Fiecare om din facultatea asta are de facut o decizie la finalul anului 3. La ce specializare sa merg? Asta este intrebarea care este pusa de fiecare student in parte, cel putin o data, la un moment dat in anul 3. Eu m-am dus, din ambitie, la C3. Pe moment mi s-a parut o decizie buna, ma gandeam eu "ce poate fi rau?". Cumva, o data cu trecerea timpului, am realizat ca a fost cea mai proasta decizie din viata mea de student. De ce? Raspunsul e simplu: dupa ce ca nu inveti nimic, ai si note semnificativ mai proaste comparativ cu restul specializarilor. Voi analiza mai jos materiile, dar mai intai voi analiza pe scurt fiecare specializare si ce se face pe primul semestru.
C1 - retele si alte chestii de genul acesta. Se fac materii cu Tapus, Francisc Iacob si Rughinis, din cate stiu eu. Trebuie sa alegi un optional de la C2 si unul de la C3-C5 (toti iau de la C5 ca sunt cele mai usoare). Nu sunt foarte multe teme si este destul de greu sa ai o medie sub 8.50, chiar si daca nu inveti nimic.
C2- sisteme embedded. Se face cu Dan Tudose, Popcorn si inca cineva. Plus un optional de la C1 si unul de la C3-C5. Oricum, nici cei de acolo nu stiu prea bine, pentru ca toti se duc doar in ideea in care nu vor sa mai faca absolut nimic in anul 4. Majoritatea lucreaza, chiar full time. Notele nu sunt neaparat mari, dar nu ii pasa nimanui de ele, toti vor media 5. Doar SI este singura materie unde se mai si pica daca nu inveti macar un pic.
C3- sisteme de baza - compilatoare, baze de date, inteligenta artificiala si sisteme de programe pentru retele (SPRC), cu nasu'. Le voi analiza pe fiecare mai jos.
C4- probabil cea mai buna alegere daca vrei sa inveti ceva. Sunt destul de multe teme, dar sunt facubile, spre deosebire de C3. Se face inteligenta artificiala, grafica partea a 2-a, inteligenta om calculator cu Trausan si inca o materie, AII, aplicatii pentru intreprinderi, nu stiu exact ce se face dar toti incearca sa o schimbe, laboratoarele au zeci de pagini fiecare, fara exagerare, si am inteles ca nici temele nu sunt frumoase. N-am vrut sa merg aici pentru ca era grafica, dar acum imi pare un pic rau. Cum ziceam, multe teme, dar macar le poti face.
C5- site-uri; se spune ca nici nu iesi cu diploma de inginer de acolo, sau ca nu iti scade impozitul, nu stiu. Cert e ca e la bataie cu C2-ul ca si specializari la care nu faci nimic. Se face EP , evaluarea performantelor, cel mai dorit optional - nu faci nici curs, nici lab, nici macar profii nu vin, UBD - utilizarea bazelor de date, si inca vreo 2 materii, MS si ISI, despre care nu stiu absolut nimic. Cert e ca nu faci absolut, dar absolut nimic. E degeaba, e ca si cum ai spune ca nu vrei anul 4. La fel ca si la C2 de altfel. Nici la C1 nu este cu mult mai bine, dar zvonurile spun ca acolo ai mai invata ceva, o data la cateva saptamani.
La toate acestea, se adauga o mare mizerie specific romaneasca, numita Managementul Proiectelor (MP). Teoretic e la alegere dintre MP si BM (bazele managementului), practic tine nevasta lui Sever cursul, este unul singur, si la inceputul semestrului te sfatuieste "prietenesc" sa alegi MP ("la MP nu pica nimeni..la BM s-a mai picat"). O materie mizerabila, cu un proiect tampit pe 5 etape unde trebuie sa folosesti grafice Gantt. Notele pe proiect au fost random, intre 60 si 75 din 80, cam asa. S-a mai dat un test grila, unde s-a corectat lejer, erau aproape toate grilele pe net. Am avut 15/20 pe grila si 70/80 pe proiect => media 9. Daca mergi pe la curs ai si ceva bonusuri, am auzit ca ar fi dat si o tema, dar nu am fost decat la inceput sa vad cum e, asa ca nu stiu.
Inainte sa trec la C3, sa analizam un pic si EP - cel mai dorit optional. Anul acesta s-a schimbat profu', a venit echipa ghinda si la materia asta. Asa ca, evident, a fost mai rau, n-au mai fost notele alea de dinainte. Cu toate astea, vestea buna este ca treci fara prezenta, daca nu faci laboratorul cu profu' ( M. Bucicoiu). Noi am adus 2 referate la laborator in decembrie la final, si am primit niste note random pe ele - 4/5 sau 5/5, in functie de noroc. Pe deasupra, am primit si un punct bonus toti, pe o tema care nu s-a mai dat. Eu, evident, am avut 4/5 => 5 puncte in timpul anului. Am mai avut de facut un paper de 8 pagini in care trebuia sa evaluam ceva, orice. Asa ca m-am apucat si am listat specificatiie la 50 de procesoare intel sau AMD, in ideea ca oricum nu conteaza. Aparent a contat, si am primit doar 2/3 pe proiect (initial chiar 1/3, dar l-am rugat pe prof sa se mai uite o data pe proiect si a fost de treaba, ne-a dat aproape la toti punctaj in plus.. ce e drept 1/3 pe un proiect complet era cam putin). Examenul nu presupunea nicio cunostinta teoretica, trebuia sa analizezi un server, sa spui trei servicii pe care le asigura, doua tipuri de metrici de tip higher is better(gen frecventa, memorie etc) si sa iti rezumi paper-ul. In 15 minute am iesit din sala, oricum dura 45 cu totul. Pe examen am avut aproape toti maxim, dar din cauza proiectului mi-a iesit 9. Imi putea iesi 10 chiar si asa, daca nu se dadeau note random pe laborator. Dar cumva cred ca a meritat, adica am avut media 9 si nu am facut absolut nimic pentru ea, spre deosebire de bd2, unde desi ma pricepeam am avut 8. Dar ajungem imediat si acolo.
Acum voi analiza materiile de la C3. Voi incepe cu cele care mi-au placut si voi termina cu cele care m-au dezamagit cel mai tare.
1. Inteligenta Artificiala (IA)- curs cu doamna decan, lab cu Andrei Olaru. Cel mai misto curs de pe semestrul asta, mi-a placut inclusiv modul de predare, temele au fost mai mult decat decente.. Laboratoarele au fost cam grele la un moment dat, nu mi-a placut ca s-a facut in Python si jumatate din lab s-a bazat pe laboratoarele 5 si 6, ceva despre logica predicatelor. Am avut un soc in labul 7 ca trebuia sa avem facute laburile 5 si 6 si sa le avem si la noi, a trebuit sa ni le dam intre noi ca altfel nu puteam sa ne apucam de laborator.. Dar in general un laborator ok. Nu am invatat noi foarte multe, trei sferturi din materie si din teme a fost backtracking, iar cealalta parte a fost cum sa simulam Prolog in Python. In rest, cam materia de la PA, multe versiuni de A*, minimax... Si cam atat, n-am ramas cu mare lucru sincer sa fiu, dar modul de organizare a fost super ok. Teme rezonabile, laborator facut bine, curs bine predat. Am avut 1 punct prezenta la curs, 2.5 puncte laboratorul si 2.5 puncte temele (puteai trece fara nicio tema). Prezenta la curs era strict fizica, desi se dadea un test de prezenta, nu a contat ce am facut acolo. Examenul a fost greu, am avut 9 teorii si 4 probleme, si printre teorii existau si probleme, erau probleme la teorie si probleme la probleme, cam asa ceva. Mi-a iesit 10, poate un pic nemeritat, am avut de fapt 9.37 si s-a rotunjit la 10, dar oricum a fost ok.
2. Sisteme de programe pentru retele de calculatoare (SPRC) - curs cu nasu' (Cristea), laborator cu Florin Pop.Temele au fost interesante, chiar am invatat cate ceva din ele, dar un pic cam repetitiva faza cu client-server. De, pana la urma asta inseamna programe pentru retele.. La laborator inveti cateva elemente de baze pentru teme, si e suficient sa ai 7 prezente pentru 10. Structura clasica, 4 teme, punctaj pe prezenta si pe lab. Element de noutate a fost ca nu s-a mai dat test de marire in sesiune, laboratorul a avut un punct juma', la fel si cursul, deci si aici puteai intra in examen fara teme. Temele s-au punctat extrem de lejer, era si pacat sa nu le trimiti, am avut maxim pe toate temele, chit ca poate imi mai scapasera unele aspecte. Ce e drept, atata timp cat ai o tema functionala e aproape suficient, important e sa faca ce trebuie, macar in mare. Cursul a fost la fel de plictisitor, n-am venit decat la jumatate din ore, cand am realizat ca pot avea maxim pe parcurs si fara prezenta la curs. Aveam 5.5 puncte doar din activitate, fara curs, deci aveam nevoie de o treime de punctaj pentru 10. Examenul a fost mai simplu decat credeam, au fost chiar favorite (spre deosebire de apd si pc), si mi-a iesit cumva media 10. Cei de la CA au trecut aproape toti (o singura exceptie, parca), in schimb au picat multi din celelalte serii, cei care nu il cunosteau pe nas. Nu cred ca mai e nimic de spus despre aceasta materie, doar ca teoria din curs e foarte foarte multa si aproximativ inutila. Temele insa fac materia asta sa merite - sunt abordabile, chiar daca destul de lungi, ocupa minim o zi fiecare.
3. Imi e greu sa aleg acum, dar cred ca voi alege CPL (compilatoare). Macar ma asteptam sa fie o materie nasoala si sa am medie mica si nu imi pare rau ca mi-a iesit putin, pentru ca atat meritam. Imi pare rau doar ca nu am invatat nimic, dar absolut nimic. Prima tema a fost ceva cu flex si bison, mai mult de LFA, analiza lexicala si sintactica. Pur si simplu generai acolo o gramatica pentru un limbaj inventat de ei, daca te chinuiai suficient de mult iti iesea. Deci nu am invatat nimic. Urmatoarea tema a fost o chestie cu analiza semantica, ceva cu un arbore semantic, trebuia sa pui niste reguli si sa arunci exceptii daca nu se respecta semantica, iarasi nu am invatat mare lucru, era doar ceva muncitoresc, un schelet imens de cod, noi doar trebuia sa completam acolo cateva chestii sa intelegem codul ala. Oricum, cel putin au fost decente si au avut un volum rezonabil de munca. Urmatoarea tema au facut-o in timpul initial doar 2 colegi, stand doua saptamani, cate 12 ore pe zi, si ajutandu-se cand nu le iesea ceva. Asta spune multe.. Eu am incercat sa o fac, am stat vreo 8 ore pe ea si am realizat ca nu am nicio idee despre nimic, asa ca am abandonat, efectiv nu stiam nici de unde sa incep asa ca mi-am dat seama ca nu se poate face. Urmatoarele 2 teme au fost mai acceptabile, in ideea in care oamenii s-au impartit in echipe de 3-4 sau si mai mult si au lucrat pe temele respective (nu la modul ca au copiat, dar cand cineva se prindea de o chestie spunea mai departe), dar cumva am refuzat sa mai fac absolut orice legat de materia asta, mi-am dat seama ca e o mizerie si ca nu are rost sa ma mai chinui. Examenul a fost greu, desi era open-book, ne-am chinuit 2 zile inainte sa facem modelul de pe exams, ne-a dat aproape la fel si tot nu am facut foarte bine, dar din fericire domnul profesor a fost baiat bun si ne-a dat la toti mult mai mult decat meritam. Mi-a iesit 7, o nota corespunzatoare cu ceea ce meritam, deci nu am de ce sa ma plang. Ce m-a deranjat e ca venisem cu multe asteptari legate de materia asta si nu am invatat efectiv, dar efectiv nimic. La curs nu se ducea nimeni, pentru ca era o teorie infioratoare, dupa primele 6 cursuri deja nu mai avea treaba cu compilatoarele, erau niste chestii abstracte cu forma SSA, fluxul de date, flux de control, diagrame CFG, garbage collection.. Oricum, ceva foarte naspa, prezenta la curs a fost foarte scazuta din cauza asta. Laboratorul era la 8 dimineata, veneam cu scarba la orele alea pentru ca oricum nu intelegeai nimic, nu ne ieseau mereu exercitiile si totul parea haotic. In orice caz, poate la anu' o sa fie mai bine, dar nu v-as recomanda C3 in niciun caz.
4. Cel mai surprins am fost de BD2 - baze de date 2. Desi la laborator am avut mereu punctaj maxim si chiar stiam sa fac chestiile alea, la colocviu am primit 8 pe o rezolvare integrala, corecta. Mi s-a scazut un punct pentru ca nu am folosit un tip de date asa cum voia asistentul, iar celalalt punct l-am pierdut ca nu afisam si mesaj de eroare la exceptie. Si as fi fost ok cu nota 8 daca restul ar fi luat 3 si 4 daca greseau, dar nu, cei carora nu le mergea nimic aveau 6. Pai nu mi se pare corect.. Dupa pe proiect am avut din nou 8 pe o rezolvare completa, dar deja ma obisnuiem asa ca nu m-am mai mirat. Punctajul era ceva de genul 3 puncte laboratorul, 2p proiect, un punct tema 4 puncte examenul. Temele, ca de obicei, le-am facut toti la fel, era aceeasi din 2009, am copiat si noi tema aia si am schimbat numele, la BD1 asta insemna 10, aici ne-a scazut la jumatate de serie punctajul pe tema. Si asa m-am trezit cu media 8.. Examenul standard, acelasi de ani de zile, fix aceleasi cerinte, nimic modificat, oricum nu prea cred ca le-au corectat, avand in vedere ca in 3 ore erau gata 60 de lucrari. Cu alte cuvinte, materia a fost o bataie de joc, dar nu s-a dat 10, cum era normal. Si asa mi-am stricat eu media maxim.. Daca aveam 10 la BD2, cat as fi meritat, la fel si la EP, cat se lua pana acum, ar fi fost chiar un semestru ok, as zice. Dar asa, cu toate materiile inutile impotriva noastra, si materia de baza cu teme imposibile, n-a avut niciun sens alegerea.
Ca o concluzie, nu dati la C3 daca vreti medie mare, sau daca vreti sa invatati ceva. Dati la C3 daca vreti sa fiti masochisti (cum am fost si eu) si sa va chinuiti aiurea, ca la final sa vedeti cum colegii vostri de la C1 si C5 au medii infinit mai mari, cu eforturi considerabil mai mici. Si cu asta am terminat, mai am un semestru cu doar 2 examene, licenta si gata cu facultatea :)
marți, 16 februarie 2016
vineri, 4 decembrie 2015
13 - Numarul norocos
Mai demult am scris un articol despre the answer of the life, the universe and everything -42, asa ca de ce nu as scrie si despre 13? Probabil v-ati dat seama deja, are legatura cu alergatul, am fost la Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc pe 1 decembrie, sau pe scurt MRNR. Am mai fost in 2013 la al doilea semi din viata mea aici, atunci am facut 7 ture de IOR, ceea ce veneau cam 22 km, pe 1 decembrie 2015 a trebuit sa fac 13 ture de parc, plus o bucla suplimentara fata de semimaraton pe fiecare tura, totalizand aproximativ 42.2 km.
Mi-am dorit sa merg in primul rand pentru ca era de ziua nationala, in al doilea rand pentru ca am zis ca ar trebui sa fac si eu primul meu maraton pe asfalt din viata. Stiu ca poate pare greu de crezut, dar a fost prima oara cand am alergat 42 km pe asfalt. Am mai alergat un maraton de plat pe nisip, in 2014, la maratonul nisipului, in 3:37, si am mai alergat la Maratonul Regal, tot in 2014, doar ca acolo am ratat vreo 2 km si am facut cam 40 in 3:14, cam asa. In orice caz, mi-am dorit sa ajung aici ca sa alerg si eu primul meu maraton pe asfalt, complet, de data asta. Cu 2 saptamani inainte m-am antrenat mai tare, am facut 12 km in 53 minute, prin urmare m-a luat o durere destul de nasoala de picior, si n-am mai alergat urmatoarea saptamana deloc. Cu 9 zile inainte, duminica, am alergat 14-15 km, desi intentionasem sa fac 30, asa ca un ultim antrenament pentru MRNR, doar ca m-a durut tare piciorul si am renuntat. In urmatoarea saptamana, am avut dureri inclusiv noaptea, asa ca nu am mai putut alerga (bine, nu cine stie ce, dar suficient cat sa ma jeneze cand alerg, de mers puteam sa merg oricat, chiar si mars, fara sa am o problema). Asa ca am inceput sa am dubii serioase daca sa mai merg la maraton, pentru ca nu voiam sa ma chinui, sa ma accidentez si sa si scot un timp foarte slab pe deasupra, dar pana la urma am zis ca merg orice ar fi, ca daca nu mai pot sa alerg merg, si daca nu pot sa merg ma tarasc, si tot termin cele 13 ture.
Marti, 1 decembrie, m-am imbracat cu tricoul meu cu "I run with God", mi-am pus colantii de alergat, am luat un ketonal sa zic ca am luat si pastile si aia a fost .Mai luasem si in saptamana de dinainte cateva pastile de Brufen, dar nu m-au ajutat foarte tare. Am ajuns la start cu putin timp inainte de inceperea concursului. Am gasit printre voluntari o prietena care m-a ajutat cu polarul, mi l-a tinut cat am alergat, m-am salutat cu alti cunoscuti si s-a dat startul.
Pe primul km m-a durut piciorul putin, timp in care eu ma rugam sa nu ma doara mai rau de atat, mi se parea suportabila durerea dar ma gandeam sa nu fie mai rau. Dupa care, dupa vreo 2 km, nu am mai simtit nimic si am inceput sa alerg ca si cum nu m-ar fi durut piciorul niciodata. Nu stiu daca a fost din cauza pastilelor, a vointei, a tricoului, dar pentru mine a fost o minune, nu puteam sa alerg si dintr-o data ceva s-a intamplat, nu mai aveam nimic! Eram ca nou, ca si cum n-as fi avut niciodata probleme cu piciorul. M-am alaturat unui grup de 3 persoane, cu care urma sa alerg 10 ture de parc.
Primele 5 ture nici nu stiu cand au trecut. Am luat un gel dupa tura 5 (am testat cu ocazia asta si gelurile primite moca de la GoldNutrition, nu au un gust minunat, dar si-au facut treaba). Pe primele 5 ture am avut un ritm foarte constant, 15-16 minute pe tura de 3.25 km, aproape insesizabila diferenta de ritm, ba chiar la un moment dat am facut o tura mai repede decat precedenta. Nici tura 6 nu a mers deloc rau. La km 21 ceasul arata 1:41, probabil cel mai bun timp de plat al meu pe un semi intr-un concurs. Tura 7 a fost, de asemenea, fara probleme. Pe la tura 8 am inceput un pic sa simt oboseala, dar nu foarte sesizabil, oricum ma gandeam ca dupa tura 9 iau un gel si nu o sa mai conteze, o sa imi revin.. Incercam sa nu ma gandesc. La tura 9 am inceput sa simt oboseala, asteptam sa treaca sa iau gelul ala sa imi revin, iar colegii de alergat ziceau ca acum urmeaza tura cea mai grea, dupa mai sunt doar 3 ture si o sa fie usor. De unde.. La tura 10 am luat gelul, cumva am reusit sa nu ma gandesc foarte tare ce se mai intampla. incercam sa ma gandesc ca o sa isi faca gelul efectul. Dupa tura 10 unul din cei 3 cu care alergam a luat-o mai in spate, iar ceilalti 2 au mers mai inainte, iar eu nu m-am mai simtit in stare sa ii ajung, desi erau 10 secunde intre noi si nu alergau tare. Atunci am simtit ca ceva s-a intamplat, pana atunci totul fusese in regula, dar dintr-o data nu mai era chiar asa, mai erau 3 ture si ma simteam molesit, alergam singur si simteam ca mai mult ma tarasc decat sa alerg.. Atunci m-am uitat la tricou, mi-am amintit ca nu alerg singur si ca un maraton inseamna sa iesi din zona ta de comfort si sa poti sa gasesti resurse sa inaintezi, si am continuat in ritmul acela, mai slabut. La finalul turei am vazut-o pe prietena mea care a venit sa ma astepte, era la 300 m de finish, deja dupa mai ramaneau doar 2 ture. Ce mai, un fleac, 35 de minute dupa ce alergasem aproape 3 ore.. Nici nu mai conta.. M-am oprit cel putin 20 de secunde sa beau apa, ceea ce nu facusem deloc pana atunci, si am inceput sa alerg penultima tura. Atmosfera nu era prea vesela, eu simteam ca ma tarasc si totusi tot depaseam oameni, care abia mai mergeau sau cel mult alergau foarte, foarte incet, ii puteai depasi daca mergeai un pic mai repede. Tura asta a fost grea de tot, probabil cea mai grea, pentru ca stiam ca mai e una dupa. Timpul a trecut totusi repede.. am ajuns din nou la capatul turei. Tura asta am facut-o extrem de lent, aproape 18 minute, cu peste un minut mai mult decat in tura precedenta, deci dintr-o data pierdusem 20 de secunde pe km. A contat, ce e drept, si ca am alergat singur. Ultima tura nu m-a mai suparat asa de tare. Incepeam sa imi amintesc cum au fost ultimii km la celelalte maratoane de plat, si pot spune ca pe nisip a fost mult, mult mai greu, pentru mine cred ca ramane cel mai frumos maraton pe plat la care am fost, pentru ca a fost primul si pentru ca imi doream foarte mult sa termin, acuma cumva stiam ca oricum o sa termin. Deci pana la urma 13 a fost un numar cu noroc, am alergat asa cum am putut si ultima tura, iar inainte de finish cu 50 de metri am vazut ca arata cronometrul 3:30:49, am sprintat cat am mai putut pe ultimii metri si am reusit sa termin sub 3:31, mai exact 3:30:57, exact timpul pe care mi-l propusesem dar la care totusi nu as fi sperat.
Un maraton frumos, taxa de inscriere accesibila, cu foarte multe incluse, tricoul foarte frumos de asemenea.. Ar fi fost bune mai multe fructe la start, dar nu le poti avea pe toate. Si cam asta a fost ultima cursa pe anul asta, sper ca la anul sa pot face cel putin atatea, daca nu si mai multe :D Pentru anul urmator am planuri mari, inclusiv sa merg pe jos din Bucuresti pana in Vama Veche, dar asta ramane de vazut, mai e mult pana atunci. Noi sa fim sanatosi!
Mi-am dorit sa merg in primul rand pentru ca era de ziua nationala, in al doilea rand pentru ca am zis ca ar trebui sa fac si eu primul meu maraton pe asfalt din viata. Stiu ca poate pare greu de crezut, dar a fost prima oara cand am alergat 42 km pe asfalt. Am mai alergat un maraton de plat pe nisip, in 2014, la maratonul nisipului, in 3:37, si am mai alergat la Maratonul Regal, tot in 2014, doar ca acolo am ratat vreo 2 km si am facut cam 40 in 3:14, cam asa. In orice caz, mi-am dorit sa ajung aici ca sa alerg si eu primul meu maraton pe asfalt, complet, de data asta. Cu 2 saptamani inainte m-am antrenat mai tare, am facut 12 km in 53 minute, prin urmare m-a luat o durere destul de nasoala de picior, si n-am mai alergat urmatoarea saptamana deloc. Cu 9 zile inainte, duminica, am alergat 14-15 km, desi intentionasem sa fac 30, asa ca un ultim antrenament pentru MRNR, doar ca m-a durut tare piciorul si am renuntat. In urmatoarea saptamana, am avut dureri inclusiv noaptea, asa ca nu am mai putut alerga (bine, nu cine stie ce, dar suficient cat sa ma jeneze cand alerg, de mers puteam sa merg oricat, chiar si mars, fara sa am o problema). Asa ca am inceput sa am dubii serioase daca sa mai merg la maraton, pentru ca nu voiam sa ma chinui, sa ma accidentez si sa si scot un timp foarte slab pe deasupra, dar pana la urma am zis ca merg orice ar fi, ca daca nu mai pot sa alerg merg, si daca nu pot sa merg ma tarasc, si tot termin cele 13 ture.
Marti, 1 decembrie, m-am imbracat cu tricoul meu cu "I run with God", mi-am pus colantii de alergat, am luat un ketonal sa zic ca am luat si pastile si aia a fost .Mai luasem si in saptamana de dinainte cateva pastile de Brufen, dar nu m-au ajutat foarte tare. Am ajuns la start cu putin timp inainte de inceperea concursului. Am gasit printre voluntari o prietena care m-a ajutat cu polarul, mi l-a tinut cat am alergat, m-am salutat cu alti cunoscuti si s-a dat startul.
Pe primul km m-a durut piciorul putin, timp in care eu ma rugam sa nu ma doara mai rau de atat, mi se parea suportabila durerea dar ma gandeam sa nu fie mai rau. Dupa care, dupa vreo 2 km, nu am mai simtit nimic si am inceput sa alerg ca si cum nu m-ar fi durut piciorul niciodata. Nu stiu daca a fost din cauza pastilelor, a vointei, a tricoului, dar pentru mine a fost o minune, nu puteam sa alerg si dintr-o data ceva s-a intamplat, nu mai aveam nimic! Eram ca nou, ca si cum n-as fi avut niciodata probleme cu piciorul. M-am alaturat unui grup de 3 persoane, cu care urma sa alerg 10 ture de parc.
Primele 5 ture nici nu stiu cand au trecut. Am luat un gel dupa tura 5 (am testat cu ocazia asta si gelurile primite moca de la GoldNutrition, nu au un gust minunat, dar si-au facut treaba). Pe primele 5 ture am avut un ritm foarte constant, 15-16 minute pe tura de 3.25 km, aproape insesizabila diferenta de ritm, ba chiar la un moment dat am facut o tura mai repede decat precedenta. Nici tura 6 nu a mers deloc rau. La km 21 ceasul arata 1:41, probabil cel mai bun timp de plat al meu pe un semi intr-un concurs. Tura 7 a fost, de asemenea, fara probleme. Pe la tura 8 am inceput un pic sa simt oboseala, dar nu foarte sesizabil, oricum ma gandeam ca dupa tura 9 iau un gel si nu o sa mai conteze, o sa imi revin.. Incercam sa nu ma gandesc. La tura 9 am inceput sa simt oboseala, asteptam sa treaca sa iau gelul ala sa imi revin, iar colegii de alergat ziceau ca acum urmeaza tura cea mai grea, dupa mai sunt doar 3 ture si o sa fie usor. De unde.. La tura 10 am luat gelul, cumva am reusit sa nu ma gandesc foarte tare ce se mai intampla. incercam sa ma gandesc ca o sa isi faca gelul efectul. Dupa tura 10 unul din cei 3 cu care alergam a luat-o mai in spate, iar ceilalti 2 au mers mai inainte, iar eu nu m-am mai simtit in stare sa ii ajung, desi erau 10 secunde intre noi si nu alergau tare. Atunci am simtit ca ceva s-a intamplat, pana atunci totul fusese in regula, dar dintr-o data nu mai era chiar asa, mai erau 3 ture si ma simteam molesit, alergam singur si simteam ca mai mult ma tarasc decat sa alerg.. Atunci m-am uitat la tricou, mi-am amintit ca nu alerg singur si ca un maraton inseamna sa iesi din zona ta de comfort si sa poti sa gasesti resurse sa inaintezi, si am continuat in ritmul acela, mai slabut. La finalul turei am vazut-o pe prietena mea care a venit sa ma astepte, era la 300 m de finish, deja dupa mai ramaneau doar 2 ture. Ce mai, un fleac, 35 de minute dupa ce alergasem aproape 3 ore.. Nici nu mai conta.. M-am oprit cel putin 20 de secunde sa beau apa, ceea ce nu facusem deloc pana atunci, si am inceput sa alerg penultima tura. Atmosfera nu era prea vesela, eu simteam ca ma tarasc si totusi tot depaseam oameni, care abia mai mergeau sau cel mult alergau foarte, foarte incet, ii puteai depasi daca mergeai un pic mai repede. Tura asta a fost grea de tot, probabil cea mai grea, pentru ca stiam ca mai e una dupa. Timpul a trecut totusi repede.. am ajuns din nou la capatul turei. Tura asta am facut-o extrem de lent, aproape 18 minute, cu peste un minut mai mult decat in tura precedenta, deci dintr-o data pierdusem 20 de secunde pe km. A contat, ce e drept, si ca am alergat singur. Ultima tura nu m-a mai suparat asa de tare. Incepeam sa imi amintesc cum au fost ultimii km la celelalte maratoane de plat, si pot spune ca pe nisip a fost mult, mult mai greu, pentru mine cred ca ramane cel mai frumos maraton pe plat la care am fost, pentru ca a fost primul si pentru ca imi doream foarte mult sa termin, acuma cumva stiam ca oricum o sa termin. Deci pana la urma 13 a fost un numar cu noroc, am alergat asa cum am putut si ultima tura, iar inainte de finish cu 50 de metri am vazut ca arata cronometrul 3:30:49, am sprintat cat am mai putut pe ultimii metri si am reusit sa termin sub 3:31, mai exact 3:30:57, exact timpul pe care mi-l propusesem dar la care totusi nu as fi sperat.
Un maraton frumos, taxa de inscriere accesibila, cu foarte multe incluse, tricoul foarte frumos de asemenea.. Ar fi fost bune mai multe fructe la start, dar nu le poti avea pe toate. Si cam asta a fost ultima cursa pe anul asta, sper ca la anul sa pot face cel putin atatea, daca nu si mai multe :D Pentru anul urmator am planuri mari, inclusiv sa merg pe jos din Bucuresti pana in Vama Veche, dar asta ramane de vazut, mai e mult pana atunci. Noi sa fim sanatosi!
luni, 12 octombrie 2015
Maraton Piatra Craiului 2015
Am auzit foarte multe despre acest maraton. Era clar ca trebuie sa particip si eu anul asta, se zice ca nu esti maratonist adevarat pana nu ajungi si pe la MPC. Desigur, asta se refera la noi, amatorii, vanatorii de maratoane, pentru noi e important sa avem cat mai multe curse prin cat mai multe zone, sa vedem cat mai multe concursuri, sa admiram privelistea din mai multe zone..Si pana nu ajungi si la MPC nu poti spune ca esti un alergator amator consacrat. Sau nu neaparat sa ajungi, dar macar sa iti doresti asta, sau cel putin sa fii alaturi de cei de acolo, intr-un fel. E practic incununarea unui sezon intreg de antrenamente, e cam ultima cursa importanta din an. Desigur, mai sunt si alte curse precum Sugas Race, Maratonul Rafael, dar nu mai sunt cu diferenta semnificativa de nivel. MPC este cununa de flori peste toata munca noastra.
Pentru mine, MPC a venit dupa o pauza destul de mare, dupa Ciucas Ultra am avut o pauza de la antrenamente, nu am mai reusit sa fac multi km.. Am facut vreo 50 cred in 3 saptamani, sau ceva de genul. Am observat ca daca alergi des ajungi sa nu mai ai nevoie de atat de mult antrenament daca vrei doar sa termini o proba.. Sunt destul de sigur ca as putea face pauza 3 saptamani, ca apoi sa bag un maraton pe asfalt de 42 de km, care e mai greu de alergat complet decat de terminat un maraton pe munte. Am luat-o cu mine si pe sora mea, pentru ea era primul maraton adevarat, dupa un semi la Ciucas si dupa un 7500 elita realizat doar pe jumatate. Am ajuns acolo cu niste prieteni de alergat gasiti pe internet, am zis sa nu ne mai complicam cu trenul. Ne-am luat chitul de start, foarte generos, cu un midlayer de la Gravity mai scump cu 5 lei decat taxa, organizatorii au lasat pretul sa vedem ca nu am dat banii degeaba :D Eu mai am o geaca de la Gravity, sunt foarte multumit de ea, si chiar recomand produsele de la ei pentru vreme rea (geci, suprapantaloni, hanorace), imi pare bine sa putem sustine si noi cumva o firma romaneasca. Doar sa nu comandati online, mai greu cu tehnologia la romani din pacate :) Dati un telefon si va vine produsul acasa in 2-3 zile, pe comenzile online nu se uita nimeni, dar merita, calitatea e foarte buna. Urmatoarea problema a fost unde dormim: aveam o gramada de bagaje, cort, saltea gomflabila, saci de dormit, mancare.. Ne-ar fi ajuns minim 2-3 nopti ce aveam acolo, chit ca noi stateam doar una. Am inteles ca ar fi fost loc pentru cort la Gura Raului sau asa ceva, o cabana, nu mai stiu cum se numea exact.Doar ca erau cam 2km de acolo pana la start, si sa mergi cu bagajele pana acolo nu e chiar placut, mai ales ca dimineata trebuia sa le caram inapoi. Cand sa plecam ne intreaba niste baieti unde campam, si ei tot cu corturile. Le zicem noi cum sta treaba, la care ei ne zic ca e prea departe. Voiam sa le zic ca nu conteaza, ca noi suntem maratonisti, dar au zis ca stiu ei un loc mai bun. Ok, hai sa vedem.. Ajungem noi la un maidan langa o biserica, parea genul de loc unde fac cainii vagabonzi reuniuni seara, la care zic astia: gata aici e. Super.. Ce sa facem, ce sa nu facem.. Ne decidem sa ramanem acolo. Aflam de la Lucian Clinciu, organizatorul, ca e ok ca e proprietate privata dar nu zice nimeni nimic. Ne punem cortul, stabilim o regula simpla (dreapta corturi, stanga toaleta), ca niste oameni civilizati ce suntem, apoi ne apucam sa mancam. La sedinta tehnica nu ne-am mai dus, era prea frig si ne era lene.. Seara m-am dus cu sora mea la un restaurant, sa ne mai incalzim, am luat un suc mi-am incarcat telefonul.. boierie,ce sa mai. Dupa ne-am culcat, am dormit destul de bine, desi mai spre dimineata m-am trezit de cateva ori, era foarte frig si imi ingheta nasul, asa ca a trebuit sa ma bag in sac cu totul.
Am mancat ceva in fuga, am facut bagajele (asta a durat cam o ora, ne-am trezit cu 2 ore inainte, ceea ce tot era 7 dimineata, lejer, fata de 5 cum ma obisnuisem) ne-am echipat si am plecat. Am alergat cu borseta, plus midlayer si geaca pe care le-am tinut la brau toata cursa, pentru ca asa era in echipamentul obligatoriu, maneca lunga si geaca.. Trebuia sa iau doar geaca, a fost cald si nu era nevoie. Pe langa asta mi-am luat tricoul cu "i run with god", pentru a avea suport moral, si aia a fost. Am blindat-o pe sora mea cu batoane si geluri, cred ca avea vreo 9 la ea (mi-a povestit ca a avut sa si dea si i-au si ramas, la modul ala), ea a mers cu rucsac de 20l de la decathlon, si aia a fost .
La start am vazut ca participa cam toata lumea buna, m-am intalnit cu diversi cunoscuti, i-am vazut pe favoriti (Palici, Balan, etc), apoi am inceput "hora". Aveam planul facut: alerg cat de tare pot pe primii km sa nu raman in spate unde se sta la coada, si dupa fie ce o fi. Imi doream maxim 6 ore. Aparent ceilalti aveau si ei acelasi plan, pentru ca am alegat cu maxim 4:30 primii cativa km si totusi erau multe zeci de persoane in fata mea (am aflat mai tarziu ca eram in primii 100, pe prima portiune cel putin, la final am terminat pe 117 la masculin si 122 la general, din 700 de participanti). Deci se alerga in forta, ce sa mai. Am avut cativa km de plat, apoi cateva urcari mai line pe care am alergat chiar si acolo, pentru mine a fost ceva nou sa alerg si pe urcari. Rupere, ce sa mai! La un moment dat au trecut 7 km si mi s-a spus ca asta a fost "incalzirea". Eu eram un pic obosit, am bagat geluri si batoane mai mult decat de obicei, cred ca am consumat 2-3 geluri si 2 batoane pe 42 km, de obicei consumam 1-2 in total. Pana acum fusese doar urcare. A venit si primul punct de hidratare, km 9 cred, sau al doilea nici nu mai stiu.. Dupa in continuare numai urcare, tot asa ritm tare pana pe la km 14-15 cand a inceput o portiune de creasta, destul de scurta dar foarte greu de parcurs, lanturi, chestii.. Se mergea foarte greu, se facuse putina coada chiar, cuiva i se facuse rau, avea crampe.. Dupa a urmat o portiune destul de lunga, coborare in principiu dar un pic tehnica, nu puteai alerga prea tare, si incepusem deja sa obosesc, si ma enerva ca pe coborarile astea tehnice ma depaseau diversi oameni, pentru ca nu ma avant prea tare de frica sa nu-mi rup picioarele.. M-au depasit o gramada pe zona aia, de la km 18 pana la 22 cred ca m-au depasit minim 10 oameni. Dupa a venit o alergare luunga, terminata cu o portiune de plat pana la Plaiul Foii, unde am alergat fara oprire, am si intrecut cativa. Erau doar 3 fete in fata mea la feminim. La Plaiul Foii super voluntari, mi-au luat sticla din rucsac mi-au umplut-o si mi-au pus-o la loc fara sa cer nimic! Asa ceva mai rar.. Am mancat niste supa la pahar, apoi a urmat inca o portiune mica de plat, iar apoi urcarea Diana, renumita pentru dificultatea ei. Am auzit multe despre Diana asta.. Ma enerva ca nu imi puteam scoate din minte cantecul asta cu "Mama ,unde esti, bate-ma de vrei, dar vino sa ma iei:". Am urcat destul de sustinut, nu m-a depasit nimeni, in schimb am depasit cativa oameni. Pe final ce e drept cam obosisem, a fost obositoare urcarea, dar totusi scurta. La ciucas ultra mi s-a parut si mai abrupt, si mai lung la final, ce e drept eram dupa 90 km, dar asta a fost lejereala comparativ cu aia. La inceputul urcarii pe traseu erau niste voluntari care urlau, aplaudau, era un tip cu bucium.. Nebuni oamenii, super tare din partea lor, dar din pacate eram prea obosit si concentrat sa ma mai pot bucura, tot am schitat un zambet oricum.
Dupa Diana practic ai terminat maratonul, mai trebuie doar sa te intorci la start sa iti dea aia medalia, nu mai ai timp limita, nimic.. Au fost cativa km tehnici de coborare, pe care nu am putut sa alerg prea tare, iar apoi am ajuns la ultimul checkpoint. Cica era deja km 33.. Mie nu imi venea sa cred, parea ca a trecut foarte putin, mi s-a zis ca mai am 8 km pana la final, doar alergare, coborare lina, frumoasa. Am alergat fara sa ma gandesc cat mai e, ca sa aflu peste putin timp ca ar mai fi 3 km. Nu intelegeam ce se intampla, ori nu era distanta buna, ori nu stiu.. Am continuat sa alerg, imi zice cineva ultimii 2 km, eu in continuare nu stiam care e treaba, mai alerg un pic sa ma prind, bai astia fac misto de mine, ultimii 800 (!) de metri.. Deja cand aud 800 de metri incep sa o las mai moale, eram un pic obosit, pe final m-au intrecut vreo 2 persoane, nu stiu cat a fost da' mi s-a parut ca a trecut mai mult, asteptam finish-ul si nu mai venea, era efectul invers, pana atunci am crezut ca mai e foarte mult si nu ma stresam deloc, dupa cand am auzit 800 metri am zis ca trebuie sa ajung in 2 minute.. Si am ajuns la finish, am simtit bucuria terminarii acestui maraton, timp final 5:49:11, nu m-as fi asteptat sa scot asa de bine. MPC e bine numit o hora, pentru ca sunt foarte multi si lumea termina la distante mici fata de urmatorul. Desigur, se exclud primii si ultimii. La finish am vazut o gramada de cunoscuti.. Am mancat, am socializat.. Dupa am fost la sala de sport sa mananc din nou, ca dupa sa primesc telefon de la sora mea ca a ajuns si ea, dupa 8 ore si 49 de minute, foarte relaxata si fara niciun stres.
Cam asta e povestea.. Parca a fost prea scurt, as fi vrut sa mai fie cativa km, parca puteam da mai mult, dar a fost super, ultimul maraton din an pe munte este si cel mai frumos, cu siguranta. Sper sa ajung din nou la anul, si de ce nu sa scot un timp si mai bun. Pana atunci.. Ramane sa ne antrenam pentru sezonul urmator,
Brasov Maraton, apoi Eco.. si ce o mai fi :D
Pentru mine, MPC a venit dupa o pauza destul de mare, dupa Ciucas Ultra am avut o pauza de la antrenamente, nu am mai reusit sa fac multi km.. Am facut vreo 50 cred in 3 saptamani, sau ceva de genul. Am observat ca daca alergi des ajungi sa nu mai ai nevoie de atat de mult antrenament daca vrei doar sa termini o proba.. Sunt destul de sigur ca as putea face pauza 3 saptamani, ca apoi sa bag un maraton pe asfalt de 42 de km, care e mai greu de alergat complet decat de terminat un maraton pe munte. Am luat-o cu mine si pe sora mea, pentru ea era primul maraton adevarat, dupa un semi la Ciucas si dupa un 7500 elita realizat doar pe jumatate. Am ajuns acolo cu niste prieteni de alergat gasiti pe internet, am zis sa nu ne mai complicam cu trenul. Ne-am luat chitul de start, foarte generos, cu un midlayer de la Gravity mai scump cu 5 lei decat taxa, organizatorii au lasat pretul sa vedem ca nu am dat banii degeaba :D Eu mai am o geaca de la Gravity, sunt foarte multumit de ea, si chiar recomand produsele de la ei pentru vreme rea (geci, suprapantaloni, hanorace), imi pare bine sa putem sustine si noi cumva o firma romaneasca. Doar sa nu comandati online, mai greu cu tehnologia la romani din pacate :) Dati un telefon si va vine produsul acasa in 2-3 zile, pe comenzile online nu se uita nimeni, dar merita, calitatea e foarte buna. Urmatoarea problema a fost unde dormim: aveam o gramada de bagaje, cort, saltea gomflabila, saci de dormit, mancare.. Ne-ar fi ajuns minim 2-3 nopti ce aveam acolo, chit ca noi stateam doar una. Am inteles ca ar fi fost loc pentru cort la Gura Raului sau asa ceva, o cabana, nu mai stiu cum se numea exact.Doar ca erau cam 2km de acolo pana la start, si sa mergi cu bagajele pana acolo nu e chiar placut, mai ales ca dimineata trebuia sa le caram inapoi. Cand sa plecam ne intreaba niste baieti unde campam, si ei tot cu corturile. Le zicem noi cum sta treaba, la care ei ne zic ca e prea departe. Voiam sa le zic ca nu conteaza, ca noi suntem maratonisti, dar au zis ca stiu ei un loc mai bun. Ok, hai sa vedem.. Ajungem noi la un maidan langa o biserica, parea genul de loc unde fac cainii vagabonzi reuniuni seara, la care zic astia: gata aici e. Super.. Ce sa facem, ce sa nu facem.. Ne decidem sa ramanem acolo. Aflam de la Lucian Clinciu, organizatorul, ca e ok ca e proprietate privata dar nu zice nimeni nimic. Ne punem cortul, stabilim o regula simpla (dreapta corturi, stanga toaleta), ca niste oameni civilizati ce suntem, apoi ne apucam sa mancam. La sedinta tehnica nu ne-am mai dus, era prea frig si ne era lene.. Seara m-am dus cu sora mea la un restaurant, sa ne mai incalzim, am luat un suc mi-am incarcat telefonul.. boierie,ce sa mai. Dupa ne-am culcat, am dormit destul de bine, desi mai spre dimineata m-am trezit de cateva ori, era foarte frig si imi ingheta nasul, asa ca a trebuit sa ma bag in sac cu totul.
Am mancat ceva in fuga, am facut bagajele (asta a durat cam o ora, ne-am trezit cu 2 ore inainte, ceea ce tot era 7 dimineata, lejer, fata de 5 cum ma obisnuisem) ne-am echipat si am plecat. Am alergat cu borseta, plus midlayer si geaca pe care le-am tinut la brau toata cursa, pentru ca asa era in echipamentul obligatoriu, maneca lunga si geaca.. Trebuia sa iau doar geaca, a fost cald si nu era nevoie. Pe langa asta mi-am luat tricoul cu "i run with god", pentru a avea suport moral, si aia a fost. Am blindat-o pe sora mea cu batoane si geluri, cred ca avea vreo 9 la ea (mi-a povestit ca a avut sa si dea si i-au si ramas, la modul ala), ea a mers cu rucsac de 20l de la decathlon, si aia a fost .
La start am vazut ca participa cam toata lumea buna, m-am intalnit cu diversi cunoscuti, i-am vazut pe favoriti (Palici, Balan, etc), apoi am inceput "hora". Aveam planul facut: alerg cat de tare pot pe primii km sa nu raman in spate unde se sta la coada, si dupa fie ce o fi. Imi doream maxim 6 ore. Aparent ceilalti aveau si ei acelasi plan, pentru ca am alegat cu maxim 4:30 primii cativa km si totusi erau multe zeci de persoane in fata mea (am aflat mai tarziu ca eram in primii 100, pe prima portiune cel putin, la final am terminat pe 117 la masculin si 122 la general, din 700 de participanti). Deci se alerga in forta, ce sa mai. Am avut cativa km de plat, apoi cateva urcari mai line pe care am alergat chiar si acolo, pentru mine a fost ceva nou sa alerg si pe urcari. Rupere, ce sa mai! La un moment dat au trecut 7 km si mi s-a spus ca asta a fost "incalzirea". Eu eram un pic obosit, am bagat geluri si batoane mai mult decat de obicei, cred ca am consumat 2-3 geluri si 2 batoane pe 42 km, de obicei consumam 1-2 in total. Pana acum fusese doar urcare. A venit si primul punct de hidratare, km 9 cred, sau al doilea nici nu mai stiu.. Dupa in continuare numai urcare, tot asa ritm tare pana pe la km 14-15 cand a inceput o portiune de creasta, destul de scurta dar foarte greu de parcurs, lanturi, chestii.. Se mergea foarte greu, se facuse putina coada chiar, cuiva i se facuse rau, avea crampe.. Dupa a urmat o portiune destul de lunga, coborare in principiu dar un pic tehnica, nu puteai alerga prea tare, si incepusem deja sa obosesc, si ma enerva ca pe coborarile astea tehnice ma depaseau diversi oameni, pentru ca nu ma avant prea tare de frica sa nu-mi rup picioarele.. M-au depasit o gramada pe zona aia, de la km 18 pana la 22 cred ca m-au depasit minim 10 oameni. Dupa a venit o alergare luunga, terminata cu o portiune de plat pana la Plaiul Foii, unde am alergat fara oprire, am si intrecut cativa. Erau doar 3 fete in fata mea la feminim. La Plaiul Foii super voluntari, mi-au luat sticla din rucsac mi-au umplut-o si mi-au pus-o la loc fara sa cer nimic! Asa ceva mai rar.. Am mancat niste supa la pahar, apoi a urmat inca o portiune mica de plat, iar apoi urcarea Diana, renumita pentru dificultatea ei. Am auzit multe despre Diana asta.. Ma enerva ca nu imi puteam scoate din minte cantecul asta cu "Mama ,unde esti, bate-ma de vrei, dar vino sa ma iei:". Am urcat destul de sustinut, nu m-a depasit nimeni, in schimb am depasit cativa oameni. Pe final ce e drept cam obosisem, a fost obositoare urcarea, dar totusi scurta. La ciucas ultra mi s-a parut si mai abrupt, si mai lung la final, ce e drept eram dupa 90 km, dar asta a fost lejereala comparativ cu aia. La inceputul urcarii pe traseu erau niste voluntari care urlau, aplaudau, era un tip cu bucium.. Nebuni oamenii, super tare din partea lor, dar din pacate eram prea obosit si concentrat sa ma mai pot bucura, tot am schitat un zambet oricum.
Dupa Diana practic ai terminat maratonul, mai trebuie doar sa te intorci la start sa iti dea aia medalia, nu mai ai timp limita, nimic.. Au fost cativa km tehnici de coborare, pe care nu am putut sa alerg prea tare, iar apoi am ajuns la ultimul checkpoint. Cica era deja km 33.. Mie nu imi venea sa cred, parea ca a trecut foarte putin, mi s-a zis ca mai am 8 km pana la final, doar alergare, coborare lina, frumoasa. Am alergat fara sa ma gandesc cat mai e, ca sa aflu peste putin timp ca ar mai fi 3 km. Nu intelegeam ce se intampla, ori nu era distanta buna, ori nu stiu.. Am continuat sa alerg, imi zice cineva ultimii 2 km, eu in continuare nu stiam care e treaba, mai alerg un pic sa ma prind, bai astia fac misto de mine, ultimii 800 (!) de metri.. Deja cand aud 800 de metri incep sa o las mai moale, eram un pic obosit, pe final m-au intrecut vreo 2 persoane, nu stiu cat a fost da' mi s-a parut ca a trecut mai mult, asteptam finish-ul si nu mai venea, era efectul invers, pana atunci am crezut ca mai e foarte mult si nu ma stresam deloc, dupa cand am auzit 800 metri am zis ca trebuie sa ajung in 2 minute.. Si am ajuns la finish, am simtit bucuria terminarii acestui maraton, timp final 5:49:11, nu m-as fi asteptat sa scot asa de bine. MPC e bine numit o hora, pentru ca sunt foarte multi si lumea termina la distante mici fata de urmatorul. Desigur, se exclud primii si ultimii. La finish am vazut o gramada de cunoscuti.. Am mancat, am socializat.. Dupa am fost la sala de sport sa mananc din nou, ca dupa sa primesc telefon de la sora mea ca a ajuns si ea, dupa 8 ore si 49 de minute, foarte relaxata si fara niciun stres.
Cam asta e povestea.. Parca a fost prea scurt, as fi vrut sa mai fie cativa km, parca puteam da mai mult, dar a fost super, ultimul maraton din an pe munte este si cel mai frumos, cu siguranta. Sper sa ajung din nou la anul, si de ce nu sa scot un timp si mai bun. Pana atunci.. Ramane sa ne antrenam pentru sezonul urmator,
Brasov Maraton, apoi Eco.. si ce o mai fi :D
vineri, 25 septembrie 2015
Primul meu internship. Cum echivalezi practica.
Pe scurt, cam astia au fost colegii mei, am facut un filmulet de prezentare si sper sa va amuze:
Acum, pentru cei care au rabdare sa citeasca.
Postarea asta se adreseaza celor care, ca si mine de altfel, au vazut sau au auzit ca in anul 3 au o
materie numita "practica". Evident, te intrebi ce e si cu monstrul asta si cum poti sa scapi de el. Nu e suficient ca ai multe materii, mai trebuie sa iti bage si aceasta "practica". Ideea e simpla, in principiu trebuie sa lucrezi minim 2 luni a cate 8 ore pe zi sau asa ceva (parca 320 de ore, nu bag mana in foc), dar practic sunt si variante mai scurte. Totusi, oamenii care chiar vor sa faca ceva si nu doar sa isi echivaleze practica, se baga la un internship de 3 luni - cam toata vacanta mai pe scurt. Va puteti echivala practica si dupa anul 2. Eu am vrut sa ma bucur de vacanta, pentru ca stiam ca e posibil sa fie ultima asa lunga, asa ca am lasat-o pe anul 3. Exista mai multe variante pentru a-ti echivala practica:
1. Esti cu adevarat pasionat si visul tau este sa scrii cod 10 ore pe zi, eventual si in week-end daca se poate. In cazul asta probabil stii mai bine decat mine ce ai de facut. Probabil o sa vrei sa aplici in afara, sunt o gramada de firme mari cu foarte, foarte multe locuri pentru interni, asa ca iti poti incerca norocul la cat mai multe, in principiu o sa ai niste interviuri telefonice, eventual o sa te si cheme la sediu daca le place de tine pentru alte interviuri acolo, iar la final te poti mandri ca ai facut interviul la ei.
2. Vrei sa faci practica, sa si inveti ceva, dar nu vrei sa iti faci un scop in viata din a cauta joburi, si nu tii sa pleci din tara. In cazul asta tot ce ai de facut e sa intri pe stagiipebune.ro, si acolo sunt o gramada de posturi, incepand de la unele neplatite, pana la posturi care au salarii mai mult decat decente pentru interni. Aplica la cat mai multe! Important e sa te accepte macar o firma, daca sunt mai multe e perfect, ai de unde sa alegi. Sigur daca aplici la 10-15 pozitii o sa te accepte cateva pentru interviu, iar din astea sigur 1-2 te va accepta ca intern. Ideea e sa nu te descurajezi daca vezi ca nu te suna nimeni, pentru ca sigur vor fi firme care suna. Avand in vedere ca e foarte greu sa diferentiezi niste studenti fara experienta, cel mai probabil o sa fii chemat la multe interviuri, ca sa vada ce stii. Aplica si la pozitii neplatite, in caz de rezerva, nu e nicio rusine, important e sa inveti ceva si sa iti echivalezi practica. Eu nu am aplicat chiar la asa multe pozitii, am avut un pic alta strategie, ori ma accepta firmele pe care le vreau eu, ori ma duc si fac practica in poli, nu iau niciun ban, stau doar o luna si am terminat smecheria. Asa ca am aplicat, normal, la firme mari si la firme care dadeau un salariu decent. Am aplicat, printre altele, si la 4PSA. Era printre primele pe lista, oferea un salariu decent, cautau interni pe C/C++.. Asa ca am zis, de ce nu? Am aflat de la colegi ca o sa primesc un test online, despre care mi s-a zis ca e imposibil si ca nu o sa il trec sigur. M-am speriat un pic, am zis ok asta e, apoi am inceput sa rezolv testul, care intr-adevar era foarte greu, pentru ca testa cunostinte din diverse domenii - web, baze de date, retele, algoritmi, cam toate ramurile pe care le facusem in facultate pana atunci, plus unele (ca webul) despre care nu stiam nimic. Am incercat eu sa ma documentez pe moment la unele intrebari, dar aveai si un timp limita si nu prea am reusit. Am zis ok, sigur nu trec de testul ala, pentru ca a fost foarte greu, aia e. Spre surprinderea mea, am fost sunat de companie, pentru interviu. OK.. deci au fost altii care au facut si mai prost la test, e clar, pana la urma conteaza doar ordinea relativa. Sau poate nu facusem totusi asa prost. M-am dus la interviu, am avut un interviu cu HR-ul, apoi cu cineva din echipa de programare, interviu tehnic, si daca tin minte bine si un test psihologic. Apoi am fost chemat in alta zi pentru un interviu cu CEO-ul. Si cam asta a fost procesul de admitere. Dupa cateva zile am fost sunat de HR pentru a imi spune ca m-au acceptat, si am la dispozitie o ora ca sa accept sau nu oferta. Am acceptat, am semnat contractul si cam asta a fost. Nu mi-am batut capul, nu m-am stresat tare.. Pur si simplu am aplicat la cateva firme pe stagiipebune, pentru asta mi-a trebuit un CV in engleza si a trebuit sa scriu cateva scrisori de intentie in engleza, si cateva au fost si in romana daca tin minte bine, dar puteti merge pe engleza peste tot fara probleme. Nu am fost decat la 3 firme la interviu, restul m-au sunat dupa ce deja semnasem contractul si nu am mai mers la ei. Din astea 3, doua m-au acceptat, iar a 3-a era o firma foarte mica (4 oameni sau asa ceva), si cred ca ar fi vrut pe cineva mult mai bine pregatit, eventual cu multa experienta, pentru ca m-au respins la ultimul interviu, si din cate stiu nu au luat niciun intern din poli. Si asa am scapat de stres fara bataie de cap, nu mi-am facut griji.. Am aplicat, am fost acceptat, am semnat, gata.
3. Nu vrei sa pierzi 3 luni din viata cu practica, sau nu ai gasit niciun internship, sau pur si simplu nu te intereseaza, dar ai vrea totusi sa faci totusi ceva, macar o luna. Exista varianta practicii in facultate, dureaza doar o luna si nu e platita, dar iti echivalezi practica. Sau, daca esti foarte lenes, mergi in anul 2 la inscrieri ca voluntar si mergi si in anul 3 si gata, ai practica rezolvata, pentru ca ai facut un bine facultatii. Asta e varianta pentru cine nu vrea sa faca nimic, dar totusi sa rezolve cu practica legal.
4. Nu vrei sa auzi de asa ceva. Faci facultatea asta pentru ca asa vor ai tai, ai cumparat toate temele si ai copiat la examene, si cel mai probabil nu ai de gand sa continui in domeniu. Sau esti prea smecher sa faci asa ceva, Solutia e simpla, vorbesti cu cineva care are o firma, cam orice firma, si iti da o foaie la mana ca ai facut practica la firma lui, cam orice firma are nevoie de un tip pe IT, chit ca e administrator de retele sau asa ceva, instaleaza Windows, nu stiu, vine la tine si zice "da si tu un restart". Genul ala, sunt multi care fac asta. Si gata.. ai foaia la mana, dar partea proasta e ca experienta ta, daca o sa vrei sa continui in domeniu, va fi cam 0, pentru ca nimanui nu ii pasa ca ai lucrat ca sys admin la o firma fara nicio legatura cu informatica. Deci, ca peste tot in lume, si practica se poate "smecheri".
Si acum, cateva cuvinte despre cum a fost in practica. Atmosfera a fost super, am avut multe facilitati, mese gratis, dus, poti chiar sa si bei la birou.. Ti se creeaza conditiile optime de lucru, doar ca, aviz amatorilor, chiar trebuie sa lucrezi, adica nu o sa stai degeaba lunile astea. Eu am lucrat la un proiect, am avut proiectul meu, si am invatat o gramada despre ce inseamna un proiect mare, cat de important este sa scrii codul organizat, si daca pana acum mi se parea inutil sa faci chestii de genul verificari pentru malloc sau alte functii, mi-am dat seama mai pe final ce important este. Pentru ca desi sunt chestii care poate nu ar putea sa crape niciodata, totusi exista cazuri. M-am chinuit, de exemplu, vreo doua zile, sa imi dau seama ca aveam prea multa memorie pe stiva, si programul meu crapa random fara sa inteleg de ce. Am lucrat cu Visual Studio, am invatat multe chestii noi despre Windows, si mi-am facut o parere un pic mai buna despre sistemul asta de operare, care pana acum mi se parea foarte prost. Am avut si o petrecere cu ocazia lansarii unui nou produs, Hubgets, care este, pe scurt, o solutie de comunicare (text, voce, video) pentru companii, practic un fel de retea sociala pentru firme (dar fara poze si alte chestii) pentru a putea comunica mai usor in interiorul companiei si a avea toate informatiile necesare intr-un singur loc. Am si folosit acest produs, intern, si absolut tot ce se intampla era anuntat acolo, ceea ce ne facea munca mai usoara. Ca o concluzie, a fost o vara interesanta, atmosfera a fost super si recomand firma, ca atmosfera putandu-se compara cu una din vest.
L.E.: La final vei avea de prezentat in fata unei comisii ce ai facut la internship, si in functie de asta primesti admis/ respins. Nu va speriati prea tare, pentru ca este o simpla formalitate, ideea e sa se inteleaga ca ai facut ceva si nu ai stat degeaba. Daca totusi ai stat degeaba, ar trebui macar sa vii cu o poveste plauzibila :))
Acum, pentru cei care au rabdare sa citeasca.
Postarea asta se adreseaza celor care, ca si mine de altfel, au vazut sau au auzit ca in anul 3 au o
materie numita "practica". Evident, te intrebi ce e si cu monstrul asta si cum poti sa scapi de el. Nu e suficient ca ai multe materii, mai trebuie sa iti bage si aceasta "practica". Ideea e simpla, in principiu trebuie sa lucrezi minim 2 luni a cate 8 ore pe zi sau asa ceva (parca 320 de ore, nu bag mana in foc), dar practic sunt si variante mai scurte. Totusi, oamenii care chiar vor sa faca ceva si nu doar sa isi echivaleze practica, se baga la un internship de 3 luni - cam toata vacanta mai pe scurt. Va puteti echivala practica si dupa anul 2. Eu am vrut sa ma bucur de vacanta, pentru ca stiam ca e posibil sa fie ultima asa lunga, asa ca am lasat-o pe anul 3. Exista mai multe variante pentru a-ti echivala practica:
1. Esti cu adevarat pasionat si visul tau este sa scrii cod 10 ore pe zi, eventual si in week-end daca se poate. In cazul asta probabil stii mai bine decat mine ce ai de facut. Probabil o sa vrei sa aplici in afara, sunt o gramada de firme mari cu foarte, foarte multe locuri pentru interni, asa ca iti poti incerca norocul la cat mai multe, in principiu o sa ai niste interviuri telefonice, eventual o sa te si cheme la sediu daca le place de tine pentru alte interviuri acolo, iar la final te poti mandri ca ai facut interviul la ei.
2. Vrei sa faci practica, sa si inveti ceva, dar nu vrei sa iti faci un scop in viata din a cauta joburi, si nu tii sa pleci din tara. In cazul asta tot ce ai de facut e sa intri pe stagiipebune.ro, si acolo sunt o gramada de posturi, incepand de la unele neplatite, pana la posturi care au salarii mai mult decat decente pentru interni. Aplica la cat mai multe! Important e sa te accepte macar o firma, daca sunt mai multe e perfect, ai de unde sa alegi. Sigur daca aplici la 10-15 pozitii o sa te accepte cateva pentru interviu, iar din astea sigur 1-2 te va accepta ca intern. Ideea e sa nu te descurajezi daca vezi ca nu te suna nimeni, pentru ca sigur vor fi firme care suna. Avand in vedere ca e foarte greu sa diferentiezi niste studenti fara experienta, cel mai probabil o sa fii chemat la multe interviuri, ca sa vada ce stii. Aplica si la pozitii neplatite, in caz de rezerva, nu e nicio rusine, important e sa inveti ceva si sa iti echivalezi practica. Eu nu am aplicat chiar la asa multe pozitii, am avut un pic alta strategie, ori ma accepta firmele pe care le vreau eu, ori ma duc si fac practica in poli, nu iau niciun ban, stau doar o luna si am terminat smecheria. Asa ca am aplicat, normal, la firme mari si la firme care dadeau un salariu decent. Am aplicat, printre altele, si la 4PSA. Era printre primele pe lista, oferea un salariu decent, cautau interni pe C/C++.. Asa ca am zis, de ce nu? Am aflat de la colegi ca o sa primesc un test online, despre care mi s-a zis ca e imposibil si ca nu o sa il trec sigur. M-am speriat un pic, am zis ok asta e, apoi am inceput sa rezolv testul, care intr-adevar era foarte greu, pentru ca testa cunostinte din diverse domenii - web, baze de date, retele, algoritmi, cam toate ramurile pe care le facusem in facultate pana atunci, plus unele (ca webul) despre care nu stiam nimic. Am incercat eu sa ma documentez pe moment la unele intrebari, dar aveai si un timp limita si nu prea am reusit. Am zis ok, sigur nu trec de testul ala, pentru ca a fost foarte greu, aia e. Spre surprinderea mea, am fost sunat de companie, pentru interviu. OK.. deci au fost altii care au facut si mai prost la test, e clar, pana la urma conteaza doar ordinea relativa. Sau poate nu facusem totusi asa prost. M-am dus la interviu, am avut un interviu cu HR-ul, apoi cu cineva din echipa de programare, interviu tehnic, si daca tin minte bine si un test psihologic. Apoi am fost chemat in alta zi pentru un interviu cu CEO-ul. Si cam asta a fost procesul de admitere. Dupa cateva zile am fost sunat de HR pentru a imi spune ca m-au acceptat, si am la dispozitie o ora ca sa accept sau nu oferta. Am acceptat, am semnat contractul si cam asta a fost. Nu mi-am batut capul, nu m-am stresat tare.. Pur si simplu am aplicat la cateva firme pe stagiipebune, pentru asta mi-a trebuit un CV in engleza si a trebuit sa scriu cateva scrisori de intentie in engleza, si cateva au fost si in romana daca tin minte bine, dar puteti merge pe engleza peste tot fara probleme. Nu am fost decat la 3 firme la interviu, restul m-au sunat dupa ce deja semnasem contractul si nu am mai mers la ei. Din astea 3, doua m-au acceptat, iar a 3-a era o firma foarte mica (4 oameni sau asa ceva), si cred ca ar fi vrut pe cineva mult mai bine pregatit, eventual cu multa experienta, pentru ca m-au respins la ultimul interviu, si din cate stiu nu au luat niciun intern din poli. Si asa am scapat de stres fara bataie de cap, nu mi-am facut griji.. Am aplicat, am fost acceptat, am semnat, gata.
3. Nu vrei sa pierzi 3 luni din viata cu practica, sau nu ai gasit niciun internship, sau pur si simplu nu te intereseaza, dar ai vrea totusi sa faci totusi ceva, macar o luna. Exista varianta practicii in facultate, dureaza doar o luna si nu e platita, dar iti echivalezi practica. Sau, daca esti foarte lenes, mergi in anul 2 la inscrieri ca voluntar si mergi si in anul 3 si gata, ai practica rezolvata, pentru ca ai facut un bine facultatii. Asta e varianta pentru cine nu vrea sa faca nimic, dar totusi sa rezolve cu practica legal.
4. Nu vrei sa auzi de asa ceva. Faci facultatea asta pentru ca asa vor ai tai, ai cumparat toate temele si ai copiat la examene, si cel mai probabil nu ai de gand sa continui in domeniu. Sau esti prea smecher sa faci asa ceva, Solutia e simpla, vorbesti cu cineva care are o firma, cam orice firma, si iti da o foaie la mana ca ai facut practica la firma lui, cam orice firma are nevoie de un tip pe IT, chit ca e administrator de retele sau asa ceva, instaleaza Windows, nu stiu, vine la tine si zice "da si tu un restart". Genul ala, sunt multi care fac asta. Si gata.. ai foaia la mana, dar partea proasta e ca experienta ta, daca o sa vrei sa continui in domeniu, va fi cam 0, pentru ca nimanui nu ii pasa ca ai lucrat ca sys admin la o firma fara nicio legatura cu informatica. Deci, ca peste tot in lume, si practica se poate "smecheri".
Si acum, cateva cuvinte despre cum a fost in practica. Atmosfera a fost super, am avut multe facilitati, mese gratis, dus, poti chiar sa si bei la birou.. Ti se creeaza conditiile optime de lucru, doar ca, aviz amatorilor, chiar trebuie sa lucrezi, adica nu o sa stai degeaba lunile astea. Eu am lucrat la un proiect, am avut proiectul meu, si am invatat o gramada despre ce inseamna un proiect mare, cat de important este sa scrii codul organizat, si daca pana acum mi se parea inutil sa faci chestii de genul verificari pentru malloc sau alte functii, mi-am dat seama mai pe final ce important este. Pentru ca desi sunt chestii care poate nu ar putea sa crape niciodata, totusi exista cazuri. M-am chinuit, de exemplu, vreo doua zile, sa imi dau seama ca aveam prea multa memorie pe stiva, si programul meu crapa random fara sa inteleg de ce. Am lucrat cu Visual Studio, am invatat multe chestii noi despre Windows, si mi-am facut o parere un pic mai buna despre sistemul asta de operare, care pana acum mi se parea foarte prost. Am avut si o petrecere cu ocazia lansarii unui nou produs, Hubgets, care este, pe scurt, o solutie de comunicare (text, voce, video) pentru companii, practic un fel de retea sociala pentru firme (dar fara poze si alte chestii) pentru a putea comunica mai usor in interiorul companiei si a avea toate informatiile necesare intr-un singur loc. Am si folosit acest produs, intern, si absolut tot ce se intampla era anuntat acolo, ceea ce ne facea munca mai usoara. Ca o concluzie, a fost o vara interesanta, atmosfera a fost super si recomand firma, ca atmosfera putandu-se compara cu una din vest.
L.E.: La final vei avea de prezentat in fata unei comisii ce ai facut la internship, si in functie de asta primesti admis/ respins. Nu va speriati prea tare, pentru ca este o simpla formalitate, ideea e sa se inteleaga ca ai facut ceva si nu ai stat degeaba. Daca totusi ai stat degeaba, ar trebui macar sa vii cu o poveste plauzibila :))
vineri, 18 septembrie 2015
Ciucas X3 Ultra- Un trail, o aventura, o poveste
Nu stiu cati din cei care vor citi asta stiu cine sunt. Cu toate ca am avut surpriza placuta ca acum, la Ciucas, un voluntar sa imi zica "aa tu esti studentul la Poli". Pentru cine nu ma cunoaste, acum 2 ani nu as fi crezut ca pot alerga 3-4 km fara intrerupere. Pana am iesit sa alerg, dintr-o intamplare, m-a chemat o colega la alergat. Nu mi se parea amuzant, dar am zis bine. Am iesit in blugi si bocanci si am alergat o tura de Herastrau, cu o pauza sau doua de mers, parca. Dupa 2-3 alergari faceam aia 6km fara mari probleme. Am castigat o invitatie gratis la semimaraton, am participat pentru Men's Health la MIB si de acolo a inceput distractia. Au urmat 30km, maratonul (42km), apoi concursuri montane - retezat skyrace, dupa direct 7500 elita (norocul meu ca s-a anulat concursul si nu am facut "decat" 50km), iar acum, dupa mai putin de 2 ani de la primul meu semi, am bagat 105km la Ciucas X3.
Proabil multi nu realizeaza ce inseamna 105km. Ca idee, din 900 de participanti, doar 10% au venit la Ultra. Deci 90 din toata tara. Probabil nu sunt mai mult de cateva sute de persoane in Romania care au facut asa ceva, hai mii (desi sigur vor fi din ce in ce mai multi, in urmatorii ani, fenomenul are doar 10 ani la noi, va mai dura pana se stabilizeaza). 105 km inseamna mai mult decat sa alergi sau sa mergi pe munte, inseamna sa vii in ziua aia pregatit sa stai treaz pentru 20 de ore, sa mergi si sa nu te opresti indiferent de vreme, de conditii, de cum te vei simti. Nu mai e suficient doar sa mergi la start si sa incepi sa alergi, trebuie sa ai un plan foarte bun pentru a putea termina asa ceva, pentru ca altfel nu vei reusi. Se stie ca un ultra se face 90% mental, iar restul de 10% este in cap. Asta spune totul. Trebuie sa fii nebun sa alergi atata? Poate, dar cu siguranta merita sa ajungi la nivelul ala. Deja pentru majoritatea oamenilor ce este peste 10km reprezinta o distanta pe care nu o vor face niciodata pe jos, asa ca daca le spui ca ai alergat 40 sau 100 nu fac diferenta, tot imposibil li se pare. Doar ca de la 42 la 100 diferenta este mult mai mare. Mie mi-a luat aproape un an jumate sa pot face asa ceva, avand in vedere ca primul maraton l-am facut cam dupa jumatate de an. Un maraton il faci cu picioarele, un ultra se face cu mintea. Si cu prieteni prin apropiere, eventual, mai ales daca esti la inceput.
Cum m-am pregatit pentru asa ceva? Sigur ca fenomenul o sa creasca. Vorba cuiva, ce mai e 100km in ziua de azi? Asa ca poate vor vrea si altii sa stie cum se pot pregati.
Am alergat 6 curse in afara de ciucas: eco, apuseni, retezat skyrace, 7500 hobby, retezat maraton si 2x2 (care cred ca e cel putin la fel de grea ca ciucasx3 ultra, daca faci 2x2 nu ai nicio problema aici).
Cam asta a fost pregatirea mea fizica. Acasa am mai alergat in jurul blocului, ba 10km, ba 21, chiar si 36, dar nu constant, pregatirea mea era mai mult la concursuri, erau perioade cand intre 2 concursuri faceam 20 km maxim.
Ca si nutritie, mi-am luat 6 batoane, 4 geluri si 5 sandvisuri, din care am folosit 3 batoane, 3 geluri si 2 sandvisuri, restul am luat din punctele de control. Dar e bine sa stii ca ai rezerve. Cofeina nu am folosit deloc, pentru ca nu sunt mare fan si nu imi face bine. Ca si firma eu am folosit isostar, dar nu cred ca are vreo relevanta, important e sa iti iei numarul de calorii, merge si sponser, nutrend, sau absolut orice altceva.
Apa am avut 1.7 litri (2 sticle de la salomon de 0.6 si inca o sticla de 0.5). Cea de 0.5 era de rezerva, nu am folosit-o niciodata, am carat 500ml de apa la mine aiurea tot drumul, dar serios ca nu imi pare rau.
Echipamentul, o componenta extrem de importanta, a fost urmatorul: pantaloni salomon s lab exo warm, ciorapi salomon, pantofi inov-8 rocklite 295 (cei mai tari, ii recomand, am facut 2x2 si ciucas x3 cu ei si nu am avut absolut nimic dupa), rucsac deuter speedlite 20 ( o mizerie, m-a durut umarul 2 zile dupa, trebuie schimbat pe viitor), frontala petzl myo, midlayer salomon, geaca gravity titanium (am vazut-o la Silviu Balan si am zis ca vreau si eu :)) ), bete de trecking din Deca, si mi-am luat si niste suprapantaloni prosti din Decathlon (trebuie altii neaparat, pe viitor). Deci, in concluzie, echipamentul scump isi poate face treaba, dar nu neaparat (rucsacul nu e chiar unul ieftin, si totusi m-a incomodat), iar cel ieftin isi poate face treaba, dar mai degraba nu (m-au cam incomodat suprapantalonii aia, dar macar au tinut de cald noaptea).
Psihic, am plecat in ideea ca merg intr-o aventura si ca as putea sa merg inclusiv 24 de ore fara pauza. Mi-am facut un tricou cu "i'm not alone/ i run with god" pentru a putea sa ma incurajez atunci cand imi va fi mai greu, si chiar m-a ajutat. M-am uitat la el de minim 20 de ori in timpul concursului, si am putut continua mai departe. Bine, nu tricoul in sine m-a ajutat, cat mesajul mi-a dat forta de a continua. Fiecare isi gaseste o motivatie pe care o urmeaza, eu am gasit asta metoda mea de a putea reusi, pentru ca uneori simti ca puterile tale nu sunt suficiente.
Vremea a fost excelenta. E deja al 2-lea concurs cand se anunta ploaie dar totusi nu ploua, cred ca conteaza si faptul ca ne rugam toti sa nu ploua inainte de concurs. Deja a 2-a oara la rand e cam mult sa fie o coincidenta :D
Sa povestesc acum cum a fost cursa efectiv. Am pornit in noapte, la 6 dimineata, alaturi de alti 80 de participanti. Cursa avea 15 checkpointuri plus finishul. La primul post am ajuns destul de repede, nici nu ma incalzisem bine. Am mai alergat un pic si am ajuns la CP 2. Cred ca aici m-am intalnit cu Adrian, un tip de calitate, cu care urma sa parcurg traseul pana la finish. Initial am mers impreuna pentru ca aveam acelasi ritm ,mai erau si altii cu noi si doar nu voiam sa pierd grupul. Am ajuns dupa la CP3, a fost o coborare lunga pe undeva, dupa am mai urcat, nici nu mai stiu ca era la inceput si kilometrii nici nu se simteau. A urmat o urcare pana la cabana Ciucas, am alimentat, iar de acolo pana pe varf nici nu stiu cand a trecut timpul, cred ca maxim 30 de minute aveam. Intre timp ma hotarasem sa fac alianta cu Adrian, pentru ca si el isi dorea tot 20 de ore. Am ajuns pe varf dupa 4 ore si 15, si eram in grafic dupa datele lui. De la varf a urmat o coborare lunga pana la km 33 (desi scria km 30.5 pe harta, posturile nu au corespuns pana la final cu kilometrajul, din pacate, ar trebui schimbat asta la anul). Am urcat apoi pe vf Grohotis, o urcare usoara, apoi a urmat o coborare lunga. Traseul a fost foarte alergabil si drept urmare nu mai stiu multe detalii. Stiu ca aveam 7 ore pe primul maraton, in conditiile in care in mod normal scot 6, deci aveam timp foarte bun. Pana la Maneciu am coborat o gramada (km 63), si ma simteam excelent, parca abia as fi plecat de acasa. Kilometrii nici nu i-am simtit, desi trecusera 10 ore jumate.
La Maneciu s-a intamplat ceva urat, i-au ratacit bagajul lui Adrian, asa ca am stat cu el 45 de minute sa isi faca planul pentru cursa si sa se gandeasca ce isi pune pe el. Norocul lui ca avea suprapantalonii la el.. Au fost destule greseli de organizare, inclusiv un voluntar pe la km 40 si ceva care ne zicea ca nici nu a inceput cursa si ca o sa ni se faca rau. Cam prost alesi voluntarii, dezorganizare in checkpointuri, bagaje pierdute.. Am fost avertizat ca s-ar putea sa fie probleme in organizare, dar macar au avut mancare in checkpointuri (la Maneciu am mancat o ciorba, a fost acceptabila). Oricum, per total a fost ok, la cati oameni au venit a fost greu sa gestioneze atatea detalii. La anul sigur va fi si mai bine.
De la Maneciu am plecat dupa 11 ore si 15. Am ajuns la CP11 dupa 14 ore (la ora 8), pe un drum plictisitor, un forestier care a durat o gramada, si mai erau si caini pe traseu. Apoi a inceput noaptea, ne-am deschis frontalele si a urmat cea mai grea parte a drumului pentru mine. Eu tot asteptam CP 12, era marcat la km 79 dar cred ca era la 85, si nu intelegeam de ce nu mai vine, am inceput sa ma panichez, sa cred ca am ratat un CP.. Mi-am amintit de blogul lui Adrian Toma, care zicea ca a mers de i-a venit rau pe forestier. A durat o gramada pana am ajuns la CP13 (aparent exista si CP 12 doar ca orientare, ca nu era nimic acolo, doar niste tipi intr-un cort). Trecusera deja peste 16 ore, si vestea buna era ca eram deja la km 90, desi pe harta CP13 apare la km 85. Dezorganizata total harta.. Urmau 7-8 km de urcare si inca atat de coborare, mai erau fix 15 km, dar deja pentru mine se terminase concursul, nu mai aveam niciun stres ca ajungem cu bine, eram ok, stiam ca urmeaza cea mai grea urcare de pe traseu, dar nu eram deloc speriat. Am urcat in 3, eu, Adrian si Adrian (da, doi Adrian), asta dupa ce am stat pe traseu cu domnul Stan Turcu, la 67 de ani facuse TTT 100 km saptamana trecuta si acum venea la Ciucas. Pentru ca, evident, se antrena pentru UTMB (168 km). La 67 de ani... Sa mai spuna cineva ca e ceva imposibil pe lumea asta. Ultima urcare a fost lunga pentru ca am mers-o foarte incet, ne-am oprit la fiecare o suta de metri de nivel, eu nu aveam nevoie neaparat dar am stat cu colegii mei de suferinta, Era abrupta tare ce e drept, dar am avut betele, care desi nu fusesera asa utile pana atunci, m-au ajutat sa urc fara mare stres. Pe final ne astepta cineva cu o lanterna, si ma gandesc cine e mai nebun: eu ca alerg 100 sau ala care sta ca voluntar 8 ore in frig, sa ne ajute pe noi? Tot respectul pentru astfel de oameni. Am urcat o gramada, am ajuns aproape de 1900 desi pornisem de la 900m ,si am ajuns intr-un final la rascruce (PC14). Pana la PC15 am mers bine, am si alergat un pic, iar inainte de Muntele Rosu erau atatea lumini incat credeai ca esti pe autostrada (multumim pentru marcajul excelent, era imposibil sa te ratacesti). Aveam deja 20:10, desi ne propusesem 20 de ore. Asa ca am zis macar sa fie 20 si ceva, sub 21 adica. Si am alergat ultimii 5km, full, am avut un ritm de 7:00 pe km, cam asa. Efectiv simteam ca nu mai pot si nu are niciun rost, eram deja terminat, dar m-au tras colegii cu care am terminat dupa ei, si am ajuns la finish fericiti. 20 de ore, 50 de minute, 105 km, si o noua aventura terminata.
(cu Adrian si Adrian)
Ce ramai dupa o asemenea cursa? Stai acolo intre 12 si 24 de ore, depinde de antrenament, dar ai ce povesti o viata intreaga. Ne-am spus povesti de viata, am vorbit tot drumul, am povestit toate cursele.. A fost ceva foarte frumos, o aventura, nu un concurs, pentru ca timpul devine irelevant, conteaza doar sa termini cursa cu bine si sa nu ajungi mort la finish, sa poti sa mergi ok a doua zi. Ce e drept, in noaptea aia am stat mult pana sa adorm, oricum ma asezam ma dureau picioarele ingrozitor, dar am reusit. Ce urmeaza? Cred ca maraton Piatra Craiului, apoi la anul imi propun Transylvania 100, 7500 elita si TTT 100. Ramane, insa de vazut, in functie de cat de sanatos voi fi si cat de antrenat. Pana atunci, am acumulat suficiente amintiri ca sa am ce povesti in sezonul rece, fara concursuri :)
Proabil multi nu realizeaza ce inseamna 105km. Ca idee, din 900 de participanti, doar 10% au venit la Ultra. Deci 90 din toata tara. Probabil nu sunt mai mult de cateva sute de persoane in Romania care au facut asa ceva, hai mii (desi sigur vor fi din ce in ce mai multi, in urmatorii ani, fenomenul are doar 10 ani la noi, va mai dura pana se stabilizeaza). 105 km inseamna mai mult decat sa alergi sau sa mergi pe munte, inseamna sa vii in ziua aia pregatit sa stai treaz pentru 20 de ore, sa mergi si sa nu te opresti indiferent de vreme, de conditii, de cum te vei simti. Nu mai e suficient doar sa mergi la start si sa incepi sa alergi, trebuie sa ai un plan foarte bun pentru a putea termina asa ceva, pentru ca altfel nu vei reusi. Se stie ca un ultra se face 90% mental, iar restul de 10% este in cap. Asta spune totul. Trebuie sa fii nebun sa alergi atata? Poate, dar cu siguranta merita sa ajungi la nivelul ala. Deja pentru majoritatea oamenilor ce este peste 10km reprezinta o distanta pe care nu o vor face niciodata pe jos, asa ca daca le spui ca ai alergat 40 sau 100 nu fac diferenta, tot imposibil li se pare. Doar ca de la 42 la 100 diferenta este mult mai mare. Mie mi-a luat aproape un an jumate sa pot face asa ceva, avand in vedere ca primul maraton l-am facut cam dupa jumatate de an. Un maraton il faci cu picioarele, un ultra se face cu mintea. Si cu prieteni prin apropiere, eventual, mai ales daca esti la inceput.
Cum m-am pregatit pentru asa ceva? Sigur ca fenomenul o sa creasca. Vorba cuiva, ce mai e 100km in ziua de azi? Asa ca poate vor vrea si altii sa stie cum se pot pregati.
Am alergat 6 curse in afara de ciucas: eco, apuseni, retezat skyrace, 7500 hobby, retezat maraton si 2x2 (care cred ca e cel putin la fel de grea ca ciucasx3 ultra, daca faci 2x2 nu ai nicio problema aici).
Cam asta a fost pregatirea mea fizica. Acasa am mai alergat in jurul blocului, ba 10km, ba 21, chiar si 36, dar nu constant, pregatirea mea era mai mult la concursuri, erau perioade cand intre 2 concursuri faceam 20 km maxim.
Ca si nutritie, mi-am luat 6 batoane, 4 geluri si 5 sandvisuri, din care am folosit 3 batoane, 3 geluri si 2 sandvisuri, restul am luat din punctele de control. Dar e bine sa stii ca ai rezerve. Cofeina nu am folosit deloc, pentru ca nu sunt mare fan si nu imi face bine. Ca si firma eu am folosit isostar, dar nu cred ca are vreo relevanta, important e sa iti iei numarul de calorii, merge si sponser, nutrend, sau absolut orice altceva.
Apa am avut 1.7 litri (2 sticle de la salomon de 0.6 si inca o sticla de 0.5). Cea de 0.5 era de rezerva, nu am folosit-o niciodata, am carat 500ml de apa la mine aiurea tot drumul, dar serios ca nu imi pare rau.
Echipamentul, o componenta extrem de importanta, a fost urmatorul: pantaloni salomon s lab exo warm, ciorapi salomon, pantofi inov-8 rocklite 295 (cei mai tari, ii recomand, am facut 2x2 si ciucas x3 cu ei si nu am avut absolut nimic dupa), rucsac deuter speedlite 20 ( o mizerie, m-a durut umarul 2 zile dupa, trebuie schimbat pe viitor), frontala petzl myo, midlayer salomon, geaca gravity titanium (am vazut-o la Silviu Balan si am zis ca vreau si eu :)) ), bete de trecking din Deca, si mi-am luat si niste suprapantaloni prosti din Decathlon (trebuie altii neaparat, pe viitor). Deci, in concluzie, echipamentul scump isi poate face treaba, dar nu neaparat (rucsacul nu e chiar unul ieftin, si totusi m-a incomodat), iar cel ieftin isi poate face treaba, dar mai degraba nu (m-au cam incomodat suprapantalonii aia, dar macar au tinut de cald noaptea).
Psihic, am plecat in ideea ca merg intr-o aventura si ca as putea sa merg inclusiv 24 de ore fara pauza. Mi-am facut un tricou cu "i'm not alone/ i run with god" pentru a putea sa ma incurajez atunci cand imi va fi mai greu, si chiar m-a ajutat. M-am uitat la el de minim 20 de ori in timpul concursului, si am putut continua mai departe. Bine, nu tricoul in sine m-a ajutat, cat mesajul mi-a dat forta de a continua. Fiecare isi gaseste o motivatie pe care o urmeaza, eu am gasit asta metoda mea de a putea reusi, pentru ca uneori simti ca puterile tale nu sunt suficiente.
Vremea a fost excelenta. E deja al 2-lea concurs cand se anunta ploaie dar totusi nu ploua, cred ca conteaza si faptul ca ne rugam toti sa nu ploua inainte de concurs. Deja a 2-a oara la rand e cam mult sa fie o coincidenta :D
Sa povestesc acum cum a fost cursa efectiv. Am pornit in noapte, la 6 dimineata, alaturi de alti 80 de participanti. Cursa avea 15 checkpointuri plus finishul. La primul post am ajuns destul de repede, nici nu ma incalzisem bine. Am mai alergat un pic si am ajuns la CP 2. Cred ca aici m-am intalnit cu Adrian, un tip de calitate, cu care urma sa parcurg traseul pana la finish. Initial am mers impreuna pentru ca aveam acelasi ritm ,mai erau si altii cu noi si doar nu voiam sa pierd grupul. Am ajuns dupa la CP3, a fost o coborare lunga pe undeva, dupa am mai urcat, nici nu mai stiu ca era la inceput si kilometrii nici nu se simteau. A urmat o urcare pana la cabana Ciucas, am alimentat, iar de acolo pana pe varf nici nu stiu cand a trecut timpul, cred ca maxim 30 de minute aveam. Intre timp ma hotarasem sa fac alianta cu Adrian, pentru ca si el isi dorea tot 20 de ore. Am ajuns pe varf dupa 4 ore si 15, si eram in grafic dupa datele lui. De la varf a urmat o coborare lunga pana la km 33 (desi scria km 30.5 pe harta, posturile nu au corespuns pana la final cu kilometrajul, din pacate, ar trebui schimbat asta la anul). Am urcat apoi pe vf Grohotis, o urcare usoara, apoi a urmat o coborare lunga. Traseul a fost foarte alergabil si drept urmare nu mai stiu multe detalii. Stiu ca aveam 7 ore pe primul maraton, in conditiile in care in mod normal scot 6, deci aveam timp foarte bun. Pana la Maneciu am coborat o gramada (km 63), si ma simteam excelent, parca abia as fi plecat de acasa. Kilometrii nici nu i-am simtit, desi trecusera 10 ore jumate.
La Maneciu s-a intamplat ceva urat, i-au ratacit bagajul lui Adrian, asa ca am stat cu el 45 de minute sa isi faca planul pentru cursa si sa se gandeasca ce isi pune pe el. Norocul lui ca avea suprapantalonii la el.. Au fost destule greseli de organizare, inclusiv un voluntar pe la km 40 si ceva care ne zicea ca nici nu a inceput cursa si ca o sa ni se faca rau. Cam prost alesi voluntarii, dezorganizare in checkpointuri, bagaje pierdute.. Am fost avertizat ca s-ar putea sa fie probleme in organizare, dar macar au avut mancare in checkpointuri (la Maneciu am mancat o ciorba, a fost acceptabila). Oricum, per total a fost ok, la cati oameni au venit a fost greu sa gestioneze atatea detalii. La anul sigur va fi si mai bine.
De la Maneciu am plecat dupa 11 ore si 15. Am ajuns la CP11 dupa 14 ore (la ora 8), pe un drum plictisitor, un forestier care a durat o gramada, si mai erau si caini pe traseu. Apoi a inceput noaptea, ne-am deschis frontalele si a urmat cea mai grea parte a drumului pentru mine. Eu tot asteptam CP 12, era marcat la km 79 dar cred ca era la 85, si nu intelegeam de ce nu mai vine, am inceput sa ma panichez, sa cred ca am ratat un CP.. Mi-am amintit de blogul lui Adrian Toma, care zicea ca a mers de i-a venit rau pe forestier. A durat o gramada pana am ajuns la CP13 (aparent exista si CP 12 doar ca orientare, ca nu era nimic acolo, doar niste tipi intr-un cort). Trecusera deja peste 16 ore, si vestea buna era ca eram deja la km 90, desi pe harta CP13 apare la km 85. Dezorganizata total harta.. Urmau 7-8 km de urcare si inca atat de coborare, mai erau fix 15 km, dar deja pentru mine se terminase concursul, nu mai aveam niciun stres ca ajungem cu bine, eram ok, stiam ca urmeaza cea mai grea urcare de pe traseu, dar nu eram deloc speriat. Am urcat in 3, eu, Adrian si Adrian (da, doi Adrian), asta dupa ce am stat pe traseu cu domnul Stan Turcu, la 67 de ani facuse TTT 100 km saptamana trecuta si acum venea la Ciucas. Pentru ca, evident, se antrena pentru UTMB (168 km). La 67 de ani... Sa mai spuna cineva ca e ceva imposibil pe lumea asta. Ultima urcare a fost lunga pentru ca am mers-o foarte incet, ne-am oprit la fiecare o suta de metri de nivel, eu nu aveam nevoie neaparat dar am stat cu colegii mei de suferinta, Era abrupta tare ce e drept, dar am avut betele, care desi nu fusesera asa utile pana atunci, m-au ajutat sa urc fara mare stres. Pe final ne astepta cineva cu o lanterna, si ma gandesc cine e mai nebun: eu ca alerg 100 sau ala care sta ca voluntar 8 ore in frig, sa ne ajute pe noi? Tot respectul pentru astfel de oameni. Am urcat o gramada, am ajuns aproape de 1900 desi pornisem de la 900m ,si am ajuns intr-un final la rascruce (PC14). Pana la PC15 am mers bine, am si alergat un pic, iar inainte de Muntele Rosu erau atatea lumini incat credeai ca esti pe autostrada (multumim pentru marcajul excelent, era imposibil sa te ratacesti). Aveam deja 20:10, desi ne propusesem 20 de ore. Asa ca am zis macar sa fie 20 si ceva, sub 21 adica. Si am alergat ultimii 5km, full, am avut un ritm de 7:00 pe km, cam asa. Efectiv simteam ca nu mai pot si nu are niciun rost, eram deja terminat, dar m-au tras colegii cu care am terminat dupa ei, si am ajuns la finish fericiti. 20 de ore, 50 de minute, 105 km, si o noua aventura terminata.
(cu Adrian si Adrian)
Ce ramai dupa o asemenea cursa? Stai acolo intre 12 si 24 de ore, depinde de antrenament, dar ai ce povesti o viata intreaga. Ne-am spus povesti de viata, am vorbit tot drumul, am povestit toate cursele.. A fost ceva foarte frumos, o aventura, nu un concurs, pentru ca timpul devine irelevant, conteaza doar sa termini cursa cu bine si sa nu ajungi mort la finish, sa poti sa mergi ok a doua zi. Ce e drept, in noaptea aia am stat mult pana sa adorm, oricum ma asezam ma dureau picioarele ingrozitor, dar am reusit. Ce urmeaza? Cred ca maraton Piatra Craiului, apoi la anul imi propun Transylvania 100, 7500 elita si TTT 100. Ramane, insa de vazut, in functie de cat de sanatos voi fi si cat de antrenat. Pana atunci, am acumulat suficiente amintiri ca sa am ce povesti in sezonul rece, fara concursuri :)
luni, 24 august 2015
2x2 Race- Un concurs terminat taras
Am participat la cel mai greu maraton al meu de pana acum, de departe, 2x2, un concurs care presupune urmatorul traseu:Balea- Saua Capra- Moldoveanu- Saua Capra- Negoiu-Saua Capra-Balea. Un concurs dificil din toate punctele de vedere. In primul rand, se desfasoara la peste 2000 de metri, ceea ce inseamna o data ca aerul este mai rarefiat, in al doilea rand vremea poate fi capricipoasa (din fericire noi nu am prins vreme urata), si nu in ultimul rand este evident ca nu vor fi decat coborari scurte, de 300-400 metri (cel mai inalt punct- 2544, cel mai jos fiind undeva putin peste 2000). Asta poate ca pare bine la inceput, ca te gandesti "ba, urcari scurte, coborari scurte, mai bine, ca nu urc 1000 de metri dintr-o bucata sa imi vina rau". Dimpotriva, e mai rau, pentru ca o sa cobori foarte repede, nici nu o sa realizezi cand a trecut coborarea, iar per total vei resimti doar urcarile. Coborari pe care nici nu le observi se transforma in adevarati munti cand urci inapoi. Desigur, toate astea trebuie retinute in contextul in care traseul are 45 km si 4200 diferenta de nivel. Daca avem urcari medii de 300, asta inseamna ca sunt nu mai putin de 14 urcari, in total. Frumos, nu? Parca nu mai suna asa de bine ca sunt urcari mici..
O sa trec direct la subiect si voi povesti rapid cum a fost ziua concursului. Eram cazat la 9 km de Balea Lac (n-am mai stat la cort anul asta, m-am boierit). Am plecat la 5 dimineata ca sa ajung la start. Acolo am avut putine emotii ca la o frontala nu mergeau bateriile, dar aici au fost de treaba organizatorii, cand au vazut ca avem rucsaci de 20l nici nu ne-au mai verificat, oricum aveam cei mai mari rucsaci de acolo. (Vorbesc la plural pentru ca am fost la echipa, am participat cu Octavian, colegul meu de la 5700). Asa da organizatori. Pe elite i-a lasat sa plece fara nimic, nu aveau la ei nici geaca, nici frontala, mi se pare corect. Vremea oricum nu se anunta asa de rea. Se spunea ca o sa ploua pe la 2, cand elitele deja ar fi terminat. Am trecut si de verificarea tehnica si a inceput concursul.
Prima urcare, pana la Capra, o stiam de anul trecut, cand am crezut ca o sa scuip sange la final. De data asta n-am avut niciun fel de problema, si am urcat si mai repede, ceea ce inseamna ca incep sa se simta concursurile. Abia vedeam, nu mai puteam de somn, nici nu se luminase bine si vedeam un pic in ceata, oboseam destul de rau pentru primii km.. Din fericire nu am simtit prea tare cum a trecut timpul pana am ajuns la primul punct de hidratare, dupa 1:45. Am mai mers un pic si dupa 2:20 i-am vazut pe primii ca deja se intorceau de pe Moldoveanu (noi ajungeam acolo dupa 4 ore). Pana la Moldoveanu nu am avut probleme, au fost 2 urcari urate, pe Vistea si dupa Moldoveanu, dar am ajuns acolo fara mare stres.
La plecarea de pe Moldoveanu, insa, era sa mor, am alunecat si as fi cazut in rapa daca nu ma tineam de margine.. M-am speriat destul de tare, dar din fericire n-am patit nimic. Probabil cineva acolo sus a considerat ca mai am de facut niste trasee pe aici, si a avut grija sa nu cad acolo. Mi-am revenit dupa cateva secunde si am continuat mai departe, ce era sa fac? Inca vad urcarea aia spre Moldoveanu, era prin creasta, rapa pe ambele parti.. Urata urcare. Si mie mi se spusese ca nu e periculos. La coborare am inceput sa simt niste dureri in stanga, jos, sub splina, cred ca tot de la splina erau dar nu sunt foarte sigur, cert e ca am mai incetinit. Dupa 4 ore 30 am revenit in punctul de alimentare, apoi a urmat o urcare oribila, pe care la coborare nici nu o observasem, dupa care nu stiu exact cum am supravietuit pana la Balea, nu imi mai amintesc mare lucru, doar ca nu se mai termina o data urcarea, aveam niste alune la mine, am incercat sa le mananc, ca mi se facuse rau, am bagat un pumn de alune si nu mai puteam sa le diger.. Imi ramasesera inclestate in gura, de vis.. Cumva m-a tinut in viata ideea ca o sa ajung la Capra si dam acolo de mancare. Cand ajungem acolo, surpiza.. Nu aveam nimic de mancare. Cica peste 2 km. Unii cand au vazut asa ceva au si abandonat. Ne zisesera ceva la start ca sa aducem mancare la Capra, dar nu am inteles ca nu e nimic acolo, am crezut ca ne putem lasa noi daca vrem..
Pana la punctul de alimentare (2 km, imediat ajungeti! 20 de minute!) nu stiu cum am rezistat. Cert e ca nu erau 20 de minute, erau minim 40, am mers cu betele de trekking, singura bucata in care le-am folosit, mai bine le lasam acasa. Deja eram rupt si mai aveam de ajuns pana la Negoiu si inapoi.. nu stiam cum voi reusi. Am ajuns la punctul de alimentare unde m-am mai revigorat. De acolo am mai facut cam o ora pana la lacul Caltun, alta urcare urata pana acolo. La lac am alimentat cu apa chiar din lac, nu stiu cat de recomandat era, dar a fost excelenta pentru mine. Ultima urcare. pana pe Negoiu, a fost ingrozitoare, simteam ca mi se blocheaza muschii, nu mai voiau pur si simplu.. Am ajuns cumva pe varf, unde am dat de un prieten care mi-a facut o poza, era fotograf oficial al competitiei, am stat 5 minute si am plecat. Desi se anuntase ploaie vremea a fost minunata, altfel ar fi fost foarte greu. Nu stiu cat a contat ca ne-am rugat toti sa nu ploua, dar cert e ca am fost ascultati si am avut o vreme foarte buna. Atat mai lipsea sa vina o furtuna cu fulgere. Deja incepusem sa imi fac planuri sa arunc betele de trekking in rapa in cazul in care ar fi fost fulgere.
Pana la lac a fost usor, doar coborare aproape. De la lac inapoi la punctul de alimentare, insa, a fost foarte nasol , pentru ca am facut inca o ora, fix cat am facut la venire, sau chiar un pic mai mult. Tot nu mai aparea o data punctul ala. Stiam ca mai sunt 2 urcari, dar de fapt erau vreo 3 din care una mai mica.. Oricum, am ajuns acolo dupa 10 ore 50, parca. Scopul nostru era sa facem 12 ore sa intram in timpul de elite. Mai aveam 3 km, si dupa cum ne-au zis voluntarii "doua urcari, din care una mica". Aia mica m-a terminat psihic, credeam ca nu se mai termina pana ajung la Capra, dar am reusit sa ajungem, apoi pe coborare n-am mai avut probleme si am terminat cu bine, dupa 11 ore si 50 minute. Am facut-o si pe asta :D La final, pentru ca 45 km nu era suficient, am mai facut inca 3 deoarece pe Transfagarasan nu se mai putea circula, asa ca am mers pe jos pana unde au putut veni cu masina dupa noi. Deci practic am facut un mic ultra, aproape 50 de km, 12 ore,.. A fost frumos, ce sa mai zic.
Ca de obicei, niste concluzii. Aparent oricat antrenament ai, dupa 6-7 ore devine foarte greu sa mai tragi de tine. La cum pornisem, am crezut ca o sa scoatem maxim 11 ore, pentru ca anul trecut pe Negoiu am facut 4'51'', in conditiile in care ma cam durea piciorul, si includea si urcarea de la Balea, deci practic ma gandeam ca de la Capra pana jos o sa facem 4'30'', daca mergem in acelasi ritm. Aparent acest lucru a fost imposibil, am facut 5 ore 20 fara urcarea pana la Capra, deci in loc de 4'51'' as fi avut spre 6 ore pe traseul de x2. E nasol cand abia ai terminat prima bucata de traseu si stii ca mai ai o gramada de ore de mers. Stii ca nu mai poti sa tragi, ca o sa te tarasti pana la final, trebuie totusi sa ai puterea sa continui. Iti trebuie o motivatie sa continui sa te tarasti. Efectiv m-am tarat, pe ultimele urcari ma tineam de iarba din fata mea, mergeam in 4 labe pentru ca nu mai suportam sa merg. Si aparent si ceilalti concurenti au facut si mai rau, pentru ca de-a lungul traseului a fost o singura echipa de mixt care ne-a intrecut, desi am mers mult timp impreuna, in schimb am depasit destul de multe, se vede si in clasament ca sunt multe echipe dupa noi la cateva minute, deci toti au fost rupti. Trebuie sa ai puterea sa lupti, ori sa crezi in tine, ori sa te rogi daca nu mai crezi in puterile tale, pentru ca uneori ajungi in momente in care nu mai poti.. Important e sa mergi pana la final, avand totusi grija sa nu iti distrugi organismul. Am vazut oameni pe targa, am inteles ca o fata era sa moara pe acolo.. :( Mie imi pare foarte rau, mi-as dori sa termine toti, sa se bucure de cursa, dar uneori pregatirea nu este suficienta sau se exagereaza la inceput, si ajungi sa ti se faca rau. Oricum, un antrenament bun pentru Ciucas Ultra, unde nu stiu daca voi reusi sa termin, dar stiu ca o sa fac tot ce depinde de mine sa reusesc, si mai ales in cazul in care nu ma simt bine voi abandona, pentru ca cel mai important e sa fi sanatos, pe langa orice alta ambitie.
Sper sa aud de la cat mai multi ca au descoperit pasiunea alergatului, nu pentru rezultate, cat pentru autodepasire si pentru o cunoastere mai buna a limitelor fizice si psihice, care te invata foarte multe.
O sa trec direct la subiect si voi povesti rapid cum a fost ziua concursului. Eram cazat la 9 km de Balea Lac (n-am mai stat la cort anul asta, m-am boierit). Am plecat la 5 dimineata ca sa ajung la start. Acolo am avut putine emotii ca la o frontala nu mergeau bateriile, dar aici au fost de treaba organizatorii, cand au vazut ca avem rucsaci de 20l nici nu ne-au mai verificat, oricum aveam cei mai mari rucsaci de acolo. (Vorbesc la plural pentru ca am fost la echipa, am participat cu Octavian, colegul meu de la 5700). Asa da organizatori. Pe elite i-a lasat sa plece fara nimic, nu aveau la ei nici geaca, nici frontala, mi se pare corect. Vremea oricum nu se anunta asa de rea. Se spunea ca o sa ploua pe la 2, cand elitele deja ar fi terminat. Am trecut si de verificarea tehnica si a inceput concursul.
Prima urcare, pana la Capra, o stiam de anul trecut, cand am crezut ca o sa scuip sange la final. De data asta n-am avut niciun fel de problema, si am urcat si mai repede, ceea ce inseamna ca incep sa se simta concursurile. Abia vedeam, nu mai puteam de somn, nici nu se luminase bine si vedeam un pic in ceata, oboseam destul de rau pentru primii km.. Din fericire nu am simtit prea tare cum a trecut timpul pana am ajuns la primul punct de hidratare, dupa 1:45. Am mai mers un pic si dupa 2:20 i-am vazut pe primii ca deja se intorceau de pe Moldoveanu (noi ajungeam acolo dupa 4 ore). Pana la Moldoveanu nu am avut probleme, au fost 2 urcari urate, pe Vistea si dupa Moldoveanu, dar am ajuns acolo fara mare stres.
La plecarea de pe Moldoveanu, insa, era sa mor, am alunecat si as fi cazut in rapa daca nu ma tineam de margine.. M-am speriat destul de tare, dar din fericire n-am patit nimic. Probabil cineva acolo sus a considerat ca mai am de facut niste trasee pe aici, si a avut grija sa nu cad acolo. Mi-am revenit dupa cateva secunde si am continuat mai departe, ce era sa fac? Inca vad urcarea aia spre Moldoveanu, era prin creasta, rapa pe ambele parti.. Urata urcare. Si mie mi se spusese ca nu e periculos. La coborare am inceput sa simt niste dureri in stanga, jos, sub splina, cred ca tot de la splina erau dar nu sunt foarte sigur, cert e ca am mai incetinit. Dupa 4 ore 30 am revenit in punctul de alimentare, apoi a urmat o urcare oribila, pe care la coborare nici nu o observasem, dupa care nu stiu exact cum am supravietuit pana la Balea, nu imi mai amintesc mare lucru, doar ca nu se mai termina o data urcarea, aveam niste alune la mine, am incercat sa le mananc, ca mi se facuse rau, am bagat un pumn de alune si nu mai puteam sa le diger.. Imi ramasesera inclestate in gura, de vis.. Cumva m-a tinut in viata ideea ca o sa ajung la Capra si dam acolo de mancare. Cand ajungem acolo, surpiza.. Nu aveam nimic de mancare. Cica peste 2 km. Unii cand au vazut asa ceva au si abandonat. Ne zisesera ceva la start ca sa aducem mancare la Capra, dar nu am inteles ca nu e nimic acolo, am crezut ca ne putem lasa noi daca vrem..
Pana la punctul de alimentare (2 km, imediat ajungeti! 20 de minute!) nu stiu cum am rezistat. Cert e ca nu erau 20 de minute, erau minim 40, am mers cu betele de trekking, singura bucata in care le-am folosit, mai bine le lasam acasa. Deja eram rupt si mai aveam de ajuns pana la Negoiu si inapoi.. nu stiam cum voi reusi. Am ajuns la punctul de alimentare unde m-am mai revigorat. De acolo am mai facut cam o ora pana la lacul Caltun, alta urcare urata pana acolo. La lac am alimentat cu apa chiar din lac, nu stiu cat de recomandat era, dar a fost excelenta pentru mine. Ultima urcare. pana pe Negoiu, a fost ingrozitoare, simteam ca mi se blocheaza muschii, nu mai voiau pur si simplu.. Am ajuns cumva pe varf, unde am dat de un prieten care mi-a facut o poza, era fotograf oficial al competitiei, am stat 5 minute si am plecat. Desi se anuntase ploaie vremea a fost minunata, altfel ar fi fost foarte greu. Nu stiu cat a contat ca ne-am rugat toti sa nu ploua, dar cert e ca am fost ascultati si am avut o vreme foarte buna. Atat mai lipsea sa vina o furtuna cu fulgere. Deja incepusem sa imi fac planuri sa arunc betele de trekking in rapa in cazul in care ar fi fost fulgere.Pana la lac a fost usor, doar coborare aproape. De la lac inapoi la punctul de alimentare, insa, a fost foarte nasol , pentru ca am facut inca o ora, fix cat am facut la venire, sau chiar un pic mai mult. Tot nu mai aparea o data punctul ala. Stiam ca mai sunt 2 urcari, dar de fapt erau vreo 3 din care una mai mica.. Oricum, am ajuns acolo dupa 10 ore 50, parca. Scopul nostru era sa facem 12 ore sa intram in timpul de elite. Mai aveam 3 km, si dupa cum ne-au zis voluntarii "doua urcari, din care una mica". Aia mica m-a terminat psihic, credeam ca nu se mai termina pana ajung la Capra, dar am reusit sa ajungem, apoi pe coborare n-am mai avut probleme si am terminat cu bine, dupa 11 ore si 50 minute. Am facut-o si pe asta :D La final, pentru ca 45 km nu era suficient, am mai facut inca 3 deoarece pe Transfagarasan nu se mai putea circula, asa ca am mers pe jos pana unde au putut veni cu masina dupa noi. Deci practic am facut un mic ultra, aproape 50 de km, 12 ore,.. A fost frumos, ce sa mai zic.
Ca de obicei, niste concluzii. Aparent oricat antrenament ai, dupa 6-7 ore devine foarte greu sa mai tragi de tine. La cum pornisem, am crezut ca o sa scoatem maxim 11 ore, pentru ca anul trecut pe Negoiu am facut 4'51'', in conditiile in care ma cam durea piciorul, si includea si urcarea de la Balea, deci practic ma gandeam ca de la Capra pana jos o sa facem 4'30'', daca mergem in acelasi ritm. Aparent acest lucru a fost imposibil, am facut 5 ore 20 fara urcarea pana la Capra, deci in loc de 4'51'' as fi avut spre 6 ore pe traseul de x2. E nasol cand abia ai terminat prima bucata de traseu si stii ca mai ai o gramada de ore de mers. Stii ca nu mai poti sa tragi, ca o sa te tarasti pana la final, trebuie totusi sa ai puterea sa continui. Iti trebuie o motivatie sa continui sa te tarasti. Efectiv m-am tarat, pe ultimele urcari ma tineam de iarba din fata mea, mergeam in 4 labe pentru ca nu mai suportam sa merg. Si aparent si ceilalti concurenti au facut si mai rau, pentru ca de-a lungul traseului a fost o singura echipa de mixt care ne-a intrecut, desi am mers mult timp impreuna, in schimb am depasit destul de multe, se vede si in clasament ca sunt multe echipe dupa noi la cateva minute, deci toti au fost rupti. Trebuie sa ai puterea sa lupti, ori sa crezi in tine, ori sa te rogi daca nu mai crezi in puterile tale, pentru ca uneori ajungi in momente in care nu mai poti.. Important e sa mergi pana la final, avand totusi grija sa nu iti distrugi organismul. Am vazut oameni pe targa, am inteles ca o fata era sa moara pe acolo.. :( Mie imi pare foarte rau, mi-as dori sa termine toti, sa se bucure de cursa, dar uneori pregatirea nu este suficienta sau se exagereaza la inceput, si ajungi sa ti se faca rau. Oricum, un antrenament bun pentru Ciucas Ultra, unde nu stiu daca voi reusi sa termin, dar stiu ca o sa fac tot ce depinde de mine sa reusesc, si mai ales in cazul in care nu ma simt bine voi abandona, pentru ca cel mai important e sa fi sanatos, pe langa orice alta ambitie.
Sper sa aud de la cat mai multi ca au descoperit pasiunea alergatului, nu pentru rezultate, cat pentru autodepasire si pentru o cunoastere mai buna a limitelor fizice si psihice, care te invata foarte multe.
vineri, 7 august 2015
Maratonul prieteniei Retezat
In ultimele 2 luni am fost de 2 ori in Retezat. Doua tipuri de trasee: skyrunning, respectiv maraton montan cu tenta de alpinism/supravietuire. Despre primul am uitat sa povestesc. M-am dus in ideea ca o sa scot 5 ore 30 (anul trecut am scot 6:13) si am scos 5:49, am fost un pic dezamagit, dar avand in vedere ca am ajuns destul de ok la finish as putea spune ca e un rezultat bun. Tot traseul a fost ok, mai putin ultima coborare care m-a terminat fizic si psihic.
Inainte cu 5 minute de start a inceput sa ploua, asa ca toti ne-am luat haine groase la noi. Mare greseala.. dupa 5 minute de la start ploaia se oprise. Prima urcare a fost destul de grea, am si tras de mine si am cam obosit. Urmatoarea coborare a fost ok, mi-o aminteam partial din anul trecut, cert e ca ma simteam bine la jumatatea traseului. Chiar si urcarea pe Custura mi s-a parut decenta, am ajuns acolo dupa vreo 4 ore din cate tin minte. In schimb ultima coborare a fost oribila. Nu era chiar o coborare normala, era o rapa pe care trebuia sa o parcurgi, cumva. Am coborat 1000 de metri pe 2 kilometri sau ceva de genul asta, deci 50% panta, poate exagerez dar a fost o nebunie oricum. Am cedat pe final, am si cazut de vreo 2 ori.. Ma dureau picioarele de la pantofi, care erau cam stramti, dar problema principala a fost ca ramasesem fara resurse, nu prea am mancat si m-a luat cu lesinul pe acolo. Eram obisnuit cu eco si apuseni unde am avut o gramada de mancare, acolo am avut mai putina si nici nu am mancat ce aveam la mine decat dupa ce mi se facuse deja rau. Partea frumoasa a venit a doua zi, cand am participat la orientare (nici nu voiam, m-a convins cineva sa ma inscriu) si am iesit pe locul 3. Nu mare lucru avand in vedere ca erau 20-30 de participanti, dar am stat si eu o data pe podium, a fost frumos.Lasand amintirile legate de Retezat Skyrace.. Am fost de curand la maraton Retezat. Unul din cele mai grele din tara pentru distanta de 40km, chiar cel mai greu cred. Mai e doar 2x2 dar acolo sunt 45 km, acolo e cel mai greu maraton din tara pentru distanta aia (unii ar zice ca e ultramaraton, dar dupa parerea mea ce e sub 50 e tot maraton; abia de la 60 in sus poti spune ultra si sa fii sigur ca nu gresesti). Am fost avertizat ca o sa fie foarte greu. Am ajuns acolo totul bine si frumos. Cazare chiar langa start, ca sefii, m-am trezit si in 2 minute am ajuns la start (n-am mai stat la cort ca am gasit cazare ok, ieftina, cabana Roxmar parca. Nu avea baie in camera, dar in rest era misto).Bun.. si am ajuns la start. Acolo toti vorbeau, evident, doar de ultramaratoane. Unul nu avea in gura un maraton normal, auzeam doar Ciucas ultra, 7500 ultra, Transylvania 100, TTT ultra, desigur, nu ar fi putut sa lipseasca UTMB.. Unii vorbeau si despre Tour des Geants, desi presupun ca totusi nu au partipat. Deci peste tot langa mine doar oameni bazati. Bun.. deci mi-am imaginat ca nu o sa sparg gura targului, oricum venisem sa nu ma fortez foarte tare. Si a inceput concursul. Vremea era buna, nu era foarte cald si nici nu ploua, vremea a tinut cu noi in ceea ce priveste temperatura si precipitatiile. Primele 2 ore nici nu le-am simtit, desi am urcat 1300 de metri. Singura problema a fost ca m-am lovit de "frumusetea" Retezatului, stancile.
M-am gandit ok, sunt niste cataroaie enorme pe aici, dar probabil sunt pe o portiune limitata, am mai vazut din astea la skyrace, au fost vreo 10 metri de cataroaie si aia a fost tot. Dar nu. Aici jumatate din traseu era printre cataroaie. Nu stiu cum au aparut acolo, dar sunt imense si te poti lovi urat daca nu ai grija. (poza reprezinta pe unde era traseul la un momentt dat, da, chiar am urcat pe acolo). Eu am cazut de cateva ori, din fericire nu grav. M-am lovit la genunchi de vreo 2-3 ori, si o data mi-am spart o unghie de la mana, pentru ca m-am sprijinit intr-un pietroi sa nu cad. Decent, altii s-au lovit la cap, maini, picioare.. De asta zic ca a fost mai degraba alpinism decat alergare montana. De cand au inceput cataroaiele am inceput sa pierd teren grav, eram in primii la start, dar dupa ce au venit pietrele alea m-au depasit vreo 10 oameni, cel putin. Inclusiv un tip de 54 de ani, care ne povestea ca el se roaga mereu sa poata face bine la concurs. Dupa am auzit ca ar fi avut ciroza si s-a apucat de alergare, m-a impresionat povestea lui, un exemplu pentru altii. Si m-a intrecut si el.. M-am enervat un pic, dar decat sa imi rup picioarele am zis ca mai bine sunt atent si nu ma ambitionez aiurea.
Si am ajuns la varful Retezat dupa vreo 2 ore. Acolo am primit fix un pahar de 100ml de apa. Bine ca aveam destula la mine. A urmat o coborare la fel de jegoasa, plina de cataroaie, asa ca nici macar pe coborare nu am putut sa alerg. De fapt cred ca am alergat maxim 10% din traseu (pe ultimele coborari se putea alerga dar deja eram obosit). Am terminat coborarea dupa o ora, cam asa, si am ajuns la lacul Bucura, o zona superba, pe care am admirat-o din alergare, era terenul ok si am putut alerga pe acolo.Intr-adevar, la lacul Bucura am avut apa si alimente, dar deja era km 12 si am fost avertizati ca inca 12 km nu mai avem apa. Super.. Urmatoarea parte avea sa fie cea mai dificila din concurs: bucura-peleaga-papusa-custura-poiana pelegii. Pana la peleaga a fost ok, chit ca era o urcare foarte abrupta. Am facut-o in 30-40 de minute, cam asa. Chiar si dupa, urmatoarea coborare si urmatoarea urcare au fost ok, pana la papusa. Dupa a inceput sa se lase ceata, deja nu mai vedeam decat la 3 metri in fata, nu stiam traseul.. Din fericire am stat cu un grup de 3-4 persoane si am cautat traseul impreuna. Aici m-am prins ca acest concurs nu prea are treaba cu alergarea montana, e mai mult un concurs de supravietuire si de catarare, pentru ca pe vremea aia si pe traseul ala e imposibil sa alergi, daca nu esti foarte bazat. Am iesit intr-un final glorios din ceata, a urmat o alergare de vreo 2 km pana la Poiana Pelegii, unde m-am odihnit mai mult, deja eram cam rupt si mai aveam inca 16 km.
Partea urata ca eram deja la km 24 in conditiile in care pe harta aparea ca acolo e km 20, deci era clar ca o sa fie minim 40 km, nu 37 cum s-a anuntat. De vis.. Am decis sa nu ma mai chinui prea tare, pana la finish am mers lejer, ca la plimbare. Am mers cu inca cineva pe drum si timpul a trecut mai repede. Urcarea pana la Bucura nici nu am simtit-o, desi a durat in jur de o ora. De la Bucura am mai urcat un pic, apoi a urmat o coborare destul de lunga, pe care desi as fi putut alerga n-am facut asta, pentru ca nu mai conta oricum ce timp scot. Am ajuns la cabana Pietrele dupa 9 ore si 10 de la start, cam asa. Ultima urcare, desi nu foarte abrupta, mi s-a parut ingrozitoare, am transpirat in ultimul hal, de parca alergam sau urcam o panta foarte abrupta.. Incepusem si eu sa ma rog sa termin cu bine. Cred ca toti erau foarte obositi,
sincer, pentru ca si ei ziceau ca important e sa ajungem sanatosi.
Pe ultimii 2 km am alergat, era ultima coborare si am fost ambitionat, ma batea si rucsacul ca nu era prins bine, pantofii nici nu mai zic, ca sunt cu un numar mai mic si trebuie sa imi iau altii... Si intr-un final glorios am terminat, am coborat pe partia de la Rausor, ne-am tinut de mana 3 oameni si am ajuns la finish dupa 10:27.
Impresii de final.. Un traseu foarte frumos, care poate putea fi un pic mai bine organizat (unii s-au pierdut), dar din cauza cetei era greu de vazut.. De ce zic maratonul prieteniei? A fost mult mai usor sa stam mai multi, pe ceata aia si pe ultimii kilometri era foarte greu sa te descurci singur, aveai sanse maxime sa te ratacesti.. Asa ca a fost un concurs frumos, am cunoscut oameni noi, am socializat, am avut timp si de gandit.. Era interesant sa observi ce mic esti in comparatie cu muntele si cu natura in general. Un pas gresit pe cataroaiele alea putea sa te faca sa iti rupi piciorul, sau chiar mai rau, sa iti pierzi viata.. A fost un spectacol frumos pe care l-am putut privi, din care puteai invata multe. Nu mai spun ca fiecare concurs din asta te invata ce inseamna rabdarea. Mereu crezi ca stii, ca nu mai ai probleme, dar pe parcurs ti-e de fiecare data la fel de greu, desi ai facut si alte curse. Cine spune ca ii e usor sa faca un maraton ca Retezat ori minte, ori il face in ritm de plimbare cand el este de fapt de locul 1. Per total nu stiu daca as mai da inca o data folk you pentru Retezat, dar imi pare bine ca am bifat si concursul asta, pentru ca sincer, e un concurs care nu se poate rata daca vrei sa vezi concursurile frumoase din tara. Acum urmeaza 2x2, dupa Ciucas Ultra, unde mi-am gasit deja prieteni de traseu (pe ultimii 3 km ne faceam planuri pentru Ciucas). Dupa ar mai veni MPC, la care sper sa pot participa anul asta (anul trecut m-am inscris si nu am mai putut sa merg, pentru ca nu ma simteam pregatit si eram usor accidentat) si eventual Azuga, asa de finaal de sezon. Un sezon plin, pe care sper sa il termin cu bine, si sa pot sa realizez tot ce mi-am propus.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)