă făcută, laboratorul cu cineva care dă note mari aiurea (sunt şi din ăştia), şi ceva punctaj pe proiect (noi am avut un joc de şah). Cu ceva noroc găseşti echipă bună şi fac restul treaba şi pentru tine.
Cum iei 10: toate temele făcute, proiectul făcut măcar 3 etape din 4, notă decentă în examen. Teoretic trebuie să iei 30 din 40 în examen pentru media 10, eu am avut 28, nu s-a mai ţinut cont de asta.
Note: laborator 7, curs 6, teme 7, examen 5.
4. PC- protocoale de comunicaţie, cu Naşu'/ The Godfather (dl. prof. Cristea), asistent Elena Apostol. O materie infectă, multă teorie, sute de pagini de citit, dar cu toate astea materia la care am învăţat cele mai multe chestii noi, am învăţat cum se trimit fişiere pe reţea, cum funcţionează un browser, chestii de genul ăsta. Temele sunt infecte, pur şi simplu, sunt foarte lungi, dar din fericire se corectează lejer, pentru că nu există checker. Pe tema 2 ştiu sigur că nu făcusem perfect, aş fi meritat vreo 80-90, dar cu toate astea am primit 100. Ultima temă cu DNS ar fi grea, dar din fericire sunt zeci de variante pe net din care vă puteţi inspira. Laboratorul e greuţ la început (ştiu că eram traumatizat după primele 3 laburi), iar la final devine extrem de simplu, terminam în maxim o oră. Examenul e foarte nasol, poate pica teorie din orice, şi se corectează foarte dur. Eu am scris 7 pagini, ce e drept am şi bătut câmpii, dar nu mă asteptam să iau chiar 5.00.. Ce contează, am trecut- media 8.La curs se vine pentru că se dau teste de prezenţă- teste corectate foarte lejer, valorează 0.75 din notă, şi mai sunt 3 teste la lab, simple, alte 0.75 sutimi.
Cum treci: faci tema cu DNS că sunt surse pe net şi te poţi inspira, faci prima temă că e scurtă (temele 2 şi 3 nu le recomand, sunt foarte, foarte lungi- spre 1000 de linii de cod fiecare), iei punctaj mare pe lab (e suficient să te duci, depinde de asistenţi), şi ca să fii sigur faci câte ceva la testele de lab şi mergi la curs la ultima oră - aici şi la PP sunt singurele cursuri cu prezenţă. sunt 2 ore pe săptămână la care trebuie să mergi, nu e aşa greu.
Cum iei 10: punctaj maxim în timpul anului (nu e greu, am fost mulţi care am avut maxim, 6 puncte- sunt 6.5 în total şi se trunchiază), toceşti ca un disperat în sesiune şi eventual şi în timpul anului, foloseşti cartea lui Tanenbaum pe post de Biblie, şi iei 35 din 40 în examen .A fost o singură persoană în serie cu 10.
Note: laborator 6, curs 3, teme 6, examen 3.
5. ED- cea mai mare mizerie, în afară de AD. Prof: Trişcă, asistent seminar Tătăroiu, laborant Andrei Voinescu. Măcar asta are 5 credite şi e materie obligatorie. Din fericire ştiam deja cum merge treaba de la EEA, fiind o mare, mare mizerie de curs nu am fost niciodată (media era de 3 oameni, uneori le dăadea drumul- ăia chiar nu au înţeles că proful NU vrea să ţină cursul şi vrea să ajungă cu 3 ore mai devreme acasă). Nu m-am stresat deloc, prima temă am făcut-o eu cum m-am priceput- nu a fost prea bine, mi-a dat 4.5, cred că nu i-a plăcut scrisul, că făcusem cât de cât, iar pe a doua am copiat-o complet toată seria, am primit de undeva din ceruri o temă identică a d-lui profesor Florin Pop, deci se dă aceeaşi temă de vreo 10 ani.. Pe asta am luat 8- din nou, nu cred că i-a plăcut scrisul, am copiat cuvânt cu cuvânt, alţii au luat 10.. Laboratorul a fost super lejer, Andrei Voinescu e super tare- am înţeles că predă la IS- , ştia că e o mizerie de materie din punctul nostru de vedere, aşa că nu ne-a stresat.. Am făcut vreo 2-3 referate, şi alea la mişto complet, şi cam atât. La colocviu în schimb chiar am fost stresat, a schimbat un pic foaia şi a trebuit să învăţ binişor laboratoarele- trebuie 5 în colocviu, şi ne ameninţa că nu ne bagă în examen. 6 din 10 puncte sunt pe partea practică (pui nişte fire pe nişte plăcuţe), 4 pe teorie. Am avut noroc că mi-a picat la practic acelaşi subiect ca unui coleg care fusese înainte, am venit setat cu răspunsurile învăţate cuvânt cu cuvânt, nici nu m-a mai pus să conectez nimic (norocul meu, că oricum nu ştiam ce e pe acolo), mi-a dat 10 pe practic, mi-a ieşit 9 pe lab. La seminar interesul nostru era cel puţin egal cu al profului, am făcut 3 săptămâni acelaşi tip de problemă, o săptămână nu s-a făcut (din 7, că se face o dată la 2 săptămâni), după ne-a dat Tătăroiu afară ("Sunteţi prea puţini, plecaţi acasă." "Adică ce, eu am venit din Ploieşti special pentru asta?" "Îmi pare rău, asta e"), aşa că la seminarul următor nu a mai venit nimeni din grupa mea. În ultimul seminar am dat un test, foarte simplu, unde totuşi am luat 8, nu înţeleg cum corectează ăştia, colegul din faţă făcuse fix ca mine şi a luat 10. Pentru examen sunt 2 probleme, destul de simple, si vreo 10 subiecte de teorie de învăţat, ştiam clar ce pică la fiecare subiect. Am învăţat chiar bine pentru examen, am scris 10 pagini la teorie, dar s-a corectat într-un mod înfiorător de jegos- ca de altfel pe tot parcursul semestrului. La un subiect am scris efectiv tot, formule, demonstraţii, orice, probabil am greşit schemele de la început, dar nu mă aşteptam să iau sub 8, şi totuşi am luat 5, iar la celelalte teorii eram ferm convins că scot pe una minim 5 şi pe una minim 7, şi am luat 2 de 4. Noroc cu problemele, am trecut la limită (trebuie 3 subiecte peste 5), nu m-a mai interesat de contestaţii sau alte tâmpenii- media 7. Am scăpat de electronici!!!
Cum treci: teme copiate cu restul seriei, înveţi un pic la colocviu (oricum nu pică nimeni), mergi la seminar la final să dai testul, faci la examen problemele şi înveţi o teorie- am un coleg care a învăţat doar o zi înainte şi a trecut.
Cum iei 10: nu ştiu exact cum se poate, să iei mult în timpul anului n-ar fi imposibil (dacă scrii frumos la teme şi copiezi ce trebuie), în schimb la examen nu ştiu, înveţi ca un animal, la virgulă, s-a scăzut dramatic, unii au picat pentru că au desenat un grafic puţin strâmb.
Note: curs 2, seminar 7, laborator 8, teme 5, examen 5.
6.ADIV- asta a fost mizeria supremă. Profesor şi asistent - părintele IT în România, dl. Surpăţeanu. Opţional obligatoriu- iniţial aveam de ales între AD şi IV, între timp au împărţit materiile pe serii, au unit cele 2 acronime (chit că noi şi CB-ul am făcut AD şi CC a făcut IV). Am auzit că şi IV e împuţit. O materie care nu ştiu exact ce vrea- ceva cu convertoare analogice digitale şi digital analogice, cum se achiziţionează date prin diverse sisteme. La laborator se face (teoretic) LabView, o măgărie de program (programare cu un singur deget), limbaj grafic, bun doar dacă ai şi plăcuţa acasă să poţi simula ceva, altfel inutil. Prezenţa la lab e 2 puncte- desigur, ne-a scăzut punctajul pentru zilele de 2 mai şi Vinerea mare, când nu s-a făcut, deci am pierdut o grămadă şi acolo. Se dă acelaşi test grilă care valorează 5 puncte în fiecare an - nimeni nu ştie răspunsurile! Ori asta, ori în orice caz nimeni nu ia mai mult de 38/50 pe testul ala. Proiectul în labview e 3 puncte- nu am făcut nimic, nu m-am stresat, am luat 1 punct pentru că m-am chinuit la laborator să par interesat. Se face o dată sau de 2 ori prezenţa la curs- asta mi-a asigurat un punct la nota finală, în loc de media 6 mi-a ieşit 7. O materie inutilă, care deşi e opţională scade media tuturor- pe scurt o mizerie.
Cum treci: înveţi grilele de pe net pentru test, o să iei undeva în jur de 35-38 (nu sunt sigur că asta e pe bune sau nu vrea să dea punctaj peste 40, nimeni nu ştie ce a greşit sau unde). Faci act de prezenţă la laborator, iei 10 puncte pe proiect şi aia e.
Cum iei 10: "10 e pentru Surpăţeanu".
Note: curs 4, lab 4, test grila 6.
7. Engleză - o altă mizerie, ultimul seminar de engleză. 2 ore inutile din viaţă pierdute o dată la 2 săptămâni, plus 30 de minute să te pregăteşti pentru proiect - o discuţie liberă între angajator şi candidatul la post. M-am orientat la testul final, am copiat tot de la altcineva şi mi-a ieşit 10 de data asta.
Şi cam asta e.. am terminat şi anul 2 :)
1. CN- calculatoare numerice, prof. Dan Tudose, asistent Tudor Vişan. Materia mea preferată de pe semestrul ăsta. Nu ai teme! Laboratorul valorează trei puncte, majoritatea iau minim 8 pe laborator, mai ai un colocviu la laborator, încă 2 puncte, fără stres, open book, lejer colocviul.. Ce e drept, laboratorul e un pic random şi nu prea primeam punctaje parţiale, dar per total a fost ok. Cursurile sunt interesante, iar examenul nu presupune toceală, doar chestii de logică, spre marea mea bucurie. Am avut o parte lejeră de teorie şi o problemă de assembler, cu multe, multe calcule, dar care din fericire nu s-au punctat riguros. Mi-a ieşit 10, nesperat, mă aşteptam la media 9. O materie despre ce e în spatele unui calculator: cum e făcut un procesor, un sumator, chestii foarte low level, dar totuşi nu mizeriile de la electronică.
Cum treci: mergi la laborator, ai grijă să nu prea lipseşti, că intri în examen doar cu punctajul de lab, fără colocviu, şi dacă îţi găseşti un coleg care ştie (se lucrează în echipe, sunt prea puţine plăcuţe), înveţi sumatorul, legea lui amdahl, ce e aia RISC, CISC, eventual ce e aia bandă de asamblare şi e suficient.
Cum iei 10: maxim pe laborator şi colocviu sau chiar peste (unele laburi au punctaj peste 10), teorie făcută bine la examen (nu e greu), îţi permiţi să mai greşeşti pe la problemă.
Notele mele pentru organizare: curs 9, lab 8, examen 10.
2.PP- paradigme de programare, prof. Mihnea Muraru, asistent Mihaela Balint. Un curs foarte urât de studenţi, pentru că se fac limbaje funcţionale şi logice- limbaje fără for sau while, eventual (cum e la Prolog) fără if. Totul recursiv.. Iniţial era foarte greu să mă adaptez, dar aveam timp acasă şi îmi făceam timp să fac laboratoarele de dinainte, aşa că pe Scheme am avut 12 pe toate laboratoarele. A venit Haskell la rând, s-a îngroşat gluma, nu mai aveam timp acasă, dar reuşeam cumva să scot 10 sau aproape pe laboratoare. La Prolog a fost cel mai tare, am terminat în forţă cu 6 pe ultimul laborator.. Mult prea lungi laboratoarele, fără schelet de cod important, imposibil fizic de făcut în alea 2 ore. Cursul era interesant, mai ales în prima jumătate a semestrului când mă si duceam, după n-am mai putut să mă trezesc de la 8, aşa că veneam la a 2-a, chiar a 3-a oră pentru prezenţele de la curs (nişte teste care se punctează, 0.5 toate testele, nu e tragedie dacă pierzi un test, două). Ultimele cursuri erau prea teoretice, cele de Prolog, cred că am venit doar la unul singur, şi atunci la ultima oră când s-a dat test. Temele sunt rezonabile, le-am făcut repede pe toate, nu mi-a luat niciuna mai mult de o zi. Se dă un test grilă la final, asemănător cu cel de la POO, foarte greu, numai chichiţe. Eu am luat 0.25 din 0.5 şi am avut un punctaj bun.. Am avut 10, examenul avea punctaj maxim 12 şi se putea lua notă mare lejer.
Cum treci: nepărat faci teme, o temă are 1.33 puncte, fără 2 teme e imposibil să treci. Mai întrebi un coleg, suni un prieten, şi faci temele. Nu sunt grele, e doar de gândit, puţine linii de cod. Ultima mi-a luat vreo 50 de linii, e ok.
Cum iei 10: neapărat toate temele şi punctaj mare în laborator, temele au şi bonusuri, ajută şi alea dacă mai pierzi din punctajul pe testele de curs sau mai ales pe testul grilă (care e super nasol). În examen faci de minim 9 din 12, se punctează generos, nu e imposibil.
Note: curs 10, lab 8, teme 9, test grila 5, examen 10
3. PA- proiectarea algoritmilor, prof. Trăuşan, asistent Vladimir Cernov. O altă materie la care se pică pe capete. Temele sunt greuţe, se fură idei de pe la diferite concursuri, ştiu că tema a 2-a era copiată o parte de la o regională ACM... Din fericire punctajul maxim este 11, îţi permiţi să pierzi destul pe parcurs. Ai un proiect pe echipe care poate valora maxim 2 puncte, 3 teme şi laboratorul, care din nou este greuţ şi valorează 2 puncte. La laborator a fost ok că oamenilor le era frică de Vladimir, nu dădea niciun punctaj parţial, aşa că eram constant 4 şi ne putea ajuta în caz că nu ne ieşea ceva. N-a fost cazul să nu termin vreun laborator (e totuşi algoritmică şi mai ştiu câte ceva), dar unele erau chiar greuţe. Pe la final au ajuns să fie făcute foarte, foarte prost, schelet de cod inutil de mult şi fără sens (graf cu noduri ţinute ca litere, cu hashmap ca să le memorezi.. pe bune??), iar prin ultimele laboratoare ajungeai să ai un schelet de cod de 300 de linii, îl citeai 30 de minute ca după tu să scrii încă 30 şi să fii fericit ca îţi merge. Examenul e nasol, e aproape doar teoretic, multe noţiuni, şi mai ales e foarte scurt, n-ai timp să faci 3 parcurgeri, flux, 5 teorii şi o problemă în 1 oră si ceva.
Mi-a ieşit 10, am avut bonus pe ACM şi nu am mai muncit la ultima temă, altfel trebuia să o fac şi pe aia pentru 10.
Cum treci: o temă făcută, laboratorul cu cineva care dă note mari aiurea (sunt şi din ăştia), şi ceva punctaj pe proiect (noi am avut un joc de şah). Cu ceva noroc găseşti echipă bună şi fac restul treaba şi pentru tine.
Cum iei 10: toate temele făcute, proiectul făcut măcar 3 etape din 4, notă decentă în examen. Teoretic trebuie să iei 30 din 40 în examen pentru media 10, eu am avut 28, nu s-a mai ţinut cont de asta.
Note: laborator 7, curs 6, teme 7, examen 5.
4. PC- protocoale de comunicaţie, cu Naşu'/ The Godfather (dl. prof. Cristea), asistent Elena Apostol. O materie infectă, multă teorie, sute de pagini de citit, dar cu toate astea materia la care am învăţat cele mai multe chestii noi, am învăţat cum se trimit fişiere pe reţea, cum funcţionează un browser, chestii de genul ăsta. Temele sunt infecte, pur şi simplu, sunt foarte lungi, dar din fericire se corectează lejer, pentru că nu există checker. Pe tema 2 ştiu sigur că nu făcusem perfect, aş fi meritat vreo 80-90, dar cu toate astea am primit 100. Ultima temă cu DNS ar fi grea, dar din fericire sunt zeci de variante pe net din care vă puteţi inspira. Laboratorul e greuţ la început (ştiu că eram traumatizat după primele 3 laburi), iar la final devine extrem de simplu, terminam în maxim o oră. Examenul e foarte nasol, poate pica teorie din orice, şi se corectează foarte dur. Eu am scris 7 pagini, ce e drept am şi bătut câmpii, dar nu mă asteptam să iau chiar 5.00.. Ce contează, am trecut- media 8.La curs se vine pentru că se dau teste de prezenţă- teste corectate foarte lejer, valorează 0.75 din notă, şi mai sunt 3 teste la lab, simple, alte 0.75 sutimi.
Cum treci: faci tema cu DNS că sunt surse pe net şi te poţi inspira, faci prima temă că e scurtă (temele 2 şi 3 nu le recomand, sunt foarte, foarte lungi- spre 1000 de linii de cod fiecare), iei punctaj mare pe lab (e suficient să te duci, depinde de asistenţi), şi ca să fii sigur faci câte ceva la testele de lab şi mergi la curs la ultima oră - aici şi la PP sunt singurele cursuri cu prezenţă. sunt 2 ore pe săptămână la care trebuie să mergi, nu e aşa greu.
Cum iei 10: punctaj maxim în timpul anului (nu e greu, am fost mulţi care am avut maxim, 6 puncte- sunt 6.5 în total şi se trunchiază), toceşti ca un disperat în sesiune şi eventual şi în timpul anului, foloseşti cartea lui Tanenbaum pe post de Biblie, şi iei 35 din 40 în examen .A fost o singură persoană în serie cu 10.
Note: laborator 6, curs 3, teme 6, examen 3.
5. ED- cea mai mare mizerie, în afară de AD. Prof: Trişcă, asistent seminar Tătăroiu, laborant Andrei Voinescu. Măcar asta are 5 credite şi e materie obligatorie. Din fericire ştiam deja cum merge treaba de la EEA, fiind o mare, mare mizerie de curs nu am fost niciodată (media era de 3 oameni, uneori le dăadea drumul- ăia chiar nu au înţeles că proful NU vrea să ţină cursul şi vrea să ajungă cu 3 ore mai devreme acasă). Nu m-am stresat deloc, prima temă am făcut-o eu cum m-am priceput- nu a fost prea bine, mi-a dat 4.5, cred că nu i-a plăcut scrisul, că făcusem cât de cât, iar pe a doua am copiat-o complet toată seria, am primit de undeva din ceruri o temă identică a d-lui profesor Florin Pop, deci se dă aceeaşi temă de vreo 10 ani.. Pe asta am luat 8- din nou, nu cred că i-a plăcut scrisul, am copiat cuvânt cu cuvânt, alţii au luat 10.. Laboratorul a fost super lejer, Andrei Voinescu e super tare- am înţeles că predă la IS- , ştia că e o mizerie de materie din punctul nostru de vedere, aşa că nu ne-a stresat.. Am făcut vreo 2-3 referate, şi alea la mişto complet, şi cam atât. La colocviu în schimb chiar am fost stresat, a schimbat un pic foaia şi a trebuit să învăţ binişor laboratoarele- trebuie 5 în colocviu, şi ne ameninţa că nu ne bagă în examen. 6 din 10 puncte sunt pe partea practică (pui nişte fire pe nişte plăcuţe), 4 pe teorie. Am avut noroc că mi-a picat la practic acelaşi subiect ca unui coleg care fusese înainte, am venit setat cu răspunsurile învăţate cuvânt cu cuvânt, nici nu m-a mai pus să conectez nimic (norocul meu, că oricum nu ştiam ce e pe acolo), mi-a dat 10 pe practic, mi-a ieşit 9 pe lab. La seminar interesul nostru era cel puţin egal cu al profului, am făcut 3 săptămâni acelaşi tip de problemă, o săptămână nu s-a făcut (din 7, că se face o dată la 2 săptămâni), după ne-a dat Tătăroiu afară ("Sunteţi prea puţini, plecaţi acasă." "Adică ce, eu am venit din Ploieşti special pentru asta?" "Îmi pare rău, asta e"), aşa că la seminarul următor nu a mai venit nimeni din grupa mea. În ultimul seminar am dat un test, foarte simplu, unde totuşi am luat 8, nu înţeleg cum corectează ăştia, colegul din faţă făcuse fix ca mine şi a luat 10. Pentru examen sunt 2 probleme, destul de simple, si vreo 10 subiecte de teorie de învăţat, ştiam clar ce pică la fiecare subiect. Am învăţat chiar bine pentru examen, am scris 10 pagini la teorie, dar s-a corectat într-un mod înfiorător de jegos- ca de altfel pe tot parcursul semestrului. La un subiect am scris efectiv tot, formule, demonstraţii, orice, probabil am greşit schemele de la început, dar nu mă aşteptam să iau sub 8, şi totuşi am luat 5, iar la celelalte teorii eram ferm convins că scot pe una minim 5 şi pe una minim 7, şi am luat 2 de 4. Noroc cu problemele, am trecut la limită (trebuie 3 subiecte peste 5), nu m-a mai interesat de contestaţii sau alte tâmpenii- media 7. Am scăpat de electronici!!!
Cum treci: teme copiate cu restul seriei, înveţi un pic la colocviu (oricum nu pică nimeni), mergi la seminar la final să dai testul, faci la examen problemele şi înveţi o teorie- am un coleg care a învăţat doar o zi înainte şi a trecut.
Cum iei 10: nu ştiu exact cum se poate, să iei mult în timpul anului n-ar fi imposibil (dacă scrii frumos la teme şi copiezi ce trebuie), în schimb la examen nu ştiu, înveţi ca un animal, la virgulă, s-a scăzut dramatic, unii au picat pentru că au desenat un grafic puţin strâmb.
Note: curs 2, seminar 7, laborator 8, teme 5, examen 5.
6.ADIV- asta a fost mizeria supremă. Profesor şi asistent - părintele IT în România, dl. Surpăţeanu. Opţional obligatoriu- iniţial aveam de ales între AD şi IV, între timp au împărţit materiile pe serii, au unit cele 2 acronime (chit că noi şi CB-ul am făcut AD şi CC a făcut IV). Am auzit că şi IV e împuţit. O materie care nu ştiu exact ce vrea- ceva cu convertoare analogice digitale şi digital analogice, cum se achiziţionează date prin diverse sisteme. La laborator se face (teoretic) LabView, o măgărie de program (programare cu un singur deget), limbaj grafic, bun doar dacă ai şi plăcuţa acasă să poţi simula ceva, altfel inutil. Prezenţa la lab e 2 puncte- desigur, ne-a scăzut punctajul pentru zilele de 2 mai şi Vinerea mare, când nu s-a făcut, deci am pierdut o grămadă şi acolo. Se dă acelaşi test grilă care valorează 5 puncte în fiecare an - nimeni nu ştie răspunsurile! Ori asta, ori în orice caz nimeni nu ia mai mult de 38/50 pe testul ala. Proiectul în labview e 3 puncte- nu am făcut nimic, nu m-am stresat, am luat 1 punct pentru că m-am chinuit la laborator să par interesat. Se face o dată sau de 2 ori prezenţa la curs- asta mi-a asigurat un punct la nota finală, în loc de media 6 mi-a ieşit 7. O materie inutilă, care deşi e opţională scade media tuturor- pe scurt o mizerie.
Cum treci: înveţi grilele de pe net pentru test, o să iei undeva în jur de 35-38 (nu sunt sigur că asta e pe bune sau nu vrea să dea punctaj peste 40, nimeni nu ştie ce a greşit sau unde). Faci act de prezenţă la laborator, iei 10 puncte pe proiect şi aia e.
Cum iei 10: "10 e pentru Surpăţeanu".
Note: curs 4, lab 4, test grila 6.
7. Engleză - o altă mizerie, ultimul seminar de engleză. 2 ore inutile din viaţă pierdute o dată la 2 săptămâni, plus 30 de minute să te pregăteşti pentru proiect - o discuţie liberă între angajator şi candidatul la post. M-am orientat la testul final, am copiat tot de la altcineva şi mi-a ieşit 10 de data asta.
Şi cam asta e.. am terminat şi anul 2 :)
vineri, 25 aprilie 2014
Alergatul şi durerile
Am observat că multă lume spune ceva gen "ştii.. aş alerga şi eu, dar dupa 2 km mă doare genunchiul şi mă opresc..", sau "şi mie mi-ar plăcea să alerg, dar începe să mă doară splina şi nu mai pot continua". Şi lista poate continua. Hai să vă spun un mic secret, şi eu am diverse dureri când alerg, dar asta nu înseamnă că mă voi opri... Ca să citez un personaj dintr-un serial, există doar 2 reguli la alergat : 1. începi să alergi 2. nu există decât regula 1.. Din ce am observat, există 4 tipuri de dureri când alergi: imediate (trec după câteva minute), de durată scurtă (trec după 2-3 zile), de durată medie (durează o săptămână, două), şi, cele mai nasoale, de care din fericire încă nu am avut parte şi sper să nici nu am, chestiile grave, accidentările care pot dura inclusiv luni de zile.
Să o iau pe rând. Pentru durerile imediate (splina, ficatul, inima, muschii de la picioare, eventual ceva oase) există o singură soluţie, trebuie ignorate complet. Te doare splina? E ok, nicio problemă, înseamnă că mai trebuie să alergi un pic să treacă. Te doare ficatul? La fel. Te dor muşchii de la picioare? E ok, în 30 de minute o să amorţească şi nu o să mai simţi. Şi tot aşa.. La maraton am trecut prin diverse etape ale durerii, iniţial eram ok, apoi au început să îmi amorţească picioarele, şi după ce au amorţit de tot au început să mă doară, la modul că era un os care chiar mă stresa destul de rău, dar cumva am reuşit să mă motivez suficient de mult pentru a continua. Motivaţia este totul, până la urmă..
Durerile de durată scurtă sunt, în principiu, febra musculară, care trece repede, şi eventual o durere de gleznă, ceva. În perioada asta e bine să nu mai alergi, pentru că s-ar putea să se înrăutăţească. Sau, în cel mai bun caz, nu vei da randamentul dorit.
Durerile cu adevărat nasoale sunt cele legate de oase. De când am început să alerg am avut diverse probleme. Prima durere mai serioasă a fost la genunchi, după primul semimaraton, şi nu am putut alerga o săptămână, ba chiar a trebuit să treacă încă vreo 2 până să îmi intru în ritm. După ţin minte că m-a durut glezna destul de rău, apoi am avut o problemă urâtă cu oasele din partea dreaptă a tălpilor, ca peste o lună sau două să am fix aceeasi problemă cu oasele din partea stângă.. Partea bună e că aparent se întăresc în timp, deci accidentările o să fie mai multe la început, dar după o să fie ok. Din păcate, când am avut probleme de genul ăsta nu am putut alerga cel puţin o săptămână.
Aşa că nu mai inventaţi scuze, mergeţi şi alergaţi câţiva kilometri :)
Să o iau pe rând. Pentru durerile imediate (splina, ficatul, inima, muschii de la picioare, eventual ceva oase) există o singură soluţie, trebuie ignorate complet. Te doare splina? E ok, nicio problemă, înseamnă că mai trebuie să alergi un pic să treacă. Te doare ficatul? La fel. Te dor muşchii de la picioare? E ok, în 30 de minute o să amorţească şi nu o să mai simţi. Şi tot aşa.. La maraton am trecut prin diverse etape ale durerii, iniţial eram ok, apoi au început să îmi amorţească picioarele, şi după ce au amorţit de tot au început să mă doară, la modul că era un os care chiar mă stresa destul de rău, dar cumva am reuşit să mă motivez suficient de mult pentru a continua. Motivaţia este totul, până la urmă..
Durerile de durată scurtă sunt, în principiu, febra musculară, care trece repede, şi eventual o durere de gleznă, ceva. În perioada asta e bine să nu mai alergi, pentru că s-ar putea să se înrăutăţească. Sau, în cel mai bun caz, nu vei da randamentul dorit.
Durerile cu adevărat nasoale sunt cele legate de oase. De când am început să alerg am avut diverse probleme. Prima durere mai serioasă a fost la genunchi, după primul semimaraton, şi nu am putut alerga o săptămână, ba chiar a trebuit să treacă încă vreo 2 până să îmi intru în ritm. După ţin minte că m-a durut glezna destul de rău, apoi am avut o problemă urâtă cu oasele din partea dreaptă a tălpilor, ca peste o lună sau două să am fix aceeasi problemă cu oasele din partea stângă.. Partea bună e că aparent se întăresc în timp, deci accidentările o să fie mai multe la început, dar după o să fie ok. Din păcate, când am avut probleme de genul ăsta nu am putut alerga cel puţin o săptămână.
Aşa că nu mai inventaţi scuze, mergeţi şi alergaţi câţiva kilometri :)
duminică, 13 aprilie 2014
The answer to life the universe and everything
Presupun ca stiti ca daca o sa cautati fraza aceasta pe google rezultatul este "42". Pana acum n-am inteles de ce este asa, dar astazi am avut o revelatie "42 de kilometri".. Un maraton. :) Este raspunsul tuturor intrebarilor, pana nu ai alergat un maraton nu stii cu adevarat de ce esti in stare, cat de mult poti sa faci, cat de rezistent esti.. Este mult mai mult o proba psihica decat una fizica. Si cu cat distanta avanseaza, cu atat partea fizica o sa conteze din ce in ce mai putin. Nimeni nu alearga 100 de km pe baza muschilor de la picioare, de exemplu...
OK, hai sa nu mai fac filosofie. Ideea e ca m-am inscris la maratonul nisipului (de care am aflat la maratonul zapezii), dar de data asta m-am inscris la proba de 42, am fost barbat as putea spune. Am zis ca fiind primul maraton ar trebui sa fie ceva special, si un maraton pe nisip nu e chiar ceva ce face toata lumea. Mai ales ca este singurul din Europa si este la prima editie. Am plecat pe 12 aprilie special in Constanta, m-am cazat undeva aproape de Mamaia, mi-am luat kitul, seara m-am plimbat un pic pe plaja (cam deprimant sa fii la mare si sa vezi o plaja goala, cu exceptia a vreo 2-3 tipi care alergau).
In fine, am ajuns la 10 dimineata la locul concursului. O vreme de toata jena, ploua, erau 8 grade.. Am avut o dilema daca sa alerg doar in tricou, am decis sa fac asta, si mi-a parut bine, pentru ca in maxim o ora s-a oprit ploaia si m-ar fi incomodat destul de tare o bluza la mine. Evident, emotii, chestii, am vorbit cu un tip de 17 ani care facea si el prima oara maratonul, am incercat sa ma pregatesc psihic..
Dupa o incalzire facuta pe ploaie a inceput concursul. Traseul era simplu: o tura avea 5.25 km dus si 5.25 km intors, pe langa mare, 2 ture semi, 4 ture maratonul. Aveam punct de alimentare la inceput, la km 2.5 si la final. In total 16 puncte in care puteai sa alimentezi, din 2.5 km in 2.5 km (aproximativ). Voi povesti cum a fost fiecare din aceste bucati, le tin minte pe toate.
Prima bucata a fost de acomodare cu nisipul. Mai simplu decat credeam, chit ca altii nu erau de acord (imi zicea un tip ca nu a vazut ceva mai greu). Semana cu asfaltul cu exceptia unor mici portiuni, in care chiar trebuia sa inoti prin nisip. Dar de, primii kilometri, nu conta prea tare. Urmatoarea bucata a fost in continuare destul de lejera (la primul punct de alimentare nu am baut apa), am baut niste apa si am continuat sa alerg. A 3-a oara cand puteam sa alimentez am facut greseala sa nu fac asta, si pana la kilometrul 10 mi-a fost destul de sete, si incepuse sa se opreasca ploaia. Am fost foarte mandru cand am ajuns la punctul de start/sosire si am auzit "david iancu, prima tura de maraton, 51 de minute". Eram ceva gen "wow.. pai asta vine sub 5 min pe kilometru, un maraton de 3:24' in ritmul asta". Pe urmatoarea bucata inca a fost ok, am alimentat, apoi mi-am desfacut primul baton din cele trei pe care le aveam la mine (redis, desigur, cele mai bun raport pret/ nutrienti), am mancat jumatate si am continuat. Km 15 cred ca a fost ultimul in care m-am simtit in forma. Am mai mers un pic, am mai alimentat o data (al 7-lea "checkpoint"), mi-am terminat primul baton si am terminat semimaratonul destul de obosit, in mod clar mult mai obosit decat as fi fost pe asfalt.
De aici incolo incepe un drum al agoniei. Incepusem sa imi fac calcule cat mai am, cat mai rezist, la checkpoint-ul 9 eram foarte obosit, am mai luat jumatate de baton (desi nu prea mai intra, primul avea foarte multe proteine si carbohidrati) si am continuat. La km 26 m-am ambitionat pentru ca stiam ca sunt pe locul 7 si urmatorii 2 erau destul de aproape de mine, asa ca am zis "ok, pe astia pot sa ii iau". Situatia a devenit dramatica in momentul in care l-am ajuns pe primul dintre ei si chiar cand sa il depasesc a cazut pe nisip in fata mea... M-am simtit un pic aiurea ca nu am ramas sa il ajut, m-am uitat in spate si am vazut ca se ridica, dar am vrut sa nu pierd timp. Oricum, tipul a abandonat, dar a fost o imagine pe care nu mi-as fi dorit sa o vad, m-a speriat sincer. Am alimentat la checkpoint-ul 11, mi-am terminat batonul nr 2 si am ajuns din nou la start. Cei de acolo ma incurajau, mi-au zis ca mai e putin, o singura tura, dar deja simteam ca nu mai pot. Oricum, de la km 21, dupa ce au terminat cei de la semi, atmosfera era destul de trista, nu mai vedeam pe nimeni in fata decat foarte rar, cei care veneau din directia opusa, asa ca alergam in acelasi peisaj la nesfarsit.Mi-am pus ambitia sa il depasesc pe celalalt tip (un om pe la 60 de ani). Urmatorii 5 km au fost oribili, imi venea sa vomit de la batoanele alea, nu mai suportam niciun fel de mancare, am mai baut niste apa (eram putin stresat ca e checkpointul numarul 13, imi tot venea omul ala care a cazut in minte). La urmatorul checkpoint am reusit sa il intrec pe tipul de 60 de ani, care a facut o oprire mai lunga sa bea apa, si urmatorii 5 kilometri am reusit sa alerg doar pentru ca stiam ca e tipul respectiv in spate. Simteam ca nu se mai termina, cel putin ultimii 3 au fost ceva ingrozitor, ma dureau toti muschii, oasele, am fost extrem de fericit sa vad linia de finish :)
Si mai fericit am fost sa aflu timpul, 3:37', mult mai bine decat mi-as fi imaginat (nu stiam nici daca o sa scot 4 ore). Ce sa zic.. O experienta cu adevarat interesanta, cea mai grea de pana acum.. Astept maratonul de pe 10 mai :)
OK, hai sa nu mai fac filosofie. Ideea e ca m-am inscris la maratonul nisipului (de care am aflat la maratonul zapezii), dar de data asta m-am inscris la proba de 42, am fost barbat as putea spune. Am zis ca fiind primul maraton ar trebui sa fie ceva special, si un maraton pe nisip nu e chiar ceva ce face toata lumea. Mai ales ca este singurul din Europa si este la prima editie. Am plecat pe 12 aprilie special in Constanta, m-am cazat undeva aproape de Mamaia, mi-am luat kitul, seara m-am plimbat un pic pe plaja (cam deprimant sa fii la mare si sa vezi o plaja goala, cu exceptia a vreo 2-3 tipi care alergau).
In fine, am ajuns la 10 dimineata la locul concursului. O vreme de toata jena, ploua, erau 8 grade.. Am avut o dilema daca sa alerg doar in tricou, am decis sa fac asta, si mi-a parut bine, pentru ca in maxim o ora s-a oprit ploaia si m-ar fi incomodat destul de tare o bluza la mine. Evident, emotii, chestii, am vorbit cu un tip de 17 ani care facea si el prima oara maratonul, am incercat sa ma pregatesc psihic..
Dupa o incalzire facuta pe ploaie a inceput concursul. Traseul era simplu: o tura avea 5.25 km dus si 5.25 km intors, pe langa mare, 2 ture semi, 4 ture maratonul. Aveam punct de alimentare la inceput, la km 2.5 si la final. In total 16 puncte in care puteai sa alimentezi, din 2.5 km in 2.5 km (aproximativ). Voi povesti cum a fost fiecare din aceste bucati, le tin minte pe toate.
Prima bucata a fost de acomodare cu nisipul. Mai simplu decat credeam, chit ca altii nu erau de acord (imi zicea un tip ca nu a vazut ceva mai greu). Semana cu asfaltul cu exceptia unor mici portiuni, in care chiar trebuia sa inoti prin nisip. Dar de, primii kilometri, nu conta prea tare. Urmatoarea bucata a fost in continuare destul de lejera (la primul punct de alimentare nu am baut apa), am baut niste apa si am continuat sa alerg. A 3-a oara cand puteam sa alimentez am facut greseala sa nu fac asta, si pana la kilometrul 10 mi-a fost destul de sete, si incepuse sa se opreasca ploaia. Am fost foarte mandru cand am ajuns la punctul de start/sosire si am auzit "david iancu, prima tura de maraton, 51 de minute". Eram ceva gen "wow.. pai asta vine sub 5 min pe kilometru, un maraton de 3:24' in ritmul asta". Pe urmatoarea bucata inca a fost ok, am alimentat, apoi mi-am desfacut primul baton din cele trei pe care le aveam la mine (redis, desigur, cele mai bun raport pret/ nutrienti), am mancat jumatate si am continuat. Km 15 cred ca a fost ultimul in care m-am simtit in forma. Am mai mers un pic, am mai alimentat o data (al 7-lea "checkpoint"), mi-am terminat primul baton si am terminat semimaratonul destul de obosit, in mod clar mult mai obosit decat as fi fost pe asfalt.
De aici incolo incepe un drum al agoniei. Incepusem sa imi fac calcule cat mai am, cat mai rezist, la checkpoint-ul 9 eram foarte obosit, am mai luat jumatate de baton (desi nu prea mai intra, primul avea foarte multe proteine si carbohidrati) si am continuat. La km 26 m-am ambitionat pentru ca stiam ca sunt pe locul 7 si urmatorii 2 erau destul de aproape de mine, asa ca am zis "ok, pe astia pot sa ii iau". Situatia a devenit dramatica in momentul in care l-am ajuns pe primul dintre ei si chiar cand sa il depasesc a cazut pe nisip in fata mea... M-am simtit un pic aiurea ca nu am ramas sa il ajut, m-am uitat in spate si am vazut ca se ridica, dar am vrut sa nu pierd timp. Oricum, tipul a abandonat, dar a fost o imagine pe care nu mi-as fi dorit sa o vad, m-a speriat sincer. Am alimentat la checkpoint-ul 11, mi-am terminat batonul nr 2 si am ajuns din nou la start. Cei de acolo ma incurajau, mi-au zis ca mai e putin, o singura tura, dar deja simteam ca nu mai pot. Oricum, de la km 21, dupa ce au terminat cei de la semi, atmosfera era destul de trista, nu mai vedeam pe nimeni in fata decat foarte rar, cei care veneau din directia opusa, asa ca alergam in acelasi peisaj la nesfarsit.Mi-am pus ambitia sa il depasesc pe celalalt tip (un om pe la 60 de ani). Urmatorii 5 km au fost oribili, imi venea sa vomit de la batoanele alea, nu mai suportam niciun fel de mancare, am mai baut niste apa (eram putin stresat ca e checkpointul numarul 13, imi tot venea omul ala care a cazut in minte). La urmatorul checkpoint am reusit sa il intrec pe tipul de 60 de ani, care a facut o oprire mai lunga sa bea apa, si urmatorii 5 kilometri am reusit sa alerg doar pentru ca stiam ca e tipul respectiv in spate. Simteam ca nu se mai termina, cel putin ultimii 3 au fost ceva ingrozitor, ma dureau toti muschii, oasele, am fost extrem de fericit sa vad linia de finish :)
Si mai fericit am fost sa aflu timpul, 3:37', mult mai bine decat mi-as fi imaginat (nu stiam nici daca o sa scot 4 ore). Ce sa zic.. O experienta cu adevarat interesanta, cea mai grea de pana acum.. Astept maratonul de pe 10 mai :)
marți, 11 martie 2014
Stimularea talentului artistic în Poli
Contrar aparenţelor, profii ne stimulează creativitatea. Avem semestrul ăsta un curs extrem, extrem de plictisitor, ceva cu protocoale de comunicaţii, în sine destul de interesant, dar prea multă teorie a chibritului, şi trebuie să venim pentru că se dau teste pentru prezenţă. Aşa că m-am gândit: cum aş putea să fac în aşa fel încât cele 3 ore pe care le stau acolo să le petrec în mod util? Aşa că împreună cu un coleg ne-am propus să scriem o poezie despre condiţia umană sau pe acolo. Ne-am chinuit în cele 3 ore, au trecut imediat, eram singurii din sală care scriau... Ce a ieşit vă las să apreciaţi. Data viitoare (mâine) o să încerc să compun o melodie, versuri, acorduri, tot.
Amurgul absurdului
Sunt om, mănunchi de vise deşarte
Gândirea e mamă, speranţa mi-e frate
În clipa ce zboară iubirea îmi pun
Ca visul dispare şi totul e fum.
În orice secundă mă nasc, apoi mor
Trăiesc pentru nimeni, mă lupt în gol
Absurdă e viaţa ce clipa o-nghite
Suntem toţi închişi în senzaţii şi cuvinte.
Ce vreau să exprim e cerc vicios,
Imagini se mişcă fără folos.
Tăcerea minte, iluzii sunt cuvinte
Principii moarte credem că-s sfinte
Gândirea e mamă, dar tată absurdul
Fără acesta n-ar fi cuvântul.
Apare acum paradoxul; stupoare
Înţelegând absurdul ceaţa dispare
Îl găsim adânc în fiinţă, în secundă,
Absurdul e substanţa ce viaţa inundă.
Trăind în absurd ne înţelegem natura
Ştergem limitele cu un burete
liberi în el ne înţelegem condiţia
prozaicizăm poezia.
Amurgul absurdului
Sunt om, mănunchi de vise deşarte
Gândirea e mamă, speranţa mi-e frate
În clipa ce zboară iubirea îmi pun
Ca visul dispare şi totul e fum.
În orice secundă mă nasc, apoi mor
Trăiesc pentru nimeni, mă lupt în gol
Absurdă e viaţa ce clipa o-nghite
Suntem toţi închişi în senzaţii şi cuvinte.
Ce vreau să exprim e cerc vicios,
Imagini se mişcă fără folos.
Tăcerea minte, iluzii sunt cuvinte
Principii moarte credem că-s sfinte
Gândirea e mamă, dar tată absurdul
Fără acesta n-ar fi cuvântul.
Apare acum paradoxul; stupoare
Înţelegând absurdul ceaţa dispare
Îl găsim adânc în fiinţă, în secundă,
Absurdul e substanţa ce viaţa inundă.
Trăind în absurd ne înţelegem natura
Ştergem limitele cu un burete
liberi în el ne înţelegem condiţia
prozaicizăm poezia.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)